Bednar SWIFTERDISC octombrie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 15 Oct 2021

Ferma de capre Saanen a familiei Popa, investiție de 100.000 euro

Ferma de capre de lapte din rasa Saanen este una dintre ideile de afaceri care merită să fie luate în seamă de cei care se gândesc fie să își extindă business-ul agricol, fie să își facă intrarea în agricultură. Printre cei care au investit în caprele din rasa Saanen și au reușit să construiască de la zero o fermă este și Ionuț Popa care are un efectiv de 140 de capre adulte Saanen și lucrează în jur de 80 ha. Ferma este situată în comuna Bălțați, județul Iași, la numai 40 km de Iași; întreaga investiție în adăposturi, animale de rasă, centru de procesare a laptelui și echipamente a „înghițit“ până acum nici mai mult nici mai puțin de 100.000 euro. Investiția se va amortiza în timp, în maximum 10 ani.

De la Bălțată românească la Saanen

Vă prezentăm în continuare o familie cu o fermă de capre albe, trei angajați de mare încredere și un cățel năstrușnic, din comuna Bălțați, județul Iași. „Aventura noastră a început în 2012, când am plecat să muncim, ca mulți alți români, în Italia. Speram la o viață mai bună. Acolo am văzut pentru prima dată familii care moșteneau de generații câte o fermă de animale. Înțelegând ce tradiție au și cum reușeau ei să facă agricultură, deși solul de acolo nu era atât de fertil precum al nostru, ne-am întrebat: «De ce noi nu putem face la fel?» Un an mai târziu am decis să ne întoarcem acasă și să ne apucăm de agricultură. Am început cu câteva hectare de teren și un tractor. La început, parcă nimeni nu ne dădea nicio șansă. Și nu ne-a fost ușor. Până la urmă am reușit să arendăm teren, să ne cumpărăm utilaje și, pentru scurt timp, am încercat să avem și câteva văcuțe. Cred că este absolut necesar să îți produci singur furajele, de aceea am început cu terenul și în timp am extins suprafața ca să putem avea cerealele și plantele de nutreț necesare animalelor. Cum spuneam la început, am încercat și cu vaci de lapte, rasa Bălțată românească, dar din cauza dificultăților de comercializare (prețul era foarte scăzut, am prins și un an în care a fost secetă), era dificil să le întreținem și am fost nevoiți să renunțăm. Când au apărut copilașii, dorințele și prioritățile noastre s-au schimbat. Negăsind ușor prin împrejurimi nici lapte, nici brânză făcute în condițiile pe care ni le-am fi dorit, am decis să cumpărăm noi niște căprițe. După foarte multă documentare, am cumpărat de la un crescător în vârstă care le scria poezii patru exemplare din rasa Saanen. Așa am descoperit cu adevărat gustul laptelui și al brânzei de capră“, își începe povestioara fermierul ieșean.

„În prezent ne ocupăm cu creșterea caprinelor de lapte, lucrăm și o suprafață de teren de 80 ha, mai avem și un mic centru de prelucrare în care realizăm produse obținute din lapte din ferma noastră. Am realizat că trebuie să cumpărăm mai multe exemplare pentru că vrem să producem brânză și alte delicii sănătoase din lapte de capră“, ne spune tânărul ieșean Ionuț Popa.

Zilnic se procesează în jur de 270 litri de lapte

Crescătorul ieșean a ales rasa Saanen deoarece spune că este printre cele mai productive și nu este foarte pretențioasă. Efectivul este majoritar tineret, de aceea media este de 2 litri/cap animal/zi. Ca urmare, se procesează în jur de 270 litri de lapte/zi. „Am încercat cu un efectiv mai mic și am văzut că se aclimatizează și se acomodează la sistemul de nostru de furajare și de stabulație. Caprele nu sunt chiar atât de pretențioase, de aceea ne-am extins. În prezent avem 140 de capre, mai avem de anul acesta 20 de ieduțe, tineret, din care 35 sunt cu lapte. Ele au un potențial de până la 6 litri/zi; la noi în fermă în momentul de față avem mult tineret, media este undeva la 2 litri, dar contează foarte mult și furajarea. În această perioadă le dăm la discreție fân de lucernă, dar nu avem o rație foarte bogată pentru a obține o producție foarte ridicată. Din cauza secetei de anul trecut am avut dificultăți cu culturile de cereale și atunci am cam epuizat stocurile.“

crescatori de capre Saanen

100.000 de euro, doar partea de zootehnie și producție de lactate

Prima dată au început să vândă rudelor, amicilor, apoi alți doritori au început să apară. Încurajați de faptul că produsele lor aveau succes, au investit și mai mult. Familia Popa face mai multe tipuri de iaurt, brânzeturi și le comercializează pe Internet, unde clienții le lasă comandă, iar ei livrează de trei ori pe săptămână în Iași. „Am reușit să ne autorizăm pentru a aduce produsele noastre și în magazine, mai exact vrem să ducem produsele noastre la magazine de tip băcănii, cu produse naturale. Laptele este cel mai căutat pentru diversele beneficii, plus telemea, cașcaval, caș; avem și brânză cu mirodenii, cremă de brânză cu verdeață sau cu dulceață de afine. De asemenea, deținem un mic centru de procesare în care am investit și pentru care am cumpărat utilaje ce ne ajută să obținem produse de calitate. Până în prezent am investit în jur de 100.000 de euro doar pe partea de zootehnie și producție de lactate. Noi nu gândim pe termen scurt, de aceea am început cu puțin, am văzut că ne place; investiția nu se amortizează foarte repede, este de durată, e nevoie de cca 10 ani.“

Pe viitor: un adăpost modern cu o sală de muls

Pe viitor, familia Popa visează să își extindă ferma și să livreze o gamă cât mai variată de produse proaspete și sănătoase. „Ca tânăr la început de drum ai o incertitudine foarte mare, nu știi încotro să o apuci, dar am căutat și am descoperit ce îmi place să fac, cred că acest lucru este foarte important pentru a avea succes. Sunt foarte multe provocări de-a lungul drumului, iar, dacă îți lipsește motivația, satisfacția pentru ceea ce faci, nu poți să mergi mai departe când ajungi în momente dificile. Momentan nu facem brânzeturi maturate, am considerat că e necesar să prindem experiență, să avem o afacere care funcționează și de care suntem siguri că peste 5 ani va crește. De aceea nici nu am riscat să accesăm fonduri europene. Noi obișnuim să ne punem obiective mărețe, ne dorim să ne extindem, să construim un adăpost modern cu o sală de muls“, a încheiat Ionuț Popa, crescător de capre Saanen din Bălțați, județul Iași.

Beatrice Alexandra MODIGA

La ferma „Caprele Irinucăi“ din Iași s-a pus lacătul!

Irina Ciochină, antreprenoare din Iași care în urmă cu 10 ani a pus bazele afacerii „Caprele Irinucăi“, a decis să închidă ferma și magazinul din satul Șorogari, comuna Aroneanu. Principalul motiv care i-a determinat pe Irina și soțul său să închidă afacerea de familie, unde au investit peste 100.000 de euro, este lipsa constantă de personal. În anul 2020 firma se afla pe profit, spre deosebire de anul precedent, când era pe pierderi.

Până nu de mult, Irina Ciochină se ocupa de tot ceea ce înseamnă ferma „Caprele Irinucăi“ din satul Şorogari, comuna Aroneanu, județul Iași, o afacere pornită împreună cu tatăl său în anul 2012, care astăzi a ajuns la un efectiv de 120 capre cu lapte. Cu toate că a lucrat o perioadă bună în diverse corporații din Amsterdam și Bruxelles, a lăsat taioarele, tocurile, pauzele de cafea, team-building-urile, Excelul, PowerPoint-ul și analiza financiară pentru teiul de la poartă, țară și un vis devenit, între timp, realitate. „Această fermă s-a născut în primul rând din drag pentru natură și pentru animale, pentru dealurile verzi, pentru apropierea de tot ce e tradițional. Pot să zic că aceasta s-a născut din dorul meu de copilărie și de obiceiurile cu care am crescut. La țară, la bunicii mei în Vrancea, foarte departe de modernitatea zilelor de azi, de viteza lor nebună și de traficul aglomerat, am învățat că pământul e un dar de preț și că trebuie îngrijit și respectat. Animalele la fel, solicită multă muncă, dar te răsplătesc pe măsură. Nu era ușor de mers la fân sau la odaie, dar plecam la Iași mereu cu sacoșe pline de bunătăți. Apoi, părinții m-au luat la oraș, dar ani întregi de școală nu mi-au șters cu nimic atașamentul de locurile și obiceiurile din copilărie. Mulți ani am petrecut toate vacanțele acolo, verile nu erau tocmai ușoare, dar era foarte important pentru mine «să o ajut pe mamaia la treabă». Erau cu aer curat, cu cazemate prin pădure, cu alergături cu bicicleta, prins pește în pârâu, săniuș nu mai zic și câte și mai câte. Sincer, vorba lui Creangă, „îmi tresară și acum inima de bucurie“, ne spune Irina.

ferma capre

Fermă inspirată de meleaguri olandeze

Irina Ciochină și soțul său au înființat afacerea cu produse din lapte de capră în urmă cu 10 ani, după ce s-au întors din Olanda, unde erau plecați la muncă. Acolo au văzut că aceste produse sunt consumate de un număr mare de persoane și astfel le-a venit ideea să pună bazele unei afaceri și în România. S-au întors în satul Șorogari, comuna Aroneanu, județul Iași, au investit 100.000 de euro în fermă și în magazinul cu produse, iar interesul clienților pentru aceste preparate din laptele de capră nu a întârziat să apară. „Pe de o departe vindem lapte proaspăt, iar din lapte facem iaurt și chefir și o întreagă serie de brânzeturi simple sau în combinație cu verdeață și, mai inedite, cu dulceață de căpșuni sau ghimbir. În anii anteriori distribuția o făceam în oraș cu o mașină echipată și aveam diverse puncte de livrare prin toate cartierele Iașului, dar începând cu anul 2018 avem și un magazin.“

lactate capra

Faptul că erau preparate cu ingrediente naturale, erau sănătoase și puteau fi consumate și de copii a atras tot mai mulți clienți. Chiar dacă piața de desfacere nu a fost o problemă de-a lungul celor 10 ani de muncă în ferma din Șorogari, unde erau crescute 120 de căprițe, familia Ciochină a întâmpinat dificultăți în ceea ce privește forța de muncă. Deoarece nu au reușit să acopere toate nevoile dintr-o fermă, au decis să închidă totul și să încerce altceva din punct de vedere profesional, Irina și soțul său fiind de meserie IT-iști.

„Ne-au obosit și ne-au determinat să ne retragem“

Postarea de pe pagina de Facebook a Irinei Ciochină a strâns sute de comentarii din partea clienților care le-au transmis numai mesaje de încurajare. „Aventura noastră cu natura, iubire și căprițe se apropie de final. Vă mulțumim pentru toată încrederea, încurajările și susținerea acordate, au fost aproape 10 ani foarte frumoși și provocatori, am învățat incredibil de multe lucruri, chiar dacă multe dintre lecții au fost mai mult amărui. Lipsa constantă de personal, dar și schimbările bruște în relaționarea cu acesta ne-au obosit și ne-au determinat să ne retragem. Este un domeniu frumos, un lanț complex, de la firul ierbii la caserolele cu brânză din magazin. Acum, la final, suntem bucuroși că am avut ocazia să creăm ceva din toată inima, că am trăit atât de multe emoții și că am avut parte de lecții care vor rămâne cu noi pentru întreaga viață. Am avut momente de un curaj, o forță și reziliență de care nu ne-am fi crezut în stare, de bucurie nemărginită și speranță, dar am și plâns din toată inima, ne-am luptat cu frica, furia, dezamăgirea și cu deznădejdea. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru fiecare clipă, suntem recunoscători că ne-a adus aici și nu vom uita lecția de smerenie primită din lucrul cu pământul și cu animalele și nici răsăriturile superbe cu care ne-am început zilele în toți acești ani. Căprițele vor mai fi la noi în curte până pe 15 iunie, după care vom încheia producția și vom închide magazinul. Vă mulțumim pentru tot“, se arată în postarea de pe pagina de Facebook „Caprele Irinucăi“.

Beatrice Alexandra MODIGA

Doi tineri au investit 10.000 de euro într-o fermă de capre

Modi Denes-Szilvester și fratele său Tamas, doi tineri din localitatea Băița, județul Cluj, au o micuță fermă de capre, investiție care a ajuns la cca. 10.000 de euro. Ce rase de capre au, dar și ce producție de lapte valorifică tinerii aflăm în cele de mai jos.

„Fratele meu a început toată treaba aceasta pentru că i-au plăcut animalele de când era mic copil, iar într-o zi a zis că o să cumpere o capră. Și așa, cu animalul lângă noi, m-am îndrăgostit și eu. Între timp el a terminat școala profesională agricolă la Răscruci, județul Cluj, iar eu liceul și în prezent sunt student la USAMV Cluj, pe lângă activitatea din fermă. Așadar, mă ocup de ferma de capre împreună cu fratele meu și cu părinții“, ne spune Denes-Szilvester.

Familia Modi din Băița a început cu creșterea caprelor din anul 2014, iar în prezent au un efectiv de 95 de exemplare, din mai multe rase, mai adaugă tânărul crescător. „Am pornit la drum cu o capră, toată inițiativa a fost a fratelui meu mai mic și așa încet-încet am mărit efectivul. În 2018 am achiziționat încă 35 de capre și am început să valorificăm produsele făcute de noi. În acest moment avem un efectiv de 95 de exemplare, capre din rasa Carpatină care sunt ideale pentru climatul nostru, avem Alpine Franceze și Sannen care sunt foarte bune de lapte, dar sunt mai sensibile la boli. Avem metișe din aceste capre care se comportă bine din punctul de vedere al randamentului și al rezistenței. Furajarea constă în fân de bună calitate și lucernă, de două ori pe zi, dar și porumb, câte 1 kg/cap de animal împărțit în două mese. Ca tratamente pot spune că le deparazităm de 4 ori într-un an, le vaccinăm pentru Agalaxia contagioasa, pentru antrax, vaccin antirabic și coglavax, în ultima perioadă a gestației. O astfel de investiție doar poate începe de la 8.000 până la 10.000 de euro pentru a achiziționa animalele și utilajele necesare în afară de terenul pentru furaje.“

Primăvara tinerii crescători vând iezii de tăiat în perioada Paștelui, iar valorificarea laptelui către clienți se face pe bază de abonament, precizează clujeanul. „Producem caș simplu sau cu diverse condimente, de exemplu cu mărar, chili, usturoi și caș cremă. Produsele se livrează la domiciliu, iar perioada anului în care se face distribuția este de la începutul lunii aprilie până în octombrie. Avem o medie între 320 și 420 de litri de lapte/cap de animal, în perioada în care mulgem, și în jur de 20.000 de litri de lapte, pe perioada de procesare.“


„Sfatul pe care pot să-l dau celor care vor să investească într-o asemenea fermă este să o facă doar dacă iubesc acest stil de viață și au devotament și răbdare pentru că este o investiție de lungă durată; durează ceva vreme până când ajungi să te cunoască cumpărătorii și să prindă încredere în tine.“


Beatrice Alexandra MODIGA

Ferma de subzistenţă a familiei Mircu din împrejurimile Aradului

În ultimii ani, beneficiile consumului de lapte de capră au fost promovate intens, ceea ce a suscitat şi interesul multora pentru afacerile cu capre. În general, creşterea caprelor se face pur tradiţional, iar laptele obţinut este considerat un adevărat panaceu. În România, majoritatea fermelor de capre sunt mici, de subzistenţă, cu 30 până la 140 de capete, iar ca să merite comercializarea producţiei ferma de capre trebuie să numere cel puţin 25 de capete, ne spune Viorica Mircu, o crescătoare cu o astfel de fermă de subzistenţă din împrejurimile Aradului.

Creșterea caprelor a devenit una dintre principalele afaceri profitabile chiar după primul an de activitate. Poate şi pentru că laptele de capră este atât de sănătos pentru simplul motiv că acest animal îşi alege singur „meniul“. Din multitudinea de ierburi care cresc spontan pe păşuni, capra alege plantele medicinale şi fructele arbuştilor, ne spune arădeanca. „Noi suntem o familie extinsă, bunici, copii şi nepoți. Și, de când mă știu, în gospodărie am avut tot timpul animale. În urmă cu 10 ani am fost diagnosticată cu hepatită, apoi am urmat un tratament cu interferon timp de 1 an. În timpul tratamentului mi-am amintit că în copilărie aveam capre și că laptele acesta de capră este foarte sănătos. La un moment dat nepoții mei s-au gândit să cumpere o capră, dar mi-au adus și doi iezi. Laptele îl împărțeam toți, ne ajungea o cantitate foarte mică, apoi fiica mea a mai cumpărat câteva. Pe perioada tratamentului am băut lapte de capră și am mâncat diverse preparate; ulterior, la analize, virusul a fost nedetectabil“, ne mărturiseşte aceasta.

Ferma familiei Mircu este mai mult o fermă de subzistență, unde caprele sunt crescute natural, cu toate că producția este una redusă. „Viitorul fermei îl văd tot așa sau cu un efectiv mai mic de animale, cel mult 70. Soțul meu a spus că nu merge cu cinci capre la păscut și am mai cumpărat 20 de capre, ieduțe și un țap, dar ca preț erau mai scumpe decât acum. Și așa am ajuns la un efectiv de 140 de capete, pe care le iubim și le îngrijim întreaga familie. Produsele de la acestea le vindem local și pe comenzi, pot spune că este mai greu cu desfacerea pentru că suntem departe de oraș. Furajele le adună ginerele de pe terenul pe care îl cultivăm. Avem amenajată o mică stână într-un spațiu care nu ne aparține, dar când încep fătările le ducem acasă deoarece nu putem obține autorizație. Astfel spus, la un moment dat am dorit să vindem din ele, dar nu am avut cui. Avem mai multe rase, dintre care metiș Carpatină, Albă de Banat, Saanen, Anglo Nubiană, Alpină, recent și Boier“, adaugă Viorica Mircu.

Beatrice Alexandra MODIGA

Maidanul cu capre din Subcarpaţii de Curbură

Creşterea caprelor cât mai aproape de natură şi producerea de produse derivate din lapte, folosindu-se cele mai tradiţionale metode, este o dorinţă mai veche a lui Cristian Negoiţă, care încet-încet prinde contur. Acesta a părăsit Bucureştiul în anul 2009 şi s-a stabilit împreună cu familia în zona Subcarpaţilor de Curbură, între Vulcanii Noroioşi şi Ţara Luanei, pentru a avea un trai decent şi ulterior a se ocupa de creşterea caprelor.

Import de ţapi din linii excepţionale

Maidanul cu Capre este numele fermei, inspirat de locul unde sunt crescute caprele familiei Negoiţă, pe un deal departe de aglomeraţie şi poluare, în zona Subcarpaţilor de Curbură, între Vulcanii Noroioşi şi Ţara Luanei. „Am ajuns prima oară în acest loc în vizită, în toamna anului 2007, şi m-am îndrăgostit imediat de simplitate şi de verdele continuu. Pe atunci locuiam în Bucureşti, dar am fost afectaţi de criza din perioada 2008-2009, iar în primăvara anului următor am decis brusc să plecăm de acolo, mai ales că bunicul soţiei acuza complicaţii de sănătate. În acel an am început să creştem capre, achiziţionând doar două de la un cioban din zonă. Ulterior, am urmărit tradiţia locului unde caprele se ţineau la stână, iar noi luam laptele în rânduri. Cum îndrăgeam brânza de capre, am ajuns la concluzia că nu ne sunt suficiente doar aceste două exemplare şi de atunci am crescut efectivul continuu. În prezent, avem 36 de capre pe lapte, plus ieduţe de prăsilă, de la un an la altul. Mai târziu, în anul 2015, am cumpărat capre de rasă, iar de atunci încercăm să îmbunătăţim linia prin importul de ţapi din linii excepţionale. Am început cu Saanen, o rasă productivă de lapte, dar acum avem o metisare între Saanen şi Anglo-Nubian pentru ameliorarea carcasei. Încercăm să promovăm şi consumul de carne de capră“, ne povesteşte fermierul.

Din dorinţa de a avea totul cât mai natural, caprele sunt ţinute în grajduri, pe lucernă şi fân, cu toate că întreaga activitate este costisitoare. „Eu tot investesc de 6 ani în terenuri, grajduri, animale şi tehnologie pentru produsele din lapte. Este foarte important ce fel de produse vrei să obții. Noi vrem să ne îndreptăm în direcţia ecologică, de la producerea furajelor până la obţinerea produselor finite.

Şi aici vreau să spun că principala ţintă este brânza în diverse forme şi reţete: telemea, caş şi brânză dulce. Momentan suntem în perioada de învăţare şi de obţiere a certificatelor de producător, aşa că produsele merg spre prieteni şi cunoscuţi apropiaţi“, a mai adăugat crescătorul.

În România nu există facilităţi de nicio formă de ajutor de la autorităţi pentru micii producători, aşa că aceştia trebuie să se descurce singuri, spune Cristian Negoiţă. „Pentru viitor, ca orice crescător pasionat, îmi doresc să ne putem autosusţine din ce produce ferma, dar încă mai avem de investit. Pe lângă fermă, lucrez ca alpinist utilitar, de unde vin şi fondurile ce susţin familia şi, nu în ultimul rând, ferma.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Fermă de capre din... întâmplare

Georgiana Costan din comuna Rasova, judeţul Constanţa, a ajuns din întâmplare să crească capre... Dar acest lucru i-a prins chiar bine şi spune că este tot mai ataşată de cele 150 de capre din rasa Carpatină.

Carpatina – o rasă nepretenţioasă

„Împreună cu soțul şi cei doi copii, fetiţa de 9 ani şi băiatul de 6 ani, muncim cu drag la această micuţă fermă de familie, cu toate că ne descurcăm mai greu vara în perioada mulsului, dar nu ne plângem. Întreaga activitate a început în urmă cu nouă ani, când am organizat botezul fetei; atunci tatăl meu ne-a dăruit două capre, și apoi timp de trei ani am cumpărat iezi. În acest moment avem 150 de capete, pe care în fiecare an le întinerim. Legat de furajare le dăm în fiecare zi lucernă 15 baloţi, 1 sac de boabe de porumb şi paie“, ne povesteşte Georgiana Costan.

Rasa de capre este Carpatină, o rasă uşor de crescut şi întreţinut, nepretenţioasă şi rezistentă la orice condiţii climatice, iar pe lângă aceasta familia Costan are şi ţapi metişi din rasa Anglo-nubiană. „Fiind la început de drum, nu am ales neapărat rasa, persoana de la care am cumpărat iezii avea doar capre din această rasă, iar ţapii metişi de Anglo-nubiană i-am achiziţionat pentru că ne plăceau foarte mult urechile lor. Celor care vor să se apuce de o astfel de fermă le recomand răbdare (…), la noi este ataşarea faţă de animale; de exemplu, anul trecut în luna august le-am vândut, am zis gata, dar ce credeţi, după două săptămâni le-am cumpărat înapoi, nu am putut sta fără ele. O astfel de investiţie ne costă pe an cca 8.000 de lei baloţii, boabele ajung la 1.500 de lei, plus tratamentele în jur de 1.000 lei“, a mai adăugat  aceasta.

Există în zonă desfacere a produselor

Agavac şi Evomec sunt cele două tratamente care sunt administrate animalelor, în perioada de primăvara-toamnă. „Agavac-ul îl administrăm pentru a preveni agalaxia la capre; administrăm 1 ml pe cap de animal cu repetare după 15 zile. Evomec este pentru deparazitare internă şi externă, respectiv pentru căpuşe, păduchi, acelaşi dozaj ca la Agavac.“

Georgiana mai adaugă că are carnete şi atestate de producător şi pe baza acestora încheie diverse contracte pentru a-şi vinde produsele. „Valorificăm laptele, brânza şi iezii. Avem carnete şi atestate de producător, iar pe baza acestora am încheiat un contract cu fabrica Olympus din Braşov, dar avem şi un centru de colectare în sat, unde transportăm laptele. Pe an, obţinem undeva la 15.000 de litri pentru 100 de capre mulgătoare. Clienţii i-am atras prin preţul mic pe care l-am cerut pe kilogramul de carcasă, respectiv 16 lei, iar la brânză 15 lei.“


Carpatina este cea mai răspândită rasă de capră din România. Nu este pretenţioasă la climat și nici la condiţiile de furajare. Poate fi crescută atât pe pășune, cât şi pe stabulaţie. Prima fătare este la 2 ani şi prolificitatea este de 1-2 iezi pe fătare. Producţia de lapte este medie (200-250 litri obţinuţi într-o lactaţie de 200-240 zile, cu maxima de 800 litri şi un procent de grăsime situat între 4,5-6,5%, cu maxima de 10%), iar iezii au un spor destul de bun de creştere. Nu sunt sensibile la îmbolnăvire. Prolificitatea rasei este relativ redusă, încadrându-se între limitele 130-140%.

Beatrice Alexandra MODIGA

Afacere de succes cu lapte de capră, doi tineri vrânceni și-au făcut fermă cu rasa Carpatina

În satul Muncelu, localitatea Străoane, județul Vrancea, doi tineri visători, soț și soție, au visat anul trecut la o fermă de capre, iar anul acesta visul a devenit realitate. Marius și Alexandra Cazacu au în acest moment un efectiv de cca 120 de capre Carpatina, iar în viitorul apropiat, cu mult curaj, vor să depășească un număr de 250 de capre cu lapte, dar și să își deschidă o făbricuță de preparare a brânzeturilor.

Au început cu 80 de animale

Ferma de capre LactoRam are ca principal obiectiv producerea de produse lactate de capră 100% naturale, dar și comercializarea laptelui în starea lui naturală. Mica fermă a prins viață în anul 2018 dintr-o pasiune mai veche față de natură, aer curat, mâncare sănătoasă și animale, în mod special. „Mai exact, în luna ianuarie a anului 2018 ne-am hotărât să pornim pe acest drum, astfel încât într-o săptămână am cumpărat un vechi adăpost de vaci, împreună cu terenul aferent, dar și 80 de capre din rasa Carpatina, în satul Muncelu, la 5 km de orășelul Panciu, din județul Vrancea. Am pornit la drum cu 5.000 de euro, o bună parte din aceștia împrumutați, dar totul a mers ca pe roate și cu ajutorul domnului primar al localității, Vasile Zbarciog“, ne spune tânărul fermier.

Media pe fermă – 1,2 l/z

rasa de capre carpatina muls

Cei doi tineri încrezători au pornit cu dreptul într-o astfel de activitate, Marius, fiind absolvent al Facultății de Zootehnie, iar soția sa absolventă a Facultății de Horticultură, din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași, promoția 2016. „Practic, am ajuns inevitabil la celebra zicală: «Teoria ca teoria, pe noi practica ne omoară», fiind obligați în timpul studiilor să învățăm rapid și din mers lucrurile necesare administrării unei ferme zootehnice. Cu toate acestea, pot spune că ne-am descurcat deoarece în primul an am avut 60 de capre cu lapte, care îmi dădeau o producție medie pe cap de animal de 1.2 l/lapte/zi. Legat de produse, acestea sunt preparate de soția mea, iar anul trecut am ales să comercializăm telemeaua, cașul proaspăt, urda, o brânză frământată din lapte prins și lapte dulce cu diferite condimente, precum și laptele proaspăt crud, urmând ca în acest an să adăugăm și alte produse noi în «meniu». Distribuția produselor o facem pe comandă în orașul Panciu și localitățile limitrofe“, ne spune Marius.

Anul acesta cei doi au un efectiv de 125 de capre, din care 100 sunt pentru lapte, 3 țapi sunt Carpatini cu certificate de origine, iar restul tineret. Sistemul de furajere este unul diversificat și bogat, adaugă Marius Cazacu. „Sistemul de furajare pe timp de stabulație sau pe timp de iarnă se efectuează la iesle cu lucernă, borceag, fân de bună calitate, plus porumb boabe administrat în două tainuri, iar pe timp de vară caprele ies la pășunat pe o suprafață de 13,5 hectare/pășune, concesionată într-o zonă de deal cu o varietate foarte bună de plante, ideal pentru acest tip de animale, plus tainul pe care îl primește fiecare căpriță, în funcție de performanțele proprii, pe standul de muls“, mai adaugă micul fermier.

Următorul pas: o făbricuță de preparare a brânzeturilor

O astfel de afacere poate să difere ca investiție, în funcție de fiecare persoană în parte, precizează fermierul vrâncean. „Noi am ales să investim atât în confortul și în ușurarea muncii noastre, cât și în calitatea produselor, prin intermediul diferitelor utilaje. Pentru cei care doresc pe viitor să investească într-o fermă de capre le pot spune că întotdeauna va fi loc pe piață și pentru produsele din lapte de capră, mai ales că cerințe pentru produse naturale și de bună calitate există… doar trebuie să se înarmeze cu răbdare și să depună suflet în ceea ce fac. Legat de ce vom face noi în continuare, pot spune că avem planuri mari pe viitor deoarece vrem să ajungem la un total de 250 de capre cu lapte și să deschidem o făbricuță de preparare a brânzeturilor.  Suntem conștienți că toate le vom face prin forțe proprii, dar și cu răbdare și putere de muncă dată de la Dumnezeu“, a încheiat Marius Cazacu.

În scopul ajutorării persoanelor cu dizabilități, asociația Betania a preluat ferma de capre de la Găgești

Asociația Betania își duce mai departe proiectele și continuă să se extindă. Astfel, de ceva vreme, Betania a preluat ferma de capre Bettine, care este un proiect social ce oferă diverse activități pentru persoanele cu dizabilități care, în acest fel, au primit o șansă la o viață normală. „Brânza cu suflet“ de la Găgești, din județul Vaslui, are o istorie de peste 10 ani, povestea începând în anul 2007, când fundația româno-olandeză „Noi și Voi“, cu sediul în Bârlad, a cumpărat grajdurile fostului CAP din această localitate, cu intenția de a construi o fermă de capre. Modelul de organizare a fermei, precum şi cel de preparare a brânzei este olandez, mai exact al fermei Bettine din Olanda.

Ferma Bettine – o rază de speranță

De activitățile de zi cu zi de la ferma Bettine, care se află la 150 km de Bacău, se ocupă o mână de oameni care, doar datorită pasiunii lor pentru acest domeniu, reușesc să facă față cu brio provocărilor. Emil Petcu este pedagog de recuperare, el fiind cel care realizează calendarul de activități pentru beneficiarii fermei și le oferă suport psihologic necesar; totodată, el se ocupă și de bunăstarea efectivului de capre. Sandu Coman este „omul bun la toate“, iar pentru tot ce ține de reparațiile electrice, precum și de dezvoltarea și renovarea spațiului locativ pentru efectivul de capre și soluțiile tehnice la diverse probleme care apar el este omul potrivit. În schimb, de prepararea „brânzei cu suflet“ se ocupă Ionica Pavel.

Teodora Damoc este responsabila fermei și cea care, zi de zi, se află aici cu cei care au fost mai puțin norocoși în viață, ducând mai departe acest proiect. „Istoria Asociației Betania implică aproape 25 de ani de proiecte în domeniul social, al educației și al economiei sociale, iar ferma de la Găgești pur și simplu s-a pliat pe ceea ce facem și, prin urmare, a devenit o parte a ceea ce înseamnă Betania. Pe viitor, ne gândim să folosim experiența obținută și să replicăm acest proiect și în județul Bacău, mai exact în comuna Sărata“, a precizat Teodora Damoc.

Ferma a fost creată ca un spațiu dedicat persoanelor cu dizabilități. Astfel, interacționarea cu animalele, implicarea în activitățile de zi cu zi sunt metode terapeutice; practic, este vorba atât de terapie asistată de animale, cât și de terapie ocupațională, ne specifică Teodora. „Această misiune este păstrată și acum, prin colaborarea cu rezidenții Locuinței Protejate din Găgești, unitate a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului (DGASPC) Vaslui. De asemenea, dorim să arătăm comunităţii că tinerii cu dizabilităţi pot să facă parte dintr-un proiect mai amplu şi pot contribui la crearea unui produs de calitate, aşa cum este brânza de capră, produsă la ferma Bettine. Aceşti tineri trebuie să fie recuperaţi şi integraţi în comunitate, iar prin proiectul nostru asta încercăm să facem. În acest moment sunt 11 tineri cu diferite dizabilități care beneficiază de activitățile de la fermă. Au astfel posibilitatea de a socializa, de a interacționa cu animalele și de a primi produse pentru activitățile la care iau parte, respectiv curățenie, hrănirea animalelor, plus multe altele“, mai adaugă aceasta. La fermă se găsesc aproximativ 48 de capre, rasa Saanen. Aceste animale sunt considerate drept cele mai productive pentru că dau cea mai mare cantitate de lapte, ne specifică responsabilul fermei. „La acestea se adaugă și cei trei țapi, toți cu certificat de origine, și noua generație, care sunt un efectiv de aproximativ 35 de ieduțe. Când am preluat ferma, adică acum câteva luni, efectivul de animale era de 50 capre“, mai spune Teodora.

Linie de muls, moară, atelier de prelucrare

Totul se întâmplă cu veniturile proprii ale fermei, precum și cu implicarea financiară a Asociației Betania, plus fonduri provenite din alte activități, respectiv donații și sponsorizări. Mai ales că absolut toate utilajele din cadrul fermei sunt moderne, iar întreaga linie de mulgere este automatizată și spațiul este mai mult decât suficient pentru efectivul de animale actual. În același timp, moara permite reducerea costurilor prin producerea de mixture furajere în regie proprie, ceea ce contribuie în mod clar la echilibrarea cheltuielilor. Practic, aici mintea și sufletul sunt un tot, iar rezultatele se văd în ochii clientului mulțumit.

„La ferma noastră se produce «brânză cu suflet», după cum recomandă produsul clienții noștri, care cunosc misiunea proiectului nostru. Gama noastră de produse conține brânză proaspătă și maturată, precum și o serie de delicatese precum brânză cu nucă, brânză în parafină, brânză condimentată cu usturoi sau cu mărar“, mai adaugă cea care zilnic se preocupă de mersul bun al activităților.

Biotehnici de reproducție

La Găgești se dorește o creștere treptată și, în același timp naturală, a numărului de animale și, implicit, o creștere a producției de lactate. „Este posibil ca pe viitor să diversificăm și produsele, dar încă nu putem preciza cu exactitate care vor fi noile oferte ale Fermei Bettine. Un alt obiectiv este acela de a reuşi să intrăm cu produsele noastre şi în băcăniile din această regiune a ţării, unde se comercializează produse artizanale şi naturale. În ceea ce privește efectivul de capre, ne-am propus să le înregistrăm ca fiind de rasă și să ne înscriem în Asociația Națională a Crescătorilor de Caprine din România – CAPRIROM. Acest fapt va duce în timp la diversificarea surselor de finanțare fiindcă vom putea vinde țapi cu certificate de rasă, care sunt căutați de către crescătorii de capre. Totodată, vom putea beneficia de serviciile oferite de această asociație în ceea ce privește măsurile tehnice privind ameliorarea genetică, folosind biotehnici de reproducţie, în mod deosebit inseminarea artificială. De asemenea, ne dorim foarte mult să creştem calitatea serviciilor oferite către cei 11 beneficiari, prin angajarea a încă unui psihopedagog care să vină în întâmpinarea nevoilor lor.“

Un brand local la Găgești

Teodora Damoc și o mână de oameni care se ocupă de acest proiect au descoperit că în această zonă sunt fermieri care au reuşit să dezvolte produse lactate de o calitate net superioară. În acest sens, aceștia s-au gândit că pot accesa fonduri prin care să poată construi un brand local pentru produsele din comuna Găgeşti şi să se asocieze într-o cooperativă agricolă. Totodată, se dorește consolidarea relaţiei pe care aceștia o au cu Liceul Tehnologic „Ghenuţa Coman“ din Murgeni, județul Vaslui. „În momentul de faţă avem elevi care îşi fac stagiul de practică la ferma noastră şi care în vară vor lua parte la o vizită de studiu în Olanda, la ferma Bettine. Ne propunem ca pe viitor specialiştii de la această fermă să organizeze workshopuri pentru elevii liceului tehnologic, prin care aceştia să afle metodele practicate în zootehnie de către fermierii olandezi.“

Per ansamblu, ferma Bettine este un proiect complex care atinge mai multe laturi ale societăţii și care, cu siguranță, este o rază de speranță a acestor oameni. „Pe de o parte, avem latura socială prin care ne dorim ca beneficiarii noştri să fie integraţi în comunitate şi să spargem aceste bariere pe care societatea le-a ridicat în ceea ce îi priveşte şi, pe de altă parte, avem partea economică prin care trebuie să dezvoltăm un produs calitativ, care să respecte standardele de igienă şi calitate impuse de autorităţi şi, nu în ultimul rând, de cerinţele clientului nostru. Proiectul reprezintă o reală provocare pentru asociația noastră, dar rezultatele înregistrate deja ne dau curaj și speranță că, în viitor, vom reuși să atingem obiectivele propuse“, a încheiat Teodora Damoc, responsabila fermei.

Beatrice Alexandra MODIGA

GALERIE FOTO

  • Publicat în Social

A lăsat contabilitatea și informatica pentru o fermă de capre

Irina Ciorchină se ocupă de tot ceea ce înseamnă Ferma „Caprele Irinucăi“ din satul Şorogari, comuna Aroneanu, județul Iași, o afacere pornită împreună cu tatăl său în anul 2012, care astăzi a ajuns la un efectiv de 120 capre cu lapte și 30 de ieduțe. Cu toate că a lucrat o perioadă bună în diverse corporații din Amsterdam și Bruxelles, a lăsat taioarele, tocurile, pauzele de cafea, team-building-urile, Excelul, PowerPoint-ul și analiza financiară pentru teiul de la poartă, țară și un vis devenit între timp realitate.

Fermă… de drag și dor pentru copilărie

capre Irinuca a

– Cum a luat viață Ferma „Caprele Irinucăi“?

– Aceasta s-a născut în primul rând din drag pentru natură și pentru animale, pentru dealurile verzi, pentru apropierea de tot ce e tradițional. Pot să zic că s-a născut din dorul meu de copilărie și de obiceiurile cu care am crescut. La țară, la bunicii mei în Vrancea, tare departe de modernitatea zilelor de azi, de viteza lor nebună și de traficul aglomerat, am învățat că pământul e un dar de preț și că trebuie îngrijit și respectat. Animalele la fel, solicită multă muncă, dar te răsplătesc pe măsură. Nu era ușor de mers la fân sau la odaie, dar plecam la Iași mereu cu sacoșe pline de bunătăți. Apoi, părinții m-au luat la oraș, dar ani întregi de școală nu mi-au șters cu nimic atașamentul de locurile și obiceiurile din copilărie. Mulți ani am petrecut toate vacanțele acolo, verile nu erau tocmai ușoare, dar era foarte important pentru mine „să o ajut pe mamaia la treabă“. Erau cu aer curat, cu cazemate prin pădure, cu alergături cu bicicleta, prins pește în pârâu, săniuș nu mai zic și câte și mai câte. Sincer, vorba lui Creangă, „îmi tresară și acum inima de bucurie“.

Cum ziceam, au urmat ani de școală. Apoi de facultate. Am făcut FEAA, specializarea Contabilitate. Nu se făcea destulă matematică după părerea mea, iar mie îmi plăcea foarte mult, așa că am dat examen de admitere și la Informatică. Le-am terminat pe amândouă, la un an diferență. O vară am fost în Minnesota și alta în Alaska, cu Work&Travel. M-am îndepărtat mult de vacanțele de la Soveja, am crezut că au fost în trecut și acolo vor rămâne. Pentru a fi mai aproape de actualul soț am plecat din Iași și am lucrat un an în Bruxelles și doi ani în Amsterdam.

Eu aveam în cap ideea asta cu ferma de capre de mai mult timp. Nu-mi aduc aminte cum mi-a venit, îmi imaginam că mi-ar plăcea, dar oricum credeam că e pentru… viitor și pentru pensie. După un an de Amsterdam, tatăl meu a reușit să cumpere un teren lângă Iași. Căuta asta de mulți ani, pentru a investi în ceva banii economisiți. A fost un proces foarte lung și dificil. Terenurile peste tot sunt fărâmițate, proprietarii ba unul decedat, ba altul plecat din țară, ba moștenitorul al 6-lea nu era de acord să vândă. Ba nu e drum de acces, ba curent electric! Dar, după lupte grele, a cumpărat terenul. La scurt timp, soțul meu și-a schimbat job-ul pe unul care îi permite să lucreze de acasă și eu mi-am dat demisia.

Fermă inspirată de pe meleaguri olandeze

capre Irinuca b

– De unde a venit inspirația?

– În ultimele luni de stat în Olanda am vizitat multe ferme, în principal de capre; nu a fost un moment Evrika, dar s-au legat planurile. Le-am zis managerilor că mă întorc în România să îmi fac fermă de capre. Unii au zâmbit, au luat-o ca pe o glumă. Alții mi-au spus să mă duc „să îmi fac de cap“ dar să mă întorc, că au nevoie de mine. Unii colegi m-au privit cu neîncredere, alții cu ironie, alții cu invidie.

Și în vreo 3 luni de zile m-am întors acasă. Abia aici a început aventura: terenul era nelucrat de 15 ani de zile, cândva au fost acolo vii. O vară întreagă am avut oameni la lucru să scoată cioate, să niveleze, să taie boscheții, să facă drumuri și căi de acces. Tatăl meu este cel împreună cu care lucrez la acest proiect. El este în spatele lucrului cu muncitorii, planurilor de construcții și al tuturor elementelor de infrastructură. Este cel mai de nădejde și mai sincer aliat al meu în toată povestea asta. E cea mai frumoasă colaborare pe care am avut-o în viața mea și omul de la care învăț cele mai multe lucruri.

În anul 2012 am cumpărat primele 10 capre și 5 ieduțe. În afara zilei când am primit inelul de logodnă, eu n-am mai fost așa fericită în viața mea! Parcă câștigasem la loto. Am fost la muls a doua zi dimineață, zburam spre casă cu sticlele de lapte pe care le-am împărțit prin vecini, cum am făcut cam tot restul toamnei. Achiziția animalelor a fost un proces foarte dificil deoarece am făcut multe drumuri pe la diverse stâne, am întâlnit mulți oameni neserioși și animale chinuite. Acum avem 120 de capre cu lapte și 30 de ieduțe.

Am început cu capre românești, dar am avut tot timpul țapi de rasă, iar acum caprele noastre sunt metise frumoase, cam de generația a doua, a treia de Alpină franceză, anglo nobiala și zana. Caprele merg la pășune pe tot parcursul verii, de primăvara devreme până toamna târziu, dar primesc și tain, dimineața și seara la muls, tot timpul anului, în cazul nostru nu contează că au sau nu au mâncare pe deal... acasă obligatoriu primesc tain, ceea ce și susține o producție bună de lapte și, totodată, un lapte de calitate, cu un conținut de grăsime de peste 4%. Astfel, le dăm amestec de cereale, porumb, proteină din mazăre și ovăz, în funcție de ce este disponibil la momentul respectiv. În schimb, pe perioada de lactație în tain punem și tărâță. Deci, în principal tainul constă din cereale măcinate, iar hrana este compusă din pășunat sau, pe parcursul iernii, din fân, lucernă și borceag. Menționez că cerealele le achiziționăm, iar fânul îl producem noi.

capre Irinuca e

De asemenea, am construit o hală din panouri sandwitch, pe structură de fier și cu centuri din beton. În capătul ei se află o anexă cu birouri și camera de pre­parat lactate. Ne-am construit stand de muls și am cumpărat aparat. Nu m-ai zic că ne-am „luptat“ cu caprele să învețe să urce pe stand și am reușit. Nu avem chiar toate utilajele necesare, dar ne străduim să lucrăm absolut tot terenul și să-i valorifică la maximum potențialul.

– Ați accesat fonduri europene sau ați început cu resurse proprii?

– Am alergat câteva luni după actele pentru un proiect european, am cheltuit o groază de timp, energie și bani, dar nu a fost să fie. Finanțarea se dădea pentru capre de carne, ne-am străduit să facem proiectul să iasă pentru lapte, dar am primit răspunsul abia un an și ceva mai târziu. Eu n-am venit acasă să stau să aștept, și am început treaba. Am realizat totul cu fonduri proprii, cu economiile părinților mei și ale noastre din Olanda. Anul următor ne-am căsătorit și din banii de la nuntă ne-am luat plug și semănătoare. Voi ține minte toată viața asta și sunt mândră mai ales de semănătoare deoarece mi se pare că are o anumită încărcătură simbolică pentru început de drum. Greu și frumos în același timp!

Investiția inițială a urcat la peste 100.000 euro, iar aproximativ 30.000 euro a costat doar tractorul cu care am început, restul utilajelor le-am cumpărat second-hand, respectiv: plug, semănătoare, două cositori, greblă și ce ne mai trebuia pentru fân. Inițial ne-am luat și semănătoare de prășitoare pentru porumb deoarece în primii ani cultivam și porumb, dar nu am mai făcut față deoarece nu-l stropeam cu nimic și trebuia să avem oameni la prășit.

– Ce producție aveți zilnic? Și cum are loc distribuția?

– În momentul de față avem aproximativ 200 l de lapte/zi. Pe de o departe vindem lapte proaspăt, iar din lapte facem iaurt și chefir și o întreagă serie de brânzeturi simple sau în combinație cu verdeață și, mai inedite, cu dulceață de căpșuni sau ghimbir. În anii anteriori distribuția o făceam în oraș cu o mașină echipată și aveam diverse puncte de livrare prin toate cartierele Iașului, dar începând de anul acesta avem un magazin în centru, lângă muzeul de Istorie Naturală, și produsele de la fermă le aducem la magazin și cam atât.

– Unde ați întâmpinat cel mai mult probleme și ce perspective de viitor aveți?

– Cel mai mult am întâmpinat probleme la ajutorul pe care îl avem din partea oamenilor, ne vine foarte greu să găsim oameni serioși, care să se țină de treabă, să-și respecte cuvântul. Noi avem în total 16 ha de pășune, dar sunt cca 4 ha ocupate cu hala caprelor, tabăra de vară, fânarul, moara și tot ce ne mai trebuie, deci ne rămân 10-12 ha de fâneață, din care am pus lucernă, borceag, iar cu fâneață am rămas destul de puțin deoarece nu este chiar atât de hrănitoare. Pentru că nu scoteam producție bună, am arat și am reînsămânțat-o și de aceea mergem mai mult pe lucernă, sparcetă și borceag. Pe viitor am vrea să reducem efectivul de animale și, eventual, și producția din cauza lipsei de personal deoarece îmi vine foarte greu. Cu toate că aș avea nevoie de 4-5 oameni, momentan am trei persoane ziliere.

Beatrice Alexandra MODIGA

Despre proiectele IBNA: Proiectul „CAPRIPLUS“

„Realizarea de lapte materie primă și produse lactate de capră îmbogățite în acizi grași polinesaturați, folosind ingrediente locale“ (2016-2018)

Acest proiect este de tip PTE (transfer la agentul economic); conform condițiilor de finanțare, aceste proiecte sunt derulate de către un operator economic (care coordonează proiectul) împreună cu un institut de cercetare, care valorifică (prin transferul de soluții tehnice către mediul economic) rezultate ale unor cercetări anterioare. În cazul proiectului CAPRIPLUS, finanțat de către UEFISCDI, prin contractul 26PTE/2016, consorțiul este format din SC Conțești – Agricultură – Industrie – Comerț SRL din Conțești, județul Dâmbovița (http://agrivalahia.ro), Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – IBNA Balotești (www.ibna.ro) și USAMV București, Facultatea de Zootehnie (http://www.zootehnie.ro/).

Înscris pe coordonatele politicii IBNA Balotești de a veni permanent în sprijinul fermierilor cu soluții la noile tendințe și provocări ale sectorului creșterii animalelor, proiectul CAPRIPLUS a fost generat de cercetări anterioare ale institutului, realizate prin proiecte naționale și internaționale (PUFA-RUM, FP7 SOLID, PN-II COFSOLID), pe care institutul le-a inițiat ca răspuns la solicitările de soluții tehnice îndreptate spre îmbunătățirea calității produselor animale, în acest caz – laptele de capră.

În multe părți ale lumii, inclusiv în România, unde sectorul creșterii caprinelor a fost relansat, laptele de capră și subprodusele derivate din acesta joacă un rol important pe plan economic și social. Proiectul CAPRIPLUS are ca punct de plecare conceptul potrivit căruia calitatea grăsimii din lapte, respectiv conținutul în acizi grași polinesaturați, în special CLA și raportul omega 6: omega 3, poate fi influențată prin furajare. În acest sens, proiectul vizează obținerea de lapte materie primă și produse lactate din lapte de capră cu valoare adăugată, respectiv realizarea de produse lactate premium, ce se încadrează într-un segment de piață care este încă în creștere. Etichetarea „îmbogățit natural în acizi grași polinesaturați“/„în CLA“ sau „în omega 3“ aduce evidente avantaje comerciale pe o piață a produselor lactate din ce în ce mai saturată.

Pe lângă identificarea și testarea unei soluții tehnice (strategie de furajare) fezabile, problemele pe care proiectul își propune să le rezolve sunt multiple: costul de producție al produselor premium este mai ridicat (trebuind să fie identificat pragul de rentabilitate – inputuri versus rezultate); strategiile de furajare trebuie să fie aplicabile pe termen lung; produsele premium trebuie furnizate în ritm constant (pentru a putea dezvolta o strategie de produs); o proporție mai ridicată de grăsimi nesaturate poate induce scăderea timpului de raft (oxidare mai rapidă, ce trebuie contracarată); este obligatoriu ca furajarea specială să nu antreneze modificări organoleptice nefavorabile sau să afecteze caracteristici tehnice relevante pentru procesarea laptelui (randament etc.).

Pe lângă adaptarea rasei Murciano-Granadina din Spania la condițiile din țara noastră, acțiune inițiată acum 3 ani, beneficiarul proiectului, Contești Agricultura Industrie Comerț (AGRIVALAHIA), vizează și lansarea de noi produse lactate, precum și consolidarea capacității de inovare în domeniul său de activitate (agricultură/zootehnie). Obiectivele derulării proiectului sunt atât diversificarea producției, obținerea de valoare adăugată, cât și creșterea eficienței economice prin inovare etc.

În ceea ce privește obiectivele IBNA, tehnologiile de manipulare a profilului de acizi grași din lapte și implicit din produsele lactate, vor fi validate nu doar la nivel de laborator (etapă realizată deja de către IBNA Balotești), ci și în mediul industrial, mai precis în ferma zootehnică a firmei Contești Agricultura Industrie Comerț, în condiții de practică zootehnică.

Pentru informații tehnico-științifice puteți contacta pe dr. Cătălin Dragomir (IBNA, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.); pentru informații asupra proiectului puteți contacta pe ing. Constantina Cozmaciuc (CAIC, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.). De asemenea, puteți vizita pagina web a proiectului: http://agrivalahia.ro/?page_id=95

Mihaela Hăbeanu, Cătălin Dragomir, Smaranda Toma

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală (IBNA)

Două rase de capre recomandate pentru producția de lapte

Alpina Franceză

Rasa Alpină Franceză a atras atenția fermierilor din toată Europa datorită celor două caracteristicii definitorii: producția de lapte și adaptabilitatea la orice condiții de mediu. Originară din Munții Alpi, această rasa a rezultat în urma încrucișării caprelor Sannen cu rasele locale, iar în acest moment are o largă răspândire în Franța reprezentând mai bine de jumătate din efectivul de caprine.

Caprele din rasa Alpină Franceză sunt robuste și rezistente în special datorită articulațiilor bine dezvoltate. Greutatea femelelor este cuprinsă între 60-70 de kilograme, iar înălțimea la greabăn este de aproximativ 75 cm. Masculii pot ajunge chiar și la greutatea de 95-100 kg, iar înălțimea la greabăn situându-se 85-100 cm. În Franța, exemplarele autentice sunt de culoare roșcată cu negru pe față și în partea superioară a corpului, precum și pe coadă, dar și partea exterioară a membrelor, însă în alte zone au rezultat de-a lungul timpului și capre albe, gri, cafenii, negre sau maro. Au părul scurt, urechile sunt dreptate cu textură fină și au o dezvoltare medie.

Chiar dacă prin denumire rasa face trimitere către zonele montane, la noi în țară caprele se regăsesc atât în fermele din zonele de munte unde dispun de mai multe pășuni și fânețe, cât și în zonele de deal și câmpie unde stau mai mult timp pe stabulație. În ambele cazuri producția de lapte îi mulțumește pe crescătorii de animale, media depășind 700 de l/an, iar procentul de grăsime de 3,5% indică calitatea pentru care este apreciat. Ugerul este bine dezvoltat, poziționarea și forma acestuia permițând mulgerea mai facilă cu mașini de muls.

Murciano Granadina

Capre rasa Murciano Granadina

Cunoscută la noi în țară sub numele de Murciana, rasa Murciano Granadina este originară din Spania și a ajuns să fie crescută de fermierii din toate colțurile lumii. Se cunosc două varietăți ale acestei rase: Veguesi – originară din ținuturile de şes, bine irigate și Montana – originară din zonele muntoase. Capra Veguesi produce o cantitate de lapte mai mare decât Montana.

Murciana este o rasă crescută atât pentru lapte, cât și pentru carne și se adaptează ușor la condiții climatice aride. Femelele sunt mai mici comparativ cu cele din alte rase, la maturitate greutatea lor fiind cuprinsă între 30-50 kg. Același principiu se observă și la masculi, aceștia ajungând la greutatea de 50-60 de kg. Corpul este acoperit cu păr de culoare neagră sau maro, la femelele este mai scurt și mai subțire, în timp ce la masculii este mai lung și mai rezistent. Masculii prezintă și o barbă pronunțată și o pereche de coarne. Urechile sunt de dimensiuni medii, drepte, iar coada este scurtă. Producția de lapte ajunge la 500 de litri de lapte în 280 de zile de lactație. În ceea ce privește calitatea, studiile indică 5,3% grăsime și 3,4% proteine.

Loredana Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 21, 1-15 noiembrie 2016 – pag. 38

Abonează-te la acest feed RSS