Înțărcarea este un moment foarte delicat și stresant pentru purcel deoarece acesta trece printr-o serie de schimbări importante și bruște:

– Pierderea protecției materne și separarea bruscă de mama sa.

– Diminuarea progresivă a efectului de protecție a anticorpilor materni primiți prin colostru în primele zile de viață.

– Schimbarea locului de cazare, aproape întotdeauna prin transport, uneori pe distanțe mari.

– Amestecarea inevitabilă a purceilor din cuiburi diferite, ajungând să facă parte din grupuri mai mari decât cuibul inițial, cu lupte consecutive pentru restabilirea ierarhiei sociale.

– Alt sistem de hrănire, hrănitoare și adăpători diferite, cu mecanisme care necesită învățare și deprindere.

– Schimbarea bruscă de la hrana caldă, lichidă, la hrana rece, solidă.

– Schimbări majore în accesul la hrană: purceii trec de la a mânca în cicluri de alăptare la fiecare 40-60 de minute, la furajare ad libitum cu o hrană pe care de cele mai multe ori abia au gustat-o (contact brusc cu proteine vegetale).

Nutrețurile combinate produse de Institutul IBNA sunt amestecuri de cereale, surse proteice (șroturi etc.), macrominerale (creta furajeră, fosfat mono sau dicalcic), sare, premix vitamino-mineral specific etc., elaborate pentru diferite categorii de suine. Aceste produse, fiind complete din punctul de vedere al aportului de nutrienți, reduc la minimum stresul de înțărcare al purceilor. NC-urile speciale se adresează fermierilor care vor să valorifice anumite furaje achiziționate avantajos și vor să obțină produse animaliere cu caracteristici speciale sau să îmbunătățească starea de sănătate a suinelor. Această concentrație trebuie să țină cont de necesarul nutrițional și de capacitatea de ingestie a animalului.

Pentru atingerea performanței scontate, în alimentația suinelor trebuie introduse nutrețuri combinate echilibrate din punct de vedere energo-proteic și vitamino-mineral în funcție de necesarul fiecărei categorii.

FURAJELE COMBINATE IBNA pentru porcine au la bază atât cercetări fundamentale, cât și aplicative, realizate în cadrul institutului și sunt alcătuite din materii prime de cea mai bună calitate, asigurându-se astfel transferul tehnologic al inovării către fermierii mici și mari.

Nutrețuri combinate complete

tabel 1

tabel 2

tabel 3

Nutrețuri combinate de completare

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

Institutul nostru vă pune la dispoziție, pe lângă o gamă variată și calitativă de nutrețuri combinate, și alte servicii și produse:

– Analize valoare nutrițională nutrețuri;

– Consultanță de specialitate.

Date de contact pentru vânzări:

Ing. Filip ILIESCU

Tel.: 0733 679 823

Dr. Ing. Razvan Uță

Tel.: 0729 480 520

Mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

www.ibna.ro

O afacere de 48 milioane de euro anual, indiferent din ce punct de vedere ai aborda-o, nu poate fi altceva decât o întreprindere importantă. O astfel de afacere este și „Nutrientul“ din localitatea Palota, de lângă Oradea. La ora aceasta, firma include o fabrică de nutrețuri combinate, trei ferme de pui de carne, trei ferme de îngrășat porci, o fermă de reproducție a porcilor de 4.500 de capete și o fermă nucleu de scroafe. Pentru crearea unei companii de o asemenea amploare a fost nevoie de multă muncă și răbdare. Despre acestea am stat de vorbă cu dl Iosif Pazuric, proprietarul a 97% din capitalul societății.

De la IAS la FNC

„Când am absolvit facultatea, ca inginer mecanic, la Timișoara, am fost repartizat la un IAS, în Oradea. Eram șeful echipei de mecanizare și aveam în subordine 50 de oameni, cu care trebuia să mă descurc. După trei ani am auzit că la Fabrica de Nutrețuri Combinate e liber un post de inginer, la serviciul de Protecția Muncii. M-am transferat și am avut un șoc: după ce trei ani lucrasem zi-lumină, acum m-am pomenit într-un loc în care la ora 15,30 toată lumea pleca acasă. Efectiv, nu știam ce să fac după-amiaza!“, povestește Iosif Pazuric.

După câțiva ani a devenit directorul fabricii. Așa l-a prins și Revoluția. „Când s-a pus problema privatizării, în 1996, am insistat pe lângă oameni să luăm noi fabrica, deși erau destui interesați. Am stat pe capul lor și i-am convins să luăm măcar 51%. Oamenii m-au ascultat, deși nu erau toți foarte convinși. Apoi, încetul cu încetul, am cumpărat acțiunile, cu banii mei. Așa am reușit ca în final să dețin 97% din societate“, mai povestește directorul general.

La momentul privatizării, utilajele erau destul de învechite. Ca, de altfel, și construcția. S-a pus problema retehnologizării. Și, după ce s-au căutat, s-au și găsit soluții. „E adevărat că un spațiu, o clădire veche, te limitează până la un punct în ceea ce privește introducerea unor tehnologii noi. Dar asta nu înseamnă că nu se pot face modernizări, că nu se pot schimba lucruri“, crede dl Pazuric. Și așa s-a ajuns ca vechea construcție de la marginea Oradei să fie dotată cu instalații computerizate, care permit realizarea a numeroase rețete de nutrețuri, cu un conținut divers de microelemente, vitamine și alte ingrediente.

fabrica nutreturi IMG 6257

De la nutrețuri la purcei...

Adaptarea la cerințele pieței și adăugarea de plus-valoare produselor societății, par a fi fost secretele succesului. Pe lângă nutrețurile produse din ingredientele clasice – porumb, grâu, floarea-soarelui – grupul s-a dotat și cu o instalație de extrudare, care produce atât de solicitatele rețete pe bază de soia. De asemenea, capacitățile de stocare construite între timp permit procurarea de materie primă pentru nutrețuri la prețuri bune și păstrarea produselor.

Dar investițiile făcute în cadrul firmei nu s-au oprit la sectorul producerii de nutrețuri combinate. „Ne-am gândit că putem să dăm o valoare mai mare produselor noastre dacă le vom folosi pentru hrana unor animale din fermele proprii. Și așa se face că ne-am apucat și de zootehnie“, duce mai departe firul poveștii dl Pazuric.

La început a fost doar o fermă de îngrășat porci. Apoi au urmat și altele, dar și un nucleu de 500 de scroafe care să asigure materialul pentru ferma de reproducție de 4.500 de capete. Acum sunt trei ferme de îngrășat porci, fiecare dintre ele având o capacitate de 50.000 de capete anual. 168.000 de porci au fost vânduți anul trecut, rezultat al acestor ferme. „Din păcate, din cauza pestei porcine am avut probleme mari. Pentru că în perimetrul de protecție, unei femei i-au murit doi porci, iar noi a trebuit să ținem porcii, care erau gata de sacrificare, încă 45 de zile. Când i-am vândut aveau în jur de 150 kg. Asta ne-a costat spre un milion de euro. Pe femeie au despăgubit-o pentru cei doi porci. Pe noi, care am demonstrat că avem un sistem de biosecuritate eficient, nu ne-a întrebat nimeni nimic. Așa că dacă ai biosecuritate bună, plătești!“, glumește amar stăpânul fermelor.

...și apoi la pui

Dincolo de glumă, a mers cu măsurile de biosecuritate până acolo încât a interzis tuturor angajaților grupului, indiferent că lucrează la ferme sau în fabrica de nutrețuri, să mai vină cu pachet de acasă. În pauza de masă mâncarea, trei feluri, este adusă de o firmă de catering. Se consumă preparate din pește, pui, curcan, vită, dar niciodată porc. „Virusul pestei porcine rezistă în preparatele afumate din carne de porc între șase și opt luni, iar în carnea congelată până la trei ani. În asemenea situație am fost obligați să luăm această măsură“.

Acum se află în construcție o nouă fermă de reproducție pentru porci. Proiectul, în valoare de două milioane de euro, realizat cu fonduri AFIR, urmează a fi finalizat în octombrie. „Va fi o construcție modernă, care se va preta introducerii celor mai noi și moderne tehnologii“, mai spune proprietarul ei.

Tehnologii moderne se aplică și în cele trei ferme de pui de carne pe care „Nutrientul“ le are în portofoliu. Acolo temperatura din hale este controlată prin intermediul apei care circulă prin pereți. Astfel se poate face mai cald sau mai rece, după sezon și necesități. Puii sunt crescuți la sol, iar ciclul de creștere variază între 35 și 45 de zile. În total, fermele produc între șase și șapte milioane de pui pe an, iar întreaga producție este exportată în Ungaria.

O altă fermă, producătoare de ouă, se află în curs de vânzare. „Nu era eficient să ținem o fermă care producea 60.000 de ouă. Mai bine să fie preluată de către o companie specializată în livrarea de ouă în rețelele de hipermarket-uri din țară“, consideră Iosif Pazuric.

Regretul de a nu avea cultură mare

În cifre globale, „Nutrientul“ Oradea înseamnă 100.000 de tone de furaje concentrate pe an. Dintre acestea, doar 20% ajung pe piață. Restul sunt utilizate pentru consumul propriu. Întreaga firmă are 430 de angajați. „Am parcurs un drum lung până aici. Am folosit fonduri europene, am fost implicați în tot felul de proiecte. A trebuit să luptăm mult, inclusiv să schimbăm mentalitatea oamenilor, care nu concepeau că nu se poate să nu plece acasă cu câte cinci kilograme de furaj, ca să crească doi porci. Am avut și cazuri de furturi de purcei din ferme. Dar cu sisteme moderne de supraveghere am reușit să le stopăm“, mai povestește directorul general.

În ceea ce privește regretele, are unul singur: că nu s-a implicat și în cultura mare. „La vremea aceea eram ocupați cu fermele de purcei și păsări. Mă gândeam că dacă dincoace de ziduri se fură, atunci cum trebuie să fie în câmp. Când m-am trezit era prea târziu: cam toate terenurile erau cumpărate sau date în arendă!“

Alexandru GRIGORIEV

Se apropie vremea rece și umedă și este timpul să acordăm o atenție deosebită controlului periodic al materiilor prime (cereale) și al produselor finite (nutrețurile combinate) administrate pe timpul iernii animalelor.

Cu toate eforturile depuse pentru crearea unor condiții cât mai bune de depozitare a acestor produse, contaminarea cerealelor și nutrețurilor este inevitabilă. Umezeala crescută favorizează, în aceasta perioadă, dezvoltarea așa-numitelor mucegaiuri „de stocaj“ sau „de depozit“, printre speciile cunoscute numărându-se, în primul rând, speciile de Aspergillus care, pe lângă faptul că degradează cerealele și nutrețurile scăzând valoarea lor nutritivă, produc o serie de substanțe toxice, foarte puternice, cunoscute sub numele de micotoxine (cea mai cunoscută, aflatoxina B1).

Aceste substanțe toxice afectează sănătatea animalelor, producând intoxicații mai mult au mai puțin grave în funcție de cantitatea lor prezentă în hrană. Aceste micotoxine distrug în principal ficatul și rinichii și sistemul nervos, conducând la moartea animalelor.

Din aceste motive, controlul periodic al cerealelor și nutrețurilor depozitate este deosebit de important pentru a evita îmbolnăvirea animalelor. Producătorii de cereale și de nutrețuri trebuie să efectueze periodic o analiză a produselor lor pentru a cunoaște care este gradul de contaminare cu mucegaiuri și micotoxine.

Crescătorii de animale trebuie să ceară producătorului de nutrețuri buletine de analiză privind calitatea nutrețurilor pe care urmează să le dea animalelor.

Pentru securitatea alimentelor și pentru apărarea sănătății animalelor au fost emise o serie de legi prin care sunt stabilite cantitățile maxim admise din aceste micotoxine și numărul de colonii de mucegaiuri pentru ca sănătatea animalelor să nu fie afectata; aceste limite calculate pentru fiecare specie și categorie de animale ar trebui cunoscute atât de furnizorii de cereale și nutrețuri cât și de crescătorii de animale.

În cadrul Institutului de Biologie și Nutriție Animală Balotești există de peste 15 ani un compartiment specializat în astfel de analize care poate oferi informații utile atât producătorilor de nutrețuri și cât și crescătorilor de animale cu privire la efectele pe care mucegaiurile și substanțele toxice produse de ele le au asupra animalelor.

Dr. biol. Cristina TABUC

Producătorii de carne de porc trebuie să evalueze constant posibilitățile de îmbunătățire a performanțelor de creștere și o reducere a costurilor cu hrana. O hrană corespunzătoare pentru animale presupune obținerea unor beneficii în termen de performanțe și implicit sănătate.

Suinele sunt animale monogastrice cu stomac simplu, care necesită hrană ușor digestibilă și de bună calitate. Un sistem de hrănire modern presupune satisfacerea cerințelor nutriționale, cunoașterea caracteristicilor ingredientelor ce compun hrana, calitate și salubritate a hranei, transport ușor, fără a afecta caracteristicile amestecului de ingrediente.

Granularea este cea mai obișnuită metodă de procesare termică folosită astăzi în industria hranei pentru animale, care presupune condiționarea termică a unui amestec de ingrediente măcinate și compactizarea acestora la trecerea prin sită (matriță). Patton și col., încă din 1937, au accentuat superioritatea din punct de vedere nutrițional a hranei granulate comparativ cu cea obținută sub formă de făină prin măcinarea și amestecarea omogenă a ingredientelor.

Din punct de vedere economic există mari diferențe între furajarea sub formă granulată sau sub formă de făină. Astfel, în condițiile unei granulări de bună calitate se obțin o serie de beneficii: se reduc deșeurile, se realizează o reducere a separării ingredientelor, se îmbunătățește palatabilitatea, dar și digestibilitatea substanței uscate, proteinei și energiei brute ca urmare a procesării termice a amidonului și proteinei și se scurtează perioada de hrănire. Ca o consecință, excreția de substanță uscată și azot descrește, ceea ce conduce la reducerea impactului negativ asupra mediului. Performanțele animalelor și consumul specific pot fi îmbunătățite. Cercetările anterioare au evidențiat faptul că utilizarea sub formă granulată a nutrețului combinat în hrana purceilor constituie o modalitate eficientă de îmbunătățire cu 4-10% a eficienței hrănirii în comparație cu hrănirea sub formă de făină. Pentru scroafele lactante se refac rezervele energetice, ceea ce elimină dificultățile posibile în cazul scroafelor cu stare de întreținere slabă. Energia metabolizabilă nu este afectată de folosirea nutrețului combinat granulat.

Un argument suplimentar al folosirii nutrețului combinat în formă granulată îl constituie scăderea risipei cu hrana, asociată cu reducerea hrănirii selective, o densitate a hranei îmbunătățită și caracteristici mai bune la manipularea furajului. La aceste aspecte se adaugă controlul prafului și distrugerea organismelor dăunătoare.

Pe de altă parte, granularea crește costul de fabricație, investiția suplimentară putând fi compensată prin performanțe superioare și o bună condiție corporală a efectivului matcă. Dacă nu se acoperă cheltuielile suplimentare este de preferat să se folosească hrana sub formă de făină.

În timpul procesului de granulare amestecul de ingrediente sub formă de făină este supus unor temperaturi și umidități ridicate. Temperaturile extreme ridicate conduc însă la riscul apariției Reacției Maillard.

Deși este în general recunoscut faptul că o bună calitate a granulelor îmbunătățește eficiența, creșterea și uniformitatea animalelor, nivelul calității este, în general, dictat de aspectele economice. Cu toate acestea, hrănirea cu o calitate fizică slabă este întotdeauna prea scumpă. Mulți factori afectează procesul de granulare, incluzând umiditatea făinii și sursa ingredientelor. Evaluarea factorilor de granulare pe o perioadă scurtă de timp minimizează unele dintre variabilele necontrolate. Variabilele care nu pot fi eliminate (temperatura de condiționare, amperajul de granulare) trebuie să fie cel puțin contabilizate http://www.allaboutfeed.net/Nutrition/Research/2012).

Calitatea granulelor este dată de mai mulți factori, un rol important fiind ocupat de mecanismele de legare a particulelor de hrană între ele, de liantul folosit. Mai multe produse au fost testate și un număr limitat au fost utilizate ca lianți în obținerea unor granule de calitate. În mod curent sunt folosite următoarele categorii de lianți:

  • • lianți bazați pe lignină/ lignosulfonați – un studiu comercial arată că introducerea a 1,25% lignosulfat în nutrețul granulat reprezintă echivalentul a 18% grâu;
  • • hemiceluloză;
  • • lianți minerali (bentonită);
  • • gume, amidon, melasă;
  • • grăsime (1%).

O serie din acești lianți sunt bazați pe produse secundare de la fabricarea lemnului și a produselor din hârtie.

Folosirea unui nutreț combinat clasic, bazat pe porumb și soia într-un raport dependent de cerințele animalului, impune adăugarea de grâu pentru o bună calitate a granulelor. Grâul este cunoscut pentru proprietățile sale de liant ca urmare a glutenului conținut. Gliadina si glutenina din grâu sunt prezente într-un raport de 1:1, iar împreună reprezintă circa 80% din conținutul de proteine. Glutenul din grâu are astfel și capacitatea de liant alimentar și este o masă elastică, de consistența unei gume. Un procent de 10% grâu sporește durabilitatea granulelor.

Granularea crește, de asemenea, gelatinizarea amidonului de la aproximativ 10% până la 12% în materia primă, până la aproximativ 25% în timpul condiționării și la peste 4% după formarea granulelor. Gelatinizarea amidonului îmbunătățește, de asemenea, durabilitatea granulelor, dar crește și duritatea acestora.

Finețea granulelor este un aspect important în procesul de granulare care nu trebuie ignorat, dat fiind faptul că o finețe mărită afectează tractul gastrointestinal. O dimensiune optimă a granulelor ar fi de 500-1.600 μm. Particule mai mici de 400 μm nu sunt de dorit.

Aceste aspecte accentuează importanța formei în care se prezintă hrana în orice strategie managerială de conducere a unei ferme, cu atât mai mult cu cât unul dintre obiectivele de creștere a suinelor îl constituie valorificarea cu maximum de randament a hranei al cărei cost este oricum foarte ridicat.

Mihaela HĂBEANU, Horia GROSU

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – Balotești

Noțiunea de valoare nutritivă a nutrețurilor reprezintă capacitatea acestora de a satisface cerințele de substanțe nutritive ale animalelor și implică atât conținutul energetic și proteic al unui nutreț, cât și pe cel mineral și vitaminic, iar aprecierea acesteia este un proces aproape continuu având în vedere multitudinea de factori care o pot modifica. Dacă pentru monogastrice digestia, absorbția și metabolizarea substanțelor nutritive comportă un anumit aspect, la rumegătoare aceste procese se derulează diferit, dată fiind conformația specifică a tubului digestiv care cuprinde și activitatea ruminală. Aspectele importante ale valorii nutritive sunt date, pe de o parte, de digestibilitatea substanțelor organice, iar pe de altă parte, de degradabilitatea proteinei.

Dacă am analiza în primul rând digestibilitatea nutrețurilor ca indicator de valoare nutritivă și ne-am propune o comparație între nutrețurile care aparțin aceleiași specii vegetale, vom putea observa diferențe notabile, date în general de gradul de digerare a acestora, adică de rezultatul diferențelor înregistrate între substanțele nutritive ingerate și cele excretate in vivo (cu corecții pentru descuamări celulare, reziduuri de secreții digestive etc.). În prezent, o metodă modernă de determinare a digestibilității, care este utilizată frecvent în lume de laboratoare de analiza furajelor pentru fermieri, este cea in vitro Tilley-Terry automatizată folosind aparatul Daisy Incubator (Ankom). Metoda este aplicată în mod curent în INCDBNA Balotești și are avantajul de a fi rapidă. În general, valorile de digestibilitate a substanțelor nutritive se încadrează între 90% la boabe-concentrate și 43% la paie-plevuri. Dintre factorii care pot influența digestibilitatea nutrețurilor, în speță valoarea nutritivă, cel mai important ar fi stadiul de vegetație în care este recoltată planta furajeră. De exemplu, la raigras, scăderea procentului de digestibilitate de la 81% în stadiul de înspicare, până la 57% în stadiul de sfârșit de înflorire este răspunsul creșterii procentului de celuloză brută de la 21% la 37% și al scăderii celui de proteină brută de la 18% la 9%, dar și al celui de cenușă, de la 11% la 9%. De fapt, aspectul determinant al compoziției chimice care influențează digestibilitatea substanțelor nutritive îl constituie conținutul în substanțe greu fermentescibile (lignina și hemiceluloza).

În exemplul dat la raigras, valoarea nutritivă dată în unități nutritive variază de la 1,19 la 0,73 /kg S.U. La fel și la lucernă, care în stadiul tânăr are o digestibilitate de peste 75%, iar după înflorire ajunge la sub 58%, fapt care se reflectă în scăderea de la 1,03 până la 0,78 unități nutritive. La fel de important este și modul de conservare și de preparare a nutrețurilor. Aici putem vorbi în special de plantele însilozate. S-a constatat o diminuare a digestibilității nutrețurilor verzi după conservare sub formă de siloz, în medie cu 2,5-3,5% la plantele însilozate fără conservanți sau după pălire, diminuarea fiind ușor mai mare la plantele mai bogate în apă. În fond, digestibilitatea silozurilor scade odată cu scăderea pH-ului, respectiv cu creșterea conținutului în amoniac, acid acetic, propionic și butiric, și crește proporțional cu conținutul în acid lactic. De asemenea, un factor important care influențează digestibilitatea este și gradul de mărunțire a nutrețurilor. În cazul mărunțirii exagerate a nutrețurilor fibroase (fânuri de lucernă, raigras etc.) dar și al brichetării, are loc o scădere a digestibilității ca urmare a modificării activității microbiene ruminale, cu efect în scăderea producției și utilizării acizilor grași volatili.

Evaluarea degradabilității ruminale a substanțelor azotate este la fel de importantă pentru calculul valorii nutritive a unui furaj, mai ales a unuia nou introdus într-o rație furajeră. De menționat că există o tendință din ce în ce mai pronunțată de a se valorifica în hrana rumegătoarelor, și nu numai, diferite surse neconvenționale. Studiul degradabilității este foarte important pentru caracterizarea surselor furajere proteice deoarece indică disponibilitatea azotului proteic și, implicit, nivelul de proteosinteză microbiană în rumen. Metoda utilizată este așa-numita metodă in sacco în care se determină gradul de degradare a proteinei furajere în funcție de timp; se folosesc săculeți din material poros, umpluți cu furaje, care se introduc în rumenul unor vaci fistulizate la nivelul rumenului.

Acestea sunt numai câteva aspecte care trebuie avute în vedere în aprecierea și evaluarea resurselor furajere pentru alcătuirea unor rații ce trebuie să fie în acord cu necesitățile animalelor și așteptările fermierilor.

Ana CIŞMILEANU

INCDBNA Baloteşti

Însămânțarea sau reînsămânțarea suprafețelor destinate obținerii furajelor (substanță uscată sau fân ori masă verde) se încadrează între metodele radicale de schimbare integrală și intensivă a covorului ierbos. Institutele românești de cercetare (Fundulea, Brașov, Satu Mate și Suceava, din ale căror lucrări, ghiduri, compendii, recomandări cităm și noi astăzi) dispun de suficiente soiuri și semințe pentru fiecare specie de graminee și leguminoase pretabile înființării culturilor furajere, cu recomandări privind amestecurile de ierburi perene care asigură cea mai bună calitate și producție.

Graminee perene

Golomăț (Dactylis glomerata) este considerată specia cea mai valoroasă dintre gramineele perene, are creștere și ritm de instalare rapid, capacitate de regenerare, rezistență la secetă și bolile foliare, valoare nutritivă foarte bună, durată de folosință de 5 ani, pretabil egal în culturi pure sau în amestec (de exemplu în amestec cu trifoi roșu și lucernă – soiurile Traian și Ovidiu).

Dactylis glomerata

Golomăț + lucerna este cea mai intensivă dintre culturile asociate, cu producții mari în absolut toate zonele țării. Producțiile sunt, în funcție de soiuri și zonă, de 55-75 t/ha masă verde și 12-20 t/ha masă uscată (fân). Soiri recomandate: Intensiv, Regent, Traian, Ovidiu, Claudiu.

Raigras peren (Lolium perenne) este o graminee care asigură o calitate excelentă furajului, este rezistentă la secetă, are pornire rapidă în vegetație, pretabilă în culturi pure sau amestec (de exemplu – în amestecuri cu păiușul, firuța și trifoiul alb, soiul Mara asigură producții de 48,7 t/ha masă verde și de 9,8 t/ha fân; soiul Măgura se cultivă combinat cu ghizdeiul și trifoiul). Producțiile sunt de 39-45 t/ha masă verde și 9,8-12 t/ha fân. Soiuri: Marta, Mara, Măgura, Timiș.

Păiușul de livezi (Festuca partensis) are o foarte bună rezistență la iernare, secetă și boli, bună pornire în vegetație, se folosește în cultură pură sau mixtă, asigură o calitate excelentă furajului.

Festuca

Soiuri: Transilvan – semitardiv, potențial de producție 50-55 t/ha masă verde și 12,5-13,5 t/ha fân; Tâmpa: tardiv, producție – 45-50 t/ha masă verde și 10 t/ha fân; Postăvar: semitardiv, capa­citate mare de regenerare, producție – 45-50 t/ha masă verde și 10-11 t/ha fân.

Păiușul înalt (Festuca arundinacea) asigură calitate deosebită furajului, are o foarte bună perenitate și regenerare, rezistent la boli foliare, iernare și secetă. Soiuri: Brio – tardiv, producție de 60-65 t/ha masă verde și 15-16 t/ha fân; Adela – semitimpuriu, producții de 55-60 t/ha masă verde și 12-13 t/ha fân.

Păiușul roșu (Festuca rubra) este o specie rezistentă la cosiri repetate, are putere mare de regenerare, calități furajere excelente. Soiuri: Feruma – semitimpuriu, rezistent la boli, mediu rezistent la secetă și cădere, producții de 10-11 t/ha masă uscată și 45-50 t/ha masă verde; Căprioara și Cristina – emitardive, potențial de producție mai scăzut (8-9 tone fân/ha), dezavantaj com­pensat de folosirea sa îndelungată inclusiv ca pășune.

Timoftica (Phleum partense), plantă cu două soiuri de uz larg: Tirom – soi tardiv, asigură calitate bună furajului, are rezistență ridicată la iernare și secetă și medie la cădere, producție de 55-60 t/ha masă verde și de 14-15 t/ha fân; Favorit – tardiv, ritm rapid de creștere, regenerare foarte bună, capacitate mare de înfrățire, producții de 36 t/ha masă verde și 8,4 t/ha fân.

Obsiga nearistată (Bromus inermis), cu soiurile: Doina – semitardiv, capacitate bună de regenerare după coasă, cultivat în cultură pură sau în amestec, producții de 40-45 t/ha masă verde și 10-11 t/ha fân; Olga – tardiv, capacitate bună de regenerare după coasă și perenitate pronunțată, creștere viguroasă, pretabil în amestec, producții de 50 t/ha masă verde și 11-12 t/ha fân; Mihaela – semiprecoce, bună pornire în vegetație, regenerare rapidă după secetă, rezistență bună la cădere, ger și boli.

Firuța (Poa pratensis) dă o calitate foarte bună furajului, are capacitate excelentă de regenerare, rezistență bună la iernat și secetă. Soiul Fima asigură producții de 9-10 t/ha fân și 40-45 t/ha masă verde.

poa pratensis

Iebăluța (Phalaris arundinacea) este o graminee pretabilă în luncile râurilor, în Delta Dunării, pe terenuri cu exces de umiditate, în zone de câmpie sau deal irigabile, folosită în cultură pură sau în amestec cu alte plante din aceeași clasă de precocitate și aceleași caracteristici. Soiul Premier asigură 65-80 tone de masă verde la hectar și 16-20 t/ha fân sau substanță uscată.

Leguminoase perene

Trifoiul alb (Trifolium repens) poate fi exploatat în mod egal ca fâneață sau pășune, simplu sau în amestecuri binare sau complexe, se regenerează rapid după cosire, are o calitate nutritivă excelentă, o capacitate ridicată de fixare simbiotică a azotului atmosferic etc. Ca soiuri sunt recomandate: Danitim (10,5 t/ha fân), Carpatin (35-40 t/ha masă verde și 8-9 t/ha fân), Miorița (40-45 t/ha masă verde și 9-10 t/ha fân), Carmen (50-55 t/ha masă verde și 11-12 t/ha fân) și Măgurele 1 (50 t/ha masă verde și 11 t/ha fân).

Trifoiul roșu (Trifolium pratense) se recomandă a fi utilizat în tehnologia intensivă (toamna) și clasică (primăvară), în cultură pură sau amestec cu graminee, este bogat în proteină pură, fiind un excelent furaj verde sau uscat. Soiuri-Marga Liv (15,6 t/ha fân), Livada Sara (15,5 t/ha fân), Sătmărean (16,6 t/ha fân).

Ghizdeiul (Lotus corniculatus) asigură un furaj de calitate, are o foarte bună rezistență la secetă, cădere și iernare, se recomandă în zonele în care lucerna dă rezultate mai slabe, respectiv pe solurile mai acide, cu precipitații medii anuale mai mari de 600 mm. Soiuri: Livada (40-50 t/ha masă verde și 9-10 t/ha fân), Nico (8-9 t/ha fân), Oltim (8 t/ha), Dragotim (10-11 t/ha fân).

Sparceta (Onobrychis viciifolia) se recomandă pentru zonele colinare, are un conținut ridicat de proteină brută (19,53%), pornire în vegetație și regenerare foarte bune. Soiul Anamaria asigură o producție de 35-65 t/ha masă verde.

Lucerna (Medicago sativa) este considerată cel mai bun și complet furaj, cu cel mai mare conținut de proteină brută dintre toate plantele furajere (1.980 kg/ha proteină brută, la o producție medie de 45 t/ha masă verde, sau 18-20% proteină brută în substanța uscată, mai mare cu 50% decât la soia și cu 60% decât în cazul porumbului boabe), capacitate excelentă de a fixa azotul în sol, dispune de plasticitate ecologică, putând fi cultivată pe întreg teritoriul României etc. Soiuri omologate la stațiunile de la Fundulea, Suceava, Livada (Satu Mare) și Brașov: Magnat, Dorinela, Cosmina, Roxana, Mihaela, Teodora, Cezara, Suceveana, Adin, Alina, Catinca etc.

medicago

Potențialul de producție este de 15-18-22 t/ha fân, în funcție de soi, cultură și tehnologie aplicată.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2016 – pag. 24-25

Conservarea prin murare se realizează în urma acidifierii nutreţului introdus în siloz până la aciditatea activă corespunzătoare pH-ului cuprins între 3,8-4,2. Aciditatea activă necesară conservării se realizează pe cale naturală datorită proceselor de fermentaţie ce au loc după introducerea nutreţurilor în siloz și presarea puternică. Acidifierea pe cale naturală este produsă în principal de acidul lactic ce influenţează favorabil însușirile nutreţului supus însilozării și numai într-o mică proporţie de către acidul acetic care în cantităţi mari reduce calităţile nutreţului.

De reținut deci că agentul conservant în procesul de conservare a plantelor verzi prin murare îl constituie acidul lactic format în urma fermentării zaharurilor simple de către bacteriile acido-lactice.

În masa nutrețului introdus în siloz se petrec procese biologice și chimice, unele determinate de viața plantelor, iar altele provocate de activitatea bacteriilor.

Procesele determinate de viața plantelor constau în procese de respirație a acestora folosind mai întâi oxigenul din spațiile goale dintre plante, iar după eliminarea totală a aerului, prin presarea nutrețului continuă cu respirația intramoleculară. Cu cât procesele de respirație a plantelor sunt mai intense și mai prelungite cu atât pierderile de substanțe nutritive sunt mai mari.

Din cele arătate rezultă importanța practică a scoaterii cât mai repede și completă a aerului din siloz.

În timpul murării, în siloz se produce o fermentație principală, lactică, și fermentații secundare, acetică și butirică, nedorite.

Fermentația lactică este produsă de către bacteriile lactice, mai ales de cele care produc mai mult acid lactic, sunt mai puțin consumatoare de proteine și au o rezistență mai mare față de reacția acidă. Bacteriile lactice transformă glucoza în acid lactic care creează în siloz un mediu acid pe care nu-l suportă bacteriile de fermentație nedorită, ce produc fermentațiile acetică și butirică.

Bacteriile lactice se pot dezvolta și în lipsa aerului (în condiții de anaerobioză), deosebindu-se astfel de bacteriile de fermentație nedorită (acetică și butirică) și de mucegaiuri care sunt aerobe și deci se dezvoltă numai în prezența aerului. Având în vedere acestea, prima condiție pentru favorizarea fermentației lactice și oprirea fermentațiilor nedorite și a mucegaiurilor este scoaterea aerului din masa supusă însilozării cât mai repede și complet.

Bacteriile lactice sunt mai rezistente la reacția acidă decât celelalte microorganisme din siloz. De aici rezultă a doua condiție ce trebuie realizată în practica însilozării nutrețurilor, aceea a creării unui mediu acid în siloz pentru a împiedica dezvoltarea bacteriilor butirice și a mucegaiurilor.

Activitatea bacteriilor lactice în siloz este condiționată și de gradul de umiditate a plantelor în momentul însilozării. Bacteriile lactice se dezvoltă și activează mai bine la umiditatea plantelor introduse în siloz cuprinsă între 60-70%. În cazul plantelor sărace în proteină și bogate în glucide, umiditatea ridicată de 70-75% favorizează dezvoltarea fermentației acetice, ceea ce duce la înrăutățirea calității nutrețurilor. Dar și umiditatea scăzută influențează în rău calitatea nutrețului însilozat. În acest caz plantele eliberează mai greu sucul celular necesar bacteriilor lactice, iar scoaterea aerului din siloz se face mult mai anevoios. Rezultă din cele arătate importanța umidității plantelor în momentul însilozării care trebuie să fie cuprinsă între 60-70%.

În procesul însilozării calitatea nutrețului este influențată atât de compoziția în substanțe nutritive a plantelor însilozate, cât şi de temperatura din siloz şi gradul de mărunţire a plantelor.

Ing. Bogdan MACOVSCHI

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti