Porumbeii se numără printre speciile agreate de către oameni datorită numeroaselor varietăţi, culori, forme şi, mai ales, performanţelor în întrecerile specifice acestora. Mulţi trăiesc în sălbăticie sau semisălbăticie, putând fi admiraţi în mai toate zonele populate, dar mai cu seamă în cele urbane. Potrivit specialiștilor, porumbeii trăiesc 10 - 15 ani și pot ușor să se adapteze mediilor noi de viață, ceea ce a făcut tot mai facilă creşterea şi ,,dresarea“ lor de către crescători.

Specii de porumbei

Porumbeii domestici sunt cei mai cunoscuți, existând aproximativ 300 de specii, printre care: jacobei, toboșar englez, lahore, cumulet și altele. Mihai Preda, unul dintre crescătorii de rasă voltă indian și voltă cu coadă albă, spunea cu un anumit prilej: „Porumbeii se împart în mai multe rase. Sunt diverși când vorbim de porumbeii de ornament, utilitate și hibridare între utilitate și ornament. De aceea, și crescătorii sunt diverși în dependență de rasa pe care o crește. Porumbeii provin din diferite țări și locuri, diferite rase împerecheate, așa s-au perpetuat în timp. Pentru noi, crescătorii, este mai mult un hobby, adică plăcerea crescătorului de a oferi celorlalţi, dar mai cu seamă  vizitatorilor, şansa de a admira cele mai frumoase şi performante exemplare.“ 

Valorificarea porumbeilor

Existând mai multe rase, având culori, forme, dimensiuni diferite, şi preţurile sunt cel puţin la fel de diferite. Mihai Preda a explicat: „Sunt porumbei mai ieftini sau mai scumpi, în funcție de raritate și rasa acestora. În acest domeniu vorbim mai întâi de o pasiune și apoi despre rentabilitate/venit. Porumbeii pot fi valorificaţi şi pentru consum – propriu sau prin diverse reţele comerciale, inclusiv restaurante – dar şi prin piețe, târguri etc. Cei de ornament sunt prezentaţi prin expoziții unde pot exista şi aici oportunităţi de valorificare.“

Îngrijirea porumbeilor

Pentru a începe o afacere cu porumbei, potrivit specialiștilor, crescătorii trebuie să țină cont de mai mulţi factori. De pildă, o pereche de reproducători necesită un spațiu de un metru cub din volumul adăpostului, iar cușca trebuie să aibă o temperatură şi umiditate între anumiţi parametri. De asemenea, pentru o creştere armonioasă, o fertilitate sporită și producție mare de ouă, aceştia necesită o hrană echilibrată, cu adausuri de vitamine şi microelemente specifice vârstei şi direcţiei/ scopului urmărit. Doar astfel creşterea porumbeilor poate fi profitabilă.

Liliana Postica

Am aflat recent ca s-a acordat derogare pentru utilizarea insecticidelor neonicotionide, o grupa de insecticide foarte utilă pentru protecția semințelor de porumb și floarea soarelui, imediat după semănat, împotriva unor dăunători foarte periculoși, așa cum este rățișoara porumbului (Tanymecus dilaticollis). Derogarea a fost acordata, însă numai la porumb!

Totuși, știm cu toții presiunea la care sunt supuse neonicotinoidele pentru tratament sămânță la culturile de porumb și floarea soarelui. În aceste condiții, ce alte soluții avem pentru protecția tinerelor plăntuțe, imediat după răsărire, față de dăunătorii care acționează în aceasta perioadă?

Până în acest moment, companiile producătoare nu au descoperit un produs care să se ridice la nivelul insecticidelor neonicotinoide, dar ne promit ca o vor face în următorii ani.

Dar până atunci ce alternative avem pentru floarea soarelui si porumb? Trebuie sa lucram cu ceea ce avem.

În PORTOFOLIUL ISCUSIT de la ALCEDO găsiți insecticide care vă pot veni în ajutor.

Astfel:

• Pentru protecția seminței de floarea soarelui și porumb față de dăunătorii din sol:

ALCEDO recomandă LANGIS, un piretroid pe bază de cipermetrin, omologat pentru combaterea viermilor sârmă (Agriotes spp.) în doza de 2,0 l/t sămânță. LANGIS creează o zona de protecție în jurul semințelor tratate, distrugând sau îndepărtând dăunătorul, fără a afecta germinația semințelor. Acționează prin ingestie și contact, dar are și o acțiune repelenta față de viermii sârmă și alți dăunători din sol. Pentru o perioada mai lungă de control, se recomandă să aplicați insecticidul LANGIS împreună cu fertilizantul starter MICROFERT-U în doza de 2,5 l/t sămânță, reducându-se corespunzător cantitatea de apa, fertilizantul asigurând și un start bun al culturilor, o răsărire uniformă și plante mai viguroase. MICROFERT U are pH acid și face ca degradarea piretroidului sa fie mult mai lentă.

• Ce facem cu dăunătorii care apar odată cu răsărirea florii soarelui?

O opțiune pentru combaterea rățișoarei porumbului din culturile de floarea soarelui este FASTER DELTA, insecticid pe baza de deltametrin, cu acțiune prin contact și ingestie asupra insectei.

• Ce facem cu dăunătorii care apar odată cu răsărirea porumbului?

Imediat după răsărirea culturii de porumb o soluție împotriva gărgăriței frunzelor de porumb/rățișoara porumbului este tratamentul cu insecticidul sistemic MOSPILAN 20 SP (împreună cu adjuvantul VITAL 90). FASTER DELTA este disponibil și pentru cultura de porumb, unde pe lângă gărgărița frunzelor de porumb/rățișoara porumbului este o opțiune și pentru  viermele vestic al rădăcinilor de porumb – diabrotica. Tot pentru cultura de porumb, pentru combaterea în vegetație a viermelui vestic al rădăcinilor de porumb, vă recomandăm insecticidul FASTER 10 EC, un alt piretroid pe baza de cipermetrin.

Sperăm să avem o primăvară cu condiții optime pentru o răsărire uniformă și rapidă a plantelor de floarea soarelui și porumb, iar insecticidele prezentate mai sus, plus alte produse care se aplică în perioada de vegetație și pe care le găsiți în PORTOFOLIUL ISCUSIT de la ALCEDO, să vă ajute să aveți culturi cât mai frumoase și mai sănătoase.

În moderna Sală a Sporturilor din comuna Păulești de Prahova, impunător imobil aflat în pitoreasca pădure de stejar din vecinătatea imediată a Ploieștiului, s-a desfășurat recent, pe durata a mai multor zile, o insolită manifestare sportivă de excepție, și anume Expoziția anuală de columbofilie, care a reunit câteva mii de pasionați ai acestei atrăgătoare discipline sportive din Prahova. Pe un spațiu generos, în cuști speciale, au fost prezentate sute și sute de exemplare, distinse la prestigioase competiții interne și internaționale de gen, exemplare aparținând unor semeni de-ai noștri, în special bărbați, oameni care în viața obișnuită îmbrățișează cele mai variate profesii: agricultori, ingineri, profesori, silvicultori, dar și fel de fel de întreprinzători, din orașe și așezări rurale ale județului.

Manifestarea s-a derulat sub auspiciile Uniunii Naționale a Crescătorilor de Porumbei Călători din România, beneficiind şi de sprijinul mai multor organizații de gen din județ și din țară, precum şi de ajutorul Consiliului Județean Prahova și al Primăriei comunei Păulești.

Mii de porumbei călători duc mesaje de prietenie în țările Europei

Fiecare expozant columbofil a avut ambiția de a se prezenta la această manifestare, ajunsă acum la cea de a opta ediție, cu tot ceea ce are mai valoros ca exemplare de păsări, reuşind să trezească interesul vizitatorilor, interesați de viața porumbeilor călători.

Într-un dialog avut la fața locului, pentru cititorii revistei Lumea Satului, doctorul Anton Cristian Vintilescu, directorul general al MEDIURG Ploiești, președintele Asociației columbofile ploieștene Levi Haus, el însuși un binecunoscut şi pasionat columbofil, organizator al Expoziției, a ținut să remarce faptul că manifestarea de la Păulești-Prahova şi-a propus și a reușit să evidențieze şi să-i pună în valoare pe cei mai buni crescători de porumbei prahoveni, al căror număr este în continuă creștere. Acesta a menționat că azi organizația columbofilă a judeţului Prahova se află pe unul dintre primele locuri pe țară. Ca o paranteză, a adăugat el, trebuie să se cunoască faptul că mii de porumbei călători au zburat mii de kilometri pe tot parcursul anului 2017, ducând acolo, sus, mesaje de prietenie ale României adresate celorlalte țări ale Europei. Iată că acum entitatea columbofilă din această zonă a României numără peste 2.500 de crescători, care dețin împreună peste 80.000 de porumbei.

Interlocutorul nostru a adăugat apoi faptul că aceste reușite sunt urmarea directă a pasiunii crescătorilor noștri, oameni de toate condițiile sociale. Totul se datorează iubirii lor nemărginite față de această pasăre mică, extrem de inteligentă, care știe să se pună în slujba omului.

O pasăre călătoare se vinde azi și cu 500.000 de euro

Întrebat cu ce se alege până la urmă omul – crescător de porumbei călători, dr. Anton Cristian Vintilescu ne-a mai declarat că, fiecare are, înainte de toate, satisfacția reușitei în domeniu, că poate să deprindă abilitatea în pregătirea unei astfel de păsări minunate, să o pregătească de zbor, astfel încât aceasta să poate face față multiplelor situații şi provocări la care este supusă.

Totodată, omul mai are satisfacția de a fi premiat ori distins cu diplome, cupe și medalii, dar și cu bani, precum și cu alte stimulente care îi sunt de mare ajutor la creşterea porumbeilor călători. De asemenea, pe lângă performanțele pe care le obțin crescătorii, de-a lungul anului aceștia mai au șansa de a-și vinde păsările chiar și la prețuri considerabile, cu banii obţinuţi asigurându-și dezvoltarea şi diversificarea investiției. În acest sens, interlocutorul nostru a mai adus în discuție faptul că pasionații de porumbei pot să se aleagă și cu câștiguri foarte mari. Anul acesta, la o expoziție de profil un porumbel a fost vândut cu suma de 500.000 de euro!

Așadar, sunt suficiente motive ca fiecare crescător de porumbei să-şi dorească să poată ajunge aici.

Ne face plăcere să menționăm că manifestarea de la Prahova s-a bucurat de o vie și largă participare atât a cetățenilor din județ, cât și a oficialităților Uniunii Naționale a Columbofililor din România, în frunte cu președintele Emil Bondilă, precum și de atenția și aprecierea oficialităților județene și locale, respectiv a primarului comunei, Tudor Sandu, și a vicepreședintelui CJ Prahova, doamna Ludmila Sfârloagă.

Cristea BOCIOACĂ

Când spui columbofilie involuntar asociezi această activitate cu un hobby. Și dacă vorbim despre pasiune, tot involuntar excluzi posibilitatea unui profit. Realitatea contrazice însă teoria. Și nu o spunem noi, ci un crescător de păsări ornamentale din Rătești, județul Argeș. Aurel Anghel crește porumbei și spune că pasiunea sa pentru păsările de decor este de acum o afacere. A participat la multe expoziții și concursuri care i-au validat statutul de crescător serios (a câștigat de curând locul 1 la categoria Fond Yearlingi pe județul Argeș) și acest lucru s-a reflectat în prețurile de vânzare a exemplarelor. A dat un porumbel voiajor cu nici mai mult, nici mai puțin de 1.300 de euro.

Caracteristici

Primii porumbei i-a cumpărat în urmă cu nouă ani după ce văzuse în crescătoria unui prieten rasa Carrier. Acela a fost startul afacerii de azi. Și-a construit propria crescătorie constituită dintr-un coteț de 8/3,70 cu etaj și a cumpărat din Ungaria primele 12 exemplare de porumbei Carrier care l-au costat 2.000 de euro. Deși are și alte rase în crescătoria sa, porumbei voiajori, pescăruși orientali blueți, silvereți, satineți, jucători siberieni și găinușe araucana, spune că cei mai profitabili sunt porumbeii Carrier, mai ales cei din varietatea galbenă. Descendentă a unei rase străvechi de porumbei derivată din bagdeta persană crescută în țările arabe, rasa Carrier se evidențiază printr-un aspect excentric. Acești porumbei au o siluetă zveltă, înaltă, iar acolo unde pielea rămâne descoperită de penaj prezintă negi. Porumbeii Carrier au pieptul ușor bombat, cu osul ieșit în față, corpul este lung, între aripi este lat, iar către coadă se subțiază proporțional. Aripile acoperă bine spinarea, sunt lungi și în poziție strânsă pe lângă corp. Remigele primare strâns așezate se întâlnesc pe coadă fără să se întretaie. Coada porumbeilor din această rasă este lungă și îngustă cu pene bine adunate. Carierii au un penaj lucios, lins, iar penele tari și scurte sunt bine lipite de corp. Pe picioare nu prezintă penaj. Conformația capului este alungită și îngustă, fruntea, de asemenea, este îngustă și nu prea înaltă. Creștetul capului este plat, iar ceafa rotundă coboară abrupt. Ciocul este gros cu vârful bont. Ochii porumbeilor Carrier sunt proeminenți și luminoși, de culoare galben-portocaliu. Pe suprafața pteriilor sunt prezenți negi și carunculi, iar la baza tetricelor prezintă negi cu dimen­siunea unui bob de grâu sau chiar de porumb.

Prețuri

În crescătoria dlui Anghel există în momentul de față un efectiv-matcă de porumbei Carrier de 160 de exemplare, dar spune că se va rezuma la 30 de porumbei-reproducători. O matcă de 10 perechi scoate în jur de 80 de pui. Din nucleul de reproducție al porumbeilor voiajori se obțin în jur de 100 de pui pe an. Aurel Anghel spune că afacerea cu păsări ornamentale și banii obținuți se raportează direct la volumul de muncă și timpul petrecut în crescătorie. Dacă până acum nu a mizat pe obținerea unui număr mare de pui, de anul acesta și-a propus să investească mai mult ca să scoată un profit mai mare.

Anul trecut, spre exemplu, din clociri au rezultat 22 de pui Carrier pe care i-a vândut cu 1.700 de euro, iar porumbeii au fost vânduți în momentul în care au devenit apți de zbor, la o lună și jumătate. Crescătorul din Argeș este mulțumit de mersul lucrurilor în această afacere și de faptul că este solicitat să vândă porumbei în toată țara. La târgul IndAgra de anul acesta, spre exemplu, a vândut 23 de porumbei Carrieri. Faima campionilor săi a trecut și granițele țării, așa că porumbeii din crescătoria din Rătești sunt vânduți și în străinătate. Recent a trimis spre export patru perechi de pui de Carrier, iar exemplarele au fost vândute cu prețuri între 100 și 300 de euro.

„Prețul unui campion începe de la câteva sute de euro și poate ajunge la câteva mii de euro. Eu nu am reușit această performanța de a vinde în România porumbei Carrier cu câteva mii de euro. Cel mai scump porumbel pe care l-am vândut a fost un voiajor pe care am luat 1.300 de euro.“

Dacă în cazul porumbeilor Carrier varietatea galbenă prețurile variază între 100 și 300 de euro, în cazul celorlalte varietăți de culoare (albastră, tărcați) prețurile pornesc de la 100 de lei.

GALERIE FOTO

Laura ZMARANDA

Chiar în Ziua mondială a Păcii, luna trecută, la Păulești-Prahova, localitate din preajma municipiului Ploiești, s-a derulat o importantă manifestare în lumea columbofililor. La Conferința Internațională de Columbofilie au participat cluburile de profil din România și din alte țări europene cu tradiție în domeniu, printre acestea Belgia, Austria, Bulgaria și Republica Moldova. Gazda reuniunii, dr. Anton Cristian Vintilescu, director general al Societății MEDIURG Ploiești, președinte al Clubului local cu tradiție, LEVI HAUS Păulești, spunea în deschiderea evenimentului: „Prin această conferință, pe care noi am intitulat-o COLUMBOFILIA UNEȘTE EUROPA, încercăm să creăm o structură națională puternică și solidă, comparabilă cu cea existentă în Europa.“

„Pe de altă parte, scopul nostru este acela ca prin această conferință să punem în contact direct lumea columbofilă din România, aflată în plină dezvoltare, cu cea din Europa. Apoi, sperăm ca, în curând, să dema­răm mai multe acțiuni specifice, de anvergură, cum ar fi un derby columbofil internațional, pe care să-l dedicăm Centenarului Unirii. Această manifestare va aduce la start crescători de porumbei voiajori din mai multe județe ale României: Prahova, Dâmbovița, Ilfov, București, Dolj. Vor fi aici multe exemplare deosebite de porumbei voiajori din țara noastră“, mai declara Vintilescu.

Deși un domeniu de pasiune și dedicare, columbofilia se confruntă și ea cu probleme legate de organizarea membrilor. „Sunt anumite probleme legate de organizarea Federației naționale de specialitate, de stabilirea unor regulamente specifice. Avem speranța să intrăm în normalitate, în activitatea crescătorilor, dar și a activității, în ansamblu, cu atât mai mult cu cât numărul cluburilor din județe este în creștere, iar în țară avem câteva zeci de mii de crescători, cu sute de cluburi. Județul Prahova excelează în domeniu, cu un număr impresionant de cluburi locale, cu o activitate și reușite notabile. Cu cât suntem mai mulți cu atât crește și puterea noastră de a fi alături de colegii noștri din țările Europei, asta dacă avem în vedere că această disciplină sportivă va putea fi și mai bine reglementată juridic și va avea locul care i se cuvine în România. La eveniment a fost prezent și președintele UCPR – Emil BONDILĂ (Uniunea Crescătorilor de Porumbei Voiajori din România), dar și alți oameni de excepție, cu mari reușite la prestigioase reuniuni internaționale în domeniu. Deși columbofilii își doresc să fie mult mai susținuți de către stat în demersurile lor, recunosc că s-au realizat multe lucruri bune în acest sector, inclusiv această Conferință organizată cu sprijinului substanțial primit din partea Consiliului Județean Prahova.“

Cristea BOCIOACĂ

În ultimii ani, tineretul multor crescători de porumbei a fost afectat de așa-zisul Sindrom Adeno-Coli, o asociație dintre Adenovirus și bacteria Escherichia coli.

Simptomele sunt binecunoscute: apatie, sete exagerată, anorexie, vomă și diaree apoasă (produsă de adenovirusul de tip 1) sau distrugerea masivă a ficatului (produsă de adenovirusul de tip 2, în special la adulți). Apare rapid, produce o deshidratare excesivă și în maximum 2 zile, tot efectivul de tineret este afectat cu mortalitate de 70-80%.

Dacă păsările ar fi afectate doar de Adenovirus, recuperarea s-ar face rapid, în aproximativ 7-8 zile. Din păcate, în majoritatea cazurilor, infecția primară cu Adenovirus se complică cu bacteria E. coli, germen ubicuitar și oportunist, care agravează tabloul clinic, penetrând peretele intestinal și provocând o stare septicemică, care va duce implicit la moarte.

Încă nu există un vaccin comercial eficace disponibil pe piață pentru tratarea acestei boli. Utilizarea vaccinurilor contra EDS76 (boală virală a găinilor, produsă de Adenovirusul de tip 3) nu are niciun efect protector asupra porumbeilor afectați de Adenovirusul de tip 1 sau 2.

Sugestii pentru combaterea și controlul Sindromului Adeno-Coli

Evitați stresul (de orice fel). Asigurați o igienă riguroasă a volierelor; periodic dezinfectați cu CATIOROM, PURSEPT, DECONTAMINOL, Ecocid sau XL Herbs (dezinfectant pe bază de plante).

Administrați hrană de bună calitate. Eventualele contaminări cu micotoxine pot fi fatale, dar acestea pot fi contracarate de administrarea de MYCOLIV și FITOLIV.

Periodic, administrați PRODIGEST sau OREGOMIX alternativ, câte 1-2-3 zile/săptămână, 0,5-1 ml/litru de apă/zi.

PRODIGEST-ul și OREGOMIX-ul stimulează flora bacteriană naturală prezentă în gușa, stomacul și intestinele porumbelului voiajor și care constă din bacterii acidolactice, în principal. Funcția lor este de a opri bacteriile patogene (E.coli, Salmonella).

O populație sănătoasă de bacterii acidolactice va preveni proliferarea puternică în organism a bacteriilor patogene și va stimula rezistența naturală a porumbeilor. Astfel, rezultă o digerare mai bună și o absorbție mai eficientă a proteinelor, aminoacizilor, mineralelor și a fosfatului din mâncare. Se stimulează producerea de enzime, care ajută la digerarea eficientă a hranei.

Tratament – Varianta I

• Administrați antibiotice active contra E.coli: fosfomicină (produsul FOSFOTILROM), florfenicol (produsul FLORFENIROM), colistin (produsul COLISTIROM), gentamicină, neomicină, cu mențiunea că ultimele 3 nu se absorb la nivel intestinal, nefiind utile în infecții septicemice
• Antivirale: ANTI-AI (1 ml/l apă/12 ore, timp de 5 zile)
• Imunostimulatoare: IMMUNOPLUS (1-2 ml/litru de apă/zi)
• Antitoxice – Hepatoprotectoare: FITOLIV (1-2 ml/litru de apă/zi)
• Polivitamine: COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL sau FARMAVITAMINOCOMPLEX ori NUTRI VITAMINAMINO asociate cu electroliți – COLUMBOCLIN
• Varianta II (individual)
• Antibiotic: ENTEROGUARD (1cp/zi, 5 zile)
• Antivomitiv: CASTANROM (1/10 cp/zi), comprimate din pulbere de castan, care are și acțiune antidiareică, ab­sorbantă și antitoxică
• Vitamine: CARNICOL (1-2 cp/zi)
• Imunostimulatoare: KING HERBS (2-4 pic/12 ore)
• Antivirale: ANTI-AI (2-4 pic/12 ore)
• Hepatoprotector: BEDGEN (1-2 pic/zi) sau METIONINĂ (1/4 cp/zi).

Dr. Cătălin TUDORAN, Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 22, 16-30 noiembrie 2016 – pag. 26

În terapia antimicrobiană la păsări, cel mai des este utilizată administrarea orală (masală) prin apa de băut şi mai rar prin furaj.

Antibioticele administrate în apă trebuie să aibă o foarte bună capacitate de dizolvare până la nivel molecular pentru a se obţine o soluţie omogenă, fără precipitare şi fără să-şi schimbe culoarea.

Apa de băut are în general un Ph variind între 6 şi 8, în funcţie de zonă.

Medicamentele cu moleculă de natură acidă au o mai bună solubilizare într-o sursă de apă cu un ph mai alcalin, în timp ce acelea cu un Ph mai alcalin se vor solubiliza mai bine în apa cu un Ph mai acid.

Medicamente antimicrobiene cu Ph bazic, care necesită apă cu un Ph acid

Pentru buna solubilizare, ph-ul apei poate fi acidifiat prin folosirea acidului ascorbic (VITAMINA C), acidului acetic (oțet). În această categorie sunt încadrate:

– TETRACICLINELE: Oxitetraciclina, doxiciclina, clortetraciclina.

Adăugarea de Vitamina C asigură o solubilizare rapidă a tetraciclinelor, în special a doxiciclinei.

– POLIPEPTIDELE: Colistin (produsul COLISTIROM);

– MACROLIDELE: Eritromicina (produsul ERITROM), tylosina, spiramicina, lincosaminele – lincomicina;

– AMINOGLICOZIDELE: Gentamicina, neomicina, spectinomicina;

– DERIVAŢI NITROIMIDAZOLICI: Metronidazol (FLA­GELSTOP, COLUMBOVIOFORT F), ronidazol.

Medicamente antibacteriene cu Ph acid, care necesită apă cu un Ph alcalin

Sursa de apă are un Ph acid; se poate utiliza pentru o mai bună solubilizare a medicamentelor bicarbonatul de sodiu.

– AMINOPENICILINELE – BETALACTAMICE – Amoxi­cilina (produsul AMOXILROM 25%), Ampicilina;

– QUINOLONELE – Enrofloxacin (produsul ENRO­FLOXAROM), flumequine (produsul FLUMEQUINOROM);

– SULFAMIDELE – Sulfaquinoxaleina (produsul SULFACOCCIROM), sulfadimidina (produsul SULFADIAROM) şi potenţiatorii (trimetoprim).

Calitatea apei poate fi compromisă şi de prezenţa în exces a carbonatului de calciu (CaCO3), care la concentraţii de 0,3 grame/litru influenţează negativ solubilizarea (în special a tetraciclinelor).

Dacă asociem două medicamente care au grade diferite de solubilizare, e de dorit să dizolvăm separat fiecare produs şi doar după aceea să le amestecăm.

Tetraciclinele, atunci când vin în contact cu diferite elemente minerale (calciu, magneziu, fier), prezente în hrană sau oferite ca suplimente, determină apariţia unor complexe insolubile.

În timpul administrării tetraciclinelor, crescătorii de păsări vor şti că este prohibită administrarea de grit mineral sau a altor produse pe bază de calciu, simultan.

Concluzii: Apa de băut trebuie să fie limpede, fără impurităţi, cu conţinut redus de clor, uşor acidă, cu un Ph optim (6-6,5) şi să fie administrată la temperatura de 16-18°C.

– Medicamentele, în funcţie de natura lor chimică, modul de formulare sau concentraţia folosită, pot reduce consumul de apă.

– Majoritatea medicamentelor au o stabilitate în apa medicamentată de maximum 12-24 de ore.

Se poate face o prediluţie a medicamentului în apă caldă la 30 grade C; în apa cu temperatura de 10 grade C solubilizarea e dificilă.

Când apa are un pH necorespunzător cu pH-ul moleculei medicamentului acidifierea sau, dimpotrivă, folosirea unei substanţe cu pH bazic trebuie să fie introduse în prediluţie, anterior introducerii medicamentului. Niciodată nu adăugaţi un dizolvant „b“ odată cu medicamentul; la fel se proce­dează şi în cazul în care doriţi acidifierea apei.

Exemplu: Pentru o bună şi corectă dizolvare a derivaţilor de imidazol (în special metronidazol – produsul FLAGELSTOP) şi datorită faptului că în România apa potabilă e preponderent dură, se recomandă adăugarea suplimentară de Vitamina C 99% (1 g/2 litri de apă) sau oţet de mere (5-10 ml / litru de apă) simultan.

Dacă totuşi apa este foarte dură, se încălzește inițial o mică cantitate de apă (300-500 ml) la 45-50°C. Se adaugă 1 g Vitamina C şi apoi Metronidazolul, se amestecă şi apoi se completează cu apă până la cantitatea necesară zilnic.

Dr. Cătălin TUDORAN, Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 17, 1-15 septembrie 2016 – pag. 26

„Cred că am văzut în porumbei ideea de zbor, aspirația spre înalt, frumos. Cel mai mult mă impre­sionează faptul că sunt atașați atât de mult de casa lor încât s-ar întoarce de oriunde ar fi la ea. Porumbeii sunt un hobby, un mod de viață. În general mă feresc să vorbesc despre acest subiect fiindcă mulți nu înțeleg fenomenul. Pentru români, un lucru nu este bun dacă nu le aduce beneficii materiale sau nu-l pun în farfurie. Când se întâmplă să povestesc despre porumbei, curiozitatea imediată este: «Și îi mănânci?», «Faci bani din ei»? Încerc pe cât posibil să evit asemenea întrebări. Îmi displac profund.“

Cum a început totul?

Bineînțeles, cu o păcăleală: „Am început cu patru porumbei pui pe care i-am luat cu 10 lei perechea de la un crescător bătrân, dar cam șiret. Omul m-a învățat să-i țin câteva zile închiși și apoi să-i eliberez. Așa am făcut. A fost ultima dată când i-am văzut! La vremea aceea 20 de lei erau ceva mai mult decât alocația pe o lună, dar eu i-am dat bucuros pe porumbei.“ După întâmplarea cu bătrânul, Florin Lorinț a cumpărat pui de la alți crescători și i-a învățat să zboare la noua lor casă. În 11 ani i-au trecut prin mână sute de voiajori. Din 2014 a început să-și formeze propria linie de campioni. Acum are 9 perechi pentru reproducție, 12 puișori și 34 de adulți pentru concursuri: „Cresc doar porumbei voiajori pentru concursuri. Am exemplare de fond și demifond, din linii obținute de crescători faimoși precum Frederick Philippe, Kipp si Fiii, Jules Ryckaert, Jos Thone, Fabris, Van Bruaene, Van Loon etc.“

În lumea columbofililor

Următoarea întrebare pentru un necunoscător este legată de modul în care cineva învață totul despre porumbei. Florin Lorinț și-a căpătat cunoștințele de la alți crescători și din greșeli: „Când faci ceva greșit, porumbeii îți spun asta prin comportamentul lor. Cel mai mult am învățat despre ei după ce m-am împrietenit cu crescători care deja au rezultate. Da, era să uit, cele mai frumoase prietenii tot grație voiajorilor le-am legat.“ Lumea columbofililor este pestriță: „M-a frapat întotdeauna acest mediu. Întâlnești, printre crescători, bătrâni care abia mai pot să meargă, oameni bogați, îmbrăcați în cămăși Zara, sunt și indivizi din lumea rău-famată – nu știu, or fi trezit porumbeii și-n ei latura umană –, intelectuali în adevăratul sens al cuvântului. De exemplu, regizorul și prof. univ. Ioan Cărmăzan a ridicat columbofilia la rang de artă.“

Repere tehnologice

Acasă, la Vălenii de Munte, a construit o crescătorie ca la carte: „Porumbeilor nu le place spațiul îngust, limitat. Principalul factor de apariție a bolilor este stresul, iar acesta este dat de aglomerația în crescătorie, cursele extenuante, creșterea puilor. Am un compartiment de matcă, de 2 x 4 m, cu 9 cuști de 30 x 30 cm. Aici cresc fix 18 porumbei reproducători, adică 9 perechi. Mai am un compartiment de pui, de 1,5 x 2 m, în care am făcut odihnitori supraetajate, de 15 x 20 cm. Puii nu sunt chiar așa teritoriali ca maturii; pot fi crescuți într-o cușcă mai mică. Mai am 2 compartimente, unul pentru femelele mature, de 2 x 3,5 m, în care am odihnitori supraetajate, la fel ca la pui, și un compartiment pentru masculii maturi, de 3 x 3,5 m, cu boxe de 30 x 30 cm. Eu îi țin separat pentru că îi zbor după metoda văduviei. Sau a geloziei, pe înțelesul tuturor. Adică las porumbeii să se vadă doar la întoarcerea din concurs. Ei învață foarte rapid că, după eliberarea din mașina care îi duce la o anumită distanță, se vor găsi unii pe ceilalți acasă. Este o motivație în plus pentru ei.“

Costuri

Costurile pentru întreținerea porumbeilor sunt variabile. Depinde pentru ce sunt crescuți: „Dacă îi vrei doar de plăcere, te poți mulțumi cu un spațiu mic și un cost de întreținere de 40-50 lei / 30-40 porumbei / lună. Dacă îi crești pentru concursuri, mai bine renunți la orice socoteală; când tragi linie, te sperii. Este un hobby costisitor! Pentru 40 de porumbei doar hrana duce la 100-150 lei/ lună. Un minim de suplimente nutritive se ridică la 1.000 lei/sezon, plus medicamentația...“. Dorința columbofilului Lorinț este aceea de a obține rezultate la concursuri. Dacă n-ar mai putea concura din diverse motive, sub nicio formă n-ar renunța la porumbei; i-ar crește pur și simplu de plăcere.

Maria BOGDAN

Factorii de stres pentru păsări și urmările

Păsările – și în special porumbeii – sunt supuse unui număr extrem de mare de factori stresanți care pot conduce la clacarea organismului:

- oboseala după efort intens (zboruri);

- excesul de antibiotice (multe cu efect hepatotoxic și nefrotoxic dovedit);

- hrana în exces (cu multe leguminoase; bogată în glucide);

- micotoxinele (care contaminează hrana);

- temperatura ridicată;

- niveluri ridicate de estrogen (la femele);

- stresul de orice fel afectează funcționarea optimă a ficatului, principalul organ implicat în detoxifierea organismului.

În plus, în contrast cu mamiferele, unde lipogeneza (sinteza acizilor grași) are loc cu precădere în țesuturile adipoase, la păsări are loc în ficat.

La femele, la maturitatea sexuală și în timpul ouatului, lipogeneza „crește“ dramatic cu nivele înalte ale lipidelor plasmatice în sânge, necesare pentru sinteza ovocitelor. Rezervele hepatice de lipide (grăsimi, în special trigliceride) cresc enorm în acest interval.

Ficatul crește în volum (hepatomegalie), devine galben la culoare și foarte friabil, putându-se rupe foarte ușor, apărând hemoragie intensă, urmată de moarte (sindromul ficatului gras – hemoragic).

La masculi, care prezintă aceleași caracteristici hepatice (hepatomegalie, „ficat decolorat“, ruptură hepatică), acestea sunt induse de micotoxine (inclusiv la femele pot apărea aceleași simptome).

În România micotoxicozele ocupă un rol important în patologia aviară, implicit columbofilă.

Intoxicațiile fungice, în special aflatoxicoze, apar în urma consumului de boabe de cereale contaminate, inclusiv arahide.

În timp apar letargia, scăderea apetitului și a performanțelor sportive, sterilitatea și moartea după ciroză sau cancer hepatic, în special.

Recuperarea greoaie, uneori nereușită, a porumbeilor după eforturi intense (zboruri) sau la găini după ouat poate fi consecința acestor intoxicații.

Preventiv, dar și curativ se pot administra diverse hepatoprotectoare / recuperatoare / antitoxice:

– FITO-LIV – soluție formulată din ierburi, cu acțiune dovedită științific a avea acțiuni hepatostimulatoare. Combinația acestor extracte din plante inspirate din medicina tradițională indiană ayurvedică are efect sinergic în protecția și regenerarea ficatului.

– HEPATOPROTECT, pulbere hidrosolubilă cu metionină, vitamina B1, vitamina C și glucoză, este de asemenea un antitoxic eficient.

Se administrează hepatoprotectoare/antitoxice obligatoriu în special după zboruri, în ziua sosirii din cursă, după administrarea de medicamente, în intoxicații, în convalescență, timp de 3-6 zile. Au și efect diuretic, contribuind la eliminarea mai rapidă spre exemplu a acidului lactic care apare în febra musculară.

Practic, la întoarcerea din concursuri se administrează un recuperator/antitoxic (ex.: FITO-LIV), asociat cu electroliți (pentru refacerea echilibrului electrolitic al organismului, ex.: COLUM­BOCLIN etc.) și glucide (pentru refacerea glicemiei; dextroză, fructoză, sorbitol ex.: GLUCOVIT etc.), timp de 1-2 zile.

Fiind un produs natural, FITO-LIV poate fi utilizat la câini, pisici, porci și oi în steatoza hepatică („ficat gras“), hiperlipemie, hipercolesterolemie, ciroze, hepatite cronice (virale, medicamentoase sau etilice), în scăderea activității serice a transaminazelor (ASAT-GOT; ALAT-GPT, GGT), în colestază și hipokinezia biliară (diskinezie).

Nu se utilizează în cazul cancerului hepatic și biliar sau a prezenței calculilor biliari sau/și renali.

Doza este de 4 ml/zi, timp de 5-10 zile/lună, în decursul a 3 luni.

Dr. Cătălin TUDORAN, Romvac Company SA

Andrei Mihai, un doctor veterinar din Câmpulung Muscel, a fost pasionat de columbofilie încă din copilărie. De-a lungul timpului a adunat în colecția sa mai multe rase de porumbei voiajori, însă începând cu anul 2005 s-a axat doar pe rasele pentru carne. Astăzi are în crescătoria sa aproximativ 400 de exemplare din rasa Hubble pe care le crește în sistem semiintensiv. A rămas fidel acestei rase, deși a crescut Texan Pioneer, linia autosexabilă, și King, varianta utilitară, pentru că, spune el, porumbeii Hubble nu sunt deloc agresivi, sunt foarte buni părinți și pot fi folosiți ca doici pentru puii altor rase. Prin prisma experienței, domnia sa ne prezintă particularitățile acestei rase și câteva recomandări privind creșterea și întreținerea ei.

Caracteristicile rasei

Rasa de porumbei Hubble, în mai multe varietăți de culoare, alb, albastru, gri, roșu, galben, are origini americane, fiind creată de către doctorul veterinar Hubble special pentru producția de carne. Principala caracteristică a porumbeilor din rasa Hubble este pieptul dublu și faptul că prezintă un procent mare de carne la nivelul carcasei. Spre deosebire de alte rase, la care depozitul de grăsime este concentrat coacal (la nivelul cozii), la Hubble grăsimea este distribuită pe întreaga carcasă. Un mascul adult din această rasă ajunge la 800 de grame, iar femela la 650-700 grame. Perioada de reproducție o reprezintă mijlocul lui februarie; puii eclozează la începutul lui martie, apoi ciclul de reproducție se reia și continuă până la sfârșitul lui noiembrie. Femela depune două ouă, care sunt clocite de ambii parteneri (masculul clocește ziua, iar femela noaptea) și într-un an de zile produc între 12-16 pui. În funcție de temperatura exterioară, perioada de incubație durează între 16 și 17 zile. Odată ieșiți din găoace, puii sunt dependenți de părinți. Spre deosebire de puii de găină, care la o zi după eclozare se hrănesc singuri, cei de porumbel sunt hrăniți de părinți timp de 30 de zile. În primele cinci zile de la eclozare puii sunt hrăniți cu lapte ingluvial. Acesta este un suc lăptos de consistența smântânii care crește în consistență în ultimele zile și prin care porumbelul oferă puiului său toate substanțele necesare unei dezvoltări normale. Apoi începe să fie hrănit și cu grăunțe preumectate în gușa adultului jumătate de oră. La ecloziune puii au circa 20-25 g, dar iau destul de rapid în greutate. La 20 de zile ajung la 300-350 g, iar la 30 de zile ating 450-500 g, greutate la care pot fi sacrificați.

Furajare și întreținere

Crescătoria dlui Mihai este utilată cu hrănitoare automate care oferă porumbeilor la discreție porumb și mazăre (în procent de 42 și 44% pe timpul verii și 36-38% pe timpul iernii). Acest meniu se păs­trează tot anul, cu mențiunea că în anotimpul rece se scade nivelul de proteină pentru a se întrerupe ouatul. O altă condiție respectată în crescătoria din Câmpulung Muscel este că, vreme de o lună și jumătate înainte de reproducție, dar și în timpul ei, porumbeilor li se administrează și orz sau ovăz. Tot în perioada de iarnă li se administrează un supliment de floarea-soarelui. De asemenea, trebuie ținut cont de particularitățile fiziologice ale păsărilor privind digestia, de aceea trebuie oferit la discreție așa-numitul grit, care are ca bază nisipul pentru tineret și pietricele de dimensiuni variate, pentru adulți. Porumbeii sunt întreținuți în compartimente concepute pentru 20 de perechi. Pentru fiecare pereche se asigură un cuib dotat cu un vas (castron de ipsos) pentru ouat.

Viitorii columbofili trebuie să știe că microclimatul în încăpere este foarte important. Acesta tre­buie asigurat prin circulația aerului astfel încât să nu existe umiditate și prin pătrunderea luminii naturale. Lumina ajută la sintetizarea anumitor vitamine, în special sintetizarea vitaminei D. În plus, stimulează glandele endocrine cu rol în eliberarea unor hormoni care determină activarea bioritmului și respectiv începerea perioadei de reproducție.

O carne destinată celor cu gusturi gastronomice elevate

În Europa, pe primul loc în creșterea porumbeilor de carne și consumul acestei delicatese este Franța, urmată de Italia. În România, deși carnea de porumbel a fost consumată la nivelul gospodăriilor, abia acum începe să se dezvolte această piață. Potrivit dlui Andrei, carnea de porumbel începe să fie testată în restaurante exclusiviste, în special cele cu specific franțuzesc sau olandez și cele cu specific vânătoresc. Deși are proprietăți extraordinare, conține de zece ori mai mult fier decât carnea de vită, doar oamenii cu gusturi gastronomice elevate cumpărând așa ceva. În plus, kilogramul de carne de porumbel este destul de scump, aproximativ 70 de lei. Mult mai puțin, spune crescătorul din Argeș, decât kilogramul de carne de porumbel importată din Franța, singura care se găsea până nu demult în centrele comerciale românești și vândută cu 180 lei/kg. Un preț exorbitant, ar spune un necunoscător, dar justificat, potrivit dlui Mihai, de costurile mari de întreținere a porumbeilor. În crescătoria sa are doar Hubble în varianta Albă Californiană pentru că, spune el, odată cu procesele de infuzie pentru obținerea unui colorit variat s-au pierdut din calitățile reproductive, iar capacitatea exemplarelor de a fi părinți a scăzut. În plus, greutatea și calitatea carcasei obținută la celelalte varietăți sunt mai mici. Un alt aspect de care ar trebui să țină cont un viitor columbofil este că produsul pentru vânzare trebuie să arate comercial. După jumulirea porumbeilor rămân uneori în pielea lor pene aflate în creștere, cunoscute popular ca tulei, care nu pot fi smulse. În cazul varietăților albastru, gri, roșu, galben, acestea au o culoare închisă spre negru, ce conferă un aspect neplăcut. Această problemă dispare în cazul porumbeilor în varianta Albă Californiană, pentru că acești tulei au culoarea roz.

Andrei Mihai și-a propus să pună accent pe genetică și mai puțin pe mărirea efectivului, de aceea mare parte din exemplarele sale sunt în rasă pură. Cu toate acestea, a făcut și încrucișări între rase (porumbelul este una dintre puținele păsări care suportă consangvinizare, uneori chiar și până la rudele de gradul 1). Folosind secretele geneticii, a încrucișat Texan Pioneer cu Hubbel și un procent foarte mic de King și a obținut hibrizi cu randament foarte bun la sacrificare.

Laura ZMARANDA

Cele mai multe boli ale porumbeilor sunt condiţionate de factori de stres. Solicitarea fizică intensă, existenţa unor boli parazitare, precum şi carenţele vitaminice şi minerale favorizează apariţia multor boli.

Măsuri de prevenire a îmbolnăvirii porumbeilor

Astfel, menținerea statusului de sănătate a porumbeilor se realizează printr-o serie de măsuri profilactice, una dintre acestea fiind asigurarea unor rații complete de hrană, suplimentate cu vitamine, în special vitamina A și vitaminele din complexul: Biovit Plus, Complex Polivitaminic Buvabil, Vita B Complex, Vitamina AD3E, Vitarom, Hepatoprotect etc..

De asemenea, se face deparazitarea periodică a porumbeilor, atât intern cât și extern, folosind Endectocid, soluție spot-on cu acțiune asupra paraziților interni (viermi rotunzi), și externi (păduchi, purici, căpușe, ploșnițe, râie). Se recomandă şi produsul Rombendazol Super, comprimate, indicat atât în combaterea paraziților interni (viermi rotunzi și tenii), cât și a celor externi. Concomitent cu deparazitarea porumbeilor, trebuie deparazitate adăposturile cu Romparasect 5% sau Gândăcid.

Mai mult, trebuie avută în vedere şi igienizarea periodică a adăposturilor și a volierelor prin dezinfecţie cu: Catiorom, Decontaminol şi Pursept. De asemenea, deratizarea adăposturilor cu Ratitox sau Broditop este esențială, șobolanii fiind, de cele mai multe ori, purtători de salmonele.

Decontaminarea apei de băut se recomandă a fi făcută continuu, cu produsul Pursept sau cu  Albastru de metilen.

Bolile porumbeilor şi prevenirea acestora prin vaccinare

Pentru anumite boli este necesară vaccinarea. Astfel pentru difterovariolă, boală virală care se manifestă ca o erupție cutanată, cu noduli de diferite mărimi, localizați pe diferite zone ale corpului sau pe mucoase (limbă, cavitatea bucală, conjunctivală etc.), măsurile de prevenție constau în vaccinare cu Romporpox.

Paramyxoviroza porumbeilor este o boală infecțioasă de mare contagiozitate, asemănătoare cu pseudopesta aviară. Boala produce pagube importante crescătorilor de porumbei. Vaccinarea se face cu Paramixovacol.

Pseudopesta aviară (Boala de Newcastle) este o boală virală, infectocontagioasă caracterizată prin rată crescută de îmbolnăvire și răspândire. Aceasta este cea mai gravă boală a păsărilor, iar la porumbel apare sporadic, corelată cu epizootii la galinacee, fiind exprimată mai ales prin sindrom nervos (mioclonii, torticolis, paralizii). Tineretul și puii sunt mai sensibili și fac forme mai grave de boală. Vaccinarea se face cu Avipestisota.

Salmoneloza (paratifoza) este o boală bacteriană, larg răspândită. La porumbeii adulți boala evoluează în general asimptomatic, dar pot fi purtători de salmonele pe care le transmit puilor (inclusiv prin așa-numitul „lapte de porumbel“, în timpul hrănirii puilor).

Alte boli, alte tratamente!

La tineret apar artrite la nivelul articulațiilor aripilor și picioarelor, ceea ce determină jenă în mers sau imposibilitatea zborului, de unde și denumirea de „boala aripilor“. Vaccinarea se face cu Columbopolivac S, vaccin mixt pentru paramixoviroză și salmoneloză.

Există boli care pot fi prevenite sau tratate cu medicamente specifice, astfel: trichomonoza (mălaiul) cu Columboviofort, Flagelstop, Rometronidazol; coccidioza cu Sulfacoccirom, Amprolium 20% etc.

Romvac a creat produse speciale pentru porumbei care, prin proprietățile lor, au efecte benefice pe durata creșterii, reproducerii, năpârlirii, îmbunătățind performanțele sportive ale acestora: Carnicol, Superform, Columboclin, Columboprobiotic, Columbosimbiotic.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
SC Romvac Company SA

O afecţiune osteoarticulară controversată întâlnită frecvent la porumbei o constituie artrita/artroza.

În lumea columbofilă din România circulă tradiţia că orice „umflătură“ de la articulaţiile aripilor (în special) sau picioarelor e produsă de Salmonella.

În cadrul Laboratorului de Diagnostic Romvac, în ultimii 10 ani majoritatea artritelor diagnosticate la porumbei (95%) au fost determinate de Staphylococcus aureus (betahemolitic şi coagulaza – pozitiv). Artritele provocate de Salmonella au fost foarte rare şi au provenit de la porumbei crescuţi în condiţii foarte precare de zooigienă.

ARTRITA este o afecţiune acută inflamatorie a articulaţiilor.

Poate fi de natură infecţioasă sau noninfecţioasă.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Dr. Cătălin TUDORAN
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 20, 16-31 OCTOMBRIE 2012