Antonie Vadim are 44 de ani, este originar din Republica Moldova, dar s-a stabilit cu familia în urmă cu trei ani în România, la Onești, în județul Iași. Povestea business-ului său pleacă din Republica Moldova, de la o crescătorie de prepelițe. În anul 2008 a început, la nivel familial, o fermă pe care a dezvoltat-o încet și, în același timp, a dezvoltat și piața consumului de produse pe bază de prepeliță. În prezent, vorbim de paste din ouă de prepeliță, o alternativă gustoasă și sănătoasă.

Pionierii pe piața crescătorilor de prepelițe

Antreprenorul Antonie Vadim a acumulat o experiență de 15 ani într-o astfel de crescătorie, cu dezvoltarea produselor pe bază de prepelițe, respectiv ouă și carne.

„În prezent, un astfel de business în Regiunea Moldovei este cu potențial foarte mare, doar că este un proces îndelungat, o perioadă în care trebuie să interacționăm cu potențialii consumatori, de obicei persoane care au un stil de viață sănătos, gurmanzi de felul lor, familii cu copii și pe care îi atragem în zona de influență a produselor pe bază de prepeliță (ouă, paste). La început am luat ouăle de prepeliță și am insistat la magazinele în care ne puteam promova. Pe atunci produsele noastre nu erau cunoscute pe piața locală, am fost pionieri în domeniul acesta, dar încet-încet am ajuns să promovăm produsele, iar acestea să se vândă, astfel încât noi să ne și dezvoltăm gama de produse. Am plecat cu ouă de prepelițe, iar la scurt timp am intrat pe piața de consum cu carnea de prepelițe, după care a trebuit să găsim o soluție pentru surplusul de ouă de prepeliță din perioada verii și așa au apărut pastele cu ouă de prepeliță. Fiind producători de ouă, rețeta era simplă, făină și ouă de prepeliță, astfel am obținut niște paste care se deosebeau consistent față de pastele obișnuite. Consumatorul a sesizat această diferență, astfel a devenit consumator fidel, apreciind consistența, calitățile și părțile nutritive ale unei paste făcute cu ouă de prepeliță“, adăugă acesta.

Oul de prepeliță este considerat „medicament universal“

Investiția a fost în jur de 10.000 euro, în care antreprenorul a investit 2.000 de euro doar într-un lot de câteva mii de prepelițe, într-o mașină în care alimenta cu furaje, într-un incubator, în baterii de creștere, minimul necesar pentru a începe o activitate de familie la nivel de crescătorie de prepeliță, specifică acesta.

„Aveam planuri ca să ne dezvoltăm continuu. Fiind pionieri pe piață, știam că potențialul este nelimitat. Astfel, am educat piața, am demonstrat pieței că sunt produse calitative, cu calități nutriționale dietetice bogate.“

Antonie Vadim a ajuns în România pentru că avea o experiență anterioară, făcând studiile superioare aici.

„Erau șanse mici să mergem la export cu produsele pe care le-am dezvoltat la ferma din Republica Moldova, astfel am venit cu proiectul de cea mai simplă abordare a proiectului complex, am identificat un producător de prepelițe în zona Focșani, un producător de făină care corespundea cerințelor noastre în zona Galați și astfel am pus bazele unei afaceri mici care, încet-încet, crește, prin care facem paste cu ouă de prepeliță“, încheie producătorul local de paste din ouă de prepeliță din Onești.

Beatrice Alexandra MODIGA

Pe o stradă a orașului Băbeni, din județul Vâlcea (practic, un sat de deal cu pretenția de cartier!), am avut surpriza să găsesc o afacere integrată, gândită de un vânzător profesionist, Lucian Stancu. Ferma Bunicii, business-ul dezvoltat în curtea bunicii sale, a ridicat pe verticală, dar mai ales pe orizontală, o afacere cu prepelițe japoneze! Cu un final aproape fericit, ca în filmele americane!

Totul a pornit de la un studiu de piață realizat pentru niște investitori nemți

Acest studiu de piață scotea în evidență, pe lângă alte mari oportunități de investiții, apetitul nesatisfăcut al pieței locale, dar și al celei europene pentru produsele din prepeliță. Așa s-a ajuns la concluzia că e loc de investit pe acest domeniu și Lucian Stancu, tânăr și ambițios, a marșat spre afaceri cu prepelițe. A început cu o fermă, apoi cu abatorizare și procesare, culminând anul acesta, în plină pandemie, cu un concept inovator, francizabil, de urban fast-food cu preparate din prepeliță și vită românească numit simbolic PREPELIȚESCU. Dar să povestim un pic despre cum s-a ajuns aici.

Ferma de prepelițe a luat viață prin martie 2012

Locul de început al fermei a fost în partea de sus a satului, ba pardon, a cartierului Pădurețu. Acolo unde azi găsim abatorul și linia de procesare. Dar și birourile!

Ferma cea nouă, modernă, și-a găsit loc mai în vale, unde erau și încă sunt condiții pentru dezvoltare pe orizontală. Ferma a fost populată pentru prima dată în decembrie 2014. E o fermă modernă și de aceea sunt în acest moment singurul centru autorizat pentru incubarea de ouă de prepeliță. În fermă se găsesc peste 100.000 de prepelițe japoneze care produc în medie circa 70.000 ouă/zi. De aici fac livrările de ouă pentru consum. O activitate nu prea profitabilă, care practic l-a dus la un moment dat la concluzia că afacerea trebuie rentabilizată pentru că nu reușea să acopere datoriile și ajunsese în impas. Ajutat financiar de asociatul său (fostul său patron din regiunea de vânzări!), a ales procesarea ca o cale spre profit. Și asta s-a dovedit a fi calea cea bună. Deși, așa cum am spus în preambul, ideea afacerii i-a venit după ce la firma unde lucra ca director de vânzări s-a realizat un studiu de piață pentru niște investitori din Germania care căutau să afle care sunt domeniile atractive pentru investit chiar și pe perioadă de criză; niciodată nu a crezut că va veni o astfel de criză cum este pandemia de Covid-19. Așa cum nu s-a gândit niciodată ce greu va fi într-o astfel de conjunctură. Nici că va trebui să învețe totul din mers, alături de angajații și colaboratorii săi.

Una din găselnițele, care au îmbunătățit mult randamentul producerii de ouă pentru consum, a venit de la îmbunătățirea sistemul de iluminare. Dacă la început aveau becuri pe tavan, acum au becurile așezate în scară, pe lateralele fermei, în așa fel încât lumina să ajungă la fiecare din cele 6 etaje ale bateriilor. Stresul cel mai mare era din pricina stingerii și aprinderii bruște a luminii. Acum au un sistem care imită apusul și răsăritul. Un sistem care nu a costat nici prea mult, circa 5.000 euro, dar care a adus un spor important în producția de ouă și, foarte important, în scăderea mortalității.

„Totul a fost un pionerat și acum pot spune că stăpânesc cât de cât tehnologiile în așa fel încât pot da consultanță și altor investitori interesați pe această piață în creștere.

Cât privește profilul de bază al clienților pentru produsele procesate din prepelițe, aceștia sunt oameni cu venituri peste medie. Mai precis, corporatiștii dar și, cel puțin în ultima vreme, bugetarii! Tinerii corporatiști au cel mai mare aport în clasa clienților țintă!

De aici până la conceptual PREPELIȚESCU mai era un pas important de făcut!

Calitatea produselor a fost principalul atu în relația cu supermarketul

Li s-a impus încadrarea în standardele IFS de către retaileri, iar apoi au trecut la IFS Hi Level, ceea ce a presupus audituri externe, apoi audituri interne aleatorii, cu analize costisitoare și proceduri de îndeplinit la milimetru. Între timp, au devenit practic integratori, recurgând la căutarea fermelor mici și medii pentru a le prelua producția. Însă pentru oul proaspăt nu folosesc decât ouă din ferma lor, acolo unde furajele sunt atent selecționate, fără OMG, fără hormoni de creștere sau alte bazaconii care ar putea crește producția în detrimentul calității naturale. La rândul lor impun reguli colaboratorilor și merg în audit. Așa cum primesc și ei auditul retailerilor lunar și ori de câte ori sunt solicitați. De altfel, fiecare lot este analizat înainte de a ajunge în piață. Dorința lor era să dubleze capacitatea de producție, prin construirea unei ferme noi, dar și modernizarea abatorului cu soluții italiene. Dar și în fabrica de procesare au nevoie de spații și dotări noi pentru a avea capacitate de export. Deocamdată livrează doar către Lidl Bulgaria, iar în Germania exportă ouă pentru incubat. În România mai livrează către Mega Image și Carrefour.

Cu toate că Lucian Stancu încă mai are nostalgia perioadei în care lucra în vânzări și consultanță, „atunci viața era mai frumoasă, veniturile mai consistente și problemele, evident, mult mai mici. Poate eram și mult mai tânăr. Cine știe?! Dar asta nu înseamnă că nu mă bucur de fiecare pas sigur pe care îl fac în această investiție în care mi-am pus tot sufletul și dorința de succes. Succes de care acum depind peste 60 de angajați și foarte mulți colaboratori.“

Dublarea capacității de producție trebuie să se realizeze concomitent cu găsirea și stabilizarea de noi rețete și produse care să diversifice oferta către o piață dinamică și veșnic crescătoare pe acest segment, al produselor alimentare naturale, cu o calitate hi level. Aceste căutări l-au trimis către afacerea PREPELIȚESCU.

Primul pas a fost trecerea de la ouă proaspete la cele fierte și la pateu de prepeliță

Și de la ouă fierte și decojite la ouă marinate. De la pateul de prepeliță la chiftelele de prepeliță cu ou la mijloc și chiar ouă marinate. Cele cu sfeclă roșie sunt bestiale. Totul făcut cu respect pentru consumator, iar cei care l-au ajutat să crească au fost retailerii deoarece statul român îl pedepsește pe acest investitor, chipurile, pentru că are ferma și procesarea într-un oraș. Deși, vă jur, e un sat de deal prins aiurea într-o localitate botezată oraș doar pentru a se crește impozitele și schema primăriei. Lucian Stancu, inițiatorul și directorul general al Dilumir Consulting, firmă care a dat vânzarea și consultanța în afaceri pe activitatea de creștere a prepelițelor, a avut noroc cu fostul său patron, care, într-un moment dificil al investiției, a decis să-l sprijine financiar, devenind partener în Ferma Bunicii. Sunt multe de spus și desigur că le vom scrie în aceste rânduri, dar pot spune că m-au impresionat determinarea și inventivitatea acestui antreprenor.

Ferma de prepelițe este modernă, cu linie automată de colectat și selectat ouăle pe mărimi și colorit, linie care elimină extremele pentru un carton de ouă trase parcă la xerox!

Rețetele produselor procesate au fost realizate la fața locului

Toate aceste rețete sunt realizate fără conservanți, iar conservarea se face doar prin tratare termică și, în cazul ouălor marinate, prin marinare ca la bunica. Desigur că au fost sute de încercări pe fiecare nou produs adus în procesare. Cu zeci și sute de eșecuri răsunătoare. Unul din exemple fiind crenvurștii din carne de prepeliță care erau ambalați în mațe de oaie pentru un rezultat cât mai bio, însă prețul era mult prea mare ca să reziste competiției din piață, așa că au renunțat atunci, deși găsiseră o rețetă de succes în privința calității! Acum i-au readus în rețetele din urban stret food-ul PREPELIȚESCU.

Dar, încetul cu încetul, au reușit. Tinerețea, dorința de a face ceva nemaifăcut dar și viziunea de ansamblu a fostului consultant și vânzător profesionist au adus afacerea la împlinire. Cu siguranță că viziunea sa ar fi putut crește mult mai bine cu binefacerea fondurilor europene sau măcar cu o subvenție pentru bunăstare, așa cum au fermele de păsări și de porci. Din nefericire, prepelițele japoneze nu sunt galinacee, ci altceva. „Mult mai adânc și mult mai înalt“ vorba poetului! Mai precis, autoritățile spun că prepelițele fac parte din familia fazanilor și ar trebui vânate, nu crescute în ferme! Ca să fie totul și mai frumos, localitatea Băbeni a devenit oraș, iar satul în care a crescut Lucian Stancu a devenit și stradă, dar și cartier al Băbeniului, cartierul Pădurețu! Așa că nema accesare a fondurilor europene destinate activităților agricole și non agricole din zona rurală. Iată cum se scot comunitățile din regimul rural fără să se facă vreo investiție.

Dar criza pandemică a venit și cu IMM Invest, așa că asta l-a ajutat mult la dezvoltarea conceptului francizabil PREPELIȚESCU, mai precis prima unitate, etalon în care clienții au aceleași condiții precum într-un fast-food cu rădăcini americane. Inclusiv servirea direct în automobile.

Urban food-ul este în centrul municipiului Râmnicu Vâlcea și e de ajuns să tastați Prepelițescu pe Waze, Google Maps sau pe Facebook ca să ajungeți la el. Nu ratați ocazia de a servi produse unice, cu gust desăvârșit, de la fermieri români!

Tudor CALOTESCU

„În momentul de față în România nu sunt mai mult de 400.000 de crescătorii de prepelițe, în proporție covârșitoare fiind cele de mici dimensiuni. Deși acest segment s-a dezvoltat, are probleme serioase atunci când vine vorba de comercializarea produselor și practic asta îngroapă sectorul“, spune Mihai Popescu, un fost crescător de prepelițe cu o experiență de 18 ani din Siliștea Snagovului.

Mihai Popescu: „Când te angrenezi într-un astfel de proiect trebuie să îți asumi responsabilitatea comerțului“

Nimic nu se pierde, totul se valorifică

Această specie este extrem de rentabilă pentru că nu este vulnerabilă în fața bolilor, nu are nevoie de condiții speciale de întreținere, consumă puțin și produce mult. În cazul creșterii prepelițelor nu se pierde nimic, nici măcar atunci când schimbi matca pentru că exemplarele pot fi valorificate pentru carne. Un avantaj este și faptul că, în pofida vârstei înaintate a prepelițelor, carnea lor nu este la fel de tare precum cea a găinilor bătrâne. Până și găinațul poate fi valorificat prin transformarea lui în îngrășământ. 

„Vorbim despre o specie foarte rezistentă. Am crescut prepelițe timp de 18 ani și nu am vaccinat în viața mea nicio prepeliță. Nu le-am dat nici medicamente. Dacă intervine difterovariola (manifestată în două forme, cutanată sau laringiană), cea mai des întâlnită  boală la prepelițe, poți sacrifica efectivul pentru că boala nu afectează carnea. Astfel, avem în continuare un produs sigur pentru consumul uman. Deci nu pierzi nimic pentru că poți valorifica păsările pentru carnea lor. O iei apoi de la zero cu dezinfecție totală.“ Pentru a obține o producție bună de ouă, păsările au nevoie de o anumită temperatură, și anume minimum 16°C, optim 25°C și maximum 40°C.

Investiția inițială, 1.000 de lei

Cel care vrea să înceapă o astfel de afacere trebuie să aibă în primul rând un consultant bun, spune Mihai Popescu, și să își asume apoi exclusiv misiunea valorificării.

Efectivul minim de la care se pot pune bazele unei crescătorii este de 100 de prepelițe, adică 20 de familii (o familie este formată din patru femele și un mascul). Cu acest număr de exemplare poți avea și producție de ouă pentru consum și pentru incubat. Și în contextul acesta, spune fostul crescător din Siliștea Snagovului, poți deja să începi să prospectezi piața.

„Dacă alegi startul ăsta pentru crescătorie ai certitudinea că nici măcar nu o să dai faliment. Și asta pentru că vorbim despre o investiție minoră, de aproximativ 1.000 de lei. A doua variantă ar fi să cumperi ouă de incubat, iar investiția este mult mai mică în cazul acesta. Însă trebuie să fii pregătit să întreții puii, care sunt foarte activi încă din momentul în care au ieșit din ou. În 16-17 zile oul eclozează, apoi puii sunt mutați în maternitate, unde trebuie să aibă 38°C, apă curată și mâncare. Așadar, ori înveți de la început foarte bine tehnologia de înmulțire, ori pornești de la matcă.“ Dacă alegeți această ultimă variantă, «demarajul» crescătoriei este mai lent.“

Rentabilitatea începe de la 5.000 de păsări

Timpul alocat pentru întreținerea a 1.000 de prepelițe este de jumătate de oră pe zi, însă nici profitul obținut de pe urma efectivului acesta nu este foarte mare. Rentabilitatea începe de la 5.000 de prepelițe, iar timpul alocat activității în crescătorie este de două ore, spune Mihai Popescu.

„Dacă ai între 50 și 100 de prepelițe din producția de carne și ouă poți asigura consumul familiei tale și al apropiaților. Dacă crești efectivele la 500 poți deja să livrezi către niște magazine mai mici sau restaurante. Vidul începe între 500 și 6.000 de prepelițe. Și vă spun și de ce. La peste 500 de prepelițe producția obținută este prea mare pentru a fi valorificată doar în familie și cunoștințe, iar până la 6.000 de păsări este prea puțin pentru a putea negocia cu marile lanțuri de magazine. Cel care are o producție de 1.500 de ouă nu o poate valorifica exclusiv către cunoștințe, magazinele mici sunt destul de puține, iar cu hipermarketurile nu poți vorbi decât dacă ai o cantitate foarte mare.“

Asocierea, colacul de salvare al crescătorilor

Prepelițele nu sunt păsări pretențioase, dar din nefericire comerțul îngroapă această activitate. În opinia interlocutorului nostru, o șansă extraordinară pentru crescători este asocierea. Dar acest lucru nu se întâmplă pentru că „românul se teme să nu fie furat de celălalt și astfel fiecare moare pe limba lui.“ Pentru a încheia parteneriate cu marii retaileri trebuie să produci o cantitate foarte mare, iar fermierii refuză să se asocieze.

„O altă problemă sunt costurile de la raft. Oul de prepeliță pleacă de la producător cu un preț între 7 și 14 bani și ajunge la consumator la un preț de 45 de bani. Este un preț ridicat pentru români care vor alege, într-un final, oul de găină, care este mai ieftin, dar inferior oului de prepeliță din punctul de vedere al proprietăților. În această situație cumpărătorul este cel care pierde, nu producătorul. Producătorul trage la mal, se ocupă de altceva și asta este. Consumatorul pierde pentru că nu beneficiază de proprietățile extraordinare ale ouălor de prepeliță.“

• În opinia crescătorului din Siliștea Snagovului, oul de prepeliță ar trebui să fie privit ca un medicament și întreaga strategie de dezvoltare a unei crescătorii ar trebui să mizeze pe asta.
• În două săptămâni de la eclozare, puii de prepeliță înregistrează o creștere fulminantă. În șase săptămâni fac deja primele ouă, asta în vreme ce o găină de carne are nevoie de minimum 24 de săptămâni pentru a face primul ou. În apogeul productiv, de la 100 de femele se obțin 90-95 de ouă pe zi. Dacă activitatea se concentrează pe incubație, pentru a avea certitudinea că ouăle de prepeliță sunt fertile este indicat ca păsările să rămână în producție până la nouă luni.

Laura ZMARANDA

Gabriel Caragea din satul Găgești, comuna Bolotești, județul Vrancea, a prins drag de prepelițe de mic copil, dar prima achiziție a fost în anul 2017, când a obținut și atestatul de producător. A început cu o matcă de 20 de prepelițe din rasa Japoneză Coturnix și 100 de ouă de incubat din rasa Jumbo Gold procurate de la cel mai mare crescător din țară. În prezent, are un efectiv matcă de 150 de prepelițe, din 3 rase diferite: Japonez, Jumbo Gold și Polar, fiecare rasă fiind crescută special pentru ouă, ouă-carne și carne. Acesta ne mărturisește că lunar are o producție de cca 2.800 ouă, iar la un ciclu de producție de 8 luni se ajunge la aproximativ 20.000 de ouă.

Cele mai productive rase

Povestea lui Gabriel începe la vârsta de 8 ani, pe când era în vacanță la bunici, își reamintește tânărul. „În timp ce mă jucam pe afară cu copii am găsit o prepeliță sălbatică cu aripa ruptă. Cu un suflet inocent de copil, dar și cu o iubire mare față de animale, am luat-o acasă nu numai pentru a-i salva viața, dar și pentru a-i repara aripa și pentru a-i reda libertatea de a zbura din nou. Am adus-o acasă, i-am dat apă, mâncare și i-am fixat aripa cu niște atele improvizate. Cu multă grijă și pasiune, în aproximativ o săptămână prepelița a început să-și dorească întoarcerea în natură. Cu mare tristețe am ajuns în ziua în care a trebuit să ne despărțim. Bunica mi-a promis că, dacă o voi elibera, la un moment dat în viața mea prepelița, cumva, îmi va întoarce favorul oferit. Mult mai târziu, în anul doi de facultate, studiind materia „Sisteme de creștere animalieră“, am înțeles productivitatea și potențialul imens al creșterii acestor păsări, și anume calitățile nutritive impresionante ale ouălor și cărnii de prepeliță, dar și beneficiile curative ale ouălor despre care japonezii scriau de peste 4.000 de ani“, precizează crescătorul de prepelițe.

Gabriel a început cu o matcă de 20 de prepelițe din rasa Japoneză Coturnix și 100 de ouă de incubat din rasa Jumbo Gold procurate de la cel mai mare crescător din țară, iar de-a lungul vremii efectivul a crescut și a scăzut din cauza lipsei de timp, mai specifică crescătorul vrâncean. „În prezent, am un efectiv matcă de 150 de prepelițe, din trei rase diferite, Japoneză, Jumbo Gold și Polar, fiecare rasă fiind crescută special pentru ouă, ouă-carne și carne. Pe lângă acestea am și 200 de puișori, cu vârsta de o săptămână, destinați consumului de carne propriu și al prietenilor. Dintre caracteristici, prepelița Japoneză este o rasă de ouă cu producție semnificativă de până la 365 de ouă și cu o calitate excepțională a cărnii din punctul de vedere al proteinei. Jumbo Gold prezintă o productivitate relativ bună de ouă, aproximativ 200-250 de ouă/an, caracterizându-se printr-o dimensiune mai mare a ouălor (bun aspect comercial).

În schimb, rasa Polar prezintă o dimenisiune foarte mare a ouălor în raport cu specia și o greutate mare comparativ cu celelalte varietăți ale speciei, de până la 350-400 g/carcasă“, adaugă Gabriel Caragea.

Măsuri de biosecuritate în fermă

Gabriel precizează că în fiecare lună păsările îi oferă cca 2.800 de ouă, iar la un ciclu de producție de 8 luni se ajunge la aproximativ 20.000 de ouă. Acesta mai spune că investiția este relativ mică și a fost făcută treptat, mare parte din investiție reprezentând achiziția de cuști pentru păsările adulte, maternități, incubatoare și cuști de tineret. De altfel, amenajarea spațiului deja existent și o mare parte din investiția curentă este reprezentată de achiziționarea furajului. „Prin încercări repetate am ajuns la achiziționarea furajelor de cea mai bună calitate de la un producător local, acesta fiind preocupat atât de vinderea de furaje pentru animale, cât și specializat pe producția de făină bio certificată pentru uzul uman. Fiind medic veterinar, am fost întotdeauna interesat atât de sănătatea păsărilor din ferma proprie, cât și de sănătatea oamenilor. Punând aceste două lucruri în balanță am ajuns la concluzia că, sporind măsurile de biosecuritate în fermă, nu mai este necesar niciun tratament de tip medicamentos (antibiotic și hormoni) în întreg ciclul de producție. Problemele întâmpinate au fost de diferite tipuri și origini, începând de la investițiile necesare pentru bunăstarea și confortul păsărilor în vederea unei productivității crescute, minimizarea riscurilor de boli bacteriene, parazitare și până la lipsa unei infrastructuri coerente în lanțul de producție (lipsa abatoarelor pentru sacrificarea păsărilor în vederea vânzării legale de carne), dar și lipsa centrelor de ambalare și depozitare specializate pentru ouă“, precizează tânărul vrâncean.

La ferma de la Găgești distribuția constă în achiziționarea ouălor direct din fermă, dar și în livrarea lor în condiții optime de temperatură și timp în împrejurimi. „Pe piață am intrat cu ajutorul mediului online; aici am găsit clienți cărora să le livrez, dar am și oferit informații medicale personalizate pentru dietele care îl interesau și a prezentat avantajele curative ale ouălor în raport cu nevoile medicale ale clienților“, încheie Gabriel Caragea.

Beatrice Alexandra MODIGA

Costin Constantin este un crescător de prepelițe din localitatea Zănești, județul Neamț, care de 17 ani se ocupă de această activitate. După atâția ani de trudă, crescătoria numără un efectiv de cca 500 de prepelițe din matcă, iar pe viitor acesta ne va aduce pe mese pastrama și ouăle marinate de prepeliță.

De 17 ani în slujba necuvântătoarelor

Crescătoria de prepelițe a lui Costin a luat viață în anul 2001 din necesitatea de a câștiga un ban cinstit, în urma pierderii serviciului. În acest moment are un efectiv de 500 de prepelițe, iar printre rase se regăsesc: Prepelița Japoneză, Auriu de Manciuria și Giganta Polară: „Primii pași în această activitate au fost făcuți prin achiziția unui incubator de uz gospodăresc și a unui număr de 150 de ouă de incubat, procurate cu mari eforturi de la un crescător cu experiență din județul Vrancea, iar în momentul de față, după 17 ani de activitate, crescătoria numără un efectiv de aproximativ 500 de prepelițe (matcă) din 3 rase: Prepelița Japoneză (rasă specializată pe producția de ouă), prepelița Auriu de Manciuria (o rasă mixtă ouă-carne) și prepelița de carne, Giganta Polară, care a fost importată de mine din Republica Moldova. Pe lângă prepelițele din matcă, creștem între 600-800 de pui pe serie din rasele enumerate, indiferent de anotimp. Clienții vin la noi ca la market deoarece asigurăm cuștile necesare confecționate 100% de noi, puii și prepelițele ouătoare, furajele și, ce este mai important, consultanță pe toată perioada colaborării.“

Hrana prepelițelor constă într-un furaj combinat realizat cu ajutorul unui doctor veterinar originar din Republica Moldova, momentan stabilit în județul Neamț, specialist în nutriție animală, adaugă acesta: „Nu folosesc un furaj intensiv, ci un furaj în sistem gospodăresc, bazat pe cereale de cea mai bună calitate. În momentul de față crescătoria mea produce aproximativ 350 de ouă zilnic, din care mare parte merg spre incubație, iar surplusul este comercializat spre persoane fizice care cunosc cu adevărat calitățile acestui ou minune,“ după cum ne-a declarat Costin Constantin.

Casă - masă - rasă

Datorită faptului că această crescătorie este axată pe producția de pui, apare de la sine un surplus de prepelițe care, împreună cu ouăle, satisface cerințele clienților din județul Neamț și chiar din județele învecinate. Și asta pentru că domnul Costin respectă trei reguli de bază: „Sunt bine cunoscute calitățile cărnii de prepeliță și ale ouălor, iar clienții nu întârzie să apară, din curiozitate, necesitate și chiar la indicațiile medicului. Prețul unui ou poate varia între 0,20 lei și 1 leu bucata, în funcție de cantitate, destinație, consum, tratament sau incubație. Clienții mei sunt informați ce tip de furaj folosesc și de aceea o parte din ei au renunțat la creșterea găinilor și au înlocuit în totalitate consumul oului de găină cu cel de prepeliță. Ușa crescătoriei este permanent deschisă oricărui potențial client sau curios pentru a verifica condițiile sanitar-veterinare și modul de creștere – furajare a acestor minunate păsări, care mie personal îmi place să le numesc «fabrici de făcut ouă» și, de ce nu, «fabrici de făcut bani». Pentru bunăstarea unei gospodării recomand actualilor crescători, dar și începători să respecte câteva reguli de bază: casă, masă, rasă (casă – condiții decente pentru creșterea prepelițelor; masă – hrană de calitate; rasă – alegerea rasei potrivite pentru necesarul familiei).“

Referitor la costurile înființării unei astfel de crescătorii, acestea pot pleca de la o sumă modică de 70-80 de lei, însemnând 150 de ouă de incubat, și pot merge până la câteva mii de euro. În funcție de banii investiți, profitul va veni mai devreme sau mai târziu: „Creșterea prepelițelor poate fi potrivită ca activitate anexă, pe lângă serviciu, sau ca activitate de bază și o recomand persoanelor dornice de a avea în permanență ouă proaspete și carne de prepeliță din producție proprie. Doar cine vrea poate găsi în propria gospodărie un colțișor cald pentru o cușcă cu cca. 40 de prepelițe, care va asigura o parte din necesarul de alimente zilnice. Cerințele pieței sunt din ce în ce mai mari, așa că toți cei care iubesc aceste păsări pot trece de la hobby la afacere. Ca în orice afacere, sunt suișuri și coborâșuri, dar odată cu trecerea timpului clienții fideli te pot ține pe linia de plutire sau chiar te pot ajuta printr-o bună recomandare. Tot ce a fost creat în cei 17 ani de activitate a fost doar cu resurse proprii din profit reinvestit și nu am apelat la niciun fel de împrumut, fonduri UE sau asocieri“, se confesează Constantin.

Noutăți culinare: pastrama de prepeliță și ouă marinate

Succesul reușitei pleacă din inimă și nu din buzunar, încheie Costin Constantin: „Rentabilitatea unei astfel de crescătorii poate merge până la 300%, dacă cuvântul muncă este înțeles în propriul său sens. Pentru această afirmație pot veni cu explicații financiar-contabile. În viitorul apropiat avem în plan dublarea numărului de păsări deoarece piața cere acest lucru, dar și crearea unor produse noi pentru clienții noștri. Astfel, în acest sens m-am gândit la pastrama de prepeliță, o rețetă la care încă mai avem de lucrat și testat, alături de ouăle marinate cu diferite ierburi aromate și chiar cu ulei de măsline. Gurmanzii știu ce vorbesc!“

Beatrice Alexandra MODIGA

În comuna Mărgineni, județul Bacău, am întâlnit-o pe Mihaela Iftime care este o luptătoare în adevăratul sens al cuvântului. Cu toate că suferă de o boală gravă și merge o dată la trei săptămâni la Cluj pentru tratament, aceasta muncește de dimineață până seara în subsolul casei, la o microfermă de prepelițe, atât de nevoie cât și de plăcere. După cum ne spune aceasta, ceea ce face este o muncă solicitantă deoarece prepelițele sunt preten­țioase, iar la 15 bani cât cer samsarii pe ou microferma acesteia riscă să ajungă în faliment. Revenind în țară, după mulți ani petrecuți printre străini la Londra, Mihaela este foarte dezamăgită că munca sa nu poate ajunge în supermarketurile din zonă deoarece legislația este una foarte aprigă.

O investiție de peste 10.000 euro

Creșterea prepelițelor pentru ouă și carne este o afacere cu un potențial de excepție deoarece oul de prepeliță este un medicament extraordinar, care poate vindeca o multitudine de afecțiuni. Acesta are o compoziție complexă, conținând proteine, săruri minerale, vitamine, predominând cele din complexul B, fosfor și fier. Datorită acestor beneficii, revenind în țară la locul natal, cu banii adunați, Mihaela Iftime a realizat o microfermă de prepelițe, în comuna Mărgineni: „La început am investit cca 2.000 euro, iar acum investiția este cu mult peste 10.000 de euro.“ Curajoasă din fire, a zis și a făcut! Astfel, în anul 2016 a început să fie propriul șef cu cca 70 de prepelițe. „Îmi plăcea ceea ce fac, dar am satisfacție doar din anumite puncte de vedere!“

Adăpostul acestora l-a construit la subsolul casei, iar de dimineață până seara stă prin preajma lor, pentru o hrănire corespunzătoare, dar și pentru a le crea condiții proprice. Pe lângă acestea, o dată la trei zile se face curățenie la instalația de apă: „Creșterea acestora este foarte greoaie și este nevoie de o curățenie permanentă deoarece sunt foarte pretențioase. Rețeta furajeră este făcută acasă și este primită de la un alt fermier de la Vaslui, doar pe bază de furaje naturale (soia, grâu, porumb, șrot de floarea-soarelui, vitamine și premixuri; acestea ajung să consume 25 grame/zi.“

Prin incubație, în fiecare lună, prepelițele Mihaelei scot în totalitate în jur de 1.000 de ouă. Crescătoarea de prepelițe spune că „eclozarea se face în proporție de 70%, iar după primele săptămâni rămân în jur de 400-500 de prepelițe, care ajung la maturitate la cca 2 luni, iar la 6-7 săptămâni încep să producă ouă.“

Cale lungă până în Prahova

Legat de distribuția produsele, aceasta este foarte dezamăgită și spune că sunt săptămâni în care de-abia apucă să își plătească tratamentul: „Este un dezastru în țară și sunt foarte dezamăgită că nu avem intrare în hipermarketuri & supermarketuri. Trebuie să adun 10.000 de ouă și să le duc în Prahova, iar de acolo sunt distribuite la marketurile locale. O caserolă de 35 de ouă ajunge la prețul de 10 lei, iar una de 50 de ouă la prețul de 14 lei. Cu toate că oul de prepeliță, doar în primele 10 zile, are beneficii pentru diverse afecțiuni, ceea ce se întâmplă legat de acest aspect nu este în avantajul meu și al clienților. Vreau să aduc pe masa cumpărătorilor produse de calitate și proaspete, prin acest lucru ar trebuie să se caracterizeze munca mea. Dar nu am ce face, piața este doar prost dezvoltată! Cert este că uneori ajung să primesc 15 bani/ou deoarece doar atât dau samsarii, iar în faza asta ajung în faliment. În schimb, prepelițele în vârstă de patru săptămâni sunt la prețul de 6 lei/buc, iar cele sacrificate ajung la 35 lei/kg. Cel mai bine fac distribuție la persoanele private și sunt foarte solicitată, oamenii care știu ce să pună pe masă apreciază munca mea, iar acest lucru îmi dă putere să merg mai departe.“

Pe lângă distribuția prost gândită, aceasta stă prost și cu forța de muncă: „Le dau 1.000 lei/lună plus cazare și o masă caldă și tot nu vin la muncă“, explică cu năduf Mihaela Iftime.

Beatrice Alexandra MODIGA

Despre creşterea prepeliţelor s-a vorbit multă vreme ca despre o activitate de viitor, dar, în pofida avantajelor pe care le oferă un astfel de business, acest sector nu a cunoscut o amploare fulminantă. Există multe crescătorii de tip familial, însă unităţile intensive din ţara noastră pot fi numărate pe degete. Cea mai mare fermă pentru creşterea prepeliţelor se află în judeţul Vâlcea, satul Pădureţu, şi aparţine domnului Lucian Stancu. Domnia sa ne-a vorbit despre acest proiect de anvergură şi despre raţiunea pentru care a înfiinţat o astfel de fermă.

Integrarea pe verticală conferă fermei capacitatea de a menţine standarde ridicate şi de a controla mediul în care păsările sunt crescute. Prin producerea de ouă de la propriile păsări de reproducţie şi incubarea lor ferma îşi autosusţine funcţionarea. În plus, prin dispersarea dejecţiilor din fermă spre terenurile agricole din zonă contribuie la reducerea îngrăşămintelor chimice utilizate în agricultura locală. Utilizarea de energie este redusă prin ventilaţie şi lumină naturală şi prin produse reciclate pentru așternut.

O unitate la standarde europene

– Dle Stancu, să începem prin a ne spune cum a început acest proiect şi de ce aţi ales sectorul de creştere a prepeliţelor?

– În urma unor studii de piaţă am constatat că sunt câteva segmente încă neexploatate, care au o piaţă de desfacere în creştere atât în ţară, cât şi în străinătate. Am avut de ales între o ciupercărie sau o fermă de prepeliţe şi am ales a doua variantă deoarece a fost mult mai uşor de pornit şi cu o investiţie iniţială mult mai mică. În aprilie 2012 am început activitatea, iar în decembrie 2014 am reuşit să deschidem o fermă nouă, la standarde europene.

În luna mai 2015 am finalizat implementarea IFS-ului (International Food Standard). Acest standard de calitate şi siguranţă a alimentelor conţine cerinţe GMP (Good Manufacturing practices), GHP (Good Hygiene practices), HACCP ( Hazard Analyses, Critical Control Points), precum şi managementul calităţii.

Acest standard asigură faptul că ferma noastră poate livra produse conforme cu legislaţia locală şi internaţională şi garantează siguranţa şi calitatea produselor noastre pentru consumatori.

În concluzie, fluxul tehnologic respectă toate normele în vigoare.

– Cum a fost concepută ferma?

– Practic, avem un sistem agroindustrial integrat, de la incubare până la sacrificare, cu spaţii de incubare, secţii de ouătoare şi de carne, maternităţi pentru pui, abatorizare şi centru de procesare unde producem pateuri din carne de prepeliţă, maioneză din ouă de prepeliţă, pastramă, ouă fierte şi curăţate ambalate în atmosfera controlată, dar şi în saramură. Toate produsele sunt naturale, nu conţin conservanţi şi E-uri. În ceea ce priveşte partea de dotări tehnologice, totul este complet automatizat, începând cu benzile pentru colectare ouă, linii de furajare, linii de curăţare a dejecţiilor, incubatoare, maternităţi etc.

Investiţiile continuă

– Deţineţi cea mai mare unitate de creştere a prepeliţelor din ţară. Ce efective aveţi acum?

– În acest moment suntem cei mai mari din ţară, dar nu pot să vă spun exact ce cantitate avem deoarece sacrificăm şi incubăm în permanenţă, iar numărul lor creşte şi scade în funcţie de comenzile pe care le avem, dar şi de vârstă. Producţia este de aproximativ un milion de ouă pe lună, iar, după ce prepeliţele nu mai ouă, le ţinem în producţie maximum un an, apoi le sacrificăm. Avem un abator propriu unde putem sacrifica până la 3.000 de capete pe zi, dar producţia de carne este cam la jumătate din capacitatea maximă. Şi în cazul acesta producţia fluctuează în funcţie de comenzi. Producţia o desfacem în marile lanţuri de magazine, dar şi în segmentul HORECA.

– Aveţi deja trei ani de când sunteţi pe piaţă. Ne puteţi spune care este raportul investiţie-profit?

– Investiţiile, făcute din resurse materiale proprii şi credite bancare, continuă şi acum, aşadar nu putem vorbi încă de profitabilitate.

– Vă veţi extinde activitatea şi în alt sector. Despre ce este vorba?

– Sperăm ca anul viitor să finalizăm construcţia acestei fabrici pentru dejecţii, dar mai pregătim o surpriză mare pentru consumatorii noştri. Dorim să putem prelucra toată cantitatea de dejecţii şi să scoatem pe piaţă un îngrăşământ natural pe care îl vom comercializa în lanţurile mari de bricolaj.

Carnea şi ouăle de prepeliţă sunt recunoscute pentru efectele lor benefice din punct de vedere medical. Oul de prepeliţă are o compoziţie mult mai complexă în principii active. Acesta conţine de 5 ori mai mult fosfor, de 7,8 ori mai mult fier, are de 6 ori mai multă vitamina B1 şi de 15 ori mai multă vitamina B2. De asemenea, mai conţine vitaminele A, D3, E, alături de minerale esenţiale, precum calciu, zinc, potasiu şi sulf.

Laura ZMARANDA