reclama youtube lumeasatuluitv
update 13 Nov 2019

Evaluarea genetică a ovinelor din rasa Oaia cu cap negru de Teleorman

La nivel internațional și național există un interes deosebit pentru conservarea și ameliorarea raselor locale de ovine datorită caracterelor lor biologice deosebite. Crescătorii de ovine din România sunt interesați să crească ovine cu producții mari de lapte și carne și cu prolificitate mare. Oaia cu cap negru de Teleorman este o rasă locală care se caracterizează prin producții mari de lapte, carne și prolificitate mare.

Caracterele de producție – producția de lapte, producția de carne și caracterele de reproducție sunt determinate pe de o parte de fondul genetic al indi­vizilor din populația respectivă, iar pe de altă parte de mediu. În cadrul INCDBNA Balotești s-au efectuat studii privind estimarea parametrilor genetici pentru producția de lapte, carne și caracterele de reproducție pentru oile din rasa Oaia cu cap negru de Teleorman. Producția de lapte a oilor din rasa Oaia cu cap negru de Teleorman este mare, fiind de 130-150 kg lapte muls. Indicii de calitate ai laptelui la o populație din rasa Oaia cu cap negru de Teleorman determinați de-a lungul perioadei de lactație au fost de 6,56% grăsime și 5,9% proteină. Heritabilitățile pentru producția de lapte, de grăsime și proteină obținute în studiile noastre la o populație de ovine din rasa Oaia cu cap negru de Teleorman au avut valori moderate, în timp ce heritabilitățile pentru procentul de grăsime și proteină au avut valori mari. Parametrii genetici sunt importanți în programele de selecție ale acestei rase pentru producția de lapte.

Producția de carne a ovinelor depinde de caracterele de reproducție, de rata de supraviețuire a mieilor și de caracterele de creștere. Pentru a crește producția de carne trebuie îmbunătățit potențialul genetic de creștere al mieilor. Greutatea mieilor din rasa Oaia cu cap negru de Teleorman este de 5-6 kg la fătare, 14-18 kg la 1 lună și 20-25 kg la 2 luni. Pentru caracterizarea acestei rase locale s-au făcut studii privind estimarea parametrilor genetici pentru greutatea corporală și sporul în greutate la diferite vârste ale mieilor. Au fost obținute heritabilități mari pentru sporul în greutate de la naștere la 30 de zile și pentru sporul în greutate de la naștere la 60 de zile. Heritabilitățile mari pentru aceste caractere oferă posibilitatea selecției animalelor pentru producția de carne la vârste mici.

Caracterele de reproducție sunt cei mai importanți factori care influențează profitul în fermele de oi. Caracterele de reproducție (fertilitatea, prolificitatea) au heritabilități mici, fiind influențate într-o proporție mare de efectele de mediu. Prolificitatea este dependentă de anumiți factori (rasă, populație, individ) și de mediu (dietă, tratamente hormonale, vârsta și greutatea oii, sezonul de împerechere). Rasa Oaia cu cap negru de Teleorman se caracterizează prin prolificitate mare, 150-160%. În populația de oi studiată din rasa Oaia cu cap Negru de Teleorman media numărului de miei la fătare a fost de 1,43 miei, 58,48% dintre fătări au fost fătări simple, 39,69% au fost fătări gemelare și 1,8% au fost fătări cu trei miei.

Evaluarea genetică a ovinelor din rasa Oaia cu cap negru de Teleorman este importantă în progra­mele de selecție.

Rodica Ștefania PELMUȘ
pelmus_rodica_stefania @yahoo.com

INCDA Fundulea, în eșalonul fruntaș al geneticii în domeniul cerealelor și plantelor tehnice

În nivelul și calitatea recoltelor un rol esențial îl are valoarea genetică a seminței. Unitățile de cercetare din agricultură au ca principal obiectiv realizarea de „cultivare“ adaptate la condițiile pedoclimatice ale zonei, cu potențial de producție ridicat și tolerante sau rezistente la factorii care pot provoca diminuarea producției.

Pe piața românească există o multitudine de companii care produc și comercializează sămânță, printre care menționăm: Biocrop, Caussade Semences, Ciproma Sem, Donau Saat, Limagrain, Pioneer, Saaten Union, Syngenta, Kws semințe etc.

INCDA Fundulea se străduiește să se mențină în eșalonul din față al acestei acerbe competiții.

În cele ce urmează ne vom referi la principalele trei culturi care ocupă mai mult de jumătate din suprafața cultivată a României.

La grâul de toamnă soiurile cultivate până în 1957 aveau talia înaltă, erau slab rezistente la cădere, iar potențialul de producție era scăzut.

După 1959 au fost folosite soiuri din SUA, Italia, URSS care până în 1963 au ocupat peste 90% din suprafața cultivată cu grâu, dar care nu erau adaptate la condițiile pedoclimatice ale țării noastre.

Demn de remarcat este școala creată la Fundulea în domeniul ameliorării grâului care a început primele lucrări de hibridare pentru crearea de soiuri intensive, adaptate zonei noastre.

A fost începută de acad. N. Ceapoiu și continuată o jumătate de veac și în prezent de acad. N.N. Săulescu, secondat de dr. ing. Gh. Ittu. Din acest colectiv face parte și actualul director general, dr. ing. P. Mustățea.

Primele rezultate din încrucișarea soiului București 1 cu soiul Scorospelka 3 sunt soiurile Excelsior și Dacia omologate în 1971.

Din combinația dintre soiul rusesc Aurora și cel american Riley 67 a rezultat Fundulea 29 cu mare potențial de producție, rezistent la făinare, rugina brună și fuzarioza spicelor. Într-o confruntare internațională organizată în SUA în 1980/81 a ocupat locul I.

O etapă superioară o reprezintă crearea soiurilor semipitice.

Din combinația hibridă Ranniaia 12/Nadadores 63/Lovrin 12 a rezultat la Stațiunea Lovrin o descendență care combina talia scurtă cu rezistența la iernare și o bună umplere a boabelor datorită rezistenței la secetă și arșiță. Această descendență a devenit soiul Flamura 80 care a stat la baza progreselor ulterioare în ameliorarea grâului. Pe baza lui s-au creat Flamura 85, Fundulea 4 și Dropia, care după 1995 ocupau 50% din suprafața cultivată cu grâu în țara noastră.

Din acestea s-a putut trece la diversificarea bazei genetice a grânelor semipitice, rezultând Glosa, Boema 1, Izvor, Litera și în ultimii ani Otilia, Pajura și Pitar. Acestea, pe lângă un ridicat potențial de producție, au și calități superioare de panificație. S-a pornit de la producții de 1.500-2.000 kg/ha și s-a ajuns la 10.000 kg/ha. Datorită acestor calități au fost solicitate în Canada, Ungaria, Turcia, Argentina ș.a.

Un mare specialist din Câmpia de Vest a României, dr. ing. D. Muscă, cultivă pe mari suprafețe grâu de la Fundulea cu foarte bune rezultate.

Porumbul. Până în 1960 s-au cultivat soiuri românești care aveau potențial de producție limitat. Porumbul, fiind o cultură principală, s-a hotărât înființarea Institutului de Cercetări pentru Cultura Porumbului în 1957. În acea perioadă, în cadrul ICAR-ului, Vl. Moșneagă avea preocupări pentru crearea de linii consangvinizate în vederea obținerii seminței hibride de porumb. Din materialul său, în 1962 au fost omologați hibrizii HSL 196 și HSL 213, precum și HD 208 obținut de Institutul Fundulea și Stațiunea Turda, iar în 1963 HD 405. Și în domeniul ameliorării porumbului s-a creat o puternică școală de amelioratori coordonată de O. Cosmin și Tr. Sarca și a reușit ca până în 1970 să mai creeze HD 98, HD 220, HD 305, HT 310 și HS 330.

În România s-a reușit ca în numai 7 ani să se generalizeze cultura porumbului hibrid în toată țara.

Diversificarea materialului cu genotipuri din alte zone și infuzii de gene de la specii înrudite, precum și perfecționarea metodelor de ameliorare au dus la crearea de hibrizi noi bine adaptați, cu potențial de producție ridicat.

După 1990 s-au creat încă 50 de hibrizi, printre care demni de menționat sunt hibrizii Olt și F 376 care sunt și în prezent solicitați de fermieri. În ultima perioadă au fost omologați Crișana, Mostiștea, Iezer și F 423.

În prezent, ameliorarea porumbului beneficiază de prezența unui fost elev al lui Tr. Sarca, și anume dr. ing. I. Ciocăzanu care, așa cum este apreciat în lumea amelioratorilor de la alte companii, „este o somitate în domeniul ameliorării“. Există condiții ca în perspectivă să se obțină hibrizi cu potențial de 18-20 t/ha.

Floarea-soarelui a beneficiat de pre­zența unui specialist de înaltă clasă, un mare ameliorator care a fost dr. doc. Alex. Viorel Vrânceanu.

După populațiile locale de floarea-soarelui au început să se cultive, până în 1960, soiuri sovietice cu potențial de producție limitat. Preluând această sarcină, dr. Vrânceanu a omologat în 1965 soiul Precord care era superior celor cultivate până atunci.

Dar preocuparea principală a fost crearea de linii consangvinizate în vederea obținerii de hibrizi de floarea-soarelui și în 1971 au fost omologați hibrizii Romsun 52 și Romsun 53, reprezentând prioritate mondială în acest domeniu. În perioada 1971-1990 au fost omologați 14 hibrizi, iar până în 2000 încă 11 hibrizi. Activitatea dr. Vrânceanu este continuată în prezent de dr. ing. D. Stanciu, care după anul 2000 a omologat încă 6 hibrizi, fiind concentrat pe obținerea de hibrizi rezistenți la erbicide de tipul imidazolinone și sulfonilureice, precum și la rasele noi de lupoaie și mană.

Acești hibrizi sunt: FD 15 C 27, FD 15 C 44 și FD 16 C 50. Dacă la început se obțineau producții de 700-800 kg/ha, s-a ajuns la 4.000-4.500 kg/ha și mai mult. Datorită calităților deosebite a hibrizilor de floarea-soarelui sunt solicitați și se cultivă în Franța, Spania, Italia, Grecia, Turcia, Rusia, China ș.a.

Aceste rezultate mențin INCDA Fundulea în eșalonul fruntaș.

Prof. dr. ing. Vasile Popescu

Genetica și tehnologia de cultură pot asigura producții record

Făcând o retrospectivă sumară asupra nivelului producțiilor agricole din ultimul secol, se pot constata aspecte revelatoare.

Concomitent cu dezvoltarea științei și tehnicii în general, se înregistrează dezvoltarea și modernizarea științei și tehnicii agricole care au asigurat tehnologii de cultură adecvate noilor creații biologice (soiuri și hibrizi).

Trebuie menționată în mod special dezvoltarea științelor biologice, a geneticii în special, care a asigurat cultivarea de mare productivitate, care valorifică superior fertilizarea și apa din sol. Datorită acestei genetici plantele manifestă rezistență la factorii nefavorabili de mediu, toleranță la atacul bolilor și dăunătorilor și reușesc să realizeze producții bune și în condiții mai vitrege.

Mai trebuie menționat faptul că, în acest lung interval, capacitatea de producție a solului s-a diminuat continuu. Totuși, prin intervenții adecvate, prin tehnologii de cultură moderne, nivelul producțiilor a crescut.

Referindu-ne la cultura porumbului care ocupă cea mai mare suprafață în țara noastră, de la producții de 1.055 kg/ha obținute în anii ’30, socotiți ani de vârf ai etapei istorice respective, s-a ajuns la 4.259 kg/ha în 2011 și la 5.854 kg/ha în 2017 (producții medii pe țară).

Dar s-au obținut și 14.000 și 15.000 kg/ha de pe teren neirigat de către G. Alexandru din Călărași sau A. Grigorescu din Ialomița și chiar 19.200 kg/ha de către V. Pop Silaghi în județul Neamț. În Insula Mare a Brăilei, în condiții de irigare, s-au obținut 20.350 kg/ha. Însă potențialul de producție al hibrizilor de porumb este mult mai mare. Compania Pioneer menționează, la unii hibrizi, potențial de producție de 30.000 kg/ha și în SUA furnizorii au obținut chiar 35.500 kg/ha.

La cultura grâului, de la o producție de 1.310 kg/ha obținută în anii ’30 s-a ajuns la 3.665 kg/ha în 2011 și la 4.836 kg/ha în 2017.

Menționăm și producții record de 9.700 kg/ha obținute de I. Nicolae din Argeș, 10.200 kg/ha de P. Popescu din Mehedinți, 10.800 kg/ha de ing. Budai în Bihor și chiar 11.000 kg/ha, obținută cu soiul Apache de la compania Limagrain.

La cultura orzului în anii ’30 se realizau 724 kg/ha, ca în 2011 să se obțină 4.942 kg/ha și în ultimul timp la Diosig – Bihor s-au realizat 12.500 kg/ha.

La floarea-soarelui în anii ’30 se înregistrau 673 kg/ha, ca în 2017 să se ajungă la 2.725 kg/ha, însă s-au obținut și 5.100 kg/ha la Sanislău – S. Mare și 5.420 kg/ha la Osmancea – Constanța.

Rezultate interesante s-au obținut la rapița de toamnă. De la 1.500-2.000 kg/ha s-a ajuns la producții duble și triple ca urmare a noilor soiuri și hibrizi de mare productivitate și a tehnologiei aplicate.

Astfel, la Urlați – Prahova s-au obținut 5.700 kg/ha, la Furculești – Teleorman 5.950 kg/ha, iar O. Siteanu a obținut 6.330 kg/ha și la Lișcoteanca – Brăila 6.500 kg/ha.

La mazăre, cultura care s-a extins mai mult din grupa leguminoaselor pentru boabe, se realizează producții mai sigure folosind apa acumulată în sol în perioada toamnă-iarnă de la 2.000-3.000 kg/ha s-a ajuns, în ultimul timp, la producții ce depășesc 5.000-6.000 kg/ha. De exemplu, Gh. Niculăeș din Răchiți – Botoșani a obținut 6.100 kg/ha, iar la Urlați – Prahova s-au obținut 7.000 kg/ha.

Cultura de soia, cu cerințe mai mari față de apă, s-a extins mai mult în perimetrele irigate, unde s-au înregistrat producții foarte bune.

Astfel, în Insula Mare a Brăilei s-au obținut 5.500-5.600 kg/ha, iar Cristian Brânză – Brăila a obținut 6.000 kg/ha.

De remarcat că, folosind soiuri foarte timpurii, la Chirnogi – Călărași, în cultură dublă (succesivă), s-au obținut 5.000 kg/ha.

Compania Pioneer ne aduce la cunoștință că în SUA, la soia, s-au obținut 11.400 kg/ha.

La sfecla-de-zahăr întâlnim o situație specială în sensul că, față de 200.000-250.000 ha, cât se cultivau înainte de ’90, care se prelucrau în cele 33 de fabrici și se asigura întregul necesar de zahăr pentru țară, cu unele disponibilități pentru export, după aderarea la UE ne-au repartizat o cotă de zahăr care satisface cca 20% din necesarul țării – restul îl importăm.

Între timp, fabricile au fost privatizate, majoritatea s-au închis și au rămas câteva în funcțiune. Suprafața cultivată s-a redus la 20.000-30.000 ha care se prelucrează în fabricile rămase în funcțiune.

În acest an cultivatorii din Bihor, care au condiții bune pentru cultura sfeclei, nu mai pot cultiva deoarece fabrica din Oradea s-a închis.

Producțiile medii de sfeclă-de-zahăr au fost de 40.000 kg/ha, dar sunt și situații de producții mari. Astfel, cultivatorii din județul Brașov au realizat, în medie, pe cele 6.000 ha contractate cu fabrica Bod, 7.500 kg/ha.

Un iscusit specialist din Neamț, V. Pop Silaghi, a obținut pe întreaga suprafață o producție de 77.000 kg/ha, iar în câmpurile experimentale ale Universității Agronomice Iași s-au obținut 90.000 kg/ha.

Considerăm că cele prezentate mai sus indică posibilitățile foarte mari pe care le au fermierii din țara noastră ca, prin alegerea soiurilor (hibrizilor) corespunzător zonei în care se află și prin tehnologii de cultură adecvate, să poată obține producții foarte bune.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Genetica și tehnologiile de cultură au revoluționat nivelul producțiilor agricole

La baza rezultatelor extraordinare înregistrate în nivelul producțiilor agricole se află activitatea laborioasă și responsabilă din cercetarea științifică din agricultură.

Pornind de la nivelul producției agricole obținute în perioada interbelică, faimoasa perioadă de înflorire a economiei românești, referindu-ne la agricultură și analizând producția medie pe cinci ani (1932-1936), aceasta a fost de 792 kg/ha la grâu și de 1.050 kg/ha la porumb.

Deși cercetarea științifică din agricultură era la început, totuși ea a înregistrat un spor de producție, în acea perioadă, de 80% la grâu și de 49% la porumb.

Referindu-ne la nivelul producției agricole din 1938, anul de vârf al perioadei interbelice, aceasta a fost de 1.310 kg/ha la grâu, 1.055 kg/ha la porumb, 673 kg/ha la floarea-soarelui, 940 kg/ha la soia și 13.668 kg/ha la sfecla de zahăr.

După dezastrul provocat de cel de-al Doilea Război Mondial, nivelul producțiilor agricole, în perioada 1951-1955, a fost de 1.130 kg/la grâu, 1.290 kg/ha la porumb, 740 kg/ha la floarea-soarelui și de 11.670 kg/ha la sfecla de zahăr.

În ultima perioadă dinainte de 1989, în anii 1986-1990 s-au înregistrat 3.080 kg/ha la grâu, 2.920 kg/ha la porumb, 1.580 kg/ha la floarea-soarelui și 21.290 kg/ha la sfecla de zahăr.

După evenimentele din 1989, în perioada 2000-2006 s-au obținut 2.299 kg/ha la grâu, 3.488 kg/ha la porumb, 1.329 kg/ha la floarea-soarelui și 24.570 kg/ha la sfecla de zahăr.

Față de aceste producții, relativ modeste, în ultimii ani, acolo unde s-a folosit genetica de vârf și s-au aplicat tehnologii de cultură corespunzătoare, s-au înregistrat niveluri de producție care depășesc orice așteptări.

Astfel, la grâu, producții de 7.000-8.000 kg/ha sunt frecvente la marile societăți comerciale agricole precum Insula Mare a Brăilei, Curtici – Arad, Diosig – Bihor ș.a. Agrichim Fetești a obținut peste 9.000 kg/ha, iar ing. Budai din Bihor 10.800 kg/ha. La TCE 3 Brazi, cu soiurile românești de grâu, s-au obținut peste 10.000 kg/ha, iar cu un soi de grâu de la Limagrain, 11.000 kg/ha.

La porumbul neirigat C. Costandache – Ialomița a obținut 11.400 kg/ha. Prin folosirea geneticii și tehnologiei de cultură Dekalb s-au obținut 20.000 kg/ha. În Insula Mare a Brăilei, pe 70 ha irigate s-au obținut 20.350 kg/ha.

La floarea-soarelui la Ciulnița – Ialomița s-au obținut 4.500 kg/ha.

La rapiță – ing. Molodoi – Neamț a realizat 5.500 kg/ha, iar C. Măcelaru – Brăila 6.500 kg/ha.

La mazăre de toamnă, la Tichilești – Brăila, s-au realizat peste 5.000 kg/ha.

La soia, Cr. Brânză – Brăila, a obținut 6.000 kg/ha.

La sfecla de zahăr, pe 6.000 ha în județul Brașov – o producție medie de 75 t/ha.

Prin urmare, sunt creșteri spectaculoase la grâu de la sub 1.000 kg/ha la peste 10.000 kg/ha, la porumb de la 1.000 la 20.000 kg/ha, la floarea-soarelui de la 700-800 kg la 4.500 kg/ha etc.

Desigur că asemenea producții sunt izolate, dar ele ne arată potențialul posibil de realizat. Au fost încălcate și unele norme agrotehnice elementare, ca de exemplu rotația culturilor. Pentru floarea-soarelui, care a depășit suprafața de 1 mil. ha, ce rotație se mai poate face deoarece ea nu trebuie să urmeze după soia, după rapiță (atac Sclerotinia) și cu atât mai mult în monocultură (atac mană, Orobanche). Normal, floarea-soarelui nu trebuie să depășească 18% din suprafața unei ferme și să revină, pe același loc, după 6 ani. Chiar dacă s-au creat hibrizi toleranți și chiar rezistenți, cu timpul apar noi rase care vor influența negativ producția, confirmându-se faptul că rotația culturilor este cea mai sigură măsură.

Ajungându-se la aceste niveluri de producție, statul poate interveni, prin politica subvențiilor, astfel încât să se cultive cca 1 mil. ha cu grâu în loc de 2 mil. ha și la o producție de 6.000-7.000 kg/ha se poate realiza producția cât pe 2 mil. hectare. La fel la porumb, în loc de 2,5 mil. ha se poate cultiva 1-1,5 mil. ha cu o producție de 10.000 kg/ha.

La floarea-soarelui, în loc de 1 mil. ha să se cultive 500.000 ha cu respectarea rotației și la o producție de 3.000 kg/ha se realizează cât pe 1 mil. ha.

În mod asemănător se poate proceda și cu celelalte culturi, ajungându-se la concluzia că pe 6-7 mil. ha, folosind genetica și tehnologia corespunzătoare, se obțin producții pentru satisfacerea necesarului intern și chiar și cu disponibilități pentru export. Pe restul suprafeței (peste 3 mil. ha) se vor înființa culturi energetice atât de necesare într-un viitor nu prea îndepărtat. Rezerva de combustibili fosili, oricum limitată, și consumul de carburanți din ce în ce mai mare, vor duce la epuizarea acestora.

De aceea considerăm că statul ar trebui să intervină energic în această acțiune de găsire a resurselor energetice suplimentare, iar biomasa este cea mai ușor realizabilă. De menționat că acești carburanți nu poluează, cerință imperioasă a viitorului.

Prof. dr. Ing. Vasile POPESCU

Ameliorarea genetică a animalelor de fermă

Așa cum arată și Legea zootehniei din 2002, ameliorarea efectivelor de animale are un caracter prioritar în strategia dezvoltării zootehniei românești. Sub îndrumarea Ministerului Agriculturii și cu ajutorul asociațiilor de creștere de ramură, activitatea de ameliorare se realizează pe baza unor programe naționale elaborate pe perioade determinate. Etapele de desfășurare a programelor implică lucrări de selecție bazate pe valorile de ameliorare ale animalelor obținute cu ajutorul controlului oficial al producției şi al evidenţelor din registrele genealogice.

Obiectivul ameliorării animalelor este producerea de animale cu performanțe productive superioare ce pot fi transmise generațiilor viitoare. Selecția caracterelor ce vor fi supuse ameliorării depinde de specia și scopul pentru care este crescut animalul. De asemenea, selecția depinde de practicile manageriale adoptate de fermier și relația dintre totalitatea cheltuielilor fermei și valoarea animalelor. Exemple de caractere în acest sens includ: intervalul dintre fătări și producția de lapte la taurine, numărul de purcei la fătare la scroafe, mărimea pieptului la broiler etc.

Metodologiile de evaluare a valorii de ameliorare a animalelor au evoluat în timp, pornind de la observația empirică a producției fizice, mai apoi evoluând către calculul valorii genetice pe baza performanțelor de producție proprii și a colateralilor. Metodele actuale de selecție combină măsurătorile caracterelor cantitative tradiționale (de exemplu cantitatea de lapte, sporul în greutate etc.) cu tehnologii noi de analiză genomică prin care se determină genotipul animalului.

Analiza genetică și selecția pe baza markeților genetici devin metodologii folosite din ce în ce mai des în ameliorarea animalelor. Selecția asistată de markeri genetici a fost posibilă odată cu dezvoltarea unor metode eficiente și economice de analiză genomică a animalelor. Crescătorii de animale fac selecție, de regulă, pe caractere cantitative, cu importanță economică. Aceste caractere sunt controlate de un număr mare de gene (până la câteva mii). Markerii genetici asociați cu caracterele cantitative pot fi identificați în laborator.

În cadrul compartimentului de Biologie Moleculară din INCDBNA-IBNA Balotești au fost identificați markeri genetici asociați cu caracterele de producție de lapte (beta-lactoglobulina, cazeina, prolactina) și de carne (miostatina, calpastatina) la rasele locale de ovine (Cap Negru de Teleorman, Merinos Transilvănean). Totodată, în cadrul INCDBNA-IBNA Balotești s-au efectuat cercetări în care au fost comparate diverse metodologii de estimare a valorii de ameliorare, în special la taurine și ovine. Prin compararea metodologiilor tradiționale cu cele asistate de markeri genetici, a fost constatată o îmbunătățire a acurateței estimărilor în cazul utilizării tehnicilor de analiză genetică, progresul genetic fiind îmbunătățit.

La solicitarea asociațiilor de creștere, colectivul de Conservare a Resurselor Genetice din INCDBNA-IBNA este implicat în estimarea valorilor de ameliorare pe baza performanțelor proprii, ascendenţilor, colateralilor și a des­cendenţilor, integrate prin intermediul modelului animal – BLUP. Se speră că, odată cu trecerea timpului, va crește interesul crescătorilor de animale pentru evaluarea genetică a animalelor pe care le dețin în scopul selecției acestora și a creșterii productivității.

Noile reglementări ale Agenţiei Naţionale pentru Zootehnie „Prof. dr. G. K. Constantinescu“ au introdus obligativitatea estimării valorii de ameliorare în procesul de selecție a animalelor. Prin resursele materiale și cele de personal, INCDBNA-IBNA Balotești asigură servicii de estimare a valorii de ameliorare la animalele de fermă și poate oferi suport pentru selecția asistată de markeri genetici.

Pe lângă acestea, în INCDBNA-IBNA se pot realiza și scheme de încrucișări în vederea creșterii calității produselor animaliere (de exemplu calitatea carcaselor), evaluarea producției de carne/lapte la ovine/caprine prin determinarea polimorfismului proteic, modele de conservare a populațiilor de animale reduse numeric.

Autori: Mihail Alexandru GRAS,

Cătălin Mircea ROTAR

Revista Lumea Satului nr. 11, 1-15 iunie 2017 – pag. 39

Utilizarea markerilor genetici în evaluarea genetică a taurinelor

Crescătorii de taurine sunt interesați să aibă în ferme vaci care să producă lapte cu eficiență crescută și de calitate superioară. Genele care determină o calitate superioară a laptelui se găsesc doar la unele animale din populație, de aceea apare necesitatea selecției animalelor care au aceste gene.

În prezent, la INCDBNA-Balotești se studiază polimorfismul proteinelor din lapte la efectivele de vaci din rasele Holstein-Friză și Montbeliarde și se realizează evaluarea genetică a efectivelor proprii utilizând datele de producție, informațiile genealogice, precum și informațiile furnizate de markerii moleculari.

Pentru obținerea unor cantități crescute de brânzeturi de calitate superioară este nevoie de lapte de bună calitate și cu proprietăți de prelucrare superioare. În cadrul programelor de ameliorare a producției de lapte a vacilor sunt prevăzute ca obiective obținerea de lapte cu conținut mare de proteină totală (cazeina fiind proteina importantă în producția de brânză și produse lactate), grăsime și creșterea producției cantitative de lapte.

Proteinele din laptele de vacă variază între 2,8-3,7%. În laptele vacilor există șase tipuri de proteine majore codificate de șase gene: alfa S1-cazeina, alfa S2-cazeina, beta-cazeina și k-cazeina, beta-lactoglobulina și alfa-lactoalbumina. Unele gene sunt asociate cu producția de lapte: genele ce determină sinteza cazeinelor și a lacto­globulinelor. Proteinele se împart în două mari grupe în funcție de comportamentul lor la pH acid 4,6. Fracțiunea solubilă la acest pH reprezentată de proteinele din zer este alcătuită din beta-lactoglobulina și alfa-lactoalbu­mina, precum și din alte proteine minore. În procesul de producere a brânzeturilor prin adaus de cheag, această fracțiune rămâne în zer și nu intră în constituția lor. Frac­țiunea insolubilă la acest pH, cazeina totală, este formată din 4 tipuri de cazeine: alfa S1-cazeina, alfa S2-cazeina, beta-cazeina și k-cazeina. Din totalul proteinelor, fracțiunea cazeinică reprezintă 80%, iar proteinele din zer 20%. De proporția fracțiunii cazeinice și mărimea miceliilor depind proprietățile de prelucrare a laptelui, cantitatea și calitatea brânzei obținute.

Studiile efectuate până în prezent au arătat că anumite variante genetice ale genelor care determină sinteza cazeinelor și a lactoglobulinelor sunt asociate cu o producție mai mare de lapte, iar alte variante genetice sunt asociate cu o cantitate mai mare de proteină.

Estimarea valorii de ameliorare a animalelor bazată pe utilizarea datelor de producție, a informațiilor genealogice, precum și a informațiilor furnizate de markerii moleculari determină creșterea preciziei în procesul de clasificare a indivizilor după meritul lor genetic. Acest lucru se concretizează printr-un progres genetic suplimentar pentru producția de lapte. Utilizarea markerilor genetici în selecția animalelor duce la creșterea productivității, a calității pro­duselor și a beneficiilor obținute în creșterea animalelor.

Posibilitatea utilizării informațiilor furnizate de markerii genetici în schemele de ameliorare a raselor/speciilor de ferma autohtone reprezintă o mare oportunitate, care vine în sprijinul schemelor clasice de ameliorare. Selecția asistată de markeri prezintă o serie de avantaje: ea poate fi aplicată la ambele sexe pentru caracterele limitate de sex, este mult mai eficientă în cazul caracterelor pentru care costul testării este prohibitiv sau se face cu dificultate, poate fi aplicată de timpuriu. Selecția asistată de markeri influențează favorabil toți factorii progresului genetic: crește intensitatea selecției, scade intervalul de generație, îmbunătățește considerabil tehnicile clasice de selecție datorită informațiilor suplimentare furnizate de markeri.

Rodica Ștefania PELMUȘ

Revista Lumea Satului nr. 8, 16-30 aprilie 2017 – pag. 37

Solul și genetica românească, valorificate insuficient

Avântul luat de dezvoltarea științei tehnicii din zilele noastre a determinat o evoluție spectaculoasă și în domeniul agriculturii.

Dacă luăm ca termen de comparație nivelul pro­ducțiilor agricole din anul 1938, an de vârf al perioadei interbelice, constatăm că saltul până în zilele noastre este foarte mare.

Astfel, producția medie de grâu a fost în 1938 de 1.310 kg/ha, iar în anul 2011 de 3.665 kg/ha, la porumb a crescut de la 1.055 kg/ha la 4.259 kg/ha, la floarea-soarelui de la 673 kg/ha la 1.801 kg/ha, la soia de la 940 kg/ha la 1.984 kg/ha, la sfecla-de-zahăr de la 13.668 kg/ha la 36.140 kg/ha, deci producții de 2-3 ori mai mari.

Dar țările din Vestul Europei obțin producții duble și uneori triple față de cele obținute în țara noastră în prezent.

Întrebarea este: de vină este solul, genetica folosită ori tehnologia aplicată? Avem dovezi conclu­dente că și în țara noastră se pot obține producții la nivelul cel mai ridicat dacă se aplică tehnologia corespunzătoare.

Astfel, la grâu, cu soiul Apache de la Limagrain s-a obținut producția de 11.000 kg/ha, iar cu soiurile românești la TCE3 Brazi 10.000 kg/ha. La porumb, în cultură intensivă, cu tehnologia Dekalb cu irigare prin picurare, s-au realizat 20.000 kg/ha. La floarea-soarelui se obțin în mod curent de către marile exploatații agricole producții de 3.500-4.500 kg/ha. La soia, în județul Brăila, fermierul Cristinel Brânză a realizat 6.000 kg/ha cu soiuri de la Compania Pioneer. La sfecla de zahăr, în județul Brașov, pe o suprafață de 6.000 ha s-a obținut o producție medie de 75.000 kg/ha, iar în experiențele de la USAMV Iași s-au realizat 85.000-90.000 kg/ha. La rapiță, în județul Teleorman, fermierul Ovidiu Siteanu a obținut pe unele parcele 6.330 kg/ha.

Desigur că acestea sunt excepții, dar ele confirmă posibilitatea obținerii de producții agricole profitabile și în țara noastră.

Aceste producții mari sunt realizabile în marile exploatații agricole care sunt conduse de specialiști de înaltă clasă și cu dotarea necesară.

Ce facem însă cu milioanele de producători agricoli care nu au nici bani, nici dotare și nici cunoștințele necesare, iar ei ocupă cea mai mare suprafață agricolă din țară pe care obțin producții de 1.500-2.000 kg/ha?

Dacă se dorește revigorarea întregii agriculturi este necesar să se implice în mod direct statul și în primul rând Ministerul Agriculturii, precum și organele județene.

Încă din prima jumătate a secolului al XX-lea acad. Gh. Ionescu-Șișești menționa: „Statul trebuie să fie principalul factor de progres economic și social prin cadrul organizatoric pe care-l creează agriculturii și prin măsurile de politică agrară pe care le promovează.“ (În acea perioadă agricultura era fărâmițată ca și acum).

Cu privire la implicarea Ministerului Agriculturii, acesta spunea: „Ministerul Agriculturii să nu mai fie o organizație birocratică de administrare a domeniilor statului, ci să devină un adevărat îndrumător tehnic al agriculturii încadrat cu specialiști competenți în treburile agriculturii.“

Dovezi de implicare a organelor statului am cunoscut mai recent, când presa anunța că județul Vâlcea a ocupat locul I pe țară la producția medie/ha obținută la grâu.

Eu provin din acest județ și cunosc bine ce condiții are pentru agricultură, comparativ cu alte județe. Este o zonă de deal, cu multe soluri cu pH acid și cu grad redus de fertilitate.

M-am interesat cum au reușit să obțină cea mai mare producție de grâu și am stat de vorbă cu mai mulți specialiști la Direcția Agricolă, inclusiv cu președintele Consiliului județean, un vechi prieten, dr. ing. Ion Câlea (din păcate, plecat dintre noi prea devreme).

Mi-a explicat că toți specialiștii s-au mobilizat și cu ajutor de la stat s-au adus sute și mii de tone de amendamente calcaroase, iar proprietarii de teren aveau sarcina să le împrăștie pe câmp.

Preocuparea cea mai mare a fost să discute în fiecare comună cu toți agricultorii care doreau să cultive grâu pentru a se asocia și a însămânța tot grâul în una sau două tarlale pentru fiecare comună.

Astfel amplasat grâul la un loc s-a putut aplica tehnologia corespunzătoare obținerii de producții ridicate.

Cine se ocupă acum de cei peste 3,5 mil. producători agricoli care, în bună parte, provin din alte domenii de activitate și au puține noțiuni de tehnologie agricolă? Cine asigură consultanța agricolă la acești oameni?

Poate că în noul parlament și în noul guvern vor fi cuprinși mai mulți specialiști legați de agricultură și cu dorința de a ridica nivelul agriculturii românești acolo unde merită.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 2, 16-31 ianuarie 2017 – pag. 14-16

România este interesată de transferul de 'know-how' argentinian în cercetare agricolă și genetică

România este interesată de transferul de 'know-how' argentinian în cercetare agricolă și genetică, dar și în ceea ce privește gestiunea fermelor și asocierea, unde Argentina are o experiență de peste 150 de ani, a declarat ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Achim Irimescu, care se află într-o vizită oficială la Buenos Aires.

"Partea română este interesată de transferul de 'know-how' argentinian pe diferite domenii: cercetare, genetică, soiuri rezistente la secetă, tehnologii de reducere a lucrărilor solului cu reducere de costuri. De exemplu, aplicând o anumită tehnologie, ei reușesc să aibă un consum de motorină de numai 2,8 litri la hectar, în comparație cu Franța, care are un consum de 70 de litri la hectar. Este vorba de o însămânțare directă în miriște, pentru că prin arat se pierde multă apă și se strică structura solului. În plus, odată cu semănatul, se introduc în sol îngrășăminte și se tratează împotriva bolilor și dăunătorilor", a explicat șeful de la MADR.

Totodată, ministrul Agriculturii a precizat că există interes și în privința gestiunii fermelor medii și mici și a gestiunii durabile a apei.

"În plus, suntem interesați pe gestiunea fermelor medii și mici și gestiunea durabilă a apei. Argentina are o experiență în cooperație și asociere de peste 150 de ani, are experiență pe micro-managementul fermelor. Este foarte important și util să deschidem noi pespective pentru agricultura românească", a adăugat Irimescu.

Ministrul român al Agriculturii efectuează o vizită oficială la Buenos Aires, în perioada 27 — 30 iulie 2016, la invitația ministrului Agroindustriei din Republica Argentina, Ricardo Buryaille.

Programul vizitei a inclus joi întâlniri cu experți din ministerul argentinian de profil, dar și cu reprezentanți ai companiilor din domeniu, interesați de stabilirea unor contacte directe cu parteneri din România.

Achim Irimescu va vizita vineri expoziția 'La Rural' — a cărei ediție 2016 aniversează 130 de ani de la înființarea Societății Rurale Argentiniene — pentru cunoașterea diversității potențialului agro-zootehnic al Argentinei, dar și pentru contacte directe cu ceilalți miniștri ai Agriculturii care au confirmat participarea la eveniment din țări ale Americii Latine (Brazilia, Chile, Columbia, Panama, Costa Rica) și din state de pe alte continente.

AGERPRES

Sărbătoarea Geneticii Caussade Semences

În această vară, compania Caussade Semences invită fermierii din toata ţara la “ Sărbătoarea Geneticii Caussade Semences”.

Program:

- Centrul Regional Caussade Semences din localitatea Ileana, judeţul Călăraşi, în data de 29 iulie 2015

- Centrul Regional Caussade Semences din localitatea Albina, judetul Brăila, în data de 31 iulie 2015

- Centrul Regional Caussade Semences din localitatea Lovrin, judetul Timiş, în data de 05 august 2015

Parteneri : BASF , YARA, APAN, ZETOR, AGROMEC ŞTEFĂNEŞTI

Genetica - mina de aur a fermei de vaci Agrimat Matca

Directorul general ing. Gavrilă Tuchiluș a fost gazda uneia dintre emisiunile noastre TV „Din lumea satului“, prilej de a-i cunoaște a doua casă, așa cum chiar domnia sa o numește, ferma Agrimat Matca-Galaţi, o afacere agricolă pe care o administrează de 25 de ani și care a ajuns astăzi etalon în performanţa agrară în general și în cea zootehnică, în special.

Ing. Gavrilă Tuchiluș a făcut dintotdeauna agricultură. Întâi acasă, la Cosmești – Galați, la părinții săi, apoi la IAS Berești, ca stagiar și inginer-șef, și la IAS Matca, azi SC Agrimat, ca director general, acționar majoritar și administrator. Întreaga familie cu așa ceva se ocupă: frații fac agricultură, fiul s-a implicat în afacerea tatălui său, pe care o va prelua, în întregime, la un moment dat.

Agrimat, azi

Astăzi Agrimat deține o fermă cu 1.000 de capete de vaci cu lapte, 100 ha de viță-de-vie și lucrează 5.000 ha de teren arabil (grâu – 2.000 ha, orz – 200 ha, porumb – 1.200 ha, floarea-soarelui – 800 ha, baza furajeră – 300 ha, coriandru). În jurul sediului, unde a adunat, sub o comandă unică, parcul de tractoare, silozurile, depozitele de materiale, baza furajeră, a amenajat o livadă cu toate speciile de pomi și arbuști fructiferi, cum existau pe vremuri bazele didactice universitare. Foarte important: a păstrat, renovat și modernizat fostele blocuri comuniste, ce servesc drept cameră de oaspeți, locuințe pentru ingineri și pentru angajații din zootehnie, iar navetiștilor le asigură transportul la și de la serviciu cu autocarul! Ferma dispune de toate facilitățile (apă, gaze, canalizare, electricitate), iar ca dotare de utilaje și materiale, ține pasul cu tehnologia de ultimă generație. Două proiecte mai sunt în planul imediat de dezvoltare: irigațiile și independența energetică, ultima prin realizarea unei eoliene.

Ferma de vaci de lapte, „una dintre cele mai performante din țară“

Inima societății este considerată ferma zootehnică și nu doar pentru faptul că asigură cash flow-ul afacerii, ci și pentru că este un sector dificil, dar cu atât mai prețuit cu cât a ajuns la performanțe de neimaginat în urmă cu două decenii și jumătate. „Când am venit aici – ne mărturisea directorul general Tuchiluș – aveam peste 1.200 de capete de vaci, cu o producție de 7,6 litri de lapte/zi/cap de animal. Acum, după o selecție foarte puternică, media este de 38 de litri de lapte/cap de animal, dar am exemplare care au sărit de 65-70 litri de lapte pe zi. Am lucrat cu firme de renume mondial și am importat cea mai bună genetică a rasei. Am adus un nucleu de Holstein din Danemarca, am performat în genetică și, fără să considerați asta lipsă de modestie, cred că noi și dl dr. Petcu avem aproape cele mai bune rezultate din țară, cu atât mai mult cu cât fermele noastre sunt singurele din România care au rămas din 1990 și azi arată așa cum vedeți.“

Nutriția – pe locul al doilea ca importanță, după genetică

Bunăstarea animalelor este literă de lege în fermă. Trecem peste ingredientele ajutătoare (muzică simfonică 24 din 24 de ore, fiindcă specialiștii au ajuns la concluzia că așa se elimină stresul și se stimulează lactația), paravan pentru umbră, ventilație (aparate care pornesc automat când temperatura depășește 25 de grade Celsius, prevăzute cu sistem de pulverizare a apei sub formă de vapori), pat moale de odihnă (din paie, schimbat de două ori pe săptămână, pentru a păstra animalul curat, dar și pentru a proteja ugerul) și ajungem la secretul care stă, dincolo de genetică, la baza performanței: furajarea. Este componenta din zootehnie la care directorul unității ține foarte mult: „Avem în fermă 8 tipuri de rații furajere, pe care le administrăm pe categorii de vârste ori performanțe. Există rețete pentru vacile cu producții înalte, cu producții medii, înainte de fătare, după fătare, juninci etc. În compoziția unei rații furajere intră silozul de porumb, semifânul de lucernă, șroturile de rapiță și soia, porumbul, orzul, pe care le producem noi, plus suplimentele minerale, premixurile, pe care le aducem din străinătate. Lucrăm cu un lider mondial în nutriție și avem rezultate deosebite, nu numai noi, ci toți ceilalți parteneri ai acestei companii. Dna ing. Gabriela Ganea, șefa de fermă care se ocupă și de nutriție, are un grafic și știe cu precizie să-i spună angajatului ce hrană și în ce cantitate să ducă în fiecare grajd.“

Cum se obține un furaj de porumb de calitate

Cantitatea de furaje din fermă este substanțială: „o vacă de-a noastră, care ajunge la 700-800 kg, bea zilnic 80 de litri de apă și mănâncă 52 kg de hrană. Furajul de bază într-o fermă este silozul de porumb. Noi realizăm cam 7.000 tone/an. Pentru a atinge calitatea maximă, sunt foarte importante câteva aspecte, precum momentul și viteza de recoltare, neapărat corelate cu ritmicitatea transportului și a tasării furajului. La noi, recoltarea coincide cu prima decadă a lunii august, imediat după ce boaba iese din faza de lapte și înainte de instalarea secetei, fenomen care, lăsat să se manifeste în plantă, afectează valoarea nutritivă a hranei. Pentru că timpul este esențial în această operațiune, ne organizăm exemplar. Recoltăm cu două combine zi și noapte, lucrăm în paralel în ambele celule, tasăm foarte bine, astfel încât să scoatem aerul; furajul trebuie să se păstreze intact până în luna septembrie a anului următor. Ideal este să aibă cât mai multe boabe și porumbul să fie tocat la 1,5 cm.“

Computerul, ochiul care veghează 1.000 de capete de animale

Ferma este mecanizată sută la sută și computerizată. Iar calculatorul este, cum spunea medicul veterinar Bogdan Vasiliu, „ochiul nevăzut care veghează peste tot“. În afară de crotalie, care asigură recunoașterea animalului și conectarea la sistemul național și european de evidență și trasabilitate, fiecare exemplar are la picior un pedometru. Acesta transmite calculatorului date esențiale privind cantitatea de lapte, indicii fizico-chimici de calitate ai acestuia, cât mănâncă și câtă apă bea o bovină, cât rumegă, eventuale afecțiuni și, cel mai important pentru evoluția fermei, depistarea vacilor în călduri. La capătul celălalt al informației, în fața monitorului adică, stau șeful de fermă, medicul veterinar responsabil cu sănătatea animalelor, medicul veterinar ce aplică genetica. În funcție de datele primite, aceștia intervin și corectează tot ce este necesar în viața animalului: tipul de furaj, cantitatea atribuită, tratamentul sanitar, eliminarea din lot, prin abatorizare, a exemplarelor neperformante. Un loc aparte ocupă, cum spuneam, momentul însămânțării artificiale, pentru a reduce intervalul dintre fătări. Ferma folosește de mai mulți ani material seminal de înaltă genetică, sexat, fiindcă mai mult decât producția de lapte și produși secundari (abatorizare), adevărata mină de aur a fermei stă în genetică, care este vândută fermierilor din toate colțurile țării.

Ion BANU, Maria BOGDAN

Vrem genetică de top, dar menţinem vechea tehnologie

Sumele alocate de Ministerul Agriculturii pentru subvenționarea achiziţiei de berbecuți pentru reproducție și de juninci din rase specializate cu 50% din prețul de cumpărare s-au dovedit cu mult prea mici comparativ cu interesul manifestat de către fermieri. Au apărut însă și „unele“ probleme în ceea ce privește certificatul de producător.

Deși suma alocată de Ministerul Agriculturii pentru subvenționarea achiziției de animale de reproducție era de 12,5 milioane de lei, dosarele depuse au însumat aproape 22 de milioane de lei, ceea ce înseamnă aproape dublu. Autoritățile promit că suma alocată inițial ar putea fi însă supli­mentată. De asemenea, subvenția este luată în calcul și pentru 2015.

„Există posibilitatea ca, după 21 noiembrie, dată până la care vom primi cereri pe despă­gubiri pentru cei care au suferit din cauza inundaţiilor, să vedem dacă suma rămasă – pentru că acolo ajutorul este mai mare, de 53 de milioane de lei – să o realocăm către cres­cătorii de animale“, a declarat ministrul Daniel Constantin.

Cele mai multe cereri au venit din partea crescătorilor de berbecuți – 5.239 de capete, cu o valoare de 12,6 milioane de lei –, comparativ cu 1.740 de capete la bovine, în valoare de 8,7 milioane lei. Prin acest program au putut fi cumpărate doar animale performante, pedigree, înscrise în registrul genealogic, și ne referim la ovine din rasele Ţurcană, Merinos, Ţigaie, iar la bovine din rasa Simmental și rase de carne precum Angus, Charolaise și Limousine. La ovine, cele mai multe cereri au venit din Ardeal pentru rasa Ţurcană, din Constanţa pentru Merinos, dar au fost cereri şi pentru oaia cu cap negru din Teleorman.

Potrivit unei Hotărâri aprobate de Guvern în luna octombrie, producătorii agricoli pot primi până la 15.000 de euro pe beneficiar fonduri pentru achiziţionarea de berbeci din rase specializate, cel mult 2.500 lei/cap şi maximum 5.000 lei/cap pentru juninci. Crescătorii de ovine nu au mai primit un astfel de sprijin în ultimii 5-6 ani. Un beneficiar poate să cumpere maximum 23 de berbecuți, ajutorul de minimis pe fiecare beneficiar fiind de 15.000 de lei.

Certificatele de producător, o problemă

Prezent la o întâlnire la Ministerul Agriculturii cu reprezentanții acestei instituții, preşedintele Federației Crescătorilor de oi Proovis, Ioan Câmpian, s-a plâns de neregulile apărute în ceea ce privește certificatele de producător. Mai precis, este vorba de certificatele de producător eliberate în perioada 3-10 noiembrie, puse sub semnul îndoielii din cauza schimbării legislației. Vechea lege a funcționat până pe 3 noiembrie, iar cea nouă nu a intrat încă în funcțiune.

Gheorghe Neață, director în Ministerul Agriculturii, spune că situaţia va fi corectată și fermierii vor primi ajutorul indiferent dacă certificatul a fost eliberat sau nu în perioada 3-10 noiembrie.

„Legea a apărut chiar în timpul exercițiului minimisului; noi i-am înregistrat pe toți cei care au fost în această situație și vom face corecturi. Se va face o redeschidere pentru cei care au avut probleme. Este vorba de 1.000 de berbeci și 100 de juninci“, a spus Neață. El a mai adăugat că nici nu este de mirare că sectorul ovin a atras mai mulți bani deoarece este mult mai bine organizat, iar exploatațiile sunt mai mari.

O problemă este și faptul că prețul animalelor este foarte mare, iar oferta destul de mică. „Prețul unei juninci, inclusiv cu TVA, urcă la 2.000 de euro, iar cei care dețin juninci au săltat automat prețul, care era cu 400-500 de euro mai mic înainte“, a declarat Valer Sician, director Semtest BVN Mureș.

În același timp există și voci care susțin că la bovine ajutorul ar trebui să fie diferențiat ca valoare între vaca de lapte și cea de carne, pentru că prețul animalelor diferă foarte mult.

Nu se poate genetică fără mâncare

Marian Valentin, reprezentantul Asociaţiei Crescătorilor de Ovine din Dobrogea, susţine că banii daţi de stat sunt mai mult decât folositori pentru fermieri, mai ales când vine vorba de achiziţia de reproducători. El atrage însă atenția că, pe lângă animale de calitate, crescătorii trebuie să fie atenţi şi la hrană. „Fără ameliorare, fără ştiinţă nu a ajuns nimeni nicăieri. Toată lumea vrea carne la oaie. Genetică fără mâncare nu se poate. Noi, românii, dorim rase de carne, rase specializate de carne şi de lapte, dar ne menţinem tehnologia, adică obiceiul prost de a da drumul la animale prin curte să mănânce ce găsesc. Membrii asociaţiei cumpără singuri reproducătorii. Am obţinut acum de la stat până la 2.500 de lei, media pe berbec, decontaţi de stat în scopul cumpărării de animale de reproducţie. În România au fost introduse foarte multe rase de carne, iar de câţiva ani există ferme în care se fac încrucişări. Noi stăm însă foarte prost cu testarea berbecilor, pentru că nu avem bani“, s-a plâns la IndAgra Marian Valentin.

Și pentru anul viitor crescătorii mizează pe ajutoarele de minimis. De asemenea, ei mai speră ca şi autorităţile de la Bruxelles să aprobe măsurile din noul PNDR 2014-2020 privind conservarea raselor locale româneşti. „Vom ajunge să avem la unele efective, care sunt şi în conservare, cam 26 de euro pe cap de animal începând din 2015, ceea ce nu mi se pare o sumă chiar micuţă“, a spus reprezentantul Asociaţiei Crescătorilor de Ovine din Dobrogea.

De anul viitor, schemele care sunt finanţate 100% pentru producerea registrului genealogic la bovine şi ovine se măresc, a precizat și secretarul de stat în Ministerul Agriculturii, Peter Tamas Nagy.

„Din 2015 patrimoniul genetic va fi finanţat din fonduri europene; deja a fost transmisă notificarea la Bruxelles, de unde am primit clarificări. Prin PNDR vom accesa sprijinul pe conservare“, a precizat Nagy.

Ioana GUŢE

Semtest BVN – Mureș 2014. Perfecționare continuă prin genetică

Semtest BVN - Mureș a organizat, în zilele de 3 și 4 octombrie, la sediul din comuna Sângeorgiu de Mureș, o nouă ediție a Paradei Taurilor. Manifestarea este dedicată fermierilor, specialiștilor în genetică animală, reproducție și îmbunătățirea raselor, fiind singurul eveniment de acest gen din România. La acesta au participat peste 300 de fermieri din întreaga țară, dar și membri ai mediului academic, medici veterinari, autorități locale, precum și reprezentanții companiei BVN din Germania.

Nu doar o simplă paradă

Ediția din acest an, cea de-a XIII-a, a Paradei Taurilor a fost nu doar o simplă „paradă“, manifestarea fiind marcată și de un simpozion în cadrul căruia au avut loc o serie de comunicări științifice, prilej cu care specialiști din domeniul geneticii și-au expus punctele de vedere cu privire la organizarea reproducției la bovine și suine, dar și perspectivele de viitor ale geneticii. Specialiștii români, dar și fermierii au primit cu interes rezultatele dezbaterilor mai ales în contextul în care genetica este încă în faza de început pentru fermierii români. „Succes şi performanţă în zootehnie, în reproducţia şi ameliorarea animalelor nu se pot obţine fără genetică, fără cercetare în domeniu“ – au precizat, printre altele, cei mai mulţi fermieri.

La Sângeorgiu de Mureș a fost prezent și directorul BVN, dr. Johannes Aumann, care a declarat pentru Lumea Satului: „În momentul de față, Semtest BVN este pe primul loc în Europa Centrală. Ne bucurăm că reușim să sprijinim însămânțările artificiale aici în România, dar şi că aici, în Mureș, am găsit o colaborare atât de bună cu Semtest care a devenit ulterior Semtest BVN. Strategia noastră este ca mai departe să dezvoltăm colaborări și în alte țări precum Croația, Serbia pe același sistem care funcționează în România și prin care să ajutăm să se ajungă la un nivel uniform de performanță. Ne-am bucurat să găsim la Semtest - Mureș un astfel de parteneriat încât să putem dezvolta această unitate care a ajuns la ora actuală să aibă o genetică de înaltă performanță. Strategia noastră rămâne și în continuare ca prin Semtest BVN - Mureș să creăm o piață spre exterior.“

China via România

Că Semtest BVN este pe o linie ascendentă o dovedesc chiar exporturile pe care compania le face. Astfel, Semtest BVN exportă material seminal în Germania, Iran, Croația și China. În România este primul furnizor de pe piață, acoperind necesarul marii majorități a crescătorilor de vaci de lapte și carne, dar și de suine. Valer Sician, director Semtest BVN - Mureș, a ținut să evidențieze linia de export deschisă anul trecut în China: „În curând, spunea domnia sa, în China se va efectua încă un transport de 50.000 de doze de material genetic de cea mai bună calitate. Faptul că am avut 300 de fermieri care au venit din toate colțurile țării ca să participe la paradă cred că este o primă dovadă că după atâția ani de colaborare unitatea noastră furnizează genetică bună, dar asigură și consultanță și îl informează pe crescător. De aceea consider că cel mai important aspect este să faci o evaluare la ce nivel de genetică au ajuns fermele din România și de ce anume au nevoie în continuare. Drept urmare, facem o analiză ca să vedem care este situația la ora actuală pentru a vedea ce mai trebuie făcut pentru îmbunătățirea structurii genetice. Până la urmă acesta este și rolul geneticienilor: să vadă, pe baza unor evaluări clare, ce anume mai trebuie îmbunătățit și care este direcția pe care se merge cu modificarea structurii genetice. Trebuie să spun că Semtest BVN are grijă ca în selecție și ameliorare să păstreze echilibrul în animale. Nu mergem pe o intensificare dusă la extrem pentru că nu ne dorim ca fermierii noștri să aibă una, două lactații în populație, ne dorim în continuare animale longevive cu 5-6 lactații. Acestea, de fapt, sunt elementele care trebuie să se îmbine în mod armonios pentru a vorbi de un progres genetic“, conchide directorul Semtest BVN - Mureș.

Genetica, în strategia guvernamentală

Genetica este luată în calcul de autorități în strategia de dezvoltare a zootehniei. Cel puțin așa a declarat Nagy Peter Tamas – secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prezent la Parada Taurilor. „În strategia şi politica de dezvoltare a ministerului Agriculturii – având în vedere că anul 2014 a fost unul de tranziţie – urmează o nouă etapă de dezvoltare, 2015-2020, care va aduce noutăţi în ceea ce priveşte sectorul zootehnic. Pentru prima dată, subvenţiile la bovine vor fi legate de genetică“, a arătat Nagy Peter Tamas. Dar, pentru ca genetica să se dezvolte pe termen lung, România are o acută nevoie de specialiști.

Monica Burac este doctorand în medicină veterinară. Ea ne-a declarat că este foarte conștientă de importanța geneticii în zootehnie și de aceea a ales să se specializeze în acest domeniu. „Ei bine, eu tocmai asta fac în Germania la lucrarea mea de doctorat: mă specializez în fertilizarea in vitro. Chiar recent am vorbit în cadrul unui simpozion cu fermieri care au fost foarte interesați de posibilitatea conservării embrionilor unor vaci care vor fi destinate abatorizării tocmai pentru că aceste exemplare sunt valoroase. Pot să spun că fermierii români au părut foarte interesați de această tehnologie și mi-au spus că vor apela la aceste servicii dacă vor exista și în România. Știu că acest domeniu sună cam SF pentru necunoscători, dar nu este chiar așa pentru că acesta este viitorul în reproducție.“

Cei mai buni fermieri au fost premiați

Un moment special al Paradei Taurilor l-a constituit premierea celor mai buni fermieri ai anului. Printre aceștia s-au numărat Takacs Beni (Mureş), Kelemen Melinda (Mureş), Ioan Oroian (Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Mureş), SC Denis SRL (Hunedoara) și mulți alții. „Aceşti fermieri dovedesc că şi din această activitate se poate face eficienţă, că şi din această activitate se poate trăi“, a afirmat Valer Sician. „Premiul constă în 600 de lei, acordat de unitatea noastră prin primirea a zece doze din cel mai bun taur pe care unitatea noastră îl are“, a completat Valer Sician. Totodată, directorul Semtest BVN - Mureș a oferit şi 45 de premii de fidelitate unor colaboratori pe care compania îi are în România.

Ion BANU, Bogdan PANŢURU

Piaţa geneticii

O scurtă rătăcire într-o aulă, mai în vară, când plictiseala unor luări de cuvânt convenţionale şi fără zvâc, de cele mai multe ori encomiastice, era preferabilă vipiei, mă puse în faţa unei afirmaţii care-mi dete ghes. Un distins Profesor (aşa am scris, aşa rămâne, că merită majuscula!) afirma de la înălţimea staturii profesionale recunoscute unanim că România cheltuieşte peste un miliard (euro) pe an pentru cumpărarea materialului genetic destinat producţiei agricole vegetale. Pentru cel animal Profesorul mai adăugă un miliard.

Am pus pe hârtie miliardul. Adică unu, urmat de nouă zerouri. Cu cifre: 1.000.000.000. În euro. În lei 4.414.100.000, conform cursului valutar din data de astăzi (pariez că n-o să aflaţi ziua, la cum fâlfâie leul în faţa euroiului). Cum populaţia la 1 ianuarie 2014 era de 19.631.292 locuitori (cf.) şi reducerea medie anuală de cca 30.000 de locuitori rezultă că tot rumânul mediu cheltuieşte cca 51 de euro pentru genetică (echivalentul a 30 de ciorbe de făsui la „împinge tava“), că doar o consumă zilnic sub formă de pâine, fructe, legume, lapte, carne, ouă, bere şi derivate. Concluzie: rumânul neaoş este pohtitor rău la genetică şi se ghiftuie cu linguroiul. 

Stau şi mă întreb, ca proasta’n prispă, cum de am trăit fără să consumăm genetică „za graniţîi“, cum ar zice tovul de rusă. E drept, acu’ genetica’i tentantă. Vine dinspre vest (nu ca lumina, din est!), delicată, împarfumată şi pe toace, bună de nuntit. Are şi pedichiură (pe parte bovină). Şi sânge albastru (ori limbă albastră, n-am înţeles chiar bine-bine!)! Nici nu se compară cu genetica noastră autohtonă care-i zdrupeşă, când calcă face gaură şi n’are apăsare nici de soare, nici de vânt, nici de crengi până’n pământ! Ca să nu mai vorbim că-i trasă’n stambă ordinară, pe când străineza-i în mătase şi caşmir. Spunea Profesoru’ că geneticile de peste mări şi ţări sunt sensibile rău, se ofilesc iute, dârdâie din toate încheieturile la orice pală de vânt septentrional, ca să nu mai socotim că, dacă le laşi în bătătură peste iarnă, primăvara la găseşti sub loc cu verdeaţă. Nu’s adaptate, zicea. Plus că iau toate boalele lumii, de te coastă doftoru’ cât nu face! Mai ies şi la mal, da’n rest stau cu apa’n buză şi dau să se înece!

N-ar fi mare nenorocire dacă cumpăratul anual de genetici de aiurea n’ar omorî, la propriu, genetica autohtonă. Pentru că nu urlă, nu se vorbeşte de asasinatul în masă (genocidul?) al geneticii autohtone prin nefinanţare, conservării ei. Ca să nu mai vorbim de punerea în piaţă! Un oarecare vremelnic june politician se întreba mai zilele trecute de ce se mai cheltuieşte (da’ se cheltuieşte?) cu cercetarea agricolă care conservă resursele genetice şi creează noi soiuri şi rase autohtone, dacă tot le putem cumpăra de la alţii, care ne dau (citeşte ne vând!) cu toată inima. Şi când nu ne-or mai da? Că şi eu dau, da’ numai din prisos! Şi vremurile în care prisosu’ va dispărea se apropie cu paşi urieşeşti.

Gheorghe Socotitoru

P.S. Glosar pentru politicieni: Genetică = seminţe, butaşi, puieţi, bulbi şi animale de prăsilă; Punere în piaţă = crearea de noi soiuri şi rase adaptate la condiţiile de mediu specifice României. Vi se pare cunoscut? Nuuuu!? Bănuiam!

Acelaşi

Descoperire de nivel mondial în genetica păsărilor

Florin Pricop, premiat de Academia Română

În ultimul număr din anul trecut al revistei Lumea Satului (numărul 24/15-31 decembrie 2013) v-am prezentat o lucrare ştiinţifică de o importanţă deosebită pentru avicultură, intitulată „Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice“, pentru care autorul Florin Pricop a obţinut în data de 19 decembrie 2013 premiul „Emanoil Teodorescu“ acordat de Academia Română. Este momentul să aruncăm o privire şi mai atentă asupra vieţii şi activităţii omului de ştiinţă.

Dr. ing. Florin Pricop aparţine întru totul lumii satului. S-a născut într-un sat dobrogean de lângă Medgidia, iar după terminarea studiilor universitare şi-a dedicat viaţa studiului aprofundat  al geneticii în avicultură.

Este căsătorit din 1981 cu Magdalena Pricop, de profesie tehnician proiectant, împreună având o fiică, Lavinia, absolventă a Facultăţii de Medicină Veterinară Bucureşti. Lavinia îşi practică meseria de medic veterinar la Serviciul Biologie Moleculară şi Organisme Modificate Genetic al Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală.

Dintre specializările lui Florin Pricop menţionăm: Teoria şi practica ameliorării liniilor pure de galinacee, rase uşoare, genitoare de hibrizi de ouă; Concepţia şi executarea fluxurilor tehnologice din fermele de linii pure, în vederea reproducţiei raselor uşoare şi găinilor de ouă pentru consum; Modele şi metode de calcul al producţiilor realizate la fermele de linii pure. Este inginer zootehnist expert în selecţia şi hibridarea păsărilor şi expert al Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentelor (EFSA).

Activitatea ştiinţifică şi didactică

Cu mai bine de un deceniu de cercetare, Florin Pricop este autor şi coautor a 57 de lucrări ştiinţifice, dintre care 7 cărţi, 39 de articole publicate şi 11 articole susţinute la manifestări ştiinţifice din ţară şi străinătate.

Este coautorul mai multor lucrări, dintre care amintim: „Cartea Fermierului – Creşterea păsărilor“, Ed. Ceres, Bucureşti 1989; „Managementul resurselor genetice din avicultură“, Ed. Tehnică Agricolă, Bucureşti 1999; Tratat de avicultură vol. I, II şi III, Ed. Ceres, Bucureşti 2000, 2002 şi, respectiv, 2004.

De asemenea, Florin Pricop este unic autor al lucrărilor: „Teoria genică a sexualităţii“, Ed. Academiei Române, Bucureşti 2006; „Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice“, Ed. Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti 2011. În plus, este coordonator şi prim autor al „Programului de ameliorare a efectivelor de păsări din România“, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 516 bis/17.07.2003.

Totodată, este prim inventator pentru cinci brevete de invenţie publicate în România de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, în data de 28.03.2003 şi, totodată, inventator şi titular al brevetului nr. 120269/2005 – Procedeu de recombinare genetică pentru ameliorarea hibrizilor de galinaceae, publicat în România de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, în data de 30.11.2005.

Brevetul din urmă este sinonim cu cererea de brevet de invenţie internaţional PCT/RO 03/00013, intitulată, în limba engleză, „Procedure of genetic recombination for galinaceae hybrids breeding“, publicată de către Tratatul de Cooperare al Patentului de la Geneva, în data de 17 februarie 2005, cu numărul de publicare internaţională WO 2005/013681 A1, şi de Oficiul de Patente şi Mărci al Statelor Unite ale Americii (USPTO), în data de 23 martie 2006, cu număr de publicare internaţională US 2006/0064771 A1.

Distincţii şi premii

Florin Pricop se poate mândri cu faptul că este membru fondator al Filialei române a Asociaţiei Mondiale de Avicultură – FRAMA; membru al Societăţii Române de Zootehnie; membru al Biroului Internaţional de Invenţii B2i (2005 – 2006); preşedinte de onoare al Federaţiei Crescătorilor de Păsări de Rasă din România; preşedinte al Asociaţiei Române pentru Managementul Resurselor Genetice Animale.

Premiile primite de-a lungul anilor spun prea puţine despre eforturile reale ale domniei sale în domeniul geneticii aviare, însă e necesară măcar o scurtă trecere în revistă a acestora, fiindcă reuşitele dumnealui reprezintă, de fiecare dată, succese ale ştiinţei româneşti.

2004 – premiul I la sesiunea de comunicări ştiinţifice, Facultatea de Zootehnie, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Iaşi; Medalia de bronz la Salonul Mondial de Inventică Eureka!, Bruxelles, Belgia;

2005 – Medalia de Argint la Salonul Naţional de Inventică Inventika, Bucureşti; Medalia de Aur la Salonul Mondial de Inventică Eureka!, Bruxelles, Belgia; Diploma „Mérite de l´Invention“ decernată de către Biroul Internaţional de Invenţii B2i;

2006 – Medalia de Aur, cu felicitările juriului, şi Diploma Salonului Internaţional al Invenţiilor, Tehnicilor şi Produselor Noi, Geneva, Elveţia; Premiul Special decernat la Geneva de către Uniunea Inventatorilor şi Federaţia Naţională a Culturii Tehnice din Croaţia; Medalia GENIUS la Salonul Internaţional de Invenţii GENIUS, Budapesta;

2013 – Premiul „Emanoil Teodorescu“ al Academiei Române pentru lucrarea „Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice“.

Recenzie

În articolul din decembrie v-am oferit informaţii detaliate despre lucrarea premiată a lui Florin Pricop, din perspectiva veneratului recenzent Horia Grosu. În continuare, vă prezentăm scurta recenzie a prof. dr. Rudolf Preisinger, director general şi genetician şef al companiei Lohmann Tierzucht – Germania.

„Editura Biblioteca Bucureştilor a tipărit «Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice», lucrare ştiinţifică ce se remarcă prin rezultatele revoluţionare pe baza cărora autorul, dr. ing. Florin Pricop, a elaborat o nouă teorie la nivel genetic despre determinarea sexului la păsări.

Rezultatele obţinute au ridicat mai multe întrebări în legătură cu «Teoria cromozomală a determinării sexului», aşa cum a fost elaborată de Şcoala lui Morgan la începutul secolului XX. Cartea cuprinde o descriere detaliată a experimentelor efectuate folosind linii pure homozigote din rase de păsări Rhode Island roşu, Rhode Island alb şi Marans barat. A fost dovedit pentru prima dată că genele heterosomale barat, silver şi gold, care transmit culoarea penajului, au fost identificate la un locus polialelic în cromozomul W. Aceste gene sunt exprimate fenotipic şi sunt probabil moştenite independent de sex, existând loci omologi între cromo­zomii Z şi W, ceea ce contrazice mecanismul hemizigotic şi concluziile la care a ajuns T.H. Morgan (1919).

Teoria genică a sexualităţii are cinci aplicaţii practice. Acestea includ producerea puilor hibrizi de o zi sexabili după culoarea pufului şi metoda propusă pentru stoparea decolorării penajului şi pentru îmbunătăţirea acestui caracter la hibrizii comerciali de ouă. Aceste aspecte prezintă interes pentru companiile producătoare de material genetic.

Explicarea apariţiei intersexului la galinacee, respectiv teza şi antiteza creării de noi rase de păsări sunt alte două aplicaţii de interes pentru cercetarea ştiinţifică. Din punct de vedere ştiinţific, rezultatele muncii dr. ing. Florin Pricop merită a fi continuate şi testate în continuare. Rezultatele pot fi folositoare pentru înţelegerea transmiterii culorii penajului la găinile ouătoare.“

Sorin STAICU

Abonează-te la acest feed RSS