Adama Sultan iulie 2020
update 25 Sep 2020

Sarda, rasa italiană de oi de lapte pe care a mizat un crescător din Târnăveni

În ultima perioadă, crescătorii români de animale au început să apeleze tot mai des la rasele străine pentru a se adapta mai ușor cerințelor pieței de aici. Un exemplu în acest sens îl reprezintă Gheorghe Adam din Târnăveni, județul Mureș, care crește de 13 ani un efectiv de 400 de oi Sarda, o rasă din Sardinia recunoscută pentru producția de lapte, după cum ne mărturisește crescătorul.

Sarda, o rasă de oi nepretențioasă

„Ferma mea este una de familie, înfiinţată acum aproximativ 13 ani. Fiind şofer la propria firmă şi având la origini bunici care se ocupau de ovine, am decis să fac ceva în ţară, ca să nu mai fiu nevoit să plec săptămânal de lângă familie. Aşa am ajuns la un efectiv destul de numeros, care pot spune că îmi sunt suficiente. Am ajuns să cresc oi din rasa Sarda în urma vizitelor mele la mai multe ferme din Italia, mai exact din zona Sardiniei. Inițial, am pornit de la un efectiv de 20 mieluţe şi 12 oi reformă, aduse din Italia, iar în acest moment deţin un număr de 400 capete oi şi 15 berbeci, rasă specializată doar pe producţia de lapte, fiind foarte prolifică, cu fătări gemelare în 70% din cazuri, dar şi cu tripleţi.“

Mieii din rasa Sarda de la Târnăveni sunt hrăniți în mare parte cu concentrate, iar pe timp de vară crescătorul ne spune că oile valorifică foarte bine orice pășune. „În schimb, nu este o rasă pretenţioasă la clima noastră şi se pretează la orice fel de păşune. Pe timpul iernii, oile mame sunt ţinute pe stabulaţie şi furajate cu lucernă şi cereale, până la 1 kg/animal. Exemplarelor care nu fată și berbecilor le dau și fân; în schimb, doar celor care vor făta le dau doar lucernă deoarece are un raport caloric mult mai ridicat“, explică crescătorul.

Contract cu o fabrică de lapte din Brașov

Din punctul de vedere al valorificării, crescătorul are un contract cu o fabrică de lapte din Brașov care îi preia întreaga producție, lucru care îi prinde foarte bine. „O medie ar fi de 1,8 litri de lapte pe zi, pe animal, pe timp de vară, fără niciun aport de cereale sau alte concentrate. Totodată, perioada de lactație este foarte lungă, începând din luna ianuarie, când încep fătările, și inclusiv până la începutul lunii noiembrie. Despre distribuția produselor, este foarte simplu: predau laptele la o fabrică din Brașov, am răcitor și a doua zi vine și ridică laptele. Prețul pe care îl primesc este 3 lei pe litru. Inițial, acum 2 ani aveam 2,20 lei la început de producție. Totodată, pot spune că și grăsimea laptelui este una bună. În lunile din primăvară se menține la 5,6% grăsimea, iar pe final de lactație poate ajunge la circa 9% grăsime“, ne-a mai spus tânărul crescător.

Pentru cei care doresc să achiziționeze exemplare din rasa Sarda de la crescătorul din Târnăveni, acesta vinde în plin sezon mieluțele de prăsilă, la 2 luni, cu 150 euro bucata, iar berbecuții cu 200 euro, dar prețurile variază în funcţie de capetele achiziționate de cumpărător. „Crescătorii sunt mai reticenți la rasele străine, însă pot spune că în ultimii ani sunt destul de căutați berbecii de Sarda, mai ales pentru cei care vor să facă metisări“, a mai adăugat acesta.


„Probleme există, în special lipsa forţei de muncă; tocmai din acest motiv sfătuiesc pe oricare vrea să se apuce de oierit că trebuie să se înarmeze cu multă răbdare şi să uite de timpul liber.“

Oile din rasa Sarda sunt originare din regiunea italiană Sardinia. Cele mai mari efective de oi de acest fel se găsesc în Italia, dar exemplare destul de numeroase ale acestei rase se pot găsi și în alte țări mediteraneene, mai ales în Tunisia.

În acest moment, numărul total de exemplare Sarda ajunge să fie în jur de 5 milioane. Din punctul de vedere al greutății, o oaie ajunge să cântărească în jur de 50 kg, un berbec pe la 70 kg, iar mieii gemelari au la 4 săptămâni o greutate constantă  de 15 kg.


Beatrice Alexandra MODIGA

Awassi RO, cea mai performantă populaţie locală de ovine pentru lapte

S.C.D.C.O.C. Secuieni - Bacău

După o muncă susţinută de 30 de ani, colectivul de la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor, județul  a reuşit să obţină cea mai performantă populaţie de oi pentru producţia de lapte. Populaţia nou creată a fost formată prin utilizarea la reproducţie a celor mai bune femele aparţinând rasei Ţigaie – varietatea ruginie şi a berbecilor aparţinând rasei Awassi. Directorul S.C.D.O.C. Secuieni, Costică Cristian, ne-a oferit mai multe detalii cu privire la acest program de ameliorare genetică.

Berbec de rasă Awassi & Femelă de rasă Ţigaie ruginie

Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor Secuieni – Bacău a fost înfiinţată în anul 1981, având ca obiective ameliorarea ovinelor şi caprinelor crescute şi exploatate în zona de podiş a Moldovei, precum şi elaborarea tehnologiilor de creştere, adaptate condiţiilor existente în arealul de influenţă. De-a lungul celor peste 38 de ani de activitate, S.C.D.C.O.C. Secuieni- Bacău a realizat studii, cercetări şi tehnologii de creştere şi exploatare a ovinelor. Astfel, după o muncă susţinută, colectivul unităţii a reuşit selecţia unui nucleu valoros de ovine din rasa Ţigaie – varietatea ruginie, nucleu ce participă la programul naţional de conservare a populaţiilor aflate în status de risc, menţionează Costică Cristian, directorul S.C.D.C.O.C. Secuieni. „Printre realizări mai putem menţiona crearea unei populaţii locale de ovine, specializată pentru producţia de lapte. Populaţia nou creată a fost formată prin utilizarea la reproducţie a celor mai bune femele aparţinând rasei Awassi. Încrucişările de absorbţie practicate alături de evitarea consangvinizării au dus la apariţia acestei populaţii de ovine cu performanţe bune privind producţia de lapte“, punctează directorul instituţiei.

Caracteristicile noii populaţii de lapte Bacău

Formatul corporal al oilor din noua populaţie este specific raselor care se caracterizează prin producţii ridicate de lapte. Sunt animale vioaie, se deplasează uşor şi fără mare efort pe terenuri accidentate sau pe cele situate în pantă, dovedind că dispun de un foarte bun echilibru fiziologic, mai precizează directorul staţiunii de la Secuieni. „Constituţia oilor din noua populaţie este robustă (la aproximativ 78%) sau într-o proporţie mai redusă şi robustă-fină, osatură, compactă, membre puternice şi ongloane pigmentate. Culoarea este compusă, de tip alb neuniform. Jarul situat pe cap şi pe membre are culoarea maro de nuanţe diferite, însă, la majoritatea indivizilor, apar şi unele particularităţi de culoare, preponderent pe linia de profil a capului şi pe bot apar şi fibre albe.

awasi 2

La naştere mieii prezintă culoarea maro de nuanţe diferite, cu unele zone mai depigmentate pe trunchi sau cap, însă concomitent de avansarea în vârstă, învelişul pilos se depigmentează şi devine alb. Coarnele sunt prezente la masculii în proporţie de peste 90%, fiind deschise la culoare, au dimensiuni şi forme diferite, dispuse în spirale regulate, preponderent incomplete, cu vârful orientat către exterior. Femelele sunt ciute, rar apar coarne la acest sex şi atunci când se regăsesc au o dezvoltare rudimentară“, a  descris populaţia locală de ovine, directorul S.C.D.C.O.C. Secuieni, Costică Cristian.

Totodată indivizii dispun de o constituţie robustă, forme corporale relative largi, fără defecte de exterior şi indicatori de reproducţie cu valori ridicate. Glanda mamară are o dezvoltare foarte bună, susţinând producerea unei cantităţi mai mari de lapte, iar spinarea şi şalele sunt înguste cu o tendinţă de lărgire spre trenul posterior, permiţând o bună dezvoltare a maselor musculare.

Beatrice Alexandra MODIGA

Întâlnire de lucru între oficialii MADR și reprezentanţii crescătorilor de ovine

 Marţi, 17 mai 2017, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Petre Daea, alături de secretarul de stat Daniel Dumitru Botănoiu şi directorul general al Agenţiei Naţionale de Zootehnie, Iacob Lelior, au avut o întâlnire de lucru cu reprezentanţii crescătorilor de ovine din România.

Tema principală a discuţiilor a vizat-o proiectul de Hotărâre pentru aprobarea schemei “Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susținere a crescătorilor de ovine pentru comercializarea lânii”, beneficiarilor, condițiilor de eligibilitate, modului de acordare a ajutorului de minimis, a valorii anuale totale a acestuia, precum și modalitățile de verificare și control, care se află în dezbatere publică pe site-ul instituţiei.

De asemenea, s-a mai discutat despre identificarea cantităţilor de ovine disponibile pentru export şi modalităţi de colectare a animalelor şi transportul acestora. În acest sens, ministrul Petre Daea a purtat discuţii privind identificarea unor măsuri de a împiedica arderea și aruncarea lânii.

***

Tot marţi, 17 mai 2017, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Petre Daea şi Secretarul de stat Daniel Dumitru Botănoiu s-au întâlnit cu reprezentanţii legumicultorilor şi ai pomicultorilor şi ai Uniunii Naţionale a Societăţilor de Asigurare din România – UNSAR şi ai unei companii de asigurare de pe piaţa românească.

Scopul întâlnirii a fost acela de a identifica soluţii pentru a îmbunătăţi comunicarea dintre fermieri şi asiguratori în sensul analizării de posibilităţi pentru a-şi diversifica ofertele de asigurare în ce priveşte legumicultura şi pomicultura.

Ministrul Petre Daea a propus ca prin intermediul MADR să se creeze un cadru propice de discuţii pentru analiza variantelor de prevenire a riscurilor în domeniul legumiculturii şi pomiculturii, având în vedere că în fiecare an fenomenele meteo extreme se manifestă din ce în ce mai des.

Totodată, ministrul Agriculturii a făcut referire şi la crearea Fondului Mutual, care ar putea fi un instrument la îndemâna fermierilor pentru a acoperi riscurile care nu pot fi asigurate în prezent de companiile de asigurări.

Awassi, rasa pentru lapte recomandată fermelor de șes

Tot mai mulți fermieri din țara noastră optează pentru creșterea ovinelor pentru lapte, iar în prezent există numeroase rase dintre care pot alege pentru a-și asigura producția zilnică scontată. Una dintre acestea este Awassi, o rasă care, deși este recomandată și pentru carne, producția de lapte de aproximativ 300 de litri în 250 de zile de lactație face ca acesta să fie principalul motiv pentru care ovinele se regăsesc și în fermele de la noi.

Istoric și specific

Awassi este una dintre cele mai vechi rase de ovine, iar astăzi se regăsește cu precădere în țări precum Israel, Siria, Iordania, Iran, Irak și Arabia Saudită, dar și în Europa în țările din bazinul Mării Mediterane - Spania, Franța, Italia, Grecia sau Albania. În țara noastră este întâlnită în special în fermele din zona de câmpie deoarece nu tolerează clima rece și umedă.

Ovinele Awassi s-au format într-o perioadă mai lungă, în zonele de semideșert, motiv pentru care se adaptează foarte bine în ariile în care climatul este mai secetos. Corpul oilor este îngust și lung, coada lată, iar la baza ei are o cantitate de grăsime ce poate atinge câteva kilograme, asemeni rasei Karakul. Capul este îngust și lunguieț, iar urechile sunt mari și atârnă, iar berbecii au coarnele bine dezvoltate. Greutatea femelelor este cuprinsă între 55-65 kg, iar a berbecilor poate ajunge și la 110 kg. Lâna este groasă, dar neuniformă, dispusă în șuvițe de 36-38 microni, iar culorile pot varia de la alb la nuanțe de maro și chiar negru. Deoarece corpul nu este uniform acoperit cu lână, cantitatea obținută la tundere este de aproximativ 2 kg la oi și 3 kg la berbeci.

awasi oi a

Producția medie de lapte obținută este de 200-300 litri în 200-250 zile de lactație și are coeficientul de grăsime cuprins între 5,5-6,5%. În țara de origine, Israel, la ovinele obținute prin selecție controlată și care beneficiază de pășuni îngrijite s-au înregistrat și producții de peste 500 de litri, iar recordul a depășit 1.000 de litri.

S-a constat faptul că rasa dispune de caracteristici fiziologice puternice, deci rezistența la boli și paraziți este una ridicată. Chiar și în condițiile unor deplasări pe distanțe lungi între pășuni, ovinele s-au dovedit a nu prezenta probleme speciale. Se adaptează ușor în alte medii de creștere, însă singura condiție de care au nevoie pentru o bună dezvoltare și apoi o bună producție de lapte este temperatura, care nu trebuie să fie prea scăzută. De asemenea, fiind o rasă ce provine din zone cu temperaturi mai ridicate, Awassi valorifică foarte bine și pășunile mai uscate, cum de multe ori, din cauza secetei, s-au constat a fi și în zonele de câmpie din țara noastră. Astfel, datorită potențialului ridicat de producere a laptelui chiar și în condiții dificile, ovinele au fost adesea selecționate pentru încrucișări cu rase asiatice, europene sau afri­cane, motiv pentru care a devenit a doua cea mai cunoscută rasă de oi de lapte după Friesian de Est sau Friză.

Încrucișare cu rase autohtone

În țara noastră, ovinele Awassi au fost importate în special pentru realizarea de hibrizi cu rasele locale, iar procesele de încrucișare s-au desfășurat în special în stațiunile de creștere a ovinelor de la Bacău și Rușețu. În toate variantele s-a constat o creștere semnificativă a producției de lapte, iar cei mai reușiți hibrizi au fost obținuți în urma încrucișărilor cu rasele Țigaie, Merinos de Transilvania sau Țurcană Albă.

Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 2, 16-31 ianuarie 2017 – pag. 38

Abonează-te la acest feed RSS