Lumea satului 750x100

update 20 Oct 2020

Unde găsim caii de top ai României

Deşi în zootehnie se vorbeşte mai puţin despre rasele de cai pe care le avem, România deţine un patrimoniu important în acest sens. Iar principalul jucător în domeniul ecvestru este Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva. Aceasta are în administrare şi Direcţia de Creştere şi Ameliorare a Cabalinelor constituită în 12 herghelii de stat şi patru depozite de armăsari pentru montă publică. Aici se află caii de top ai României. Şi cel mai bun exemplu care confirmă această teorie este faptul că recent un cal de la herghelia Beclean a câştigat, în cadrul unei competiţii ecvestre, titlul de campion mondial. Această performanţă unică pentru România ne-a determinat să aducem în lumină unităţile care conservă, perpetuează şi promovează potențialul genetic al cailor de rasă pe care îi avem.

Depozitul de armăsări Arad

Unitatea a fost înfiinţată prin Ordinul 180/1980 al Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, în scopul ameliorării cabalinelor din marea creştere din zona de vest a ţării. În decembrie 1981 s-a finalizat prima fază din proiectul de construcţie, fiind realizate două grajduri cu o capacitate totală de 120 locuri. În ianuarie 1982 a început popularea depozitului cu armăsari de montă publică din herghelii. Astăzi Depozitul de Amăsari Arad deţine armăsari de montă publică din rasele Ardenez, Pur Sânge Arab, Lipiţan, Cal Românesc de Sport, Huţul, Semigreu, Pur Sânge Englez şi varietăţile Nonius, Furioso – North Star.

Depozitul de armăsari Dumbrava

Depozitul de Remontă al Armatei, cu 6 grajduri, a fost înfiinţat în perioada 1900-1904 şi s-a aflat în administrarea Domeniilor Regale. În 1911 unitatea trece în administrarea Ministerului Agriculturii, iar în 1959 depozitul devine fermă zootehnică. Mai târziu, în anul 1971, depozitul trece la Centrul Republican de Creşterea şi Calificarea Cailor de Rasă Bucureşti. A fost transformat în anul 1991 în Regia Autonomă „Cai de Rasă“, devenită în anul 1998 Societatea Naţională „Cai de Rasă“ SA care s-a desfiinţat în anul 2002, iar patrimoniul şi activitatea au fost preluate de Regia Naţională a Pădurilor. În anul 2002 depozitul trece în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor ca secţie în structura Direcţiei Silvice – Piatra Neamţ. Astăzi în patrimoniul Depozitului de armăsari Dumbrava se află următoarele rase: Pur Sânge Arab, Cal Românesc de Sport, Pur Sânge Englez, Lipiţan, Gidran, Semigreu Românesc, Huţul, Cal de Bucovina.

Depozitul de armăsari Râmnicelu

Unitatea a fost constituită în anul 1905 pe domeniul regal, activitatea principală fiind creşterea cailor. Din anul 1945 până în anul 1982 unitatea a funcţionat ca fermă de elită în domeniul creşterii şi ameliorării cailor de rasă şi a aparţinut structurii fostului GAS Ion S. Ion. În anul 1972, prin hotărârea guvernului, unitatea a fost preluată de la fostul GAS de către Centrul Republican pentru Creşterea şi Calificarea Cailor de Rasă. În 1989 s-a înfiinţat Regia Autonomă „Cai de Rasă“ care a preluat şi Depozitul Râmnicelu. În anul 2002, luna noiembrie, a fost preluat, prin OUG nr. 139/2002, de către Regia Naţională a Pădurilor Romsilva şi se află în structura Direcţiei Silvice Brăila. În prezent, secţia deţine armăsari de montă publică aparţinând următoarelor rase: Gidran, Trăpaş, Semigreu, Huţul, Furioso North Star, Lipiţan, Cal Românesc de Sport, Cal de Bucovina.

Depozitul de armăsari Târgu Mureş

Înfiinţat în anul 1984, Depozitul de armăsari Târgu Mureș dispune de trei grajduri şi de toate facilităţile necesare asigurării ameliorării cabalinelor din centrul Transilvaniei. În anul 2002 depozitul a trecut în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor ca secţie în structura Direcţiei Silvice Târgu Mureş. Rasele crescute aici sunt Lipiţan, Semigreu Românesc, Ardenez, Huţul, Shagya Arab şi Calul Românesc de Sport.

Depozitele de armăsari au rolul de a multiplica şi de a transfera progresul genetic obţinut în herghelii către populaţiile de cai de rasă deţinute de crescătorii privaţi sau către populaţiile de animale din marea creştere. În plus, acestea promovează caii de rasă prin sportul ecvestru şi agrement.

Neapolitano XXXI-42, armăsarul din rasa Lipiţan al hergheliei Beclean, a fost desemnat în septembrie campion mondial la categoria Cai Tineri pentru Atelaje, într-o competiţie la care au participat reprezentanţi din zece ţări, organizată de către Federația Ecvestră Internațională.

Afiliat la Federaţia Ecvestră Român, Clubul Hipic Romsilva are ca obiectiv stimularea creşterii cailor de rasă în România, a cailor de rasă prin sportul ecvestru şi agreement, păstrarea tradiţiei si creşterea continuă a prestigiului cailor din România pe plan mondial. Clubul Hipic Romsilva desfăşoară activităţi în următoarele ramuri ale sportului ecvestru:

  • obstacole Herghelia Jegalia, Herghelia Izvin, Herghelia Rădăuți, Herghelia Slatina, depozitele de armăsari Arad, Tg. Mureș și Dumbrava;
  • proba completă de călărie Depozitul de Armăsari Târgu Mureş;
  • galop hergheliile Mangalia şi Cislău;
  • atelaje hergheliile Beclean şi Sâmbăta de Jos şi Depozitul de Armăsari Arad.

Laura ZMARANDA

Raiul cailor de pe Valea Buzăului

De-a lungul istoriei umanității, calul a fost o prezență constantă în preajma omului. Antropologii susțin că ar fi cel de-al doilea animal domesticit, după câine. Cert este că, pe măsură ce omenirea s-a dezvoltat, calul s-a transformat și el din mijloc de muncă în blazon. Cu cât un personaj era mai bine poziționat pe scara socială, cu atât el deținea cai mai frumoși, mai iuți, mai mulți. Astăzi, când motoarele au înlocuit în majoritatea locurilor caii, acest nobil animal a dobândit noi valențe. Este folosit tot mai mult ca mijloc de tratament al unor boli la copii sau ca parte din mijloacele de agrement puse la îndemâna turiștilor. Dar un lucru a rămas constant: și astăzi, bogații lumii sau cei foarte pasionați se mândresc cu superbele lor exemplare de cai de rasă. Despre un loc din România unde caii de rasă sunt la ei acasă vorbim în reportajul de față.

O herghelie demnă de un rege

Cislău este una dintre localitățile înșirate de-a lungul Văii Buzăului. Ascunsă printre pădurile ce acoperă dealurile din zonă, se bucură de un microclimat ideal pentru pășuni bogate. Poate că și acesta a fost unul dintre motivele pe care regele Carol I le-a avut în vedere când, în 1884, a ordonat înființarea unei her­ghelii în această localitate. Caii care au fost crescuți la Cislău au fost destinați nevoilor armatei. Pe de altă parte, caii răniți în timpul serviciului erau aduși aici pentru tratament și refacere.

Mii de cai au plecat de aici către toate zările, însoțind trupele românești în cele două războaie mondiale. Dar, odată cu evoluția tehnicii, nevoia de cai a militarilor s-a redus tot mai mult. Ca atare, și activitatea hergheliei s-a restrâns.

Începând din 1946, menirea de căpătâi a hergheliei de la Cislău a încetat a mai fi aceea de a furniza cai armatei. Dar locul era prea prielnic, iar amenajările făcute între 1910 și 1915 prea bine gândite pentru ca locul să fie lăsat în paragină. Și așa se face că herghelia a devenit una specializată. Aici a fost instalat nucleul de rasă Pur Sânge Englez din România. De peste 70 de ani, aici sunt selecționate și păstrate pentru reproducție cele mai reușite exemplare din această rasă. Din anul 2011, la Cislău a fost adus, de la Tulucești, de lângă Galați, și nucleul rasei Gidran.

Pur Sângele Englez, regele galopului

„Pur Sângele Englez este un cal de curse. Principala sa însușire este aceea că fuge foarte repede. De fapt, aceasta este caracteristica în funcție de care a fost selecționată rasa. Încă de pe la 1700 lorzii englezi au început crearea acestei rase. Așa au ajuns să obțină acești cai care sunt destinați, prin excelență, curselor de galop, fie că sunt pe distanțe scurte, fie că sunt pe distanțe medii și lungi. În schimb, nu sunt prea talentați la sărituri“, ne-a spus dl Bela Gaboș, șeful hergheliei.

Pur Sângele Englez este un cal înalt, ajungând să măsoare la șa între 1,55 și 1,75 metri. „Standardul este destul de larg în această privință, tocmai pentru că cel mai important este să alerge repede“, explică șeful hergheliei. Are un cap fin, cu urechi ascuțite. Cum e și firesc, picioarele sunt fine, lungi și nervoase. De culoare murg sau roib, în general, mai rar deschis la culoare, încântă privirea cu silueta sa suplă, distinsă.

„La vârsta de doi ani, toți caii trec printr-o selecție destul de severă. Prima probă este una de viteză, apoi urmează o examinare amănunțită a aspectului general, care trebuie să fie în concordanță cu standardele rasei. Doar exemplarele care trec aceste probe sunt păstrate în cadrul hergheliei, fiind folosite pentru reproducție“, explică dl Gaboș. Caii care nu trec de aceste examene sunt îndepărtați din nucleul de rasă.

Iapa din birou

Însă, înainte de a ajunge la examen, caii sunt dresați de către călăreții special angajați la Cislău. Ei sunt învățați să fie călăriți și să răspundă la comenzile de bază. „Din păcate, în România nu mai există niciun hipodrom pentru curse de galop. În consecință, caii noștri nu au unde să își demonstreze calitățile. Acest lucru se reflectă în scăderea prețului lor. Un armăsar se vinde cu 1.200 euro, un preț mic pentru această rasă“, mai spune șeful hergheliei. După cum ne-a explicat domnia sa, principalii clienți sunt persoane particulare care doresc să cumpere un cal de rasă pentru agrement. „Nu demult a venit o familie care dorea să cumpere o iapă pentru fetița lor. Au tot insistat ca animalul să fie unul cuminte. În final, ca să le demonstrez cât este de cuminte, am adus iapa la mine în birou. Timp de vreo jumătate de oră, cât a durat să facem toate actele, calul a stat cu noi, fără nicio problemă“, și-a amintit el.

Gidran – calul husarilor

Dacă Pur Sângele Englez este un cal de curse, altfel stau lucrurile cu rasa Gidran. În timp ce primul era destinat ofițerilor, și doar la parade, celălalt era un cal de luptă, destinat cavaleriei ușoare. Rasa a luat naștere prin încrucișarea dintre Pur Sângele Englez și Pur Sângele Arab. De la strămoșul arab a luat rezistența și abilitatea de a se descurca pe teren accidentat. „Un Gidran trebuia, pe vremuri, să fie în stare să parcurgă câte 65 km pe zi, cu un călăreț de 85 kg echipat complet, timp de mai multe zile la rând“, spune dl Gaboș.

„Deși învață mai greu decât Englezul, este un cal mai docil, care se descurcă bine și la sărituri, și la curse pe teren mai accidentat. Când se face selecția, la Gidran se dă și o probă de viteză în teren accidentat“, adaugă domnia sa. Pentru a întregi imaginea acestei rase, ar trebui să adăugăm că este calul specific trupelor de husari, atât de celebre la jumătatea secolului trecut.

Ordinea dintre cai

herghelie IMG 2469

La ora actuală, herghelia de la Cislău se află într-una dintre perioadele sale cele mai bune. Grajdurile, construite acum un secol, au fost reparate și modernizate. „Putem acum să ne axăm pe principala noastră misiune: aceea de a produce exemplare deosebite de cai de rasă, în număr suficient“, consideră șeful de la Cislău.

În prezent, din fiecare rasă se află în efectivul hergheliei câte 40 de armăsari tineri, câte 200 de iepe și mai mulți mânji și armăsari pepinieri. Caii sunt împărțiți pe rase și categorii. Armăsarii tineri pasc separat de iepe. Mânjii stau lângă mamele lor, doar până la sfârșitul toamnei. Armăsarii pepinieri au propriul lor grajd, cu boxe și țarcuri separate, afară, pentru a evita eventualele lupte între ei. Celelalte categorii pasc la un loc pe pășuni care se rotesc periodic. Când nu sunt la pășune, stau în padocuri, grajdurile rămânând deschise.

Este impresionantă ordinea care domnește printre cai. Chiar și când se deplasează în cel mai năprasnic galop, ordinea este mereu aceeași, ca și la pășune.

„Există o ierarhie foarte clar stabilită în comunitățile de cai, moștenită probabil din sălbăticie. Conducătorul grupului este, de regulă, iapa cu cea mai mare experiență. Ea merge întotdeauna în frunte, dă viteză deplasării și cercetează locurile. Ordinea în grup se stabilește în urma unor lupte, care nu îmbracă neapărat forme violente. De fapt, destul de rar se ajunge la bătaie și, mult mai rar, la răniri. De regulă se rezumă la atitudini amenințătoare, nechezaturi și la alte gesturi demonstrative. E mai degrabă un soi de ceartă, de grozăveală“, povestește doctorul Bela Gaboș.

În loc de concluzie, după toate poveștile pe care le-am auzit despre frumoșii cai de la Cislău, nu putem decât să ne întrebăm: când vom avea un hipodrom de galop care să pună în valoare însușirile cailor crescuți la noi?

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2017 – pag. 42-44

Abonează-te la acest feed RSS