reclama youtube lumeasatuluitv
update 24 Feb 2020

Proteina, un factor critic în diminuarea stresului din criza de înțărcare la purcei

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – Balotești

Înțărcarea și perioada imediat următoare (post-înțărcarea) reprezintă o etapă critică pentru porc, mult mai dificilă decât pentru alte specii, perioadă în care natura și calitatea furajelor au o influență esențială asupra dezvoltării sistemului digestiv și de apărare imună. Separarea de scroafe, trecerea de la laptele matern care le asigură protecție imună la hrana solidă și incompleta dezvoltare a sistemului digestiv și enzimatic conduc la un comportament anorectic și agresiv imediat după înțărcare, purceii refuzând să mănânce în primele zile, ceea ce duce la creșterea sensibilității lor la infecții cu Rotavirus și E. coli. Pierderile economice pot fi importante pentru crescători.

Dincolo de aspectele legate de stresul de înțărcare, cercetările din ultimii ani au evidențiat faptul că sindromul postînțărcare poate fi asociat cu nivelul ridicat de proteină în rețetele de nutreț combinat starter care poate fi un substrat pentru proliferarea bacteriilor patogene (Kim et al., 2012). Se consideră că un aport mai mare de proteină îmbunătățește răspunsul imun al purceilor în această perioadă și asigură necesarul optim de aminoacizi care stau la baza sintezei tisulare de proteină (Stein, 2006), putând facilita de asemenea trecerea de la hrana lichidă, bazată pe laptele matern care conferă purceilor protecție împotriva infecțiilor bacteriene, la hrana solidă de tip starter, bazată pe diferite surse de proteină, grăsime și carbohidrați. Un exemplu uzual este folosirea plasmei uscate cunoscută pentru rolul deosebit în îmbunătățirea imunității purceilor, fiind o sursă importantă de imunoglobuline (Pierce et al., 2005, Stein, 2006).

Un studiu realizat în INCDBNA Balotești pe purcei hibrizi TOPIGS a investigat efectul a trei niveluri de proteină asupra performanțelor acestora în perioada post-înțărcare.

Purceii repartizați randomizat în 3 loturi omogene au primit nutreț combinat incluzând:

1) nivel de proteină și aminoacizi esențiali la nivelul cerințelor pentru această categorie de vârstă, respectiv 18,5% proteină brută, 1,2% lizină brută și 0,72% metionină + cistină brută;

2) nivel de proteină redus cu 12% față de cerințe, dar cu nivel de aminoacizi la nivelul cerințelor;

3) nivel de proteină și aminoacizi redus cu 12% față de cerințe.

Rezultatele au arătat că performanțele purceilor nu au fost afectate de reducerea nivelului proteic. În schimb, au fost diminuate în cazul reducerii nivelului de aminoacizi. Probele de sânge prelevate în maternitate (înainte și după separarea de scroafe) după înțărcare și transfer au pus în evidență faptul că nivelul de cortizol, ca indicator de stres, a crescut cu 22%, iar la o săptămână după înțărcare acesta a scăzut cu 5% față de cel înregistrat în maternitate înainte de separarea de scroafele-mame (1,64 µg/dL vs. 1,76 µg/dL). În ceea ce privește vitamina E, un alt indicator de stres valoros, tendința a fost similară ca în cazul cortizolului. De remarcat este faptul că, în cazul reducerii nivelului proteic, pe fondul menținerii aminoacizilor la nivelul cerințelor, scăderea nivelului de cortizol la 7 zile după înțărcare a fost mai mică (4,4 ori) comparativ cu lotul cu nivel proteic la nivelul cerințelor.

Compoziția hranei constituie unul dintre factorii esențiali care pot contribui la diminuarea efectelor negative ale stresului cauzat de criza de înțărcare. Reducerea nivelului de proteină, dar cu menținerea nivelului de aminoacizi la nivelul cerințelor (proteina funcțională), poate constitui o strategie acceptabilă pentru menținerea stării de sănătate a purceilor după înțărcare.

Ionelia ȚĂRANU și Mihaela HĂBEANU

Stresul de înțărcare a purceilor influențează dezvoltarea ulterioară

Înțărcarea este un proces sensibil care trebuie adaptat cerințelor purceilor în funcție de tehnologia aplicată, de aclimatizarea la cerințe noi, precum și la condițiile de întreținere și destinația acestora. Tindem ca în sistem intensiv să agreăm „ideea de înțărcare timpurie“ ce variază între 24-28 de zile. Vorbim desigur de o „înțărcare corect efectuată ce va urmări obținerea de purcei sănătoși, viguroși, dar nu uităm și de condiția scroafei, să nu fie afectată prin epuizare și slăbire. Se urmărește îndeaproape ca „înțărcarea“ să fie în funcție de numărul purceilor și de starea fiziologică a lor și a mamei. Stresul de înțărcare apare din lipsa mamei, ca urmare a schimbării alimentației și a locației, respectiv mutarea în compartimentul „creșă“. Vorbim astfel de prea multe schimbări în viața micuțului porc care va trebui să se adapteze noilor cerințe de viață.

Sistemul digestiv al purceilor este firav, nepregătit pentru administrarea de furaj uscat; aici vorbim de furaj de bună calitate PRESTARTER cu adaos de lapte praf îmbunătățit, adaptat cerințelor energetice ale acestora, administrând cantități mici în 2-3 tainuri/zi, la care adăugăm cel puțin o masă sau două cu orz proaspăt prăjit care mărește „palatabilitatea“ la nivel bucal, asigurând astfel atât o plăcere de a consuma, cât și o protecție la nivel digestiv (intestinal). Pentru că știm că în această perioadă apar probleme digestive (diareea purceilor) îmbinăm astfel plăcerea de a consuma cu precauția de a întâmpina aceste probleme. De precizat că trecerea de la „laptele matern“ la furajul propriu-zis trebuie să fie treptată întrucât furajarea ulterioară își va pune amprenta pentru viitor în perioadele de creștere și îngrășare. Recomand folosirea de vitaminizări în grup cu ANKASEC, SUPRAVITAMINOL, JECUPLEX, DUPHALITE pentru 3 sau 5 zile în apa de băut. La nevoie, pentru purceii sub greutate recomand folosirea de multivitamin injectabil intramuscular de 1-2 ml/cap timp de 3 zile și soluții RINGER administrate subcutanat în pliul iei cu precauție 1-3 ml/la fiecare picior timp de 1-3 zile. Fiind o perioadă „sensibilă“, trebuie să o tratăm cu seriozitate întrucât aducem un „plus valoare“ știind că 0,5-1,1 kg în plus la înțărcare ne pot asigura fără dubii 10 kg în plus la livrare. E necesar să ținem cont ca purceii să beneficieze de atenție sporită dacă ne dorim să reducem pierderile și, implicit, să creștem câștigurile.

Popularea în îngrășătorie, reguli minime de asigurat

Popularea purceilor în sectorul îngrășătorie necesită asigurarea minimă a condițiilor de microclimat și biosecuritate. Greutatea purceilor este un factor principal în asigurarea indicilor de temperatură, umiditate și a curenților de aer, media trebuind să fie între 25 și 30 kg greutate vie. În situațiile în care popularea se face sub 25 kg, media lotului va necesita atenție deosebită; în special temperatura, care ar trebui să fie în prima zi de populare 24°C sau chiar 24.5°C. Amintim aici că sunt fermieri care nu au surse de căldură în compartiment în mod constant asigurând încălzirea doar la început, apoi renunță și spun că animalele își produc singure căldura biologică. Se procedează acum la formarea de grupuri mari de porci tineret la îngrășat în boxa comună de 400 cap (sisteme de creștere porci Polonia – sistem de furajare lichidă Wesstron). Un alt aspect important îl constituie așternutul uscat pe boxa ANKASEC sau STALOSAN, cu rol antimicrobian și de a menține uscat patul sau suprafața de odihnă. Așa cum sunt învățați la început, purceii își vor forma obiceiul. Furajarea are un rol primordial astfel încât trecerea să se facă treptat de la grower, categoria specifică la intrarea în îngrășătorie, spre cealaltă categorie, respectiv finisher sau faza finalizării. Câteva amănunte despre Finisher categoria 30-60 kg cu specificații Energie metabolică 2.300 kcal/kg și PB – 16% (proteina brută) furaj compoziție grâu, porumb, șrot soia, șrot floarea-soarelui, carbonat de Ca premix vitamino-mineral PVM, sare. Urmează apoi finisarea finală cu specificații EM – 2.300 kcal /kg cu proteina brută – 15% și ca furaj compoziții identice.

Ținem cont la popularea în îngrășătorie ca la primirea purceilor timp de 24 de ore să nu intervenim deloc asupra grupării pe categorii de mărime și stării de sănătate (lotizarea). Încă de la primire ducem în boxele de izolare, care sunt de obicei pe rândul din mijloc pe capăt, calde și ferite de curenți de aer, porcii care sunt șchiopi sau care au diverse probleme medicale vizibile. Aranjarea (lotizarea) de a doua zi se face astfel: la intrare în compartiment (400 capete), boxele din față sunt cele mai mari (plus variante), apoi sunt cei mici pe mijloc și la capete cei mijlocii ca mărime. Îi notăm cu creion marker sau cu spray marker pe toți cei care au probleme digestive apărute în urma stresului de transport sau a alimentației adaptate perioadei de drum, precum și pe aceia care au probleme respiratorii (tuse și respirație greoaie, dispnee). Nu intervenim imediat cu tratamente colective (antibiotice), ci doar cu tratament individual după 2 sau 3 zile la cei care au afecțiuni digestive (tilozina și oxitetraciclină). În acest caz recomand: enteroferm – probiotic concentrat pentru stabilizarea microflorei intestinale, care are ca efect scăderea incidenței diareelor, ajută la creștere și susține protocoalele terapeutice. Recomand vitaminizarea în grup în apa de băut (medicator) și în furaj semilichid încă de la populare, maximum 7 zile în care se administrează câte 4-8 ml/10 capete următoarele produse Ankaselevit, supravitaminol, aminovit. Vitaminele au un rol foarte important, fiind folosite în: combaterea stresului cauzat de mutări, schimbări de temperatură, schimbări în alimentație, regrupări, lotizări, aclimatizarea având ca efect benefic apetit crescut, îmbunătățind absorbția hranei și mărind viteza de creștere. În cazul lotizării, apar de regulă dispute între animale pentru stabilirea ierarhiei de grup. În acest caz folosiți spray amar sau furaj proaspăt aruncat pe animalele din boxă. Însă, atenție asupra furajării, să nu fie în exces, ci res­trictiv întrucât apar frecvent prolapsuri rectale din cauza agresivității în boxă. Este o perioadă care presupune și adaptarea animalelor la locație, furaj, boxă.

IMPORTANT!

Folosiți furaj proaspăt de calitate adaptat nevoilor categoriei de porci. Administrați în primele 7 sau 10 zile de la populare oxid de zinc. Acesta are rol important în eliminarea stresului, previne diareea după înțărcare, zincul fiind un element important în sinteza proteinelor și menține protecția în imunitate.

Loredana MOCANU -  ing. zootehnist, administrator CATLOR CONSULTING SRL BRĂILA,

Telefon: 0758.674.671

Soluție nutrițională pentru combaterea inflamației intestinale la purceii aflați în perioada post înțărcare

Creșterea suinelor este o sursă importantă de venituri pentru zootehnia din România și din Uniunea Europeană. După cum se știe, înțărcarea este o perioadă foarte dificilă pentru purcei, în care natura și calitatea furajelor au o mare influență asupra dezvoltării sistemelor digestiv și imunitar. Cercetările au arătat că perioada post înțărcare la purcei este corelată cu creșterea amplitudinii răspunsului inflamator la nivel intestinal. Această stimulare a proceselor inflamatorii este asociată cu tulburări digestive, slăbirea organismului, susceptibilitate crescută la infecții și, în consecință, cu pierderi economice. Odată cu interzicerea antibioticelor ca promotori de creștere și de prevenție în cadrul Uniunii Europene, multe cercetări s-au axat pe investigarea unor soluții nutriționale alternative de prevenire sau reducere a afecțiunilor intestinale și a mortalității purceilor aflați în perioada post înțărcare. Datorită acestor necesități și în țara noastră a apărut nevoia de a pune la punct strategii nutriționale noi și inovatoare pentru ca industria creșterii suinelor din România să își mențină și chiar să își îmbunătățească competitivitatea în Europa și pe piața mondială.

Din perspectiva nutriției animale, controlul inflamației locale este o provocare din punctul de vedere al managementului afecțiunilor intestinale pe perioada post înțărcare. În acest sens, în cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – INCDBNA – IBNA Balotești este intens studiată posibilitatea de suplimentare a recepturilor de nutreț combinat destinat purceilor aflați în perioada post-înțărcare cu ingrediente bogate în compuși bioactivi cu activitate antiinflamatoare și antimicrobiană.

Una dintre soluțiile alternative, necostisitoare, de aditivi alimentari cu potențial antimicrobian ce poate fi utilizată în hrana administrată purceilor în perioada post înțărcare sunt reziduurile vinicole (tescovina sau borhot de struguri, turte de semințe de struguri). Analizele chimice realizate de specialiștii din INCDBNA Balotești au pus în evidență prezența în tescovina uscată și în turtele de semințe a unui conținut mare de acizi grași polinesaturați omega-6 și de polifenoli (taninuri, antociani, flavonoide, acizi fenolici). S-a constatat că, din struguri, la procesarea vinului, cea mai mare concentrație de poli­fenoli rămâne în tescovină (cca 70%) și doar 30% trece în vin. Polifenolii reprezintă de fapt antioxidanţi care ajută organismul uman/animal să lupte împotriva agresiunii factorilor interni/externi, generatori ai stresului oxidativ și inflamației.

Studiile realizate în INCDBNA Balotești pe purcei aflați în perioada post înțărcare au demonstrat că includerea unui procent de 5% tescovină uscată în receptura de nutreț combinat a dus la ameliorarea inflamațiilor intestinale tranzitorii. În acest sens, analizele genetice și biochimice au arătat că receptura de furaj cu tescovină are efecte de modulare a statusului inflamator, reducând nivelul unor molecule care au rol important în inițierea și propagarea proceselor inflamatorii. De asemenea, aceleași studii au demonstrat că tescovina, prin intermediul compușilor polifenolici, are activitate antioxidantă, reducând nivelul moleculelor implicate în generarea radicalilor liberi, inhibând astfel acutizarea inflamațiilor la nivel sistemic și la nivel intestinal. Această reducere a amplitudinii și extinderii proceselor inflamatorii are rol benefic asupra stării generale de sănătate a animalului, acesta suportând mai bine stresul indus de înțărcare.

Ca urmare, pentru a ajuta purceii să depășească mai ușor perioada de înțărcare, specialiștii din INCDBNA Balotești recomandă utilizarea reziduurilor vinicole în hrana purceilor după înțărcare.

Gina Cecilia Pistol – Laboratorul de Biologie Animală, INCDBNA – IBNA Balotești

Revista Lumea Satului nr. 14, 16-31 iulie 2017 – pag. 44

Hrănirea viţeilor sugari până la înţărcare

Sporirea efectivelor de taurine şi a calităţii lor nu se poate realiza dacă nu se acordă o atenţie deosebită creşterii tineretului taurin. De modul cum se face hrănirea şi îngrijirea viţeilor de la fătare şi până la înţărcare depinde, în mod deosebit, starea de sănătate a acestora şi, implicit, procentul de morbiditate din efectiv.

Perioada de la naştere până la înţărcare, în care primul furaj folosit în hrana viţelului este colostrul, iar apoi laptele este denumită perioada de alăptare şi poate fi naturală, artificială sau mixtă.

Alăptarea naturală, metodă prin care viţeii sug singuri la vacă, se practică în gospodăriile familiare, însă este neeconomică deoarece nu se poate cunoaşte cantitatea de lapte consumată de viţel. Viţeii alăptaţi natural pot consuma prea mult lapte, ceea ce produce tulburări digestive, sau cantităţi mai mici, în cazul vacilor cu producţii scăzute, nepermiţând dezvoltarea normală a acestora. Un alt inconvenient al alăptării naturale îl reprezintă faptul că viţeii se înţarcă mult mai greu, vaca dă mai puţin lapte pe lactaţie, iar mulsul mecanic nu se poate aplica.

Alăptarea artificială este metoda cea mai economică de creştere a viţeilor, fiind folosit laptele integral sau substituenţii de lapte. În condiţiile de exploatare intensivă din fermele specializate în creşterea şi exploatarea vacilor de lapte, precum şi în complexele de tip intensiv, abandonarea sistemului tradiţional de alăptare naturală a viţeilor şi trecerea la hrănirea cu substituenţi de lapte, nutreţuri combinate şi fânuri de bună calitate reprezintă o necesitate obiectivă. Acest sistem este superior din punct de vedere economic şi practic oricărui alt sistem de creştere a viţeilor şi duce atât la obţinerea unui tineret femel apt de montă la vârsta de 15-18 luni, cât şi la realizarea unor sporuri mari în greutate în cazul tineretului specializat în producţia de carne. Pe lângă avantajele economice, alăptarea artificială este o metodă raţională, ştiinţifică şi se poate face la biberon sau la găleată. Aplicarea acestui sistem presupune respectarea normelor de zooigienă şi a programului de alăptare. Astfel, vasele sau găleţile şi biberoanele folosite trebuie spălate după fiecare tain, mai întâi cu apă rece, apoi cu apă caldă şi sodă sau leşie, iar la urmă cu apă fierbinte, după care se aşează pe raft cu gura în jos. O altă măsură este aceea potrivit căreia laptele muls, în cazul alăptării la biberon, să fie administrat imediat după muls, pentru a nu se răci, iar substituentul se va pregăti la 39-40°C, astfel încât până la momentul administrării să aibă 37-38°C, aceeaşi temperatură cu a laptelui matern în momentul mulgerii.

Alăptarea mixtă este sistemul prin care viţeii sunt lăsaţi lângă vacă 6 zile, cât consumă colostrul, după care sunt izolaţi în boxe de creştere, unde se continuă alăptarea artificială cu substituent şi lapte integral până la înţărcare. Metoda se recomandă în exploataţiile familiale unde se practică mulsul mecanizat al vacilor, cu menţiunea că obişnuirea viţeilor cu acest sistem de alăptare să se facă treptat, de preferinţă la biberon sau la găleată.

Indiferent de sistemul de alăptare, în prima săptămână de viaţă viţelul trebuie hrănit numai cu colostru, ceea ce este foarte important pentru sănătatea şi dezvoltarea sa ulterioară. Avantajul hrănirii cu colostru rezidă, în primul rând, în calitatea deosebită pe care acesta o are. Valoarea nutritivă a colostrului este mai mare decât a laptelui obişnuit, fiind de 2-4 ori mai bogat în proteine şi grăsime şi cu un conţinut mai mare de săruri minerale şi vitamine, în special vitamina A. Colostrul mai conţine cantităţi importante de imunoglobuline (anticorpi), care trec uşor din intestin în corpul viţelului, conferind imunitate nou-născutului faţă de anumite boli, până la instalarea sistemului propriu de apărare. Prin sărurile de magneziu pe care le conţine, colostrul este şi un uşor laxativ, ajutând la eliminarea meconiului, amestec format din fire de păr, mucus şi resturi celulare ce se depozitează în intestinul gros al fătului de la vârsta de 7 luni a perioadei intrauterine.

Deoarece valoarea colostrului se reduce cu fiecare oră, prima alăptare nu trebuie să întârzie mai mult de 40-60 de minute de la naştere.

Înaintea primului supt (sau muls) ugerul vacii se va spăla bine, iar primele jeturi, care conţin un număr mare de microbi, se vor mulge într-un vas separat şi se vor trata cu o substanţă bactericidă sau se vor distruge prin ardere. Colostrul se va verifica sub aspectul caracterelor organoleptice (aspect, miros, culoare), pentru depistarea eventualelor afecţiuni ale ugerului (mamite). În prima săptămână de viaţă viţelul trebuie alăptat de 5-6 ori pe zi, la fiecare tain administrându-se 500-750 ml, astfel încât cantitatea totală de colostru să ajungă la 3-5 kg/zi în funcţie de greutatea corporală a viţelului. În cazul alăptării naturale, crescătorul va avea grijă ca suptul să se facă şi între cele două mulsori.

După vârsta de 6 zile, dacă starea de sănătate şi dezvoltare a viţelului este normală, se trece la alăptarea cu lapte integral sau substituent de lapte şi la obişnuirea în paralel, de la vârsta de 2 săptămâni, cu consumul de nutreţuri combinate sau concentrate uruite foarte mărunt, fân de leguminoase şi apă la discreţie.

În gospodăriile personale înţărcarea viţeilor se face, de obicei, la vârsta de 6 luni dar, în sistemul modern de creştere, se poate face la 4 luni, conform schemei de alăptare prezentate.

Bogdan MACOVSCHI
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.5, 1-15 MARTIE 2013

Abonează-te la acest feed RSS