Antonie Vadim are 44 de ani, este originar din Republica Moldova, dar s-a stabilit cu familia în urmă cu trei ani în România, la Onești, în județul Iași. Povestea business-ului său pleacă din Republica Moldova, de la o crescătorie de prepelițe. În anul 2008 a început, la nivel familial, o fermă pe care a dezvoltat-o încet și, în același timp, a dezvoltat și piața consumului de produse pe bază de prepeliță. În prezent, vorbim de paste din ouă de prepeliță, o alternativă gustoasă și sănătoasă.

Pionierii pe piața crescătorilor de prepelițe

Antreprenorul Antonie Vadim a acumulat o experiență de 15 ani într-o astfel de crescătorie, cu dezvoltarea produselor pe bază de prepelițe, respectiv ouă și carne.

„În prezent, un astfel de business în Regiunea Moldovei este cu potențial foarte mare, doar că este un proces îndelungat, o perioadă în care trebuie să interacționăm cu potențialii consumatori, de obicei persoane care au un stil de viață sănătos, gurmanzi de felul lor, familii cu copii și pe care îi atragem în zona de influență a produselor pe bază de prepeliță (ouă, paste). La început am luat ouăle de prepeliță și am insistat la magazinele în care ne puteam promova. Pe atunci produsele noastre nu erau cunoscute pe piața locală, am fost pionieri în domeniul acesta, dar încet-încet am ajuns să promovăm produsele, iar acestea să se vândă, astfel încât noi să ne și dezvoltăm gama de produse. Am plecat cu ouă de prepelițe, iar la scurt timp am intrat pe piața de consum cu carnea de prepelițe, după care a trebuit să găsim o soluție pentru surplusul de ouă de prepeliță din perioada verii și așa au apărut pastele cu ouă de prepeliță. Fiind producători de ouă, rețeta era simplă, făină și ouă de prepeliță, astfel am obținut niște paste care se deosebeau consistent față de pastele obișnuite. Consumatorul a sesizat această diferență, astfel a devenit consumator fidel, apreciind consistența, calitățile și părțile nutritive ale unei paste făcute cu ouă de prepeliță“, adăugă acesta.

Oul de prepeliță este considerat „medicament universal“

Investiția a fost în jur de 10.000 euro, în care antreprenorul a investit 2.000 de euro doar într-un lot de câteva mii de prepelițe, într-o mașină în care alimenta cu furaje, într-un incubator, în baterii de creștere, minimul necesar pentru a începe o activitate de familie la nivel de crescătorie de prepeliță, specifică acesta.

„Aveam planuri ca să ne dezvoltăm continuu. Fiind pionieri pe piață, știam că potențialul este nelimitat. Astfel, am educat piața, am demonstrat pieței că sunt produse calitative, cu calități nutriționale dietetice bogate.“

Antonie Vadim a ajuns în România pentru că avea o experiență anterioară, făcând studiile superioare aici.

„Erau șanse mici să mergem la export cu produsele pe care le-am dezvoltat la ferma din Republica Moldova, astfel am venit cu proiectul de cea mai simplă abordare a proiectului complex, am identificat un producător de prepelițe în zona Focșani, un producător de făină care corespundea cerințelor noastre în zona Galați și astfel am pus bazele unei afaceri mici care, încet-încet, crește, prin care facem paste cu ouă de prepeliță“, încheie producătorul local de paste din ouă de prepeliță din Onești.

Beatrice Alexandra MODIGA

Dintre produsele obținute de la păsările domestice, oul este unul dintre cele mai hrănitoare alimente datorită valorii nutritive și biologice ridicate. Un ou cu masa de 50 g are o valoare energetică de 90-100 calorii, echivalentă, ca valoare nutritivă, cu aproximativ 150 g de lapte, 40 g de carne sau 20 g de brânză uscată, fiind, de asemenea, o sursă perfect echilibrată de proteină şi grăsimi uşor digestibile, de energie și nutrienţi.

Pentru consum, cel mai mult se folosesc ouăle de găină; în cantități mai mici se consumă ouă de rață, gâscă, curcă, prepeliță.

Producerea şi comercializarea ouălor pentru consum în România se realizează cu respectarea prevederilor unor reglementări legislative privind regulile generale de igienă a alimentelor, precum și procedura de autorizare sanitară veterinară a unităţilor care produc, procesează, depozitează, transportă şi distribuie produse de origine animală. procedura de înregistrare sanitară veterinară a activităţilor de obţinere şi de vânzare directă sau cu amănuntul a produselor alimentare de origine animală, norme de stabilire a standardelor de comercializare aplicabile ouălor, etichetarea şi modul de marcare a ouălor şi a ambalajelor,

Conform actelor normative în vigoare, ouăle se clasifică după caracteristicile de calitate în:

■ Ouă de categoria A:

– formă normală, intacte şi cu coaja curată, la examenul ovoscopic prezintă camera de aer cu înălţimea până la 6 milimetri, imobilă, gălbenuşul vizibil în poziţia centrală, albuşul limpede, transparent, fără impurităţi şi mirosuri străine.

■ Ouă de categoria B:

– sunt ouăle care nu respectă toate caracteristicile de calitate prevăzute pentru ouăle de categoria A.

Ouăle din categoria A, după greutate, se clasifică în:

• categoria XL (foarte mare): greutate ≥ 73 g;
• categoria L (mare): greutate ≥ 63 g și 73 g;
• categoria M (mediu): greutate ≥ 53 g și 63 g;
• categoria S (mic): greutate 53 g.

Pentru asigurarea trasabilității, ouăle destinate comercializării vor fi marcate obligatoriu cu codul producătorului. format din iniţiale care reprezintă ţara, județul, un număr de ordine în cadrul judeţului, data ouatului (ziua şi luna) şi o cifră in faţa codului ţării care va indica metoda de creștere, astfel:

• cifra 0 – pentru ouă de găină care se cresc ecologic;
• cifra 1 – pentru ouă de găină care se cresc în aer liber;
• cifra 2 – pentru ouă de găină care se cresc în hale la sol;
• cifra 3 – pentru ouă de găină care se cresc în baterii (cuşti, îmbunătăţite).

Marcarea ouălor cu codul producătorului se va face la locul de producţie sau la primul centru de ambalare la care sunt livrate ouăle, cu respectarea condiţiilor legale.

Ambalajele care conţin ouă de categoria A trebuie să poarte la exterior, pe lângă concordanţa între codul producătorului marcat pe ou şi cel de pe ambalaj, înscris vizibil şi perfect lizibil:

• codul centrului de ambalare ouă;
• categoria de calitate;
• categoria de greutate;
• data valabilității;

metoda de creștere cu termenii: „Ouă de găini crescute în aer liber“; „Ouă de găini crescute în hale la sol“; „Ouă de găini crescute în baterii“.

Data valabilității minime trebuie stabilită la maximum 28 de zile de la ouat.

Pentru prevenirea apariției unor toxiinfecții alimentare se recomandă producătorilor, comercianților şi consumatorilor de ouă să respecte următoarele:

- valorificarea ouălor de consum se poate face numai în spaţii şi unităţi autorizate şi supuse controlului sanitar veterinar.

- se interzice comercializarea ouălor care nu sunt marcate, cu:

• ţara de provenienţă;
• codul unității producătoare;
• data producerii (ziua, luna şi anul);
• indici de standard de comercializare şi cifra sistemului de creștere, care se aplică pe fiecare ou.

- este interzisă comercializarea ouălor cu coaja crăpată sau lovită şi a ouălor de rață;

- transportul ouălor se va efectua numai în mijloace auto autorizate sanitar veterinar şi însoțite de document de conformitate, care să ateste salubritatea acestora şi sistemul de creștere a găinilor.

- se interzice depozitarea, expunerea în vederea comercializării a ouălor în aceleași locuri cu alte produse alimentare nepreambalate sau în spații necorespunzătoare care pot duce la alterarea sau contaminarea acestora.

- păstrarea ouălor se face în frigider sau încăperi cu temperatura de 4-14°C

- personalul sanitar veterinar din cadrul circumscripțiilor sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor oficiale teritoriale efectuează, la solicitarea producătorilor, examenul ovoscopic al ouălor.

Statusul de sănătate pentru efectivele de păsări este asigurat de personalul din rețeaua sanitară veterinară, care, conform programelor de prevenire a bolilor transmisibile specifice păsărilor (Gripa Aviară, Pseudopesta Aviară şi Salmonelozele la găini ouătoare şi puii de carne sau tehnopații și boli de nutriție), monitorizează respectarea normelor de biosecuritate, a normelor de protecție şi bunăstare, a normelor de igienă şi microclimat, furajarea şi asigurarea apei potabile în exploatațiile cu păsări, supravegherea bolilor prin examene de laborator şi operațiuni imunoprofilactice specifice.

Populația este rugată să informeze telefonic serviciile sanitare veterinare arondate cu neregulile constatate, pentru a se putea lua măsuri în consecință.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

„În momentul de față în România nu sunt mai mult de 400.000 de crescătorii de prepelițe, în proporție covârșitoare fiind cele de mici dimensiuni. Deși acest segment s-a dezvoltat, are probleme serioase atunci când vine vorba de comercializarea produselor și practic asta îngroapă sectorul“, spune Mihai Popescu, un fost crescător de prepelițe cu o experiență de 18 ani din Siliștea Snagovului.

Mihai Popescu: „Când te angrenezi într-un astfel de proiect trebuie să îți asumi responsabilitatea comerțului“

Nimic nu se pierde, totul se valorifică

Această specie este extrem de rentabilă pentru că nu este vulnerabilă în fața bolilor, nu are nevoie de condiții speciale de întreținere, consumă puțin și produce mult. În cazul creșterii prepelițelor nu se pierde nimic, nici măcar atunci când schimbi matca pentru că exemplarele pot fi valorificate pentru carne. Un avantaj este și faptul că, în pofida vârstei înaintate a prepelițelor, carnea lor nu este la fel de tare precum cea a găinilor bătrâne. Până și găinațul poate fi valorificat prin transformarea lui în îngrășământ. 

„Vorbim despre o specie foarte rezistentă. Am crescut prepelițe timp de 18 ani și nu am vaccinat în viața mea nicio prepeliță. Nu le-am dat nici medicamente. Dacă intervine difterovariola (manifestată în două forme, cutanată sau laringiană), cea mai des întâlnită  boală la prepelițe, poți sacrifica efectivul pentru că boala nu afectează carnea. Astfel, avem în continuare un produs sigur pentru consumul uman. Deci nu pierzi nimic pentru că poți valorifica păsările pentru carnea lor. O iei apoi de la zero cu dezinfecție totală.“ Pentru a obține o producție bună de ouă, păsările au nevoie de o anumită temperatură, și anume minimum 16°C, optim 25°C și maximum 40°C.

Investiția inițială, 1.000 de lei

Cel care vrea să înceapă o astfel de afacere trebuie să aibă în primul rând un consultant bun, spune Mihai Popescu, și să își asume apoi exclusiv misiunea valorificării.

Efectivul minim de la care se pot pune bazele unei crescătorii este de 100 de prepelițe, adică 20 de familii (o familie este formată din patru femele și un mascul). Cu acest număr de exemplare poți avea și producție de ouă pentru consum și pentru incubat. Și în contextul acesta, spune fostul crescător din Siliștea Snagovului, poți deja să începi să prospectezi piața.

„Dacă alegi startul ăsta pentru crescătorie ai certitudinea că nici măcar nu o să dai faliment. Și asta pentru că vorbim despre o investiție minoră, de aproximativ 1.000 de lei. A doua variantă ar fi să cumperi ouă de incubat, iar investiția este mult mai mică în cazul acesta. Însă trebuie să fii pregătit să întreții puii, care sunt foarte activi încă din momentul în care au ieșit din ou. În 16-17 zile oul eclozează, apoi puii sunt mutați în maternitate, unde trebuie să aibă 38°C, apă curată și mâncare. Așadar, ori înveți de la început foarte bine tehnologia de înmulțire, ori pornești de la matcă.“ Dacă alegeți această ultimă variantă, «demarajul» crescătoriei este mai lent.“

Rentabilitatea începe de la 5.000 de păsări

Timpul alocat pentru întreținerea a 1.000 de prepelițe este de jumătate de oră pe zi, însă nici profitul obținut de pe urma efectivului acesta nu este foarte mare. Rentabilitatea începe de la 5.000 de prepelițe, iar timpul alocat activității în crescătorie este de două ore, spune Mihai Popescu.

„Dacă ai între 50 și 100 de prepelițe din producția de carne și ouă poți asigura consumul familiei tale și al apropiaților. Dacă crești efectivele la 500 poți deja să livrezi către niște magazine mai mici sau restaurante. Vidul începe între 500 și 6.000 de prepelițe. Și vă spun și de ce. La peste 500 de prepelițe producția obținută este prea mare pentru a fi valorificată doar în familie și cunoștințe, iar până la 6.000 de păsări este prea puțin pentru a putea negocia cu marile lanțuri de magazine. Cel care are o producție de 1.500 de ouă nu o poate valorifica exclusiv către cunoștințe, magazinele mici sunt destul de puține, iar cu hipermarketurile nu poți vorbi decât dacă ai o cantitate foarte mare.“

Asocierea, colacul de salvare al crescătorilor

Prepelițele nu sunt păsări pretențioase, dar din nefericire comerțul îngroapă această activitate. În opinia interlocutorului nostru, o șansă extraordinară pentru crescători este asocierea. Dar acest lucru nu se întâmplă pentru că „românul se teme să nu fie furat de celălalt și astfel fiecare moare pe limba lui.“ Pentru a încheia parteneriate cu marii retaileri trebuie să produci o cantitate foarte mare, iar fermierii refuză să se asocieze.

„O altă problemă sunt costurile de la raft. Oul de prepeliță pleacă de la producător cu un preț între 7 și 14 bani și ajunge la consumator la un preț de 45 de bani. Este un preț ridicat pentru români care vor alege, într-un final, oul de găină, care este mai ieftin, dar inferior oului de prepeliță din punctul de vedere al proprietăților. În această situație cumpărătorul este cel care pierde, nu producătorul. Producătorul trage la mal, se ocupă de altceva și asta este. Consumatorul pierde pentru că nu beneficiază de proprietățile extraordinare ale ouălor de prepeliță.“

• În opinia crescătorului din Siliștea Snagovului, oul de prepeliță ar trebui să fie privit ca un medicament și întreaga strategie de dezvoltare a unei crescătorii ar trebui să mizeze pe asta.
• În două săptămâni de la eclozare, puii de prepeliță înregistrează o creștere fulminantă. În șase săptămâni fac deja primele ouă, asta în vreme ce o găină de carne are nevoie de minimum 24 de săptămâni pentru a face primul ou. În apogeul productiv, de la 100 de femele se obțin 90-95 de ouă pe zi. Dacă activitatea se concentrează pe incubație, pentru a avea certitudinea că ouăle de prepeliță sunt fertile este indicat ca păsările să rămână în producție până la nouă luni.

Laura ZMARANDA

Costin Constantin este un crescător de prepelițe din localitatea Zănești, județul Neamț, care de 17 ani se ocupă de această activitate. După atâția ani de trudă, crescătoria numără un efectiv de cca 500 de prepelițe din matcă, iar pe viitor acesta ne va aduce pe mese pastrama și ouăle marinate de prepeliță.

De 17 ani în slujba necuvântătoarelor

Crescătoria de prepelițe a lui Costin a luat viață în anul 2001 din necesitatea de a câștiga un ban cinstit, în urma pierderii serviciului. În acest moment are un efectiv de 500 de prepelițe, iar printre rase se regăsesc: Prepelița Japoneză, Auriu de Manciuria și Giganta Polară: „Primii pași în această activitate au fost făcuți prin achiziția unui incubator de uz gospodăresc și a unui număr de 150 de ouă de incubat, procurate cu mari eforturi de la un crescător cu experiență din județul Vrancea, iar în momentul de față, după 17 ani de activitate, crescătoria numără un efectiv de aproximativ 500 de prepelițe (matcă) din 3 rase: Prepelița Japoneză (rasă specializată pe producția de ouă), prepelița Auriu de Manciuria (o rasă mixtă ouă-carne) și prepelița de carne, Giganta Polară, care a fost importată de mine din Republica Moldova. Pe lângă prepelițele din matcă, creștem între 600-800 de pui pe serie din rasele enumerate, indiferent de anotimp. Clienții vin la noi ca la market deoarece asigurăm cuștile necesare confecționate 100% de noi, puii și prepelițele ouătoare, furajele și, ce este mai important, consultanță pe toată perioada colaborării.“

Hrana prepelițelor constă într-un furaj combinat realizat cu ajutorul unui doctor veterinar originar din Republica Moldova, momentan stabilit în județul Neamț, specialist în nutriție animală, adaugă acesta: „Nu folosesc un furaj intensiv, ci un furaj în sistem gospodăresc, bazat pe cereale de cea mai bună calitate. În momentul de față crescătoria mea produce aproximativ 350 de ouă zilnic, din care mare parte merg spre incubație, iar surplusul este comercializat spre persoane fizice care cunosc cu adevărat calitățile acestui ou minune,“ după cum ne-a declarat Costin Constantin.

Casă - masă - rasă

Datorită faptului că această crescătorie este axată pe producția de pui, apare de la sine un surplus de prepelițe care, împreună cu ouăle, satisface cerințele clienților din județul Neamț și chiar din județele învecinate. Și asta pentru că domnul Costin respectă trei reguli de bază: „Sunt bine cunoscute calitățile cărnii de prepeliță și ale ouălor, iar clienții nu întârzie să apară, din curiozitate, necesitate și chiar la indicațiile medicului. Prețul unui ou poate varia între 0,20 lei și 1 leu bucata, în funcție de cantitate, destinație, consum, tratament sau incubație. Clienții mei sunt informați ce tip de furaj folosesc și de aceea o parte din ei au renunțat la creșterea găinilor și au înlocuit în totalitate consumul oului de găină cu cel de prepeliță. Ușa crescătoriei este permanent deschisă oricărui potențial client sau curios pentru a verifica condițiile sanitar-veterinare și modul de creștere – furajare a acestor minunate păsări, care mie personal îmi place să le numesc «fabrici de făcut ouă» și, de ce nu, «fabrici de făcut bani». Pentru bunăstarea unei gospodării recomand actualilor crescători, dar și începători să respecte câteva reguli de bază: casă, masă, rasă (casă – condiții decente pentru creșterea prepelițelor; masă – hrană de calitate; rasă – alegerea rasei potrivite pentru necesarul familiei).“

Referitor la costurile înființării unei astfel de crescătorii, acestea pot pleca de la o sumă modică de 70-80 de lei, însemnând 150 de ouă de incubat, și pot merge până la câteva mii de euro. În funcție de banii investiți, profitul va veni mai devreme sau mai târziu: „Creșterea prepelițelor poate fi potrivită ca activitate anexă, pe lângă serviciu, sau ca activitate de bază și o recomand persoanelor dornice de a avea în permanență ouă proaspete și carne de prepeliță din producție proprie. Doar cine vrea poate găsi în propria gospodărie un colțișor cald pentru o cușcă cu cca. 40 de prepelițe, care va asigura o parte din necesarul de alimente zilnice. Cerințele pieței sunt din ce în ce mai mari, așa că toți cei care iubesc aceste păsări pot trece de la hobby la afacere. Ca în orice afacere, sunt suișuri și coborâșuri, dar odată cu trecerea timpului clienții fideli te pot ține pe linia de plutire sau chiar te pot ajuta printr-o bună recomandare. Tot ce a fost creat în cei 17 ani de activitate a fost doar cu resurse proprii din profit reinvestit și nu am apelat la niciun fel de împrumut, fonduri UE sau asocieri“, se confesează Constantin.

Noutăți culinare: pastrama de prepeliță și ouă marinate

Succesul reușitei pleacă din inimă și nu din buzunar, încheie Costin Constantin: „Rentabilitatea unei astfel de crescătorii poate merge până la 300%, dacă cuvântul muncă este înțeles în propriul său sens. Pentru această afirmație pot veni cu explicații financiar-contabile. În viitorul apropiat avem în plan dublarea numărului de păsări deoarece piața cere acest lucru, dar și crearea unor produse noi pentru clienții noștri. Astfel, în acest sens m-am gândit la pastrama de prepeliță, o rețetă la care încă mai avem de lucrat și testat, alături de ouăle marinate cu diferite ierburi aromate și chiar cu ulei de măsline. Gurmanzii știu ce vorbesc!“

Beatrice Alexandra MODIGA

Despre creşterea prepeliţelor s-a vorbit multă vreme ca despre o activitate de viitor, dar, în pofida avantajelor pe care le oferă un astfel de business, acest sector nu a cunoscut o amploare fulminantă. Există multe crescătorii de tip familial, însă unităţile intensive din ţara noastră pot fi numărate pe degete. Cea mai mare fermă pentru creşterea prepeliţelor se află în judeţul Vâlcea, satul Pădureţu, şi aparţine domnului Lucian Stancu. Domnia sa ne-a vorbit despre acest proiect de anvergură şi despre raţiunea pentru care a înfiinţat o astfel de fermă.

Integrarea pe verticală conferă fermei capacitatea de a menţine standarde ridicate şi de a controla mediul în care păsările sunt crescute. Prin producerea de ouă de la propriile păsări de reproducţie şi incubarea lor ferma îşi autosusţine funcţionarea. În plus, prin dispersarea dejecţiilor din fermă spre terenurile agricole din zonă contribuie la reducerea îngrăşămintelor chimice utilizate în agricultura locală. Utilizarea de energie este redusă prin ventilaţie şi lumină naturală şi prin produse reciclate pentru așternut.

O unitate la standarde europene

– Dle Stancu, să începem prin a ne spune cum a început acest proiect şi de ce aţi ales sectorul de creştere a prepeliţelor?

– În urma unor studii de piaţă am constatat că sunt câteva segmente încă neexploatate, care au o piaţă de desfacere în creştere atât în ţară, cât şi în străinătate. Am avut de ales între o ciupercărie sau o fermă de prepeliţe şi am ales a doua variantă deoarece a fost mult mai uşor de pornit şi cu o investiţie iniţială mult mai mică. În aprilie 2012 am început activitatea, iar în decembrie 2014 am reuşit să deschidem o fermă nouă, la standarde europene.

În luna mai 2015 am finalizat implementarea IFS-ului (International Food Standard). Acest standard de calitate şi siguranţă a alimentelor conţine cerinţe GMP (Good Manufacturing practices), GHP (Good Hygiene practices), HACCP ( Hazard Analyses, Critical Control Points), precum şi managementul calităţii.

Acest standard asigură faptul că ferma noastră poate livra produse conforme cu legislaţia locală şi internaţională şi garantează siguranţa şi calitatea produselor noastre pentru consumatori.

În concluzie, fluxul tehnologic respectă toate normele în vigoare.

– Cum a fost concepută ferma?

– Practic, avem un sistem agroindustrial integrat, de la incubare până la sacrificare, cu spaţii de incubare, secţii de ouătoare şi de carne, maternităţi pentru pui, abatorizare şi centru de procesare unde producem pateuri din carne de prepeliţă, maioneză din ouă de prepeliţă, pastramă, ouă fierte şi curăţate ambalate în atmosfera controlată, dar şi în saramură. Toate produsele sunt naturale, nu conţin conservanţi şi E-uri. În ceea ce priveşte partea de dotări tehnologice, totul este complet automatizat, începând cu benzile pentru colectare ouă, linii de furajare, linii de curăţare a dejecţiilor, incubatoare, maternităţi etc.

Investiţiile continuă

– Deţineţi cea mai mare unitate de creştere a prepeliţelor din ţară. Ce efective aveţi acum?

– În acest moment suntem cei mai mari din ţară, dar nu pot să vă spun exact ce cantitate avem deoarece sacrificăm şi incubăm în permanenţă, iar numărul lor creşte şi scade în funcţie de comenzile pe care le avem, dar şi de vârstă. Producţia este de aproximativ un milion de ouă pe lună, iar, după ce prepeliţele nu mai ouă, le ţinem în producţie maximum un an, apoi le sacrificăm. Avem un abator propriu unde putem sacrifica până la 3.000 de capete pe zi, dar producţia de carne este cam la jumătate din capacitatea maximă. Şi în cazul acesta producţia fluctuează în funcţie de comenzi. Producţia o desfacem în marile lanţuri de magazine, dar şi în segmentul HORECA.

– Aveţi deja trei ani de când sunteţi pe piaţă. Ne puteţi spune care este raportul investiţie-profit?

– Investiţiile, făcute din resurse materiale proprii şi credite bancare, continuă şi acum, aşadar nu putem vorbi încă de profitabilitate.

– Vă veţi extinde activitatea şi în alt sector. Despre ce este vorba?

– Sperăm ca anul viitor să finalizăm construcţia acestei fabrici pentru dejecţii, dar mai pregătim o surpriză mare pentru consumatorii noştri. Dorim să putem prelucra toată cantitatea de dejecţii şi să scoatem pe piaţă un îngrăşământ natural pe care îl vom comercializa în lanţurile mari de bricolaj.

Carnea şi ouăle de prepeliţă sunt recunoscute pentru efectele lor benefice din punct de vedere medical. Oul de prepeliţă are o compoziţie mult mai complexă în principii active. Acesta conţine de 5 ori mai mult fosfor, de 7,8 ori mai mult fier, are de 6 ori mai multă vitamina B1 şi de 15 ori mai multă vitamina B2. De asemenea, mai conţine vitaminele A, D3, E, alături de minerale esenţiale, precum calciu, zinc, potasiu şi sulf.

Laura ZMARANDA