Adama 04 mai 2020
update 2 Jun 2020

Lintea - o propunere pentru diversificarea asolamentului

Nevoia de a diversifica producția fermelor vegetale se vădește tot mai mult. Modificările climatice sunt deja evidente și fac ca, din ce în ce mai des, vremea să evolueze într-un mod imprevizibil. Perioade de secetă excesivă se instalează atunci când, de obicei, plouă și, dimpotrivă, atunci când tradiția vorbește despre perioade uscate, apar ploi în exces. Temperaturile evoluează și ele surprinzător, parcă invers decât ne-am obișnuit în ultimul secol. În această situație, una dintre soluțiile de a limita pierderile financiare produse de pagubele din culturi este de a diversifica paleta de plante prezente în asolamentul fermelor. Astfel, atunci când o cultură are condiții mai vitrege, alta poate avea exact ceea ce îi priește.

Pe lângă aspectul legat de managementul riscurilor, mai apare și acela legat de valorificarea unor nișe ale pieței. Împreună, cei doi factori pot conduce la o creștere frumoasă a rentabilității fermelor.

Un exemplu de cultură de nișă, care răspunde celor două comandamente enunțate mai sus, este lintea. Thierry Bourgoing, administratorul fermei Rominsem din județul Brăila, a experimentat această cultură și a împărtășit concluziile sale și colegilor săi din asociația AIDER.

Rentabilă și pe secetă

Ferma Rominsem exploatează o suprafață de aproximativ 2.500 ha, undeva la jumătatea distanței dintre Brăila și Buzău. În ultimii ani, asolamentul fermei a fost alcătuit din grâu, floarea-soarelui, rapiță, porumb, orz de toamnă, soia și linte.

„Lintea este o plantă frumoasă, care mie îmi place foarte mult. Crește înaltă de 25-30 cm, are o creștere nedeterminată și asta poate fi o mare problemă“, spune fermierul, cu mult umor. Discutând însă la modul serios, lintea este o plantă din familia leguminoaselor, care poate fi utilizată cu rezultate excelente în planurile de rotație a culturilor. În situația despre care vorbim, planta premergătoare a fost porumbul. După recoltare, s-a făcut o arătură de toamnă, la o adâncime de 30 cm. Semănatul s-a făcut în a doua jumătate a lunii martie. „Temperatura în sol trebuie să fie de cel puțin 6°C pentru a avea o răsărire optimă“, spune Thierry Bourgoing.

O altă chestiune la care fermierii trebuie să fie atenți atunci când aleg să cultive lintea ține de compactarea solului. „Este o plantă foarte sensibilă la compactare și la excesul de umiditate“, avertizează fermierul. Tocmai pentru a se asigura că lucrurile se vor desfășura în condiții optime, înainte de semănat s-au făcut două treceri cu combinatorul.

Semănatul s-a făcut cu un utilaj normal pentru păioase, aplicându-se o normă de cca 250 boabe/m², corespunzătoare unei cantități de 100 kg/ha. Adâncimea de semănat a fost reglată la 3-4 cm, cu un ecartament între rânduri de 16,5 cm. După semănat s-a făcut și o tăvălugire. S-au folosit semințe de linte roșie și Grimson

„Din păcate, încă nu s-a format o piață!“

„Deși este o leguminoasă care își captează azotul necesar din aer, am preferat, totuși, să aplicăm și o fertilizare cu complex 11-52, 100 kg/ha și 150 kg/ha de sulfat de amoniu. În acest fel am asigurat o dezvoltare rapidă imediat după răsărire“, a mai dezvăluit fermierul o parte dintre secretele sale.

Tot el ne-a povestit și despre cea mai mare problemă de care s-a lovit: „Nu există erbicide omologate pentru buruienile dicotiledonate, care să poată fi aplicate în timpul vegetației. Or, unul dintre riscurile cele mai mari ale culturii de linte este ca, în condiții de umiditate excesivă la începutul perioadei de vegetație, să apară o îmburuienare excesivă. Dacă se întâmplă așa ceva, recolta este pierdută!“.

Până la urmă, după semănat s-a făcut o erbicidare cu un amestec de 150 g pulsar și 500 g pendimetalin/ha. Împotriva gramineelor a fost folosit, în faza de vegetație, un erbicid pe bază de quizalofop metil tip Leopard, Targa cu doza de 1l/ha + adjuvant.

De asemenea, s-au făcut și două tratamente cu fungicide. Primul dintre ele la începutul înfloririi, cu un produs pe bază de: Cimoxonil + mancozebe + fos etil alumin, într-o doză de 1 kg/ha, combinat cu un insecticid pe bază de deltametrine, 0,3 l/ha.

Al doilea tratament s-a aplicat la ultima înflorire cu un produs pe bază de: Tebuconazol 0,5 l/ha, amestecat cu insecticid pe bază de lambda cyhalotrine cu doza de 100 gr/ha.

Un plus al acestei culturi este că nu necesită irigații.

În condițiile descrise, la sfârșitul lunii iulie, când s-a recoltat, s-a obținut o producție de două tone/ha.

„Problema cea mai mare legată de cultura de linte este desfacerea. În România nu s-a format încă o piață, la fel ca în alte țări din UE. Aici prețul este variabil, așa că nu se pot face predicții prea bune. În orice caz, este rentabilă, mai ales dacă luăm în calcul și celelalte avantaje legate de refacerea solului“, a conchis fermierul.

Alexandru GRIGORIEV

Lintea (Lens culinaris), sursă alternativă de proteină în hrana puilor de carne

Șrotul de soia este folosit ca sursă proteică de referință în industria de nutrețuri combinate pentru păsări. Cu toate acestea, piața șroturilor de soia înregistrează o mare fluctuație în privința aprovizionării, ceea ce conduce și la oscilații mari ale prețului de comercializare. Importurile de șroturi de soia necesită din partea țării noastre un efort valutar considerabil, afectând negativ balanța de plăți și încasări valutare, iar pe de altă parte se creează o dependență a sectorului avicol față de aceste importuri. Interdicția cultivării de soia modificată genetic în România și interzicerea utilizării făinurilor de origine animală (făină de peşte, carne, oase şi sânge) în alimentația păsărilor face și mai critică situația creșterii păsărilor în țara noastră.

Soia (Glycine max) este o plantă de cultură care nu întâlnește condiții climatice optime în țara noastră (excepție făcând unele zone din sudul țării) necesare realizării unor producții corespunzătoare cantitativ și calitativ. Pe de altă parte, eficiența productivă a șroturilor de soia în creșterea păsărilor este dependentă în mare măsură de eficiența tratamentului termic la care sunt supuse boabele de soia, în vederea distrugerii unor factori antinutriționali (de exemplu, inhibitorii de tripsină şi chimotripsină şi ureaza, substanţe inhibitoare care întârzie creşterea sau provoacă anumite tulburări metabolice). Tratamentul termic incorect aplicat (temperatură și timp de acțiune) duce la scăderea dramatică a gradului de utilizare a proteinelor din hrană de către păsări. În plus, acest tratament aplicat boabelor de soia generează cheltuieli suplimentare care, în final, conduc la creșterea costului de producție al nutrețului.

Pe plan mondial a crescut foarte mult interesul pentru a maximiza nivelul de utilizare a unor ingrediente proteice produse la nivel local, inclusiv a boabelor de leguminoase (Laudadio and Tufarelli 2010, Dotas și colab. 2014, Zdunczyk și colab. 2014, Koivunen și colab. 2016). În România, cultivarea și mai ales utilizarea boabelor de leguminoase (mazăre, fasole, linte, năut, lupin alb – liber de alcaloizi) în hrana păsărilor nu a fost și nu este promovată ca în alte țări, deși constituie o alternativă viabilă la șroturile de soia provenite din importuri, atât din punct de vedere bioproductiv cât și sub aspect economic și ecosanogen (aceste boabe prezintă avantajul că nu sunt modificate genetic și, în plus, conțin grăsimi bogate în acizi grași polinesaturați din seria omega-3, care sunt considerați benefici pentru sănătatea omului). Folosind ingrediente furajere alternative și durabile, pentru a substitui o parte din șrotul de soia poate fi una dintre strategiile de reducere a costurilor cu furajarea în sectorul avicol. În acest context este necesară evaluarea acestor surse alternative, de proteine cu valoare biologică ridicată, care pot fi disponibile pe plan local, sustenabile și, în același timp, și economice.

prel Linte 3 b

Lintea (Lens culinaris) devine disponibilă ocazional pentru industria de nutrețuri, în special atunci când aceste boabe sunt declasate calitativ pentru consum uman (cum ar fi: leziuni la îngheț, decolorarea sau deteriorarea boabelor). Aceste boabe nu prezintă nicio pro­blemă atunci când sunt utilizate ca hrană pentru păsări, de toate vârstele. Interesul pentru utilizarea boabelor de linte în alimentația puilor de carne se justifică în primul rând prin conținutul relativ ridicat în proteine (25,6-28,9%, per kg substanță uscată), a profilului în aminoacizi esențiali (în special lizină, 7 g/100 g proteina), dar mai ales datorită conținutului mic de factori antinutriționali comparativ cu soia și prin valoarea energetică ridicată (12,8 MJ energie metabolizabilă/kg). Totodată, boabele de linte reprezintă o sursă destul de bogată în săruri minerale (calciu, fosfor, fier asimilabil, zinc, seleniu etc.) și vitamine (tiamină, riboflavină și niacină).

IBNA Baloteşti, ca urmare a unor serii de experimente (program NUCLEU, proiect PN16-41.01.02, finanțat de Ministerul Cercetării și Inovării) efectuate pe pui broiler de găină (hibridul Cobb 500) în condiții de fermă, în Biobaza experimentală, recomandă utilizarea boabelor de linte (Lens culinaris, var. Eston și Anicia) în cantități de 200 g/kg nutreț de tip starter, cu posibilitatea creşterii nivelului de încorporare până la 400 g/kg la puii în faza de finisare (se înlocuieşte până la 58% din şrotul de soia, respectiv 41% din proteina nutrețului combinat).

Noile nutrețuri asigură atât menținerea performanţelor de creștere, a randamentului la sacrificare, dar mai ales obținerea unor produse avicole de calitate, prin îmbunătățirea caracteristicilor nutritive ale cărnii (piept, pulpe), în sensul scăderii ponderii acizilor grași saturați în favoarea celor polinesaturați, de tipul omega-3 (benefici pentru consumatori), comparativ cu nutrețul clasic (pe bază de șrot de soia). Totodată, se influențează pozitiv principalii indici de eficiență, respectiv rata de eficienţă a utilizării proteinei și rata de eficienţă a utilizării energiei. În plus, se reduce efortul valutar al României, prin reducerea importului de şrot de soia.

Dr. ing. Georgeta CIURESCU,

INCDBNA – IBNA, Balotești

Abonează-te la acest feed RSS