Deși este de la sine înțeles că în orice fermă trebuie respectate normele de siguranță igenico-sanitare, de multe ori acestea sunt încălcate cu bună știință sau din ignoranță. Fără respectarea acestor reguli, parametrii ce țin de productivitate pot fi periclitați, iar investiția pusă în pericol. De aceea vom începe o serie de articole cu recomandări practice dedicate crescătorilor de animale. În această ediție avem în vizor fermele de suine.

Să începem cu intrarea în fermă

Prin acces în fermă înțelegem respectarea tuturor măsurilor de biosecuritate, folosirea substanțelor decontaminante pentru filtru rutier în fermele de reproducție. În ceea ce privește personalul, acesta va fi instruit să folosească filtrul sanitar cu dușuri, iar fiecare acces în fermă trebuie să fie însoțit de echipament adecvat cu cizme și mănuși, evitând contactul direct cu animalul. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere ca furajul să fie ținut în condiții corespunzătoare, în spații curate, bine ventilate.

Recomand după fiecare ciclu de producție folosirea substanțelor decontaminante în silozuri și compartimente hală, inclusiv folosirea „termonebulizării“. De asemenea, ar trebui urmărite atent aspectele care țin de furajarea optimă, microclimat: viteza curenților de aer, nivelul de amoniac din fose sau din base, căldura excesivă sau lipsa aerisirii spațiilor hală – compartimente care vin de fapt ca o influență negativă asupra creșterii și dezvoltării armonioase a animalelor, dar și ca o influență asupra sporului mediu zilnic (SMZ) cu efecte negative.  Adăparea depinde de acest aspect, dar și de urmărirea debitului de apă, fiind un aspect foarte important și un punct de mare referință (verificarea sistematică a suzetelor care trebuie să fie funcționale mai ales în perioadele de vară) în creșterea suinelor.

Furajarea, adaptată potențialului genetic

Furajarea presupune urmărirea îndeaproape a rețetei furajere, echilibrarea acesteia și folosirea de premixuri (PVM) de calitate, în concordanță cu rezultatele pe care dorim să le avem și mai ales adaptate la potențialul genetic al animalelor din fermă. Când discutăm de conversia furajului avem de fapt în vedere cu ce cantitate de furaje obținem 1 kg de greutate vie, fiind strâns legat de sporul mediu zilnic obținut.

Cât despre furajare în general, constat că fermierii din țară preferă achiziționarea unui furaj comercial, în ciuda faptului că își pot procesa singuri materia primă obținută în fermele vegetale proprii. În acest sens, recomand un furaj propriu potrivit fiecărei ferme, dar mai ales adaptat potențialului genetic, categoriei de animale și stadiului lor de creștere.

O rație furajeră completă și optimă trebuie să asigure un plus de producție cu peste 80-90% comparativ cu furajarea de tip gospodăresc doar cu cereale. După cum bine știm, ingredientele naturale și de calitate determină o carne gustoasă și sănătoasă pentru consumul nostru. Ca recomandare, o rație furajeră trebuie să completeze în mod constant atât necesarul de proteină, aminoacizi cât și vitamine și minerale care sunt insuficiente luând în calcul doar rația de cereale. Există categorii de furaje care se adresează fiecarei vârste și stări fiziologice (gestație, lactație), după cum urmează:

- furajul complet în hrana scroafelor gestante poate avea ca și compoziție: grâu, porumb, tărâțe de grâu, șrot de soia, șrot de floarea-soarelui, carbonat de calciu, premix vitamino-mineral, fosfat monocalcic, sare.

Specificații:

• energie metabolizabilă: 2.212 kcal/kg
• proteină brută: 15%
• metionină: 0.26%
• metionina + cistină: 0.54%
• lizină: 0.65%
• calciu: 0.75%
• fosfor total: 0.54%
• celuloză: 6.33%
• grăsime: 2.8%

- furajul complet în hrana purceilor între 28-42 de zile are aceeași compoziție ca și la celelalte, doar cu deosebirea că se pot folosi făină de pește, ulei de floarea-soarelui și, foarte important, oxid de zinc (folosit în prevenirea stresului provocat de înțărcare, separare de scroafa-mamă, mutare în alt compartiment/mediu, regrupare cu alți porci), iar rolul principal în rețetă îl preia adăugarea de lapte praf cu aport de calități nutritive de excepție

Specificații:

• energie metabolizabilă: 2.538 kcal/kg
• proteină brută: 19%
• lizină: 1.38%
• calciu: 0.36%
• fosfor total: 0.57%
• celuloză: 2.6%
• grăsime: 5.5%

- furajul complet în hrana scroafelor în lactație poate avea ca și compoziție aceleași componente ca și la furajul de gestație cu adăugarea făinei de pește

Specificații:

• energie metabolizabilă: 2.338 kcal/kg
• proteină brută: 17%
• metionină: 3.3 g/kg
• metionină + cistină: 6.6 g/kg
• lizină: 9.4 g/kg
• calciu: 10 g/kg
• fosfor total: 5 g/kg
• celuloză: 5%
• grăsime: 4.5%

- furajul complet în hrana purceilor 15-20 kg este asemănător cu categoria precedentă.

Specificații:

• energie metabolizantă: 2.404 kcal/kg
• proteină brută: 17%
• metionină: 0.39%
• treonină: 0.38%
• lizină: 1.13%
• calciu: 0.65%
• fosfor total: 0.48%
• celuloză: 3.86%
• grăsime: 2.55%

- furajul complet în hrana purceilor 30-60 kg are ca și compoziție: grâu, porumb, tărâțe de grâu, șrot de soia, șrot de floarea-soarelui, carbonat de calciu, premix vitamino-mineral, fosfat monocalcic, sare.

Specificații:

• energie metabolizantă: 2.300 kcal/kg
• proteină brută: 16%
• metionină: 0.27%
• metionină + cistină: 0.55%
• lizină: 0.9%
• calciu: 0.65%
• fosfor total: 0.44%
• celuloză: 4.86%
• grăsime: 2.65%

Se recomandă ca furajul să fie de bună calitate și ținut în spații uscate și răcoroase, să nu ia contact cu mirosul de hală întrucât animalul nu-l mai consumă.

Loredana MOCANU, inginer zootehnist,

Catlor Consulting Brăila

Diferența mare de temperatură dintre zi și noapte poate pune în pericol starea de sănătate a animalelor. Dintre toate categoriile de vârstă, în sezonul rece cel mai afectat este tineretul porcin, pentru care trebuie să asigurăm o temperatură optimă în compartiment, care să nu scadă sub 24° C la populare. Pentru animalele cu greutate între 23-25 kg viteza curenților de aer nu trebuie să depășească 0,4-0,5 m/sec, umiditatea maximă admisă în compartiment să nu fie mai mult de 65%, iar pernele (basele) să nu fie golite sub 25 cm (maxim) de la grătar în jos, pentru a reduce curenții de aer și pentru a  menține temperatura în compartiment. 

Există variații termice care amplifică anumite stări de confort ale porcului; cu cât temperatura scade sub limita minimă a acestei stări, cu atât animalele devin mai agitate, astfel încât mișcarea generează căldură.

Cum mișcarea suplimentară e și ea o consumatoare suplimentară de energie, va determina implicit o creștere a consumului de furaj. Cele mai sensibile sunt rasele de porci ameliorate, care au o intoleranță la frig și care se manifestă astfel:

• Sunt abătuți, apatici, cianotici.
• Stau în zonă de odihnă.
• Supraaglomerează doar o porțiune de boxă.
• Consumă (sau nu) prea mult furaj.
• Stau înghesuiți unii peste alții pentru a menține căldura corporală.
• Apar tremurături sau contracții musculare ca reflex la frig.
• La zgomote puternice reacționează, alergând speriați în boxă.
• Este afectată în mod direct funcționarea ficatului.
• Este influențat procesul de creștere și dezvoltare a organismului, rămânând mult în urmă.
• Apar efecte negative asupra funcționării glandelor interne, asupra producției de hormoni, inclusiv cei sexuali, inducând astfel o producție insuficientă de material seminal în cazul efectivelor de reproducție.
• Efectele nocive se manifestă asupra întregului metabolism și a întregului organism, iar ca efect de boomerang al perioadei lungi de frig, ca mod de apărare are loc o depunere de gră­sime în loc de muscu­latură.

În acest sens se recomandă pregătirea compartimentelor din timp cu surse funcționale de căldură, izolarea corectă a geamurilor și ușilor de acces, verificarea sistemului de ventilație, a sistemului de umiditate și curenți de aer, verificarea termometrului din compartiment și cel exterior, pregătirea efectivelor de porci cu vitaminizare specifică perioadei reci.

Pentru asigurarea unui așternut uscat tineretului porcin se recomandă Ankasec, Stalosan cu rol antibacterian și antimicrobian benefic.

Ca și în cazul oamenilor, trecerea peste perioadele de stres (termic sau de altă natură) se face mai ușor dacă organismul are un sistem imunitar puternic. La suine acest lucru se poate face astfel:

1. Vitaminizare în apă sau furaj după caz cu vitamina C (cu precauție, pentru că în cantități mari provoacă diaree), Jecuplex, Supravitaminol și Ankaselevit.
2. Vitaminizare intramuscular injectabil cu Multivitamin, Borgal (preparat homeopat folosit cu succes și în afecțiuni respiratorii).
3. Vitaminizare cu complex Vitamină B, cu rol important în îmbunătățirea metabolismului și în trecerea barierei gastrointestinale, asigurând o mai bună absorbție a furajului.
4. Vitaminizare cu Vitamină E, folosită în special pentru faza de finisare a îngrășării, mărind capacitatea de ingestie a hranei și o mai bună absorbție la nivel intestinal.
5. Administrarea de paracetamol pulbere preventiv și curativ în sezonul rece, cu efecte benefice asupra efectivului.

Loredana Mocanu, inginer zootehnist – Catlor Consulting, Brăila

INCDBNA este preocupat de dezvoltarea de parteneriate îndreptate spre creșterea gradului de integrare în Spațiul European de Cercetare (ERA), în special participarea în proiecte europene de diverse tipuri. Un exemplu sunt rețelele COST, având ca avantaje derularea de stagii pentru tinerii cercetători, școli de vară, inițierea de noi propuneri de proiecte, stimularea realizării de publicații / comunicări etc.

INCDBNA este implicat în șase astfel de rețele. Unul dintre ele este proiectul Acțiunea COST 1401: Rețea europeană pentru factorii care afectează echilibrul microbial gastrointestinal și impactul asupra stării de sănătate a porcilor. Coordonator: dr. Paolo TREVISI, Bologna University, Italy.

Tematica proiectului este următoarea:

Folosirea excesivă de antibiotice de crescătorii de animale a dus la creșterea rezistenței la antibiotice în mediul fermei, ceea ce reprezintă o amenințare pentru sănătatea animală și umană. Deși se știe că o microbiotă diversificată la nivelul tractului gastrointestinal (GIT) este esențială pentru o stare bună de sănătate și performanțe optime de creștere, factorii care favorizează dezvoltarea și menținerea unei microbiote intestinale echilibrate nu sunt cunoscuți integral.

PiGutNet formează prima rețea europeană axată pe acest subiect, unind specialiști din toate domeniile de cercetare. Proiectul va defini atât factorii de mediu, cât și cei ai gazdei, care afectează microbiota din tractusul gastrointestinal, precum și interacțiunile complexe dintre microbiotă și maturarea tractusului pentru a menține o stare bună de sănătate a acestuia pe întreaga durată a vieții.

Rețeaua va coordona baze de date și va dezvolta instrumente inovative pentru definirea statutului eubiozei intestinale la porc. Cele mai importante rezultate vor fi studii de asociere la nivelul genomului/metabolomului și stabilirea unei foi de traseu pentru creșterea rezistenței porcilor la infecții. Aceasta va permite companiilor europene să dezvolte strategii în domeniul aditivilor furajeri folosiți în creșterea animalelor, ceea ce va duce la o mai bună stare de sănătate și bunăstare a animalelor, la protecția consumatorilor și la un avantaj competitiv pentru agricultura europeană.

21 de țări din Uniunea Europeană.

3 țări din afara Uniunii Europene.

– 33 de institute de cercetare;

– 10 companii;

– 5 asociații ale crescătorilor;

– Federația Europeană de Zootehnie (EAAP).

5 grupuri de lucru: WG1 – Caracterizare microbială; WG2 – Genetică / mediu; WG3 – Strategii de furajare; WG4 – Antibiotic și disbioză; WG5 – Diseminare.

Obiectivele rețelei PiGutNet

1. Evaluarea riscurilor asociate expunerii îndelungate la antibiotice pentru variabilitatea microbiotei intestinale și cuantificarea efectului acesteia asupra sănătății porcului.
2. Dobândirea de noi cunoștințe despre efectul/interacțiunea dintre factorii de mediu, nutriție și genetici asupra compoziției microbiotei din tractul gastrointestinal al porcilor și îmbunătățirea managementului riscului asociat rezistenței la antibiotice în creșterea porcilor.
3. Schimbul de experiență și cunoștințe, protocoale, proiectare experimentală, achiziția de date și de strategii de analiză între partenerii PiGutNet.
4. Diseminarea rezultatelor și a celor mai bune practici către fermieri, cercetători, industrie, factorii politici și publicul larg din Europa și nu numai.

Ionelia Țăranu, Daniela Eliza Marin, Gina Cecilia Pistol, Mihai Laurențiu Palade, Iulian Grosu

Asociația Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine, Porcine din România (ACEBOP) își exprimă îngrijorarea față de modul în care țara vecină înțelege să comunice informații importante în relațiile comerciale dintre România și Republica Moldova – mai ales când este vorba de animale vii! Oare nu sunt suficiente fondurile pe care le plătim Moldovei să se pună la punct?

„Suntem în alertă de două zile pe fondul situației revoltătoare din vama Albița unde s-a blocat un export de porci, fără a se lua în considerare ce se întâmplă cu animalele din camion. Ca urmare, din cauza unui vid legislativ și a unui sistem informatic care nu permite redirecționarea animalelor, circa 200 de porci se află în situația de a muri de frig, foame și sete, cu pierderi însemnate pentru fermierul român. În urmă cu 4 zile același fermier a mai făcut un transport de porci în R. Moldova. Nu înțeleg cum este posibil ca în doar câteva zile porcii proveniți din același lot, de la același furnizor să nu mai fie acceptați pentru livrare pe teritoriul țării vecine” – spune Dr. Mary Pană, președinte ACEBOP.

Transportul cu 200 de capete porcine a primit permisiunea din partea DSVSA Vaslui pentru trecerea spre R. Moldova. Vama moldovenească a respins transportul din motive comerciale, explicând că au interdicție să primească porci din UE. Este vorba despre un ordin apărut peste noapte, care nu a fost adus la cunoștință autorităților din România. ACEBOP a contactat toate instituțiile responsabile și solicită intervenția de urgență a domnului Ministru Petre Daea pentru rezolvarea acestui caz fără precedent în istoria comunitară a României. 

“Suntem deja asaltați de întrebări din partea ONG-urilor, pentru că vorbim aici de bunăstarea animalelor și felul în care sunt tratate pe timpul transportului. Fermierul nostru este disperat că nu reușește să înțeleagă ce se întâmplă, animalele fiind blocate  între cele două granițe. În același timp, autoritățile române spun că sistemul informatic TRACES nu permite reorientarea animalelor pe traseul spre un abator din România în vederea abatorizării. Până la această oră, nu avem o rezolvare, situația ne depășește. Știm că animalele au fost totuși descărcate în vama românească. Încercăm să rezolvăm problema alături de autorități, dar multe telefoane sunt închise, responsabilitatea pare o noțiune greu de înțeles. Să nu uităm totuși că sunt porcii României, care se află pe teritoriu românesc„ – mai completează Președintele ACEBOP.

Creşterea porcinelor este o activitate de tradiţie importantă, românii fiind mari consumatori de carne de porc, fapt ce o defineşte ca o afacere rentabilă, porcul furnizând 47 - 48% din totalul producţiei de carne, precum şi alte produse care sunt foarte valoroase cum ar fi grăsimea, pielea, părul, gunoiul de grajd.

Carnea de porc în stare naturală este săracă în clorură de sodiu şi are un conţinut bogat de proteine. Aceasta reprezintă, de asemenea, o sursă bună de vitamine şi minerale, necesare unui organism sănătos: fier, magneziu, fosfor, potasiu şi zinc, precum şi o serie de vitamine din grupa B, cum ar fi vitamina B6, B12, acid nicotinic, tiamina, riboflavina, De asemenea conţine grăsimi, esenţiale metabolismului, dintre care saturate circa 50%, nesaturate 45% şi polisaturate 5%.

 Calitatea cărnii de porc este influenţată de rasă, sistemul de creştere (industrial sau gospodăresc)  precocitate (ideal este porcul care la 180-200 de zile are o greutate de 110-120 kg) Carnea de la un animal mai tânăr este de culoare rozie, mult mai nutritivă şi mai fragedă decât de la cel mai în vârstă, iar raportul dintre grăsimile nesaturate (bune) şi cele saturate (rele) este mult mai bun.

În acest context, dar şi comform unui obicei tradiţional specific poporului român, în perioada premergătoare Sărbătorilor de Iarnă, populaţia care locuieşte la ţară sau în zonele mărginaşe ale oraşelor, sacrifică porcul crescut în gospodărie, sau achiziţionat de la alţi crescători, pentru a-şi asigura carnea şi preparatele din carne rezultate, necesare în familia respectivă.

Pentru ca această tradiţie să-şi continue cursul în cadrul legal şi pentru a prevenii apariţia unor situaţii neplăcute, atenţionăm crescătorii de porcine, comercianţii de carne de porc şi pe consumatorii de astfel de produse, că au obligaţia să respecte normele sanitare veterinare prevăzute în legislaţia U. E. implementată în legislaţia naţională, cu referire la această activitate.

Astfel, legislaţia privind protecţia animalelor în timpul sacrificării, (Directiva 93 / 113 C.E. şi  Ordinul A.N.S.V.S.A  nr. 180 / 2006)  stabileşte condiţiile de sacrificare a animalelor (inclusiv a porcinelor) numai în abatoare autorizate, cu respectarea normelor specifice pe timpul efectuării acestei operaţiuni. Actul normativ prevede că autoritatea veterinară poate acorda derogare pentru sacrificarea unor specii de animale (porcine, ovine, caprine) în afara abatoarelor de către proprietarii de animale. dar numai pentru consumul propriu, în gospodărie, cu recomandarea ca animalele respective să fie asomate în prealabil, adică să fie ferite de suferinţă sau durere în timpul contenţionării (prinderii) şi a înjungherii.

Asomarea, care la specia porcină se efectuiază cu un pistol cu glonţ captiv, este un procedeu care atunci când este aplicat unui animal cauzează acestuia pierderea cunoştinţei până în momentul înjungherii.      

Operaţiunea de asomare a animalelor înainte de sacrificare se practică obligatoriu în abatoarele autorizate şi se practică la cerere şi în gospodăriile individuale cu animale, majoritatea oamenilori fiind conştienţi că animalul nu trebuie să fie stresat şi să sufere în timpul înjungherii, 

Menţiunăm că operaţiunea de asomare nu afectează sub nici o formă  tăierea tradiţională a porcului de Crăciun, deoarece după asomare  urmează înjunghierea cu  cuţitul pentru sângerarea  animalului.

În virtutea respecării acestei cerinţe legislative, de protecţie a animalelor în timpul sacrificării, medicii veterinari cu liberă practică din cadrul circumscipţiilor sanitare veterinare din localităţiile judeţului Sibiu, au în dotare asomatoare  (pistol cu glonţ captiv şi capsele aferente) urmând să efectueze  această operaţiune la solicitarea proprietarilor de animale din localitatea respectivă.

Pentru a prevenii îmbolnăvirea populaţiei consumatoare de carne şi preparate derivate, după sacrificarea porcilor domestici, sau de vânat sălbatic (mistreţ, urs) proprietarul sau consumatorul are obligaţia să solicite medicului veterinar:

• verificarea stării de sănătate a animalului înainte de sacrificare;
• asomarea porcului înaintea sacrificării, pentru a scuti animalul de suferinţă şi pentru a obţine o carne de calitate şi cu un gust mai bun;
• consultanţă privind prelevarea probelor după sacrificare şi analizele ce trebuie făcute pentru protejarea sănătăţii;
• examinarea clinică a cărnii, în special pentru diagnosticul trichinelozei.

Ce este trichineloza?

Trichineloza este o boală parazitară, ce se transmite de la animale la om, fiind produsă de un parazit numit Trichinella Spiralis. Principalul rezervor şi vector al acestui parazit îl constituie animalele din preajma locuinţelor umane: şobolanii, şoarecii, carnivorele domestice (câinele şi pisica)  animale din zona silvatică (vulpe, jder) şi porcii sau alte specii infestate.

Cum se imbolnaveste omul?

Omul se îmbolnăvesţe consumând carne infestată de porc, nutrie, mistreţ, urs, neexaminată de medicul veterinar şi insuficient friptă, fiartă, sau preparată crudă, sărată, sau  afumată.

Boala, la om se manifestă prin : febră ridicată (38-40 grade), tulburări digestive (dureri abdominale, greţuri, vărsături, diaree), dureri în masele musculare însoţite de edeme ale fetei „boala capetelor umflate”.

Trichineloza la om poate fi tratată, reuşita tratamentului fiind condiţionată în primul rând de rapiditatea instituirii diagnosticului.

Ce masuri trebuie aplicate pentru prevenirea cazurilor de imbolnaviri la om?

Măsurile de prevenire cele mai eficiente sunt :

• controlul sanitar veterinar al cărnii provenite de la animale sacrificate în abatoare şi în gospodăriile individuale (porc, nutrie, cal) precum şi al vânatului comestibil (mistreţ, urs) prin examen trichineloscopic;
• achiziţionarea cărnii de porc numai din abatoare, hale, măcelarii sau magazine autorizate sanitar veterinar, pe care este aplicată marca de sănătate (ştampila);
• carnea proaspătă destinată comercializării în unităţile autorizate sanitar veterinar, trebuie să provină numai din abatoare autorizate sanitar- veterinar, să fie marcată (ştampilată) şi însoţită de certificat sanitar veterinar, eliberat de medicul veterinar oficial al unităţii de origine care atestă salubritatea şi calitatea acesteia;
• carnea provenită de la porcii crescuţi în gospodăriile individuale poate fi utilizată numai pentru consum familial, în exploataţia de origine, după efectuarea obligatorie a examenului trichineloscopic, la sediul circumscripţiilor sanitare veterinare care funcţionează în municipiile, oraşele şi comunele judeţului, fiind interzisă comercializarea acesteia, inclusiv în unităţile autorizate sanitar veterinar;
• pentru efectuarea examenului se prezintă o probă de cca. 100 - 200 grame de carne recoltată din pilierii diafragmatici (baiera unturii) din diafragmă (iepurele) muschiuleţi, muşchii limbii şi muşchii intercostali.
• în cazul porcilor mistreţi se recoltează eşantioane cântărind cel puţin 10 g dintr-un membru anterior, din musculatura limbii sau din pilierii diafragmatici.
• proba de carne prezentată pentru analiză, va fi însotiţă în mod obligatoriu de elementul de identificare (crotaliul), care va fi predat medicului veterinar care examinează carnea.
• carnea rezultată în urma sacrificării să fie păstrată în cogelator, sau în frigider la temperaturi mai mici sau egale de 4 grade Celsius, sau în mod tradiţional, sărată, afumată, sau prăjită şi conservată în recipiente cu untură;
• folosirea la prepararea produselor din carne numai a apei potabile, a ustensilelor (cuţite, blaturi de lemn, vase, etc) şi echipamente curate şi dezinfectate;

Pentru prevenirea contaminarii porcilor, dar şi a altor animale receptive la trichinella spiralis, sunt necesare urmatoarele acţiuni:

• reducerea numerică prin limitarea înmulţirii şi a răspândirii vectorilor care transmit boala prin deratizarea şi igienizarea adăposturilor, a altor spaţii din gospodărie şi vecinătăţi, urmată de strângerea şi distrugerea cadavrelor de rozătoare;
• menţinerea condiţiilor de igienă în gospodăriile populaţiei;
• salubrizarea locurilor menajere;
• excluderea din hrana porcilor a deşeurilor de abator;

În cazul apariţiei unor situaţii deosebite se recomandă să fie sesizat personalul sanitar veterinar arondat pentru a se întervenii operativ şi eficient.

Atenţie ! Nu consumaţi carnea şi nu o preparaţi, până nu obţineţi de la medicul veterinar confirmarea că a fost examinată pentru Trichinella Spiralis, cu rezultat negativ.

Recomandarea este valabilă şi pentru carnea obţinută de la porcii mistreţi.

 Dr.  Penţea Ioan - Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din Judeţul  Sibiu

Pneumonia virală a porcului este o boală cu un impact major pentru efectivele de porcine din cauza distribuției foarte largi la scară mondială și a pierderilor economice estimate. Boala respiratorie cronică a porcului a fost observată, descrisă și studiată de numeroși cercetători având numeroase denumiri: pneumonia infecțioasă a porcului, pneumonia enzootică porcină, tusea infecțioasă a porcului.

Este o boală infectocontagioasă a porcilor crescuţi în sistem intensiv, manifestată clinico-anatomic prin simptome de pneumonie. Boala prezintă importanţă economică prin faptul că porcii afectaţi rămân în urmă cu dezvoltarea.

Pneumonia enzootică este produsă de Mycoplasma hyopneumoniae, bacterie care trăieşte pe căile respiratorii la porcine.

Caractere epidemiologice

Sunt receptivi porcii, mai ales tineretul, în primele 3-10 săptămâni de viaţă. Sursele de infecţie sunt reprezentate de porcii bolnavi şi cei trecuţi prin boală, care contaminează adăpostul prin tuse, strănut şi secreții nazale, calea de infecţie fiind de regulă cea respiratorie. Boala se poate transmite și de la scroafă la purcei tot pe cale respiratorie, dar nu transplacentar. Factorii favorizanţi în declanşarea bolii sunt repre­zentaţi de umiditatea excesivă, temperatura scăzută, exces de amoniac și alimentaţie carenţată. Odată declanşată boala, evoluţia este de tip enzootic, staţionar.

Cum recunoaștem semnele bolii

Boala evoluează acut sau cronic, după o perioadă de incubaţie variabilă, de 10-16 zile.

Forma acută este relativ rar întâlnită, apărând mai ales în efectivele recent infectate, în care boala nu a fost prezentă anterior. În astfel de efective se îmbolnăvesc porcii de toate vârstele, morbiditatea atingând uneori 100%. Clinic, se constată hipertermie (40-40,5°C), anorexie, apatie, iar după câteva zile apare tusea, de regulă uscată, accentuată la efort sau la administrarea furajelor. Boala se finalizează prin moarte în 5-10% din cazuri sau se cronicizează.

Forma cronică este mai frecvent întâlnită, simptomele instalându-se progresiv. Principalele manifestări clinice sunt tuse şi dispnee, sesizabile mai ales în timpul depla­sărilor sau în cazul schimbărilor bruşte de temperatură şi umiditate. Porcii care dezvoltă această formă clinică rămân subdezvoltaţi şi taraţi pentru restul vieţii.

Diagnosticul

Boala se suspicionează când apar simptome respiratorii (tuse, dispnee) la tineret, în preajma perioadei de înţărcare, cu evoluţie lentă şi vindecări spontane la majoritatea animalelor. Confirmarea diagnosticului poate fi făcută prin examen de laborator.

Cum prevenim apariția bolii

Prevenirea se realizează prin măsuri care vizează asigurarea unor condiţii optime de întreţinere (microclimat şi alimentaţie corespunzătoare, evitarea factorilor de stres) în adăposturile de porcine, precum şi evitarea contactului cu animalele bolnave sau purtătoare de micoplasme.

Combaterea se bazează pe remedierea condiţiilor de igienă, tratarea porcilor cu semne clinice, precum şi a celor suspecţi de contaminare.

Tratamentul

Tratamentul, deşi nu conduce la vindecarea leziunilor pulmonare, opreşte evoluţia procesului inflamator.

În scop terapeutic, pot fi folosite individual Enrofloxarom 10%, Tylavet 20% și Oxitetraciclină 10% sau masal (la tot efectivul), Doxyrom 10% și Oxitetraciclină 50%. Simultan se administrează siropul expectorant Tusifug. Se recomandă utilizarea Levamisolului ca imunostimulator (adică un sfert din doza antihelmintică: 1 ml/40 kg greutate vie/zi, repetat din 4 în 4 zile, de 3-5 ori). Terapia medicamentoasă trebuie susținută de administrarea de vitamine: Complex polivitaminic buvabil, Vitamina AD3E și Romzeofort.

Dr. Gabriela Băncilă, Romvac Company SA

Dl Ionică Rășinar este un mai vechi prieten al revistei noastre. Domnia sa este un ardelean tipic: cumpătat și hotărât. Când își pune ceva în minte, dacă este convins că face bine ce face, atunci nici munții nu îi stau în cale. Nici chiar birocrația nu îl poate opri. Așa s-a întâmplat anul trecut, când a ridicat problema inexistenței unui cadru legal pentru creșterea și promovarea rasei de porci tradiționale Mangalița. S-a făcut luntre și punte, a mers peste tot unde a trebuit, a constituit o asociație. Acum Mangalița este o rasă recunoscută și există un Registru al Cărții de Rasă.

Porcul de Bazna se află pe cale de dispariție

Odată lucrurile intrate pe făgașul normal, dl Ionică Rășinar și-a pus energia în slujba răspândirii unei alte rase tradiționale de porci, odinioară foarte apreciată: Bazna.

Deocamdată a cumpărat patru scrofițe și un vieruș de doar o lună, cu certificat de atestare emis de Institutul de la Turda. La târgul AGROMALIM de la Arad a venit atât cu scrofițe de Bazna, cât și cu exemplare din toate varietățile de Mangalița: brună, blondă și burtă de rândunică.

După părerea domniei sale, rasa Bazna se află aproape de dispariție. În toată țara nu mai există decât vreo 50 de capete de porcine din această rasă care să posede și certificat de origine. Ele se găsesc în județele Albă, Cluj și, firește, Arad. Există doar patru fermieri care cresc această rasă. E adevărat că în destul de multe gospodării se găsesc metiși de Bazna, dar acest lucru nu îmbunătățește cu nimic situația.

Motivul pentru care s-a ajuns în această situație rămâne necunoscut. Dar faptul rămâne fapt și situația trebuie remediată.

Când există bunăvoință, se poate!

Față de anul trecut lucrurile s-au mișcat foarte mult și înspre mai bine, consideră fermierul. După publicarea unor articole și a unor emisiuni TV, guvernanții au venit în sprijinul crescătorilor de Mangalița ca rasă tradițională. Pe lângă înlesnirea creării Registrului de Carte de Rasă, au fost acordate și alte facilități sau au fost îndreptate unele prevederi absurde. Așa se face că a dispărut obligativitatea fermierilor de a deține câte o jumătate de hectar de pământ pentru fiecare purcel Mangalița, ca o condiție de acordare a subvenției. „Acum se vorbește de un program național pentru această rasă, în cadrul căruia să se acorde un ajutor de minimis pentru cumpărarea de scrofițe. Deocamdată nu s-a stabilit o sumă, dar important este că problema rămâne în actualitate“, consideră Ionel Rășinar. În cadrul unei întâlniri a ministrului Agriculturii, Petre Daea, cu președintele Federației Crescătorilor de Porci Mangalița, s-a discutat și includerea în ajutorul de minimis și a unor fonduri destinate echipării fermelor cu garduri electrice și adăposturi în câmp. Este știut că o caracteristică a acestei rase este că, pentru a se dez­volta conform standardelor, cel mai bine se dezvoltă în semisălbăticie. Subvenția rămâne însă neschimbată, cel puțin până în 2020, fiind stabilită la 88 euro/scrofiță.

Rezultatele nu au întârziat să apară. Dacă anul trecut dl Rășinar avea 12 scroafe Mangalița, acum are 40. „Toate sunt gestante, n-au fătat încă, dar purceii sunt deja vânduți. Este o cerere fantastică!“, destăinuie domnia sa.

Cererea depășește oferta

Recent, în urma discuțiilor avute cu ministerul, în programul pentru dezvoltarea rasei Mangalița a fost introdusă și rasa Bazna. Însă problema cea mai mare o reprezintă lipsa unor exemplare atestate, cu care să se poată (re)constitui cel puțin un nucleu de rasă. Chiar dacă există patru crescători în țară, majoritatea exemplarelor existente provin din aceeași linie. Prin consangvinizare s-ar produce degradarea rasei. De aceea este necesar un plus de atenție la selectarea exemplarelor pentru montă și la încrucișarea liniilor.

Ca planuri pentru viitorul apropiat, fermierul și-a propus să își dezvolte ferma aflată la Lipova. Își dorește să ajungă la 100 de capete de Mangalița, blonde și burtă de rândunică, iar pe lângă ele să dezvolte, atât cât va fi posibil, și un nucleu de Bazna. Principala destinație a porcilor crescuți în fermă va fi reproducția. Dar, va exista și o linie de sacrificare. În jur de 40 de capete vor fi destinate tăierii, în preajma Crăciunului. „Oamenii se înscriu, din timp, iar când facem sacrificarea vin și iau animalul, fie porc, fie purcei la înțărcare. E o cerere mai mare decât putem noi acoperi“, spune fermierul.

Promovarea raselor tradiționale, ca manifestare patriotică

Ionică Rășinar recunoaște că motorul care stă în spatele acțiunilor sale este pasiunea. „M-am obișnuit cu aceste rase din copilăria petrecută în Munții Apuseni. Am o fotografie din anul 1965 cu porcul Mangalița pe care îl creșteam atunci în curte.“

Ca toți cei proveniți din zona Apusenilor, domnia sa se consideră un patriot, iar acesta este modul în care înțelege să-și manifeste patriotismul: prin creșterea și răspândirea raselor autohtone. „Am rămas surprins și mâhnit când am văzut că nu pot cumpăra Bazna cu certificat de origine. Asta m-a motivat să alerg și o voi face în continuare. Cu atât mai mult cu cât văd că Mangalița se mișcă foarte bine acum“.

Și, în fond, cine ar putea să îl contrazică pe Ionel Rășinar?

Porcul de Mangalița reprezintă o valoare, grație calităților pe care carnea sa le are. Compoziția grăsimii acestei varietăți de porc este izbitor de asemănătoare cu cea a grăsimii de somon. Iar soiul este unul tradițional românesc. Or, dacă nici promovarea tradițiilor naționale, indiferent în ce domeniu, nu e patriotism, atunci ce mai este?

Alexandru GRIGORIEV

Autoritatea Federală Sanitar-Veterinară din Rusia (Rosselkhoznadzor) a anunțat miercuri că, începând din 2 august, a introdus restricții temporare privind importurile de porci vii, precum și de produse pe bază de carne de porc din România, după descoperirea unui focar de pestă porcină africană, informează Itar TASS.

Rosselkhoznadzor precizează că produsele vizate de aceste restricții și care vor ajunge la punctele de trecere a frontierei în Rusia după data de 2 august vor fi întoarse din drum indiferent de data înscrisă pe documentele veterinare însoțitoare. În plus, Rosselkhoznadzor a decis să restricționeze și tranzitul porcilor vii din România pe teritoriul Rusiei.

Primul focar de pestă porcină africană în România a fost confirmat luni de Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală într-o gospodărie localizată la periferia municipiului Satu Mare, acesta extinzându-se ulterior și la o a doua gospodărie, a anunțat, marți, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA).

Președintele Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), Geronimo Brănescu, a declarat că România își menține statutul de țară liberă de pestă porcină clasică, obținut în luna mai, deoarece nu are nicio legătură cu pesta porcină africană, confirmată în gospodării din Satu Mare, care este o boală total diferită. Acesta a adăugat că se fac destul de des confuzii între cele două boli, precizând că niciuna dintre aceste boli nu generează vreun risc pentru consumatori, "nici de contact și nici de consum".

Sursa: AGERPRES

În data de 31 iulie 2017, Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală a confirmat primul focar de pestă porcină africană, la porci domestici, într-o gospodărie, localizată la periferia municipiului Satu – Mare. Investigația epidemiologică a relevat existența unui focar primar și a unui focar secundar. Centrul Local de Combatere a Bolilor Satu – Mare împreună cu DSVSA Satu – Mare au intervenit prompt.

În conformitate cu prevederile legislației comunitare și naționale au fost întreprinse următoarele acțiuni:

• au fost recoltate probe pentru examene de laborator;
• au fost impuse restricții de mișcare pentru exploatațiile infectate;
• au fost ucise animalele din focar și cele 7 cadavre au fost distruse prin incinerare;
• s-a efectuat dezinfecția în cele două gospodării a spațiilor de cazare a porcilor, a aleilor, a perimetrelor, a ustensilelor şi a obiectelor potențial contaminate, a utilajului care a fost folosit pentru săparea locului de îngropare şi a locului de îngropare;
• a fost efectuat recensământul exploatațiilor cu suine din proximitatea gospodăriilor afectate;
• au fost stabilite zona de protecție și de supraveghere în jurul focarului, precum și planul de măsuri pentru instituirea măsurilor specifice de control a bolii;
• a fost convocat Centrul Local de Combatere a Bolilor în vederea stabilirii planului de măsuri specifice pentru controlul bolii.

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, imediat după primirea buletinului din partea Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală, a notificat toate structurile abilitate de la nivel național și structurile omoloage din Uniunea Europeană, precum şi Organizația Mondială a Sănătății Animalelor, despre confirmarea acestui focar de pestă porcină africană pe teritoriul României.

Mai mult, urmează să fie convocat Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență, în vederea informării și adoptării unei Hotărâri privind stabilirea atribuțiilor pentru ministerele cu responsabilități în controlul bolii, conform Hotărârii de Guvern 830/2016,care stabilește Programul Național de Control și Planul de Contingență pentru pesta porcină africană.

În urma confirmării prezenței virusului pestei porcine africane în țara noastră, Comisia Europeană va adopta o decizie privind zona aflată sub restricții, măsurile care trebuie respectate de România și perioada pentru care acestea vor fi aplicate.

În această zonă, va fi interzisă mișcarea suinelor domestice și sălbatice, a produselor și subproduselor, a materialului seminal, ovulelor și embrionilor provenite de la acestea.

Din primele investigații întreprinse la fața locului, de către echipa de inspectori ai DSVSA Satu-Mare, a reieșit suspiciunea că virusul bolii a fost introdus în țară prin intermediul unor produse de origine animală contaminate, provenite din Ucraina. Ancheta epidemiologică este în desfășurare.

Totodată, și alte instituții competente ale statului întreprind verificări în acest sens.

Informațiile obținute urmează a fi coroborate, pentru stabilirea cu exactitate a modului în care a apărut boala în țara noastră.

ANSVSA, prin structurile teritoriale de la nivel județean, monitorizează permanent situația epidemiologică din România, în contextul pestei porcine africane, pentru limitarea extinderii și pentru eradicarea bolii.

Sursa ANSVSA

Cu o suprafață totală de 869.665 ha, județul Timiș este, ca întindere, cel mai mare din țară. 79,7% din teritoriu înseamnă suprafață agricolă (693.417 ha), arabilul ocupând 531.037 ha, fânețurile și pășunile – 149.966 ha, viile – 3.871 ha și livezile – 8.543 ha. Suprafețele cu pășuni (121.735 ha) și fânețe (28.106 ha), situate în partea de est și mai puțin în zona de contact dintre dealuri și câmpii, reprezintă 22,3% din suprafața agricolă. Terenurile agricole aparțin în proporție de 97% sectorului privat și doar 3% sectorului de stat.

Vorbind despre producția zootehnică, o simplă privire pe harta Atlasului agricol, disponibilă pe site-ul Institutului Național de Statistică, indică faptul că județul Timiș este primul pe țară sub aspectul efectivelor de animale și al producției de carne. De altfel, datele recensământului agricol din 2010, iar de atunci încoace lucrurile au progresat, arătau că Timișul era cel mai mare crescător de suine din România, urmat la mare distanță de Brăila, și tot aici se afla și cel mai mare efectiv de ovine. Cu toate acestea, raportându-se la anul 1990, specialiștii sunt de părere că, odată cu reducerea efectivelor de animale, s-au micșorat și efectivele matcă, ceea ce înseamnă un potențial pericol: „Producțiile medii obținute în zootehnie sunt departe de progresul genetic și tehnologic înregistrat în vestul Europei.“

Sectorul ovine, mai dezvoltat decât în 1990. Bovinele, scădere de aproape 80%

Să analizăm evoluția efectivelor de animale din 1990 și până în 2015, ultimul în care sunt date oficiale disponibile. La bovine se remarcă o prăbușire de aproape 80%, cu o fluctuație a numărului de animale ieșită din logică. Minimul nu se înregistrează între anii 1990 și 2000, când agricultura în general a avut o cădere dramatică, și nici măcar în 2007, înainte de aderarea țării la UE, când, de asemenea, a fost o bulversare totală, ci în 2010, când mecanismele financiare europene și naționale ar fi permis redresarea sectorului. În 2015 numărul de bovine reprezenta 21,13% din efectivul existent în 1990.

La porcine, efectivele din 2015 sunt la 45,80% din nucleul existent în 1990, dar cu 638.522 de capete Timișul este cel mai mare crescător din țară. De altfel, așa era și înainte de 1989. Declinul a coincis cu perioada în care marile combinate socialiste de creștere a suinelor s-au zbătut într-o piață în care nu au avut nicio șansă (acestea se aflau în proprietatea statului, iar prețurile de livrare nu au fost liberalizate mulți ani, fiind menținute sub costurile de producție. Nesusținute financiar, aceste unități s-au decapitalizat și multe au ajuns în stare de faliment). După privatizarea unor capacități, lucrurile s-au schimbat fundamental: din 2000, când s-a înregistrat cea mai mare scădere a efectivelor (318.650 de capete), și până în 2015 (638.522 de capete), numărul de animale s-a dublat. La ovine aproape că s-a repetat istoria: cel mai mic număr de oi apare în anul 2000, iar în 2015 avem aproape o dublare a efectivelor, numărul depășindu-l și pe cel din 1990! Este singurul sector în care se poate spune că economia de piață este mai grozavă decât cea dinainte de 1989.

Arad – o zootehnie ușor redresată după 2007, dar mult sub nivelul din 1990

Arădenii spun așa despre agricultura lor: „Fâneața și pășunile sunt o mare bogăție a județului.“ Chiar și așa însă – și aceasta este concluzia autorităților – „agricultura practicată în județ este de subzistență, pentru autoconsum și, deci, neperformantă“. Sectorul agrar ocupă locul al treilea ca pondere în PIB, după industrie și servicii, locul al doilea din punctul de vedere al populației ocupate (21,58%) și din nou locul al treilea, ca număr de firme. Suprafața totală a județului este de 775.409 ha, din care teren agricol – 494.647 ha (arabil – 350.634 ha, pășuni și fânețe – 135.077 ha, vii și livezi – 8.936 ha).

Zootehnia, a doua ca pondere în producția agricolă, așa cum este privită de strategii județului, ar avea „toate premisele să se dezvolte, ținând cont de tradiția privind creșterea animalelor, dar și de suprafețele întinse de pășuni și fânețe“. Speranța s-ar putea concretiza doar în sectorul de creștere a păsărilor și a ovinelor, unde efectivele înregistrează creșteri față de 2007, dar se mențin scăzute față de 1990: păsări – creșteri de 10,47% în 2015, față de 2007, dar față de 1990 efectivul a scăzut cu 67,97%; ovine – creșteri de 17,51% în 2015 față de 2007, dar față de 1990 numărul e sensibil scăzut (8,77%). La bovine, numărul s-a diminuat dramatic, cu 74,5 % față de 1990 și cu 31,89% față de 2007. La porcine trendul a fost asemănător: efectivul a scăzut, în 2015, cu 47,13% față de 1990 și cu 7,36 % față de 2007.

Oglinda zootehniei arădene, la zi

Strategia de dezvoltare a județului Arad face o analiză sumară a sectorului: creșterea păsărilor – în trecut, această activitate era dezvoltată în zona Arad – Pecica – Curtici – Șiria și Gurahonț. În prezent, ea s-a repoziționat, concentrându-se în zona Arad – Vladimirescu – Șiria – Zimandu Nou; bovine – în 1990, creșterea bovinelor era reprezentativă pentru zona de sud-vest, pe axa Arad – Pecica și Nădlac, Sântana, și în nord, în zona Gurahonț – Vârfurile; astăzi, cele mai mari efective au rămas doar la Arad – Pecica. Activitatea este mult diminuată față de nivelul la care a fost dezvoltată până în anii '90 și mult sub potențialul oferit de județ. Soluție: „dezvoltarea lanțurilor alimentare integrate și creșterea viabilității exploatațiilor agricole și a unităților de procesare“; porcine – creșterea suinelor a fost dezvoltată în principal în zona Arad – Vinga – Felnac – Pecica – Semlac – Nădlac, Macea – Curtici și Șiria-Sântana – Zărand – Șicula – Cermei – Craiva. Astăzi, unități de creștere/abatorizare/prelucrare și fabricare a produselor mai sunt în Arad și împrejurimi, Sîntana și Șicula; ovine – creșterea oilor era preponderent dezvoltată în partea de nord a județului, dar și în zona de câmpie a Aradului, Pecica – Secuieni – Vinga. Astăzi, în puține zone această activitate este semnificativă, evidențiindu-se în special doar partea de nord a municipiului Arad și zona Chișineu – Criș. Concluzii: „Potențialul în sistem închis este net superior celui în sistem deschis, acesta ar putea fi și motivul pentru care activitatea de creștere a oilor nu a mai ajuns la dezvoltarea dinaintea anilor '90.“

Pagini realizate de Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 14, 16-31 iulie 2017 – pag. 34-35

Creșterea suinelor este o sursă importantă de venituri pentru zootehnia din România și din Uniunea Europeană. După cum se știe, înțărcarea este o perioadă foarte dificilă pentru purcei, în care natura și calitatea furajelor au o mare influență asupra dezvoltării sistemelor digestiv și imunitar. Cercetările au arătat că perioada post înțărcare la purcei este corelată cu creșterea amplitudinii răspunsului inflamator la nivel intestinal. Această stimulare a proceselor inflamatorii este asociată cu tulburări digestive, slăbirea organismului, susceptibilitate crescută la infecții și, în consecință, cu pierderi economice. Odată cu interzicerea antibioticelor ca promotori de creștere și de prevenție în cadrul Uniunii Europene, multe cercetări s-au axat pe investigarea unor soluții nutriționale alternative de prevenire sau reducere a afecțiunilor intestinale și a mortalității purceilor aflați în perioada post înțărcare. Datorită acestor necesități și în țara noastră a apărut nevoia de a pune la punct strategii nutriționale noi și inovatoare pentru ca industria creșterii suinelor din România să își mențină și chiar să își îmbunătățească competitivitatea în Europa și pe piața mondială.

Din perspectiva nutriției animale, controlul inflamației locale este o provocare din punctul de vedere al managementului afecțiunilor intestinale pe perioada post înțărcare. În acest sens, în cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – INCDBNA – IBNA Balotești este intens studiată posibilitatea de suplimentare a recepturilor de nutreț combinat destinat purceilor aflați în perioada post-înțărcare cu ingrediente bogate în compuși bioactivi cu activitate antiinflamatoare și antimicrobiană.

Una dintre soluțiile alternative, necostisitoare, de aditivi alimentari cu potențial antimicrobian ce poate fi utilizată în hrana administrată purceilor în perioada post înțărcare sunt reziduurile vinicole (tescovina sau borhot de struguri, turte de semințe de struguri). Analizele chimice realizate de specialiștii din INCDBNA Balotești au pus în evidență prezența în tescovina uscată și în turtele de semințe a unui conținut mare de acizi grași polinesaturați omega-6 și de polifenoli (taninuri, antociani, flavonoide, acizi fenolici). S-a constatat că, din struguri, la procesarea vinului, cea mai mare concentrație de poli­fenoli rămâne în tescovină (cca 70%) și doar 30% trece în vin. Polifenolii reprezintă de fapt antioxidanţi care ajută organismul uman/animal să lupte împotriva agresiunii factorilor interni/externi, generatori ai stresului oxidativ și inflamației.

Studiile realizate în INCDBNA Balotești pe purcei aflați în perioada post înțărcare au demonstrat că includerea unui procent de 5% tescovină uscată în receptura de nutreț combinat a dus la ameliorarea inflamațiilor intestinale tranzitorii. În acest sens, analizele genetice și biochimice au arătat că receptura de furaj cu tescovină are efecte de modulare a statusului inflamator, reducând nivelul unor molecule care au rol important în inițierea și propagarea proceselor inflamatorii. De asemenea, aceleași studii au demonstrat că tescovina, prin intermediul compușilor polifenolici, are activitate antioxidantă, reducând nivelul moleculelor implicate în generarea radicalilor liberi, inhibând astfel acutizarea inflamațiilor la nivel sistemic și la nivel intestinal. Această reducere a amplitudinii și extinderii proceselor inflamatorii are rol benefic asupra stării generale de sănătate a animalului, acesta suportând mai bine stresul indus de înțărcare.

Ca urmare, pentru a ajuta purceii să depășească mai ușor perioada de înțărcare, specialiștii din INCDBNA Balotești recomandă utilizarea reziduurilor vinicole în hrana purceilor după înțărcare.

Gina Cecilia Pistol – Laboratorul de Biologie Animală, INCDBNA – IBNA Balotești

Revista Lumea Satului nr. 14, 16-31 iulie 2017 – pag. 44

Din gospodăria românului de rând porcul nu poate lipsi. Așa-i de când e lumea, după cum ar spune bătrânii, doar porcul a fost unul dintre primele animale domesticite de om. Nici Sărbătorile de iarnă n-ar mai fi la fel dacă ar lipsi de pe masă produsele tradiționale obținute din carne de porc. De aceste considerente, și poate de multe altele în funcție de propriile preferințe, țin cont sătenii și în fiecare an cresc în propria curte cel puțin un exemplar. Spun cel puțin un exemplar pentru că este cunoscut faptul că tot mai puțini gospodari aleg să mai crească scroafe și să își asigure purcei de pe un an pe altul. În aceste condiții, cei mai mulți aleg să achiziționeze purcelul după ce trece frigul și după ce vițelul fătat de curând se hrănește și cu altceva în afară de lapte, iar cantitatea rămasă să îi revină purcelului abia cumpărat.

În ultimii ani, preferințele în alegerea cumpărătorilor s-au axat pe rasele de carne, însă există și voci care spun că porcul, dacă n-are slănină, nu e porc. Așadar vă propunem câteva rase astfel încât să puteți alege care ar fi mai potrivită și să vă achiziționați porcul pe care să îl creșteți până de Crăciun.

Rasa Pietrain

Rasă specifică pentru carne, Pietrain s-a format în jurul localității belgiene cu același nume prin încrucișarea succesivă a suinelor din rasele Berkshire și Tamwork cu porcine din rase franțuzești. Animalele din această rasă au talia mijlocie, picioarele mai scurte față de exemplarele din alte rase, corpul este cilindric și bine dezvoltat, capul mic și gâtul scurt, spetele largi și bine dezvoltate, jamboanele cărnoase, iar osatura fină. Și carcasa este foarte bună, proporția de carne în aceasta fiind de peste 70%, iar ochiul mușchiului are o suprafață de peste 40 cm².

Porcii din această rasă reprezintă o alegere foarte bună pentru cei care doresc să îi crească pentru propriul consum pentru că valorifică foarte bine hrana administrată și sunt programați la nivel genetic să nu acumuleze țesut adipos.

Rasa Landrace

Este una dintre cele mai populare rase de carne la nivel global și s-a format în Danemarca prin încrucișarea raselor locale cu Marele Alb. Porcii au talia mijlocie spre mare, corpul este sub formă de pară, trunchiul alungit și capul relativ mic, urechile mari și aplecate spre în față, în timp ce spatele este lung, drept și musculos, toracele arcuit, iar membrele puternice. Are un ritm de creștere foarte bun, la doar 8 luni poate cântări 130 kg deoarece are un spor mediu de creștere de 700 gr/zi. Grosimea stratului de slănină diferă, la masculi este de 13 mm, iar la femele este 16 mm, în timp ce procentul de mușchi este de aproximativ 56%. Porcii sunt albi, deloc pretențioși în ceea ce privește hrana, iar scroafele pot făta până la 12 purcei.

Rasa Duroc

Formată în nord-estul Statelor Unite ale Americii, rasa Duroc se remarcă prin faptul că ia rapid în greutate, iar masculii pot avea la vârsta de 2 ani chiar și 1.8 metri lungime. Porcii sunt de talie medie, au capul potrivit ca mărime, urechile de mărime mijlocie, ușor ridicate, trunchiul este cilindric, spatele lung, șuncile mari, membrele puternice, cu ongloane rezistente şi unghiul jaretului foarte deschis. Carcasa exemplarelor Duroc este masivă și lată, cu linia spinării convexă. Culoarea specifică a robei este roşcată, în diferite nuanțe, cu păr rar şi uşor ondulat.

Sporul mediu poate depăși 700 de grame/zi, iar la maturitate un porc ajunge și la 250 kg, însă cu toate acestea stratul de grăsime nu depășește 3 cm, iar procentul de mușchi în carcasă ajunge și la 80%. Printre principalele avantaje ale acestei rase se numără faptul că animalele nu sunt pretențioase în ceea ce privește alimentația, însă specialiștii recomandă ca rețeta de furajare să fie bogată în proteine pentru ca astfel să crească în greutate, dar fără a acumula țesut adipos.

Marele Alb

Rasa a fost creată în Anglia, mai este cunoscută sub denumirea Yorkul Mare și este una dintre cele mai răspândite rase din lume. Porcii sunt de talie medie, de culoare albă și cu conformație masivă, nu puține fiind cazurile în care anumite exemplare ajung la 400 kg. Au capul mare, urechile de mărime mijlocie și aplecate înainte și lateral, iar gâtul este scurt și musculos. Trunchiul este cilindric, linia superioară dreaptă și ușor convexă, spata, pieptul, spinarea și șalele sunt largi și pline de mușchi. Abdomenul este bine dezvoltat, membrele sunt puternice, deci au întreg scheletul bine dezvoltat. La înțărcare, adică la 3 săptămâni, un purceluș are aproximativ 50 kg, iar la 7 luni poate atinge 120 kg dacă este bine hrănit. În cazul acestei rase, părul și pielea sunt albe, iar dacă apar diferențe de culoare este semn de impuritate a rasei.

Mangalița, o alegere tot mai frecventă

Cu toate că nu este întocmai o rasă de carne, Mangalița a devenit o alegere tot mai frecventă și în gospodăriile de rând. Chiar dacă înainte de ’89 era mai des întâlnită la nivelul întregii țări, după căderea regimului comunist a intrat într-un cont de umbră. Porcii din această rasă au diferite apelative: porcul cu blană, cu lână creață, porcul-somon sau uleiul de măsline cu patru picioare, apelative care fie fac referire la aspectul diferit față de cel al altor rase, fie la calitatea cărnii.

De origine maghiară, Mangalița are menirea de a oferi slănină la fel de gustoasă ca a altor rase, dar mai sănătoasă. Este o rasă specializată pe producția de grăsime și are cinci varietăți: blondă, roșie, neagră, cu abdomen de rândunică și bariș. În general este o rasă rezistentă la condițiile de hrană și adăpost, precum și la boli. Porcii au capul mic, urechile ușor aplecate, gâtul scurt, dar gros, în timp ce trunchiul este masiv, iar linia spinării convexă. Sporul de creștere este de 400 gr/zi și valorifică foarte bine porumbul sau alte furaje produse în propria gospodărie.

Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 11, 1-15 iunie 2017 – pag. 34-35

La porc, carenţa în proteine apare ca urmare a administrării unor raţii deficitare în substanţe proteice. Deficitul cantitativ se referă la procentul de proteină brută şi digestibilă în raţie, iar calitativ la nivelul aminoacizilor esenţiali pe care organismul nu-i poate sintetiza. De asemenea, raportul proteină/energie este de mare importanţă, manifestările carenţei în proteine apărând mai repede şi mai distincte atunci când raţia este bogată în calorii.

Primele simptome vizibile la adult sunt: slăbire progresivă, tulburări ale sferei genitale şi scăderea producţiei. La purceii mai mari de trei săptămâni pot apărea dermatite, anemii, tulburări ale funcţiei ficatului, diaree, pete roşii-violacee pe suprafaţa urechilor, paralizia membrelor din spate, uneori suprainfectarea cu virusuri şi bacterii.

Diagnosticarea carenţelor şi a exceselor de proteine se face pe baza analizei furajelor şi a aspectului clinic.

Osteoporoza

La porc, lipsa de proteine din hrană poate provoca osteoporoza. Aceasta este o atrofie osoasă ce se manifestă prin deformarea şi fragilitatea oaselor lungi. Din cauza rezistenţei scăzute a oaselor, la cele mai mici eforturi sau traumatisme se produc fracturi la nivelul oaselor lungi (femur, humerus, tibie, radius, coaste). Simptomatic se observă slăbire, tendinţa de a sta culcat și constipaţie. Malnutriţia se întâlneşte în special la animalele castrate ca urmare a faptului că hor­monii sexuali sunt implicaţi în metabolismul proteic şi al calciului.

Boala edemelor

Boala edemelor la purcei, numită şi enterotoxiemia colibacilară, este o formă particulară de colibaciloză foarte gravă, obişnuit mortală, care afectează de obicei purceii, frecvent în primele 2 săptămâni după înţărcare. Boala apare sub formă de cazuri sporadice şi afectează purceii cei mai dezvoltaţi sau supraalimentaţi.

Boala edemelor evoluează supraacut şi acut. Forma supraacută este lipsită de semne clinice, purceii fiind găsiţi morţi, mai ales dimineaţa. Forma acută se exprimă prin abatere, lipsa poftei de mâncare şi încordări în mers, tulburări de echilibru, tremurături musculare, scrâşnituri din dinţi, mişcări de pedalare ale picioarelor, pareze, paralizii etc. Un semn caracteristic al bolii este edemul pleoapelor, care poate să cuprindă fruntea, baza urechilor şi alte regiuni ale corpului. La cea mai mică excitaţie, purceii guiţă, se rostogolesc şi prezintă crize epileptiforme. Animalele mor prin asfixie de cele mai multe ori, în primele 24 - 36 de ore.

Diagnosticul se suspicionează atunci când în efectiv apar mortalităţi bruşte la purceii recent înţărcaţi sau pe baza semnelor clinice ale celor care sunt în viaţă.

Tratament şi profilaxie

Tratamentul purceilor (în boala edemelor sau în cazul suprainfecţiilor bacteriene) se face întregului efectiv, prin administrarea de antibiotic, precum: Colistirom, Colistirom I și Amoxicolistin. De asemenea, se va administra în raţie Romzeofort sau Cavitrom, iar pentru purceii în creştere se recomandă premixul proteino-vitamino-mineral, Romstarter 9+1 P.

Dr. Gabriela Băncilă

Romvac Company S.A.

Revista Lumea Satului nr. 6, 16-31 martie 2017 – pag. 38

În 2007 pe piaţa din România îşi făcea debutul o nouă companie distribuitoare de echipamente pentru fermele de rumegătoare, în special vaci şi capre, care ulterior şi-a mărit paleta de activitate prin adăugarea în portofoliu şi a unor tehnologii complete pentru fermele de porci şi păsări. În articolul de faţă ne vom opri asupra unei tehnologii puţin cunoscută fermierilor din ţară, dar despre care reprezentantul companiei AHIS Consulting, dl Ovidiu Bădulescu, spune că are multiple avantaje şi că este un element decisiv în atingerea eficienţei ridicate a fermei. Este vorba despre furajarea lichidă a porcilor.

În termeni tehnici această tehnologie presupune un sistem de compartimentare identic cu cel în care porcii sunt hrăniţi cu furaj uscat. Diferenţa este că, în loc ca hrana să fie distribuită în stare uscată printr-un sistem de transport clasic cu noduri, este folosită o staţie de amestec concepută cu bazine de apă şi agitatoare pentru prepararea nutreţului şi recuperarea apei rezultate din clătirea sistemului. Este o tehnologie recomandată în special fermelor de reproducţie. Explicaţia este că în perioada de lactaţie scroafele au nevoie de cantităţi mari de furaj şi de apă, acest lucru influenţând în mod direct producţia lor de lapte şi implicit sporul de creştere în greutate a purceilor. Prin această tehnologie, sporurile zilnice de creştere sunt mai mari, iar purceii sunt mai viguroşi şi consumă mai repede laptele.

Cum funcţionează tehnologia? Furajul uscat ajunge într-un bazin unde se amestecă cu apa şi este apoi pompat printr-o reţea de conducte către fiecare compartiment din fermă, în cantităţile stabilite de un computer industrial. Ulterior, apa folosită în acest scop este reţinută într-un bazin-tampon pentru furajul rezidual şi reutilizată la pregătirea următorului tain.

Principalul avantaj al acestui sistem este că animalul primeşte un furaj palatabil gustos şi este deja o certitudine că porcul este mult mai atras de mâncarea lichidă decât de cea solidă. În plus, spre deosebire de sistemul clasic, în care pot apărea probleme cu administrarea apei din cauza unui nit înfundat, spre exemplu, prin furajarea lichidă animalul bea o cantitate mai mare de apă. Este foarte important ca animalul să fie suficient de bine adăpat, iar în foarte multe ferme, spune dl Bădulescu, acest aspect este neglijat. În acest sistem se folosesc doar furaje măcinate, nu boabe, iar agitatoarele în care nutreţul este amestecat cu apa sunt concepute în aşa fel încât acesta să devină omogen şi să nu formeze crustă deasu­pra. Astfel este evitat riscul înfundării ţevilor.

Preţul acestui sistem este similar cu cel al sistemului clasic, însă ca să fie rentabil ar trebui însoţit şi de alte tehnologii precum furajarea separată cu lapte praf preparat special încă din primele zile de viaţă a purceilor.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 23, 1-15 decembrie 2016 – pag. 39

Boli precum pesta porcină africană sau dermatoza nodulară manifestată la bovine dau târcoale României. O veste care pune în alertă autoritățile române, dar care ar putea scoate în evidență România ca fiind țara cu cel mai curat status epidemiologic, ceea ce ar însemna o atractivitate sporită pentru exporturile de animale vii crescute pe plaiurile mioritice. Cum se mobilizează autoritatea sanitară veterinară alături de alte instituții ale statului în această situație și care sunt oportunitățile de care România ar putea beneficia am aflat chiar de la președintele Autorității Naționale Sanitar-Veterinare pentru Siguranța Alimentară (ANSVSA), dr. Radu Roatiș.

Ce trebuie să știm

Pesta porcină africană este cauzată de un virus care afectează porcii domestici și mistreți de toate vârstele, indiferent de gen. Boala nu este transmisibilă la om, însă poate determina pagube importante prin procentul ridicat de mortalitate (aproape de 100%, în timp extrem de scurt), din cauza dificultăților de eradicare a bolii în timp scurt și tocmai de aceea este necesar să se impună niște restricții comerciale. Până în acest moment virusul nu a pătruns pe teritoriul României, iar autoritățile române au impus deja o serie de măsuri pentru a păstra teritoriul țării indemn. În schimb, în țări precum Lituania, Letonia, Estonia, Polonia, Italia, Federația Rusă, Ucraina, Belarus și Republica Moldova această boală produce deja efecte.

Teoretic, animalele încep să prezinte primele semne de boală la 3-15 zile de la momentul infectării cu acest virus, dar în forma actuală a bolii simptomele pot apărea și în 3-4 zile. Conform specialiștilor, virusul se transmite prin contact direct între animalele sănătoase şi cele bolnave sau indirect, prin hrănirea porcilor cu resturi de la bucătărie, când originea cărnii de porc folosită la gătit nu este cunoscută; prin alţi vectori infectaţi ca: vehicule, haine, adăposturi în care a evoluat boala, dar și prin toate secreţiile, excreţiile, fluidele, ţesuturile provenite de la animalele infectate, bolnave şi moarte, precum şi animale care au supravieţuit îmbolnăvirii şi s-au recuperat.

Din păcate, nu există vaccin și nici tratament împotriva acestei boli. Singurele măsuri de prevenire fiind igiena alimentară şi a exploataţiilor, controlul sever al mişcării animalelor aplicat de autorităţile împuternicite.

Ce se întâmplă în prezent

În ultimul timp, boala s-a răspândit din Federația Rusă, Belarus către Țările Baltice, Polonia și în final a ajuns în Ucraina și Republica Moldova. Așadar, putem spune că se află la granița României. „Pericolul este foarte mare în jurul nostru și se impun măsuri de biosecuritate foarte severe. Avem totuși o șansă – hotarele naturale – Prutul, Tisa, Dunărea, care ne feresc, însă și aici sunt portițe. Spre exemplu, la unul dintre brațele Dunării (Chilia spre Ucraina) a fost semnalat un mistreț conform veterinarilor ucraineni. Tot ceea ce putem face este să urmărim zona frontierei și să ne asigurăm că nu sunt cadavre, iar dacă există să le analizăm și să le distrugem. Din păcate, este o luptă pe termen foarte lung până se va reuși eradicarea focarelor din jurul nostru“, a declarat ministrul Agriculturii Achim Irimescu. Dacă situația s-ar reduce doar la micșorarea numărului de mistreți ar fi simplu, însă vânătorii cu experiență avertizează autoritățile „să nu se facă greșeala de a rări populația de mistreți pentru că, odată uciși ai noștri, care sunt sănătoși, vor intra ceilalți din afară, căutându-și terenuri pe care să le cucerească, populațiile fiind în expansiune“. Fermierii aflați aproape de graniță sunt și ei îngrijorați, „trebuie să stăm cu pușca să ne păzim“, declara de curând Dimitrie Muscă a cărui fermă se află la Curtici.

Partea bună

Pesta porcină africană nu este singura amenințare a Europei. În jurul nostru, în Grecia, Bulgaria, Serbia, Muntenegru, Macedonia există o altă boală numită dermatoză nodulară, transmisibilă prin diverși vectori. Tot ceea ce putem face noi ca țară este să aplicăm măsurile impuse de ANSVSA, adică să interzicem intrarea în țară a animalelor vii, a cărnii de porc proaspătă, refrigerată sau congelată, a produselor din carne de porc (cârnați, șuncă, carne sărată) chiar și în cantități mici provenite din spațiul extracomunitar.

„Bolile pot reprezenta bariere comerciale, însă munca noastră este de a depista și a combate bolile, iar eu încerc să implementez o strategie clară, bazată pe obiective. În fața acestor boli ne-am mobilizat, am găsit înţelegere și la alte entităţi ale statului român, verificăm circulaţia animalelor pe drumurile naţionale şi nu mai există haos în mişcarea acestora. Colegii de la Autoritatea Vamală ne sprijină în a trimite înapoi toate camioanele care nu sunt dezinfectate. Iar punerea unei ordini în ceea ce înseamnă activitatea noastră a dus la rezultate care până acum au ţinut România ca ţara cu cel mai curat status epidemiologic“, a afirmat Radu Roatiș.

În final, prezența unor maladii în țările din jurul României este o amenințare, dar poate deveni și un beneficiu dacă România rămâne neatinsă de aceste boli. În această situație, „este normal ca toţi cei care cumpără să se îndrepte spre ţara noastră. Piețe precum Iordania, Egipt, Catar, Emiratele Arabe, pieţe bogate, îşi doresc să cumpere din România. Încheiem acordul cu Statele Unite, un partener important al României prin care vom putea exporta porci în viu“, a mai adăugat Roatiș. Se pune întrebarea dacă vom fi suficient de abili în a transforma problema altora într-un beneficiu pentru noi, România.

Cum se manifestă boala?

- temperatură foarte ridicată (40,5-42°C) şi stare febrilă;

- roşeaţă sau învineţire a pielii, a marginilor urechilor, a vârfului picioarelor, a abdome­nului şi pieptului;

- lipsa poftei de mâncare, apatie şi împleticire în mers, care pot apărea cu 24-48 de ore înaintea morţii;

- vomitări, diaree (uneori cu sânge) şi urdori la ochi;

ANSVSA are un rol important pe tot segmentul (răspunzând atât de sănătatea animalelor, de alimente, de sănătatea umană, cât și de mediu), așa cum se spune de la furcă la furculiță, ceea ce reprezintă chiar definiția trasabilității. Tocmai pentru a transmite cât mai bine acest mesaj și pentru ca oamenii să înțeleagă măsurile care uneori se impun, reprezentanții ANSVSA și-au propus ca pe data de 15 mai, când este Ziua Medicului Veterinar, să organizeze evenimentul Ziua Porților Deschise. Cu speranța că astfel se va înțelege că tot ceea ce se pune în pământ, substanțele cu care se tratează, cum se recoltează, cum se abatorizează, cum se prelucrează, cum se pune pe masă și ce consumăm noi ca națiune, din ce producem sau aducem din afară, intră în responsabilitatea lor.

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 21, 1-15 noiembrie 2016 – pag. 30-31

Mangalița și Bazna sunt două rase de porci despre care cei mai mulți dintre tineri, specialiști sau nu, nu mai știu decât din cărți și din povești. Asta cu toate că ambele rase sunt tradițional românești, iar odinioară erau foarte răspândite. Acum au devenit rarități, în ciuda calităților deosebite pe care o are carnea lor. Ionel Rășinar, un fermier din județul Arad, și-a propus să încerce schimbarea acestei situaţii.

Porcul cu carne de somon

După spusele specialiștilor, rasa Mangalița ar fi fost obținută pe la începutul secolului al XIX-lea de către crescătorii din nordul Transilvaniei și din Ungaria, prin încrucișarea unor rase locale de porci cu ruda lor sălbatică, mistrețul. A rezultat un hibrid viguros, ușor de crescut și care seamănă, ca aspect, mai degrabă cu mistrețul. Există trei varietăți: roșu, alb sau „coadă de rândunică“.

Cercetările recente au demonstrat că și carnea sa este destul de mult diferită de cea a porcilor din rasele comune, precum York sau Landrace. Conform analizelor, procentul de acizi grași nesaturați ajunge la 70%, la fel ca în carnea de somon sau uleiul de măsline. Carnea acestei rase este de culoare mai închisă și este apreciată pentru aspectul său marmorat, frăgezime şi suculenţă, date de grăsimea intramusculară, iar gustul, datorită nivelului redus de colesterol, aminteşte, mai degrabă, de carnea de mistreţ. Specialiștii în nutriție recomandă celor care suferă de boli cardiovasculare consumul de carne de porc din rasa Mangalița .

Din păcate, la noi nu se poate cumpăra din magazin!

Amintiri din copilărie cu Mangalița

Ionel Rășinar este un fermier care suferă foarte mult din cauza acestui aspect. „Eu am crescut în zona Munților Apuseni și pot să spun că practic am crescut cu acești porci. Dar, încet-încet, creșterea lor a fost abandonată“, își amintește domnia sa. Dar întâmplarea a avut grijă să aranjeze lucrurile într-un fel. Acum patru ani, umblând printre amintiri de familie, fermierul a găsit o fotografie realizată în anul 1965. În imagine se afla el, copil, alături de un porc Mangalița.

„A fost ca un impuls pentru mine. Atunci m-am hotărât să mă apuc de crescut porci din rasa asta.“ A cumpărat două scroafe și un vier din Ungaria, unde această rasă este foarte răspândită. I-a adus în ferma sa și a început să îi crească așa cum știa încă din copilărie. Adică mai mult pe pășune decât în cocină. „Trebuie crescut atât în padoc, cât și la pășune“, spune Ionel Rășinar. „Dacă nu e crescut la pășune, nu mai are aceeași calitate a cărnii.“

Avantaje multe, dezavantaje minore

Creșterea porcilor Mangalița este oarecum diferită față de alte rase din mai multe puncte de vedere. Există avantaje și dezavantaje. La acest din urmă capitol, cel mai important este acela al câștigului lent în greutate. Abia după un an și jumătate, chiar doi, ajunge la 150 kg, greutatea optimă de sacrificare. Prin comparație, un porc din rasele obișnuite europene, crescut în fermă, atinge aceeași greutate în cca 6-7 luni.

Pe de altă parte, e un animal puțin pretențios. De la ruda sa sălbatică, mistrețul, a moștenit o imunitate ridicată la diverse boli. Nu este pretențios la mâncare, astfel că se hrănește și cu ghindă, jir, resturi de legume rezultate din îngrijirea grădinii, coji de pepene sau pepeni întregi, dovleci și tot felul de ierburi. În sezonul rece poate fi hrănit cu porumb simplu. Foarte important pentru fermieri este că nu are nevoie de nutrețuri speciale, combinate.

Din Europa, dar nu „european“

Caracteristicile acestei rase de porci, împreună cu modul deloc sofisticat în care crește, ar face-o ideală pentru micile ferme individuale. Și chiar sunt destui care ar dori să crească Mangalița, căci pe piață a început să apară o cerere care deocamdată nu poate fi acoperită. S-a format chiar și o asociație a crescătorilor de suine din rasele autohtone Bazna și Mangalița, cu sediul la Turda. Asociația ține un registru genealogic și poate oferi certificate de origine. Numai că, ca în orice domeniu, există o problemă: crescătorii nu pot primi subvenții. Ionel Rășinar ne explică ce se petrece: „Teoretic, în Pachetul 8, Măsura 10 prevede că se acordă subvenții pentru creșterea raselor locale în pericol de abandon. Așadar, ne încadrăm perfect. Condiția este să ai cinci scroafe pe care să le ții cinci ani. În această perioadă poți să le rotești. Deci, din nou totul este foarte bine. Numai că mai apare o prevedere, și anume că trebuie să ai câte o jumătate de hectar de pășune pentru fiecare scroafă, ceea ce este aberant atât timp cât pentru o vacă trebuie un hectar.“

„La alții de ce se poate?“

Cei de la Asociație au făcut demersuri pe unde au putut să schimbe această prevedere, în sensul reducerii la o dimensiune rezonabilă a dimensiunilor de pășune. „Am vorbit și cu oameni de la Minister, și cu senatori și deputați, și cu cine s-a mai putut. Toți au răspuns că așa prevăd normele europene. Dar eu am constatat un lucru, și anume că atunci când oamenii din poziții de decizie nu cunosc o problemă se grăbesc să invoce normele europene“, spune dl Rășinar. „Eu mi-aș dori ca de acum cei de la MADR să ne vorbească mai puțin despre directivele europene și să ne ajute mai mult. Altfel o să pierdem aceste două rase, Bazna și Mangalița, și ar fi păcat, pentru că sunt ale noastre. De ce peste graniță, în Ungaria, sunt șase milioane de capete de Mangalița, iar la noi 6.000? Avem o țară în care avem toate condițiile să creștem așa cum trebuie porci din rasa aceasta“, își varsă focul fermierul.

Fără abatoare totul este degeaba!

Pentru anii următori, Ionel Rășinar își dorește să crească porci Mangalița și să ofere fermierilor doritori scrofițe pentru reproducție. „Eu zic că o să se rezolve la un moment dat problema asta cu subvențiile și atunci oamenii o să fie interesați. Rasa asta de porci trebuie crescută pentru copii și nepoți, căci este o carne sănătoasă. Ar fi mare păcat să se piardă, în loc să se înmulțească.“

Dar, ca fermierii mici și mijlocii să aibă un motiv în plus să crească porci, ar mai fi de rezolvat o problemă: aceea a abatoarelor. „Ordinul nr. 35/10 august 2011 prevede condiții mult prea severe pentru un abator. Eu cred că ar trebui simplificat, astfel încât fermele să poată avea abatoare proprii. Acum, în județul Arad există un singur abator, în care nu are acces toată lumea. Eu, de exemplu, am și magazin și restaurant, dar nu pot să vând acolo produse de la purceii mei Mangalița. Aceștia se vând pe bază de comandă și se sacrifică tradițional. În felul acesta nu se poate ajunge într-un circuit comercial normal. Eu cred că lucrurile ar trebui reglementate în așa fel încât fermierii să poată sacrifica animalele și să aibă acces la lanțul comercial. Altfel, totul este degeaba“, încheie Ionel Rășinar.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 20, 16-31 octombrie 2016 – pag. 38-39

În urma schimburilor de informații și a motivației din expunerea delegației ANSVSA la reuniunea din 13 – 14 septembrie 2016 a Comitetului Permanent pentru Plante, Animale, Alimente și Furaje (SCoPAFF), secțiunea Sănătatea și Bunăstarea Animalelor, de la Bruxelles, s-a decis ca fermele comerciale de creștere a porcilor din România pot face comerț intracomunitar și export cu porci vii, se arată într-un comunicat de presă al Asociației Producătorilor de Carne de Porc din România.

Astfel, după opt ani de restricţii, fermele comerciale de creştere a porcilor şi unităţile de procesare vor putea să-şi valorifice producţia de porci vii și de carne de porc în mod liber și egal cu toți producatorii din statele membre UE.

Decizia este rezultatul unui efort îndelungat din partea fermierilor, a medicilor veterinari din sectorul suin, a autorităților sanitare veterinare centrale și locale de a respecta condiții de biosecuritate și supraveghere în creșterea și circulația porcilor în tot sectorul suin. În același timp este rezultatul aplicării unor programe personalizate sau la nivel naţional care au vizat identificarea şi circulaţia porcilor, biosecuritatea, protecţia porcilor în ferme şi trasabilitatea cărnii de porc.

Carnea de porc continuă să fie, conform statisticilor, unul dintre cele mai consumate alimente din România. Cu toate avertismentele nutriționiștilor, tradiția continuă să primeze. Cu atât mai mult cu cât actuala criză a dus la o scădere însemnată a prețurilor. Dar cât de greu este să obții o carne de calitate puțini știu. Alimentația și îngrijirea animalului constituie doar o parte din soluția problemei. Restul ține de alegerea rasei și păstrarea purității. Și pentru că fermierii trebuie să câștige măcar cât să-și acopere cheltuielile, mai e nevoie și de productivitate. Lucruri greu de îmbinat chiar și pentru zootehniști bătrâni, cu experiență. Cu atât mai mult devine admirabil un tânăr care, la nici 30 de ani, a reușit să le stăpânească...

De la 4 hectare de culturi la o fermă de porci

Povestea lui Alexandru Szekely este doar un capitol din saga familiei sale. Mama sa, Angelica, este inginer agronom. Timp de mulți ani a lucrat la un IAS din județul Hunedoara, iar acum se ocupă de o fermă vegetală. Este originară din comuna Șibot, unde se află ferma de care se ocupă acum Alexandru.

Tatăl, Arpad Szekely, este inginer mecanic. Până în 1990 a lucrat în cercetare. Acum se ocupă de partea tehnică a afacerilor familiei. În anul 1993, pe când Alexandru era doar un copilaș, părinții lui au creat o fermă la Șibot (undeva între Sebeș și Orăștie), pe doar patru hectare. Și de acolo a început totul. În 2002, când prețul cerealelor a scăzut drastic, au decis să dea plusvaloare producției vegetale folosind-o într-o fermă de îngrășare a porcilor. Astfel se face că, în locul numit Balta, unde erau doar o mlaștină și o pășune săracă, a apărut o fermă modernă. Nucleul fermei a fost construit în cadrul unui proiect SAPARD, în valoare de 800.000 de euro. Fondurile nu au fost suficiente, astfel încât au trebuit suplimentate prin alte programe. Dar rezultatul a meritat. Îngrășătoria de porci constă într-o hală modernă, o mică fabrică de nutrețuri și două silozuri.

„N-am folosit modelul de hale cu perdele din două motive“, explică Alexandru Szekely. „Primul este că ferma e amplasată, cumva, pe un culoar prin care se scurg curenții dintre Munții Apuseni și Șureanu. Din cauza asta aici este mai rece decât în alte părți. Iernile sunt și ele mai friguroase. În schimb, vara este scurtă. Ca atare, porcii nu suferă de căldură. Al doilea motiv a fost că ne-am gândit la uzura mecanică rapidă a perdelelor. Experiența demonstrează că am avut dreptate.“

Pentru unii sfârșit, pentru alții un nou început

Construcția noii ferme a coincis cu fondarea Cooperativei „Muntenia“. În cadrul acestui program familia Szekely și-a desfășurat activitatea, de la început și până la sfârșit. Părerea tânărului fermier este că „nu a existat suficientă colaborare între membrii cooperativei și asta a dus la insuccesul ei. Nu există destulă deschidere, nu avem o educație în această direcție. Lucrurile nu se discutau pe față, problemele nu s-au pus niciodată deschis. Practic, nu a existat comunicare. Este unul dintre lucrurile care au distrus Cooperativa „Muntenia“. Erau vremuri grele în 2008, când s-au construit majoritatea fermelor. Prețul materialelor a explodat. Pentru noi însă a fost un start în această activitate.“

Startul a fost atât pentru activitățile familiei, dar și pentru tânărul Alexandru, aflat în momentul în care trebuia să își aleagă o carieră. „M-am sfătuit cu familia la ce facultate să merg. Oscilam între medicină veterinară și zootehnie. Până la urmă am ales Biotehnologia, pentru că, în esență, este zootehnia la nivel de celulă“, a povestit el. Pentru el facultatea nu a însemnat teorie și o înșiruire de multe vorbe fără rost, ci o acumulare de noi experiențe și cunoștințe utile. „Am lucrat în practică și la ferma nucleu a companiei PIC de la Vasilați, din județul Călărași. Pe domnul Ioan Ladoși l-am avut profesor. El mi-a deschis ochii asupra a foarte multe aspecte. De exemplu că, oricât ai investi în tehnologie și în animale, diferența tot cu oamenii o faci. Sunt lucruri pe care animalele nu le pot spune. Acolo intervine ochiul omului, care știe sau nu știe să vadă!“

Biosecuritate la standarde maxime

Așa a ajuns Alexandru Szekely ca imediat după absolvire să conducă o minunăție de fermă. Dar mintea sa tânără, liberă de șabloane, a văzut o oportunitate în a dezvolta, pe lângă vechea fermă de îngrășat porci, și una nouă, de reproducție. „Din calcule a reieșit că era mai ieftin pentru noi să ne obținem proprii purcei decât să-i cumpărăm“, povestește el. „Pentru nevoile noastre ar fi fost nevoie de vreo 340 de scroafe productive, ca să avem câte 2.000 de purcei pe an. Am hotărât ca din viitoarea fermă să și vindem, astfel că am calibrat-o la 700 de scroafe. Am ales să aducem scrofițe tinere din rasa Marele Alb din Anglia. Am ales Marea Britanie pentru că este o țară care exportă animale, dar nu importă. În acest fel, riscul ca scrofițele să fi fost bolnave era nul. Oricum, au fost testate serologic. Ferma de reproducție fiind și ea nouă, n-a existat niciun risc de contaminare. Vierii sunt din rasa Landrace, aduși și ei din Anglia. Avem toată tehnologia de recoltare și conservare a materialului seminal în fermă.

În hală se intră doar prin dușuri, cu echipamente pentru interior. Standardele de biosecuritate foarte ridicate reprezintă unul dintre elementele cheie care fac ca lucrurile să meargă bine“, este convins tânărul director.

„Tinerii consideră zootehnia înjositoare“

Economic, lucrurile merg bine, chiar și în aceste vremuri de criză. Purcelușii sănătoși și de rasă bună sunt tot mai ceruți de fermele de îngrășare. „Din păcate, producătorii nu sunt la fel de uniți cum sunt procesatorii, consideră fermierul. De aceea aceștia din urmă pot să fixeze prețurile așa cum le convine lor. Apoi, faptul că mulți crescători preferă să lucreze în sistemul totul plin, totul gol, și nu în flux permanent, face ca fluxul de bani către crescători să nu fie permanent. Apoi se mai creează niște perioade de vârfuri de ofertă la abatoare, în iunie – iulie și la sfârșitul anului, de care procesatorii profită ca să scadă prețurile oferite“, subliniază Alexandru Szekely slăbiciunile crescătorilor.

O altă problemă de care se lovește este lipsa unor oameni bine pregătiți care să dorească să lucreze alături de el. „Îngrijitori și paznici se găsesc. Salariile pe care le oferim sunt aliniate cu cele din centrele industriale apropiate, Sebeș și Cugir. Din motive de biosecuritate, asigurăm și transportul oamenilor. Dar, din păcate, nu găsim oameni calificați. Cei mai mulți tineri consideră zootehnia ca pe o muncă înjositoare. Fug de ea fiindcă pute, spun ei. Sper totuși ca prin intermediul programelor de practică pe care le desfășurăm în colaborare cu ASAMV Cluj să găsim niște oameni care să iubească această meserie“, speră tânărul manager. Poate până atunci cei cu puterea de a face asta îi vor plimba prin preajmă mai mulți tineri. Doar-doar s-or molipsi de la el.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2016 – pag. 38-39

În rest, de cele mai multe dintre promisiunile din luna aprilie s-a ales praful

În luna aprilie 2016 a existat, dacă vă aduceți aminte, un scandal de amploare printre fermierii din zootehnie legat de prețul extrem de mic de vânzare a porcului: 3,5-3,8 lei/kg în viu în condițiile unor costuri de producție de 5-5,3 lei/kg de carne. Acesta – spuneam și noi, la vremea respectivă, în paginile revistei noastre – a fost generat de „embargoul impus Rusiei, invadarea României cu carne din statele UE, micșorarea prețului la un nivel periculos pentru afacerile autohtone, blocaje în piața de desfacere, imposibilitatea asigurării condițiilor de bună practică etc.“. Fermierii vorbeau despre „faliment iminent“, „dezastru“.

La nivel oficial se discuta despre câteva intervenții: plata către fermele de creștere și îngrășare a suinelor a ajutorului excepțional instituit de Comisia Europeană, în valoare de 2,37 milioane de euro, la nivelul României; obținerea unei derogări de la UE pentru întreruperea temporară a angajamentelor de bună practică (o serie de exploatații, neavând cereri de livrare și existând acel preț mic, nu au putut relua repopularea în condițiile cerute de Măsura 215); eliminarea impozitului perceput banilor acordați pentru buna practică etc.

Ce s-a întâmplat pe piață

Astăzi, la trei luni distanță, am vrut să aflăm ce se mai întâmplă în piața cărnii de porc, dacă lucrurile s-au remediat, dacă s-au îmbunătățit prețurile etc.

Alexandru Mladin, Gromfid SRL Bănești, Prahova:

„– Prețurile s-au reglat, au ajuns la 6,2 lei/kg în viu, dar acum se semnalează din nou o tendință de scădere, la 5,7 lei/kg în viu. Pentru a se păstra un echilibru financiar și o marjă de profit oarecare, un preț corect, pentru cei care nu au fermă vegetală în spate, ar fi de 6,2-6,3 lei/kg. Revenirea tarifului de vânzare a fost dictată de piață, pe fondul unei cereri mai mari și a ofertei reduse, chestiune generată de faptul că a intrat mai puțină carcasă din UE pe piața salamurilor/sortimentelor din carne de porc din România;

– ajutorul excepțional a fost acordat. Dar ce a însemnat el? Noi, la 4.500 de suine, câte au intrat în acest ajutor, am luat 12.000 lei! Faceți dvs. socoteala...

– ministrul Agriculturii a promis că va discuta cu oficialii de la Ministerul Finanțelor pentru a nu se mai percepe impozit pentru ajutoarele pe care le primim pentru bunăstarea animalelor. Bine, plătesc impozit de 16% societățile comerciale, nu și micii producători, organizați pe persoane fizice. Nu s-a făcut nimic în acest sens și este aberant să tai tu, stat, din ajutorul pe care tot tu îl dai;

– nu s-a obținut derogarea de la UE pentru între­ruperea temporară a angajamentelor de bună practică;

– în fine, noi am propus să se interzică tranșarea carcasei venite din țările UE și vânzarea ei la caserolă, sub formă de semipreparat. Și am făcut acest lucru pentru că marfa provine din stocuri, deci e carcasă veche și foarte veche și nu este corect să livrezi un astfel de produs fără să-i spui consumatorului despre proveniență. Nu s-a făcut nimic nici în acest sens și româ­nii noștri mănâncă – eu știu? – cotlet sau mușchiuleț filé din carne de acum câțiva ani sau zeci de ani! Asta în vreme ce noi avem carne proaspătă și uneori nu avem unde-o vinde...

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2016 – pag. 38