ipso iulie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 26 Jul 2021

Mieii de la Ferma Mindirigiu, direct în țările arabe!

Pentru tânărul Marius Traian Mindirigiu din satul Hoisești, comuna Dumeşti, judeţul Iaşi, un crescător de ovine cu un efectiv de 500 de capete din rasa Țurcană, varietatea Oacheşă, campania de fătări ajunsese undeva la 70%, la mijlocul lunii martie, când i-am făcut și noi o vizită. Anul acesta, mieii din ferma sa vor pleca la export către țările arabe, pentru că așa este mai rentabil, ne mărturisește acesta.

15 kg, greutatea ideală a unui miel în perioada Paștelui

„Fătările au început undeva pe data de 12 februarie; am băgat berbecii în staul pe 14 septembrie, ținând cont că ele încep să fete cu o zi, două, trei mai înainte, în funcție de oaie; cu fătările am ajuns la stadiul de 70%, am undeva la peste 200 de miei“, ne specifică crescătorul ieșean.

Cu toate că prețul furajelor a crescut, existând majorări importante în ceea ce privește cerealele și nutrețul, prețul cărnii de miel va fi exact ca anul trecut, ne asigură Marius Mindirigiu. „Anul acesta a fost o situație foarte dificilă din cauza secetei din 2020 când cerealele au avut un preț de 1 leu/kg; acum prețul este mult mai mare, am auzit că se vând cu 1,20 lei/kg și chiar cu 1,40 lei/kg. Noi nu am avut de unde strânge strânsură, ne-am reorientat pe unde am putut, eu personal am vorbit cu o cunoștință și am balotat o miriște de porumb, greu tare am procurat cereale. Au fost foarte scumpe, plus că nu am avut de unde cumpăra, mai ales lucerna și fânul. Ținând cont că am fost în perioada de pandemie și mulți sunt cei care au rămas fără locuri de muncă, noi o să încercăm să menținem prețul, cel puțin la fel cum a fost anul trecut, undeva la 23-25 lei/kg mielul în caracasă, și sperăm să obținem 15 lei/kg în viu. Greutatea mieilor la mine în fermă variază; între 25-30 kg, cei care sunt fătați mai devreme, iar cei care vor fi fătați mai târziu, undeva la 15 kg, numai buni de tăiat pentru Paște, pentru o mare parte din clienții noștri.“

S-a deschis lista pentru rezervări...

Anul acesta mieii de la ferma tânărului din Dumești ajung în țările arabe, plus că ieșeanul renunță să mai vândă mielul în carcasă. „În acest moment am foarte multe cerințe cu privire la vânzarea mieilor, dar eu personal nu cred că voi tăia așa de mulți miei în perioada Paștelui, cum am făcut anul trecut, din cauză că atunci este perioada când se fac bani, dar se câștigă puțin în comparație cu efectivul pe care o să-l am de dat. Să sacrific câțiva miei dintr-un efectiv atât de mare nu înseamnă foarte mult pentru mine. Nu mai fac ca anii trecuți. Încarc în camion cât o să fie în viu, și asta este; fac banii grămadă, apoi pot să mă apuc de mulsul oilor, să vând brânza și să merg mai departe; dar o să îmi mai opresc pentru reproducție în jur de 60 de mieluțe, plus berbecuți. Am o cunoștință la Sibiu care are o îngrășătorie de miei, el îi ia de la mine, îi finisează, după care merg la export către țările arabe. În prezent am o mare cerere atât pentru mieii de reproducție și berbecuți, cât și pentru Paște; chiar dacă este prea devreme“, mulți își fac rezervări, încheie Marius Traian Mindirigiu.

Beatrice Alexandra MODIGA

În ferma Neamţu din Chipereşti, judeţul Iaşi. Carnea de miel se vinde cu 15 lei în viu şi 25 lei în carcasă

Aflat încă în campania de fătări, crescătorii de oi îşi fac calculele cu privire la preţul unui kilogram de carne de miel în perioada Paştelui, aşa cum este şi cazul lui Sorin Neamţu, din satul Chiperești, comuna Ţuţora, județul Iași. Cu toate că anul acesta a debutat cu majorări importante pentru acesta, de la furaje mai scumpe până la tratamente şi mai piperate, preţul cărnii de miel rămâne ca anul trecut.

Kilogramul de porumb boabe a ajuns la 1,20 lei…

Oierul ieşean creşte oi de mai bine de 15 ani, iar acum are peste 800 de capete din rasele: Merinos de Palas, Carabaşa şi Ţigaie ruginie. Acesta susţine că anul acesta kilogramul de carne de miel se va vinde cu 15 lei în viu şi 25 lei în carcasă. „Avem miei fătaţi, începând cu sfârşitul lunii ianuarie, în proporţie de 90%, dintr-un efectiv de 800 de capete. Anul acesta a fost  foarte dificil la noi în fermă pentru că a fost o secetă foarte mare, am achiziţionat tot furajul; dacă anul trecut porumbul l-am luat cu 50 de bani/kg, anul acesta l-am achiziţionat cu 1,20 lei/kg; este extrem de mult, cheltuielile sunt mult mai mari. Sperăm să vindem cum a fost şi anul trecut, să fie preţul de 25 lei/kg în carcasă şi 15 lei/kg în viu; în pandemia aceasta nu putem să cerem prea mulți bani de la oameni pentru profitul nostru fiindcă salariile sunt cum sunt, și sunt mulţi care nici nu lucrează, stau acasă“, adaugă Sorin Neamţu.

Acesta mai adaugă faptul că anul acesta mieii de Paşte, cel puţin la el la fermă, vor ajunge şi la 30-35 de kilograme. „Toţi miei care sunt aici au o săptămână de când sunt fătaţi, sunt mai mici de 6-7 kilograme, dar abia de la 10 kilograme în sus este greutatea ideală pentru a fi vânduţi. În prezent, în ferma cealaltă sunt mult mai mari, am şi până la 25 de kilograme. Noi mai avem foarte puţine de fătat, undeva la 150 de capete, sperăm să terminăm într-o săptămână sau chiar două. Anul trecut pentru vânzare am avut tot aşa, vreo 700 de miei, și am mai păstrat şi pentru sămânţă. Mieii pe care îi vedeţi aici, şi o să vă mai arăt şi în ferma cealaltă, ajung în piaţa Nicolina, din Iaşi, dacă o să ne dea voie anul acesta, pentru că toţi ieşenii mănâncă de aici. Noi nu înţărcăm miei, nu apucăm; anul trecut nu am făcut faţă la ce cerinţe au fost la fermă şi sperăm să fie şi anul acesta la fel. Săptămâna trecută am vândut cu 25 lei/kg de miel în carcasă“, încheie Sorin Neamţu, crescător de oi din satul Chipereşti, judeţul Iaşi.

Beatrice Alexandra MODIGA

Mieii din stâna familiei Policiuc, exportaţi către ţările arabe

Marcel Policiuc (foto) din satul Brehuieşti, comuna Vlădeni, judeţul Botoşani, are în prezent 300 de oi, majoritatea din rasa Ţurcană Bucălaie, cu toate că a început cu o rasă reprezentativă a județului, și anume Karakul. O astfel de fermă l-a costat pe botoșănean suma de 40-50.000 euro, dar tot continuă să investească în mărirea efectivului și în utilajele aferente.

„Am crescut la oi, practic de mic copil am fost cioban. În prezent, am un efectiv de aproximativ 300 de oi, dar am pornit la drum doar de la 20 de capete. Am muncit din greu şi încetul cu încetul am ajuns la acest efectiv, care pentru mine este destul de numeros. Am arendat terenul necesar producerii furajelor, dar am și cumpărat teren pe care produc mai mult. Am început înainte de anul 1990 cu oi Karakul, rasă reprezentativă pentru judeţul Botoşani, dar de câţiva ani m-am axat pe rasa Ţurcană bucălaie. Turma de oi este separată în două, oi gestante şi oi sterpe; la acestea furajarea o fac manual, cu lucernă, fân şi porumb boabe. Porţia este de 20 baloţi dreptunghiulari la oile gestante, plus 750 grame porumb boabe, iar la cele sterpe 5 baloţi, plus 500 grame porumb boabe“, spune crescătorul botoșănean.

Comercializarea către îngrășătorii specializate

Cerere în zonă este cu siguranță, ținând cont că în următorii ani fermierul vrea să își extindă efectivul. „Noi facem caş de oaie natural, pe care îl comercializăm de acasă, avem clienţi fideli de câţiva ani buni. Mieii îi vindem către îngrăşătorii specializate, de unde sunt exportaţi către ţările arabe, iar o parte dintre femele le creştem pentru întinerirea efectivului. Momentan avem o singură problemă, comercializarea lânii. De câţiva ani buni aceasta nu se mai caută, așa că noi îi dăm foc“, adaugă acesta.

„Oile nu se cresc din casă sau din birou!“

O investiţie precum cea făcută de Marcel Policiuc se ridică la cca. 40-50.000 euro sau chiar mai mult dacă luăm în considerare achiziţia terenului plus construcţia adăpostului. „Ultima investiţie a fost făcută de curând şi constă într-un tractor care este foarte necesar adunării furajelor. Pe cei care doresc să înceapă o astfel de afacere îi sfătuiesc să se apuce doar din pasiune. Dacă o fac pentru profit să se lase, la oi este mult de muncă și nu se cresc din casă sau din birou. Mai nou, nici oameni nu mai găseşti, noi lucrăm în familie, dar mulţumim lui Dumnezeu avem şi un om de bază de câţiva ani buni. Dacă treaba o să meargă cel puţin la fel – dacă nu, mai bine – ne-am dori să creştem cel puţin 500 de oi, dar vom mai vedea. Este greu, sunt multe animale și păşuni puţine.“


Karakul moldovenesc este o rasă de oi crescută în special pentru blană și lapte, iar în țara noastră se pretează doar pentru stepa moldovenească. Karakulul românesc sau de Botoșani este foarte pretențioasă și nu dă randament în zone de munte sau deal, acolo unde plouă mult, și nici la câmpie, acolo unde este prea cald. De asemenea, karakulul se ține în ferme din luna decembrie până în mai, iar costurile cu întreținerea sunt foarte mari din cauza furajelor. Are însă calități deosebite datorită buclajului lung și este foarte căutată în străinătate. La noi sunt dezvoltate trei culori, negru, brumăriu și comor – o nuanţă de maro. Rasa de ovine Karakul este foarte căutată, având un randament bun la lapte, între 80 și 90 de litri pe oaie, dar calitățile care o recomandă sunt cele ale lânii. Pielicelele de Karakul sunt extrem de căutate atât la noi în țară, dar mai ales peste hotare.


Ţurcana bucălaie are două subpopulaţii, cea cu faţa liberă şi cea cu faţa acoperită cu lână până aproape de bot. Aceste oi au jarul (părul) de pe faţă şi de pe picioare castaniu-închis spre negru, lâna albă, constituţie robustă sau robustă spre fină şi un corp armonios. Oile Ţurcană bucălaie au cea mai mare greutate corporală dintre populaţiile de oi Ţurcană (oile 50-70 kg, berbecii 80-100 kg) şi o viteză bună de creştere la miei. Prin selecţie şi infuzie cu rase specializate pentru carne poate deveni o rasă autohtonă specializată pentru producţia de carne.


Beatrice Alexandra MODIGA

Stațiunea Popăuți investește într-o secție de prelucrare a laptelui și de sacrificare a mieilor

Stațiunea de Cercetare Popăuți își extinde activitatea și va avea o secție de prelucrare a laptelui și alta de tăiere a mieilor. După realizarea celor două secții și autorizarea lor, stațiunea de cercetare din județul Botoșani va putea comercializa produsele.

O idee mai veche a directorului Stațiunii de Cercetare Popăuți va fi pusă în practică anul acesta. Este vorba de realizarea unor secții de prelucrare a laptelui și sacrificarea mieilor. Deja s-au început lucrările de reabilitare a clădirii și urmează dotarea ei astfel încât să îndeplinească toate condițiile impuse de ANSVSA.

„Pregătim la Stațiunea de Cercetare Popăuți o secție de prelucrare a laptelui și o alta de tăiere a mieilor, pe care le vom autoriza. În primă fază vor fi pentru Stațiunea de Cercetare și apoi vom mai aduce câțiva fermieri. Eu sper să avem aceste secții până la sfârșitul anului. Totul depinde de bugetul pe care îl vom avea în 2021. Clădirea a intrat în renovare. Am acoperit-o și urmează să o amenajăm în interior. Am făcut deja o schiță cu cele două fluxuri separate, cu două canale frigorifice. La o estimare făcută de constructori, suma este foarte mare, cu tot cu dotări“, a precizat Ionică Nechifor, directorul stațiunii.

Odată finalizate cele două secții, Stațiunea de Cercetare Popăuți va comercializa miei și produse lactate.

Locuințe pentru angajații Stațiunii de Cercetare Popăuți

O clădire din cadrul Stațiunii de Cercetare Popăuți va fi reabilitată în acest an și se vor amenaja cinci locuințe de serviciu pentru cercetătorii tineri care acum plătesc chirie în municipiul Botoșani.

Ionică Nechifor, directorul Stațiunii de Cercetare Popăuți, a declarat că se vor amenaja două apartamente și trei garsoniere pentru cei cinci cercetători tineri din cadrul instituției.

„Pentru anul acesta mi-am propus să reabilitez locuințele pentru o parte dintre angajații stațiunii. Avem ingineri tineri care stau în chirie în Botoșani. Pregătim cinci locuințe pentru cei cinci cercetători deoarece nu vrem să-i pierdem. Îi formăm și vrem să rămână aici. Am început lucrările pentru amenajarea unei clădiri în care să locuiască ciobanii. Programul lor se prelungește, trebuie să rămână pe timp de noapte; trebuie să le ofer niște condiții. În două-trei luni vom finaliza reabilitarea clădirii, care va avea inclusiv o bucătărie, o baie“, a mai adăugat acesta.

Tot anul acesta va fi reabilitată încă o clădire din cadrul stațiunii de cercetare în care va fi montată o instalație nouă, achiziționată anul trecut.

„Aveam o clădire în care ploua și pe care nu o puteam folosi. Deja lucrăm la acea clădire, refacem acoperișul și o reparăm după care vom monta acea instalație achiziționată pentru tot ce înseamnă măciniș granulat. Sunt investiții mari pe care le facem din veniturile proprii. Noi avem un proiect mare de reparații capitale, dar nu știm când va fi aprobat de Ministerul Agriculturii“, a mai precizat directorul Stațiunii de Cercetare Popăuți.

Beatrice Alexandra MODIGA

Anul acesta preţul mieilor a oscilat de la stână la stână

Anul acesta, Paștele Catolic și cel Ortodox au picat mai devreme, respectiv în zilele de 1 și 8 aprilie, iar acest lucru i-a mulțumit doar pe oierii care au reușit să programeze fătările din timp, astfel încât mieii să ajungă în perioada Sărbătorilor Pascale la o greutate optimă. După o iarnă prelungită, unii crescători de ovine au cerut de la 12 lei până la 22 lei pe kilogramul de carne. Datorită faptului că fătările au început, în cele mai multe cazuri, în luna ianuarie, iar mieii au fost mici, între 8 și 10 kg, mult căutata pastramă a fost puțină și la un preț destul de mare faţă de anii trecuţi. Motivul scumpirilor este cauzat de oferta limitată de carne de miel.

În Moldova, în funcție de zonă, prețurile au variat destul de mult, iar cei care şi-au dorit să pună în ziua de Paște preparate din carne miel pe masă au fost nevoiţi să scoată din buzunar, pentru un miel tranșat, între 180 și 200 de lei.

Botoșani. În judeţul Botoșani, în apropierea Paştelui greutatea mieilor vânduți pe Internet de crescători a variat între 10 și 15 kilograme. Clienţii care au cumpărat mieii în viu au plătit între 11 și 12 lei pe kilogram, iar cei care au ales carcasă, gata tăiat, au plătit  între 20 și 22 de lei pe kilogram.

Iași. Locuitorii județului Iași au fost nevoiţi să scoată din buzunar pentru un kilogram de carne de miel 12 lei/kg în viu sau 22 lei/kg tăiat, la fel ca anul trecut, iar comercianţii nu au negociat deloc preţul. Mieii scoşi la vânzare au cântărit între 10 şi 13 kilograme, iar comercianţii au susţinut că nu pot scădea preţul în condiţiile în care a fost un an greoi pentru ei, iar costurile pe care le-au avut au fost mai mari.

Vaslui. La fel ca anul trecut, vasluienii au plătit pentru carnea de miel între 20 lei/kg carcasa de miel, cuprinsă între 8 și 15 kilograme, şi cu 15 lei/kg carcasa de 15-20 de kilograme, iar în viu cu 12 lei/kg. În felul acesta pentru vasluieni un miel întreg a costat între 180-250 lei. La stânele din Todirești, Tătărani, Dănești mielul s-a dat cu 22 lei/ kg carcasă, iar la Bârlad, Hupca și Oprișița prețul kilogramului de miel viu a oscilat între 12 și 15 lei.

Bacău. Mielul s-a vândut la acelaşi preţ sau chiar mai ieftin ca anul trecut. Locuitorii municipiului Bacău au reuşit să cumpere carne de miel pentru Paşti începând de la 13-17 lei/kg în viu și 20 lei/kg în carcasă. La acest preţ, un miel întreg a ajuns la aproximativ 170-180 lei. La stânele din localitatea Bogdănești mielul s-a vândut cu 25 lei/kg carcasă, în timp ce la Strugari prețul acestuia a fost mai scăzut, respectiv de 23 lei/kg carcasă, iar de la Onești băcăuanii au achiziționat un kilogram de carne de miel în carcasă cu 20 lei.

Dacă ne amintim bine, anul trecut preţul cărnii de miel a fost cuprins între 9-10 lei pe kilogram în viu și 18-22 de lei/kg, tăiat.

Beatrice Alexandra MODIGA

Eimerioza (Coccidioza) mieilor și iezilor

Este o boală parazitară intestinală ce afectează tineretul ovin şi caprin sub vârsta de un an, manifestată prin diaree însoţită frecvent de sângerări sau constipaţie şi slăbire, fiind produsă de specii de Eimeria. Este frecventă în toate sistemele de exploatare, la mieii şi iezii întreţinuţi în colectivităţi mari. Pierderile, prin mortalitate, ajung de la 3% la 50%.

Eimeriile sunt paraziți care, în stadiul vegetativ, se dezvoltă în tubul digestiv, iar oochisturile se dezvoltă în mediul extern, devenind astfel elementul infestant.

Epidemiologie

Sursele de infecție sunt reprezentate de mieii și iezii bolnavi. Rezistența eimeriilor este de 6 luni sub zăpadă și de 10 luni în locuri umede și întunecate. Izbucnirea și evoluția bolii sunt favorizate de diverși factori: vârstă, aglomerație, umiditate, subnutriție. Contaminarea animalelor se face prin ingerarea oochiştilor odată cu iarba, furajele şi apa, dar şi prin lingerea ombilicului. Şobolanii şi şoarecii reprezintă vectori care favorizează transmiterea şi menţinerea bolii.

Tabloul clinic

Boala debutează clinic după o incubație de 10-21 zile.

Manifestări clinice la miei

Frecventă la tineretul de 1-4 luni, se manifestă prin diaree variabilă, uneori severă, care poate deveni hemoragică, murdărind posteriorul, sete pronunțată și tulburări în deplasare. Mieii prezintă diaree apoasă, de culoare galben-brună, cu mucus, urât mirositoare, ușor hemoragică. Aceștia prezintă tenesme şi gemete caracteristice, se deshidratează, slăbesc, sunt epuizaţi, iar moartea poate să cuprindă chiar și jumătate din efectiv.

Manifestări clinice la iezi

Forma acută se manifestă prin diaree apoasă, galben-negricioasă, urât mirositoare, creșterea temperaturii corporale și apariția cheagurilor de sânge, deshidratare rapidă urmată de slăbire marcantă. Moartea survine la 10-30% din efectiv în 10-14 zile.

Forma supraacută este rară, gravă, cu evoluție în 24 de ore sub formă de meningoencefalită.

Forma cronică se manifestă prin diaree negricioasă, uneori sangvinolentă și urât mirositoare, lipsa poftei de mâncare și lipsa vioiciunii.

Diagnostic

Diagnosticul se suspicionează pe baza semnelor clinice și epidemiologice, confirmarea făcându-se prin examenul microscopic al fecalelor.

Prognosticul este favorabil în infecții ușoare și în faza de debut a bolii, rezervat în fazele avansate de boală și la animalele întreținute necorespunzător.

Tratament și profilaxie

Tratamentul este specific și vizează administrarea de AMPROLIUM 20% și, injectabil, SULFADIAROM. În cazurile ușoare de boală, se poate administra ENTEROGUARD M pulbere, timp de 3-5 zile. Pentru restabilirea funcțiilor circulatorii și digestive, precum și pentru rehidratare se poate administra: PERFUZOL, MULTIVITAROM, GLUCOZĂ 33%. Se poate administra și CAVITROM sau VITAPREMIX BIO MOS în furaj la mieii și iezii mai mari de 2 luni. Pentru restabilirea florei intestinale se recomandă administrarea unui probiotic, ANIMAL PROBIOTIC, supliment nutritiv bioactiv pentru animale.

Prevenția se va face evitând factorii favorizanți prin acțiuni de dezinfecție a adăposturilor cu DECONTAMINOL sau CATIOROM, acțiuni de dezinsecție folosind ROMPARASECT 5% și deratizare cu RATITOX F sau BRODITOP. Se va evita, pe cât posibil, suprapopularea adăpostului și stresul produs de lotizări sau înțărcare. Preventiv, se poate administra AMPROLIUM 20% în doză de 5 ori mai mică decât doza terapeutică.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ

Romvac Company SA

Atenţie de unde cumpăraţi miel!

O vorbă de-a noastră spune că nunta fără lăutari, Crăciunul fără porc şi Paştele fără miel n-au niciun farmec. Însă, în „goana după miel“, fenomen instalat temporar în săptămâna dinaintea Sărbătorilor Pascale, e bine ca toţi consumatorii să ţină cont de faptul că, pentru preîntâmpinarea toxiinfecţiilor alimentare sau a unor complicaţii mai severe, toate cumpărăturile ce vizează carnea de miel, ied etc. trebuie făcute numai în unităţi autorizate sanitar-veterinar.

Pe de altă parte, tentaţia de a lua un miel „pe alese“ din turma de la stână sau de pe câmp ori chilipirurile cu mieii tăiaţi pe buza şanţului pot duce la ratarea Învierii şi trezirea la Urgenţe. Drept pentru care directorul executiv al DSVSA Mureş, doctorul Vasile Oprea, atenţionează: „În mod special, în perioada 30 martie - 12 aprilie, ţinând cont că în zona noastră avem şi Paştele Catolic şi Paştele Ortodox, s-a aprobat şi înfiinţarea de centre temporare de sacrificare a mieilor. Cel mai important lucru este ca cetăţenii să cumpere din unităţi autorizate sanitar-veterinar. Şi aici mă refer la magazine, supermarket-uri, pieţe agroalimentare, centre de sacrificare temporară a mieilor, unde totul este ţinut sub control de către medicii veterinari, care supraveghează respectarea normelor. În rest, ce se cumpără din portbagaj ori de la marginea şanţului se face pe riscul fiecărei persoane.“

Cu încrederea că ţineţi la sănătatea dumneavoastră şi nu veţi ieşi „ca mielul la tăiere“ în întâmpinarea celor care sacrifică animale şi comercializează carnea fără certificare sanitar-veterinară, vă dorim un Paşti fericit şi sănătos!

Campania de fătări la ovine

O etapă prioritară în tehnologia de creştere a ovinelor o constituie activitatea de reproducţie (monta şi obţinerea de miei prin fătări în campanii organizate) care asigură venituri importante prin vânzarea de miei vii, carne de miel, precum şi creşterea efectivului sau înlocuirea animalelor reformate sau moarte.

Campania de fătări la ovine se desfăşoară în perioada februarie – martie, în funcţie de data introducerii berbecilor reproducători în turmele cu oile stabilite pentru reproducţie.

Pentru desfăşurarea în condiţii optime se vor asigura următoarele:

- Identificarea şi înregistrarea în Baza Naţională de Date a ovinelor din exploataţie şi a mieilor nou-născuţi.

- Asigurarea unui personal suficient şi care are cunoştinţe de bunăstare, manipulare a animalelor,  mulgere, tehnici de dezinfectare şi tundere.

- Adăpostirea ovinelor în spaţii corespunzătoare speciei şi categoriei de vârstă, care să asigure în principal densitatea şi zooigiena la parametri normali (aşternut curat, spaţii dezinfectate şi văruite).

- Suprafaţa totală de adăpostire pentru toate animalele şi dimensiunea grupului se determină în funcţie de vârstă, mărime şi alte caracteristici biologice ale ovinelor. Densitatea trebuie să permită suficientă libertate de mişcare animalelor, respectiv 1,5 m² pe cap de oaie adultă şi 0,35 m² pe miel. Padocul în aer liber trebuie să asigure o suprafaţa minimă de 2,5 m² pe cap de adult şi de 0,5 m² pe miel.

- Ovinelor care nu sunt ţinute în adăposturi închise trebuie să li se asigure protecţia necesară împotriva intemperiilor, contra animalelor de pradă, accesul la apă şi la hrană.

- Compartimentarea adăpostului în funcţie de starea fiziologică a efectivului (oi gestante, oi în fătare, oi cu miei).

- Asigurarea microclimatului optim, respectiv o temperatură de 18-20°C, coeficientul de luminozitate, 1:12, – 1:15, umiditatea să fie cuprinsă între 65-70% şi împrospătarea continuă a aerului prin ventilaţie naturală.

- Menţinerea în stare de igienă şi funcţionare a echipamentelor din adăposturi, respectiv echipamentele de muls (unde este cazul), sistemele de încălzire şi de ventilaţie.

- Hrana să fie echilibrată nutritiv şi furnizată în condiţii igienice, aditivată cu suplimente minerale adecvate, atunci când este necesar şi cu un aport mai mare pe bază de cereale în această perioadă.

- Să se asigure un front de furajare care să permită tuturor ovinelor să se hrănească simultan şi să aibă acces la o sursă de apă potabilă de bună calitate.

- Mieii trebuie să primească o cantitate suficientă de colostru, furnizat la temperatura corpului, în decurs de 20-30 minute de la fătare. Hrănirea cu lapte trebuie să continue pentru cel puţin primele opt săptămâni de viaţă. De la sfârşitul primei săptămâni de viaţă, mieii să aibă acces treptat la alte produse alimentare proaspete, fibroase sau concentrate şi la apă de calitate la discreţie.

- Protejarea surselor de apă şi furaje pentru a nu fi supuse îngheţului şi evitarea administrării de furaje (silozuri sau rădăcinoase) îngheţate care pot provoca avorturi sau alte afecţiuni grave.

- Inspectarea zilnică a efectivului de ovine, acordându-se o atenţie specială aspectului corporal în ansamblu, mişcărilor animalelor, rumegării, schimbărilor de comportament, existenţei unor diverse răni sau plăgi şi stării ongloanelor.

- Efectuarea coditului la oile fătătoare, înlăturarea învelitorilor fetale şi a straturilor de aşternut ud cu lichidele scurse în timpul fătării, prevenind astfel răspândirea unor boli.

- Ovinele bolnave sau rănite să fie izolate în adăposturi sau boxe speciale, cu aşternut uscat şi confortabil şi să fie consultate de un medic veterinar.

Este necesar să existe o colaborare permanentă cu personalul sanitar-veterinar.

Dr. Ioan PENŢEA, DSVSA Sibiu

Valorificarea mieilor subponderali „O adevărată tragedie economică“

În ultimul timp, anual, primăvara se comercializează pe piaţa internă şi externă un număr de circa 3-3,5 milioane de miei, subponderali în mare parte – cu o greutate de 8-10 kg –, de regulă proveniţi din fătările târzii (lunile martie, aprilie) sau subnutriţi din cauza cantităţii insuficiente de lapte matern şi a lipsei de furajare timpurie. Desigur, acest fapt atrage după sine pierderi de câteva mii de kg carne, pe lângă reducerea anuală a efectivelor de ovine. O adevărată tragedie economică!

La aceste cauze se mai adaugă lipsa de precocitate în general a raselor noastre locale şi incapacitatea tineretului ovin de a înregistra sporuri zilnice ridicate într-o perioadă de timp mai scurtă, cu un consum mai redus de furaje. Or, precocitatea reprezintă una dintre cele mai importante pârghii de sporire a efectivelor şi deci a producţiilor, deoarece permite aplicarea cu mai multă uşurinţă a intensivizării reproducţiei şi în mod deosebit a efectuării de fătări timpurii (decembrie-ianuarie) şi, bineînţeles, a sporirii producţiei de carne într-o perioadă de timp mai redusă, fiind strâns legată atât de influenţa factorilor genetici cât şi de cei manageriali de creştere şi îngrăşare. Exemplu de bună precocitate se întâlneşte însă la rasa Ţigaie capnegru de Teleorman – cea mai rentabilă rasă la ora actuală din ţara noastră –, a căror miei la naştere cântăresc 5-6 kg şi 18-22 kg la vârsta de 2,5 luni, la care se mai adaugă şi 55-65 kg greutate corporală a oilor mame, 130-140% prolificitate şi peste 200 litri lapte pe lactaţie în condiţii mediocre de întreţinere, pe lângă o foarte bună transmitere ereditară la descendenţi a acestor caractere. De aceea ar fi necesară înfiinţarea unei staţiuni speciale de selecţie şi testare pentru producerea de berbeci de reproducţie pentru împerechere cu toate rasele locale din ţară.

Până atunci se impune organizarea de fătări timpurii (ianuarie-februarie) şi chiar extratimpurii (noiembrie-decembrie). Asigurarea din timp a factorilor necesari de adăpostire şi hrănire ar conduce la înregistrarea greutăţii corporale a mieilor la peste 20-25 kg în luna aprilie, de regulă de Sf. Paşti, al căror raport de carne/oase poate ajunge la 3,5 kg la 1 kg oase, respectiv carcase cu o proporţie de 70-75% carne. În acest scop se impune efectuarea montei parţiale a oilor în lunile iunie şi iulie. Având în vedere că 15-20% din efectivele tuturor raselor de oi se află în aşa-numitele „călduri liniştite“, identificabile numai de berbecii încercători, se recomandă separarea lor în grupe diferite cu această însuşire ereditabilă. În anii următori, pe lângă aplicarea altor metode tehnologice ca cea a „fotoperiodismului“ şi a efectului berbec (sau ţap)“, se va proceda la însămânţarea naturală timpurie a acestora. În acest sens se impune o bună pregătire a montei timpurii propriu-zise, în special pe bază de masă verde cultivată (cu cca 60% graminee şi 40% amestec de leguminoase) cosită sau păşunată – deţinătoare în mod normal de substanţe fitoestrogene stimulative – şi cu un mic supliment de concentrate de cca 200-250 grame pe zi şi cap de animal.

Aplicarea metodei franceze a „efectului berbec (ţap)“ prin separarea lor totală de oi timp de 28-30 zile şi introducerea între cele identificate în călduri un timp de 10-15 zile. După acest termen, berbecii respectivi se retrag din turmă deoarece peste acest timp prelungirea montelor determină reducerea duratei estrului (căldurilor) cu 10 ore şi grăbirea ovulaţiilor cu 2-3 ore, diminuând ulterior principalii indici de reproducţie (fecunditate, fertilitate, prolificitate).

În ceea ce priveşte fotoperiodismul, respectiv aplicarea „toamnei simulate“ cu 10-11 ore pe zi/lumină, aceasta se poate realiza prin prelungirea păşunatului de seară şi dimineaţa de la orele 5, precum şi prin menţinerea lor în zilele călduroase în saivane, cu obloanele temporar închise şi, eventual, prin păşunare cu precădere în zonele umbrite.

Monta timpurie a oilor prezintă avantajul efectuării de noi pregătiri pentru alt ciclu de reproducţie. De menţionat că această metodă se bazează pe acţiunea fluxului luminos care duce la secreţia de melatonină pe cale hormonală şi deci la stimularea activităţii sexuale.

Folosirea unor substanţe hormonale specifice declanşării estrului nu prea este recomandabilă, fiind costisitoare, iar rezultatele nesatisfăcătoare, aşa cum arată unele experienţe în acest sens, pentru că oile intră în călduri fără însă a stimula şi ovulaţia. Mai importantă este însă acea „hrănire timpurie separată a mieilor“ care stimulează dezvoltarea atât a tubului digestiv cât şi a echipamentului lor enzimatic, faunei şi florei microbiene care descompun nutrienţii din furajele consumate şi duc la înregistrarea de sporuri de greutate corporală ridicate. În acest scop se pune bază pe aşa-zisul „amestec unic“ măcinat format din ovăz, porumb, orz, tărâţă, şrot, praf de cretă, administrate la discreţie începând cu vârsta de 6-8 zile de la naşterea mieilor. Totodată, este cunoscut faptul că, în faza de sugar a mielului, alimentaţia insuficientă sau carenţată afectează în primul rând zonele şi ţesuturile cele mai importante pentru producţia de carne, fapt pentru care este necesar a se ţine seama de cerinţele stadiale ale dezvoltării ulterioare a mielului.

Deşi aceste elemente au fost semnalate insistent şi cu diferite ocazii de către noi, totuşi, în urma constatărilor din teren, rezultă că puţini crescători le respectă, fapt care conduce şi la reducerea numărului de miei subponderali care se comercializează neeconomic şi la export.

În concluzie, din datele statistice existente, cele cca 3 milioane de miei în general subponderali nu sunt cauzate de sacrificările numai de Sf. Paşti, ci şi de comercializarea lor neeconomică pentru sporirea mulsului oilor-mame, care şi în acest caz nu produc o cantitate mai mare de lapte din lipsă de selecţie şi de hrană corespunzătoare.

În ceea ce priveşte sacrificarea sezonieră de Sf. Paşti a mieilor, trebuie să continue, având în vedere că este un simbol, o ofrandă a prinosului de recunoştinţă faţă de divinitate din cele mai vechi timpuri, precum şi o componentă străveche a păstoritului, simbol al vieţii, fertilităţii, puterii şi bogăţiei pe care moşii şi strămoşii noştri le considerau ca un indiciu al bunei lor stări materiale. Dar aceasta nu înseamnă ca aceste sacrificări să se facă cu miei născuţi târziu, şi anume în martie-aprilie, neavând posibilitatea să înregistreze greutatea comercială cerută de minimum 20 kg decât numai în cazul supunerii lor îngrăşării de tip semiintensiv în special cu furaje dominant fibroase.

Prof. V. TAFTĂ, membru de onoare ASAS 

Abonează-te la acest feed RSS