Porumbul a fost dintotdeauna cultura agricolă de bază a țăranului roman.

Porumbul, cultura agricolă EMBLEMĂ a cercetării agricole din România.

Ca urmare a rolului și importanței acestei culturi agricole, conducerea statului a hotărât să se înființeze o unitate specială cercetării pentru cultura porumbului și astfel, în 1957, s-a înființat Institutul de Cercetări pentru Cultura Porumbului (ICCP).

Contrar geneticii promovate de T.D. Lâsenco, care era obligatorie pentru țările socialiste, în cadrul ICAR, la Stațiunea Moara Domnească, cercetătorul Vladimir Moșneagă a produs clandestin linii consangvinizate de porumb din care, în 1962, s-au creat primii hibrizi sorto-lineali autohtoni de porumb HSL 196 și HSL 213.

Profesorul N.A.Săulescu, ameliorator de prima clasă din România, sosit la Fundulea, a trecut imediat, din 1957, la crearea liniilor consangvinizate de porumb din soiurile și populațiile locale, dar și din genetica străină, cultivate izolat în pădurile din jurul localității Fundulea (am participat la aceste lucrări în 1957, fiind student în anul V în stagiu de practică).

Din aceste linii consagvinizate s-au creat primii hibrizi dubli de porumb românesc HD-208 și HD 405 (în 1963).

Cu hibrizii românești nou creați și cu cei mai buni hibrizi străini, pe baza unui program riguros de producere a seminței, s-a reușit să se generalizeze cultura porumbului hibrid în România în numai 7 ani.

Hibrizii străini au înregistrat sporuri de producție de 31-34%, iar hibrizii autohtoni, creați în condițiile din România și mai bine adaptați acestor condiții, au înregistrat sporuri și mai mari.

În perioada 1970-1980 s-au extins în cultură hibrizii simpli care au înregistrat sporuri de producție de 13-14% față de hibrizii dubli.

În intervalul 1962-1990 au fost creați 36 de hibrizi dubli și hibrizi simpli de porumb, iar după 1990 încă 50 de hibrizi.

La hibrizii nou creați s-a urmărit și îmbunătățirea anumitor însușiri precum: rezistență la frângere și la cădere, rezistența la secetă și arșiță, rezistența la boli, calitatea boabelor etc.

De menționat că superioritatea hibrizilor românești s-a manifestat, în special, în anii cu condiții climatice mai puțin favorabile, depășind hibrizii unor firme de top precum compania Pioneer.

O serie de hibrizi creați în anii ’90 au avut o longevitate foarte mare datorită însușirilor superioare.

Astfel, hibridul Olt a fost apreciat atât pentru nivelul ridicat de producție, cât și pentru o foarte bună toleranță la secetă și arșiță, fiind foarte solicitat de țărani pentru că se păstrează bine în pătul sub formă de știuleți.

Hibridul F.376 este apreciat de fermieri pentru nivelul și stabilitatea producției în diferite condiții pedoclimatice, dar și pentru calitatea superioară a boabelor.

Din păcate, după anul 2000 cei care au lucrat peste 40 de ani la ameliorarea porumbului s-au pensionat și s-a creat un anumit gol în acest sector.

Este vorba de marii amelioratori O. Cosmin și N. Bica, cei care au creat hibrizi pentru zonele neirigate, Tr. Sarca și I. Ciocăzanu pentru zonele irigate, precum și de mulți alți cercetători.

Între timp au mai venit tineri și sectorul începe să se revigoreze.

Menționăm pe Horhocea Daniela, născută și crescută în Fundulea, cu ambii părinți salariați la institut, absolventă a Liceului Agricol Fundulea și a Facultății de Agricultură București cu rezultate meritorii. A efectuat un stagiu în unități agricole de producție, după care a revenit în Fundulea.

A lucrat un timp alături de Georgeta Dicu, ameliorator recunoscut, după care a venit la INCDA-Fundulea, unde încă mai funcționa renumitul specialist în ameliorarea porumbului Ion Ciocăzanu, de la care a învățat secretele profesiei de ameliorator și acum este șeful laboratorului de ameliorarea porumbului.

Ea lucrează alături de Iordan Horia și de proaspăta absolventă de Agronomie Bunescu Ștefania. Au și o echipă de fete, tehniciene și laborante foarte bine instruite cu care realizează toate lucrările din câmp și din laborator.

În ultimii ani au mai fost creați hibrizii:

Felix (FAO 400-450), înregistrat în 2019.

Este rezistent la frângere și cădere, la secetă și arșiță, la tăciune și tolerant la hemintosporioză. La maturitate pierde ușor apa din bob.

La testările din rețeaua ISTIS și ASAS, la neirigat a realizat 10,5 t/ha porumb boabe.

Magnus (FAO 350), înregistrat în 2021.

Este rezistent la frângere și cădere, tolerant la secetă și arșiță, la fuzarioză și Ostrinia. Pierde rapid apa din bob la maturitate.

La testări a realizat 11,5 t/ha la neirigat și 14 t/ha la irigat.

Amurg (FAO 360), înregistrat în 2022.

Este rezistent la frângere și la cădere, tolerant la secetă, arșiță, fuzarioză și Ostrinia.

La testări s-au înregistrat producții maxime de 15,5 t/ha.

Foarte important este conținutul în proteină din bob 11,4-12,4%. De remarcat conținutul în proteină care variază la diferiți hibrizi între 8% și peste 12%.

Diferența de 4 puncte procentuale la o producție de 10 t/ha reprezintă un plus de 400 kg/ha proteină.

Cu privire la potențialul genetic de producție al unui hibrid, considerăm că este greu de precizat. Cu ceva timp în urmă, în discuțiile cu cercetători cu peste 40 ani activitate în cercetarea științifică din agricultură, se trăgea concluzia că în câmpurile experimentale se valorifică cca 80% din potențialul unui soi (hibrid), iar în unitățile de producție 50-60%.

Dar a stabilit cineva cu precizie care este acest potențial? Este foarte greu, chiar imposibil ca pe tot parcursul vegetației unei culturi agricole să se asigure, în fiecare etapă, toți factorii de vegetație la nivel optim. De aceea constatăm că hibrizi de porumb cotați cu potențial genetic de 16-17 t/ha în condiții de irigare, în 2016, în Insula Mare a Brăilei, cu o tehnologie de vârf aplicată de specialiști de înaltă clasă în frunte cu dr. ing. Lucian Buzdugan, s-au obținut 20.356 kg/ha, iar în 2019 au realizat 22.609 kg/ha (din presa agricolă).

Prin urmare, este mai corect să spunem despre un hibrid (soi) că în testări riguroase, de minimum 3 ani, nivelul producției realizate a fost de ..... și potențialul genetic de producție este de ..… Am dori să cunoaștem și alte puncte de vedere pe această temă.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Dacă sunteți angrenați în ceea ce înseamnă agricultura României, este imposibil să nu fi auzit măcar o dată, indiferent în ce context, despre Banca de Gene de la Buzău.  De fapt este vorba despre Banca de Resurse Genetice Vegetale - pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice și Medicinale Buzău, acea instituție care figurează momentan doar pe hârtie și despre care cercetătorul Costel Vânătoru spune că ar situa România pe harta științifică a lumii. Deși există o Hotărâre de Guvern din 2019 privind înființarea, organizarea și funcționarea acesteia, încă vorbim doar despre un proiect și nu despre o instituție.

Demersuri din anii ‘80

Mulți consideră că ideea de înființa o astfel de instituție îi aparține domnului Costel Vânătoru, însă într-o amplă discuție purtată recent cu dumnealui ne-a demonstrat faptul că demersuri pentru înființarea acesteia există încă din anii ’80, ba chiar în anii ’84 -’86 au fost și depuse acte în acest sens, însă până în prezent nu s-a concretizat nimic. “Eu nu am făcut decât să continui munca înaintașilor mei. Trebuie să începem această activitate cât mai curând, mai mult, trebuie să precizez că fiecare zi de întârziere, înseamnă o pierdere greu de cuantificat în bani pentru țara noastră. Am obținut o Hotărâre de Guvern pentru înființarea băncii de gene, dar și o locație bună, oferită de Primăria Buzău, în interiorul unui parc din Buzău, unde avem și clădiri și sere și ne-am putea începe activitatea. Însă s-a schimbat Guvernul, au apărut discuțiile cu privire la utilitatea acesteia, dacă e nevoie de ea în condițiile în care există una la Suceava, despre care vreau să spun că nu este o Bancă de Gene, și tocmai de aceea am explicat care este diferența între un depozit de semințe, o bancă de semințe și o bancă de gene. M-am întrebat de multe ori de ce se întârzie crearea Băncii de Gene, care ar fi cauzele și am încercat să găsesc scuze: necunoașterea fenomenului, a misiunii unei astfel de bănci, or interese interne, politice, străine, ale unor companii străine, dar nu am ajuns la un rezultat concret și nu aș mai vrea să pierd timpul cu așa ceva. Aș vrea să cred că după întâlnirea pe care am avut-o cu domnul ministru Adrian Oros, se va debloca proiectul și ne vom începe activitatea cât mai curând”, a declarat cercetătorul.

30 de salariați

Tot de la dumnealui am aflat că bugetul inițial de care ar fi nevoie pentru ca acest proiect să poată prinde viață este sub 1 milion de euro, după care, în funcție de cum se desfășoară lucrurile și se pot înființa laboratoarele necesare pentru ca banca să funcționeze la standarde europene, se vor adăuga banii necesari în funcție de studiile de fezabilitate.

 Conform HG 690/2019 este necesară angajarea a 30 de persoane pentru ca această instituție să funcționeze, personal de care cercetătorul Costel Vânătoru dispune deja, pentru că de-a lungul vremii a avut grijă să-l pregătească. “Eu am depus 35 de ani de cercetare și obiectivul suprem a fost conservarea resurselor genetice, timp în care am atras lângă mine tineri care au înțeles importanța acestui demers și care se pregătesc cât pot bine pentru a contribui la realizarea Băncii de Gene. Pe unii dintre ei am reușit chiar să-i trimit cu burse, mici ce-i drept, în afara țării pentru a se pregăti corespunzător. Pentru a funcționa Banca de Gene trebuie să acoperim trei paliere: unul de cercetare în care să activeze oameni pregătiți, unul administrativ și unul de execuție. Avem pentru început oamenii, important este să primim finanțarea și să fim recunoscuți ca unitate de cercetare”, a mai adăugat Costel Vânătoru.

Soiuri readuse în țară din SUA și Germania

Despre performanța soiurilor de legume din țara noastră știu și cercetătorii din alte țări, așa s-a ajuns ca peste hotare semințele să fie păstrate cu sfințenie. Pare ireal ca bănci de gene din SUA și Germania să furnizeze cercetătorilor din români semințe de legume românești. Și totuși se întâmplă acest lucru! Pentru a putea avea din nou semințe certificate pentru soiul de ceapă Aurie de Buzău, primul soi de ceapă creat la noi și care a fost o premieră nu numai pentru legumicultura românească, a fost nevoie să iau legătura cu o bancă de gene din SUA. Umilitor pentru mine ca cercetător român să cer semințe românești, mai ales că a durat un an pentru a aduce semințele, deoarece nu avem acord de schimb cu SUA și a trebuit să găsesc o formulă să le pot aduce. Am primit 50 de semințe cu tot cu documentele de autenticitate și dreptul de utilizare. Și vorbim de mii de soiuri care s-au pierdut, doar unele dintre ele s-au păstrat în băncile de gene din străinătate  și trebuie să ne întrebăm cum au ajuns acestea în afara țării, cine a dat acordul și de ce acolo s-au păstrat și la noi nu. Ei nu au nici un interes să ne dea înapoi acest tezaur, mai ales că află că nu mai avem așa ceva și pot profita. Ei înmatricula cu altă denumire semințele, sau pot să le folosească pentru ameliorare, iar mai apoi rezultatul, semințele obținute  să ajungă în România sub altă denumire comercială și legumicultorii să dea bani mulți pentru a le cultiva. Ar trebui să ne întrebăm ce sume pleacă în afara țării în fiecare an, doar pentru a putea cultiva pământul. Cred că cercetarea românească poate oferi semințe calitative și poate sta la aceeași masă cu marile companii. Auria de Buzău a fost doar un exemplu, dar sunt multe alte soiuri pe care le-am recuperat din afara țarii, soiuri de tomate și vinete din Germania și lista poate continua”, a mai punctat cercetătorul.

Este clar semințele ar trebui păstrate ca resurse importante pentru ca sectorul legumicol românesc și cercetarea de la noi din țară să aibă viabilitate, însă se pare că nu avem niciun cultivar amprentat genetic, nici măcar pentru soiuri renumite precum varza de Buzău sau ceapa de Buzău, de aceea se găsesc și soiuri care sunt dublate și apar că ar avea 2-3 autori, dar au denumiri diferite.

“Legumicultura lucrează cu un număr mare de specii și mii de soiuri și hibrizi. Semințele de legume au putere mică de germinare, se păstrează cel mult 4 ani,  unele specii își pierd germinarea după primul an, de aceea avem nevoie de o astfel de bancă! Trebuie să păstrăm astfel de soiuri, pentru că nu trebuie să uităm că s-a muncit și s-a investit în crearea lor. Vă dau un exemplu: soiul de ardei Ureche de Elefant, care a fost cultivat pe scară largă în anii 50 - 60, după care nu a mai fost în tendințe pentru că au apărut alte soiuri, dar acum a ajuns din nou să dețină supremația în cultură. Dacă o bancă de gene nu avea aceste semințe, practic acest soi nu mai putea ieși din nou în piață. De aceea trebuie să funcționeze această bancă”, a adăugat Costel Vânătoru.

Pentru a susține faptul că în România se pierd constant soiuri de legume cu o reală importanță națională, domnul Vânătoru a prezentat în cadrul discuțiilor cu oficialitățile din domeniu un studiu prin care demonstrează faptul că în România în perioada 1894-2020 au fost cultivate 2.667 de soiuri, iar în catalogul Oficial al Plantelor de Cultură din România din anul 2020 s-au identificat doar 20 de soiuri românești. Deci, unde s-au pierdut  2.647 de soiuri?

Structură complexă

banca de resurse vegetale buzau

Aceasta este clădirea în care va funcționa Banca de Resurse Genetice Vegetale. Când? Nu se știe încă. Însă domnul director Costel Vânătoru se pregătește pentru acest moment și insistă pentru obținerea fondurilor cât mai curând. Susținem acest demers, de aceea continuăm prezentarea acestui proiect.

“Noi vrem o bancă de gene care să funcționeze după standarde FAO. Semințele care intră în bancă trebuie să fie libere de boli și dăunători, mai ales dacă ținem cont de faptul că în prezent există numeroase boli care se transmit de la un an la altul prin semințe. Noi trebuie să avem grijă ca toate semințele care intră în această bancă să fie sănătoase și apoi trebuie să fie foarte bine descrise fenotipic. De aici urmează un alt proces, cel de aducere de informații suplimentare, trebuie făcute inclusiv analize biochimice pentru a putea întări identitatea creației respective, dar ce este cel mai important, toate semințele trebuie studiate din punct de vedere genetic. Ce presupune acest lucru? să intrăm în genomul plantei și să vedem care sunt genele care dau identitate și să facem amprentarea genetică. Toate acestea sunt elemente de securizare și atunci cei care doresc să utilizeze fraudulos creațiile, sub alte denumire sau mai știu eu cum, să poată fi controlați”, a punctat domnul Vânătoru.

Pentru a înțelege mai bine modul în care ar trebui să funcționeze acesta a creat o schemă pe care o și explică pe îndelete tuturor celor care fie pun la îndoială faptul că această instituție ar trebui să existe, fie pur și simplu se opun acestei idei.

Mai întâi, semințele care provin de la diverși donatori, fermieri, diferite persoane fizice, alte bănci de gene și așa mai departe, ajung mai întâi într-un birou de înregistrare primire probe. Mai apoi ajung în laboratorul de fitopatologie, care este fie în aer liber, fie în spații protejate, care trebuie să fie situate mai departe de banca de gene. Aici se stabilește autenticitatea semințelor. Următorul loc în care ajung este laboratorul de condiționare analize semințe unde semințele sunt atent analizate, pentru a putea stabili calitatea.  După aceea, acestea ajung în laboratorul de microînmulțire, nu toate însă, ci acelea care nu pot fi înmulțite pe cale vegetativă. Este nevoie și de un laborator de agrochimie-fiziologie pentru a valorifica resursele din flora spontană, cum este exemplu chimenul românesc. În momentul în care sunt prelevate plante/semințe flora spontană, trebuie luată și o probă de sol, pentru ca atunci când va adus produsul pe piață, să aibă și toate recomandările pentru înființarea culturii. Mai apoi, semințele ajung în laboratorul de biochimie, aici se vor face analizele pentru a putea demonstra identitatea clară. Apoi acestea ajung în inima băncii de gene, după cum spune domnul Vânătoru, în laboratorul de biologie moleculară și genetică, aici va avea loc analiza genetică a plantei, se stabilesc  genele, și se face amprentare genetică. Fluxul se oprește cumva la celula de păstrare, în funcție de tipul de semințe, pentru fiecare tip de sămânță având condițiile specifice de păstrare. Însă nu tot lotul de semințe se duce aici, ci doar o parte, pentru că restul trebuie să ajungă la un birou de protocol, de schimb, distribuție de semințe și mai departe ajung la fermieri, în unitățile de învățământ și cercetare, în alte bănci de gene, adică celor care solicită semințe, păstrând protocoalele impuse într-o astfel de instituție care oferă și un certificat de autenticitate.

bamca de resurse vegetale buzau

România, pe harta științifică a lumii

“Ceea ce cultivăm, ce consumăm poate fi considerat un element de autenticitate a neamului nostru. O bancă de gene ar putea pune România pe harta științifică a lumii, pentru că avem creațiile noastre și ne putem mândri cu ele și le putem oferi cu toate documentele necesare”, mai spus cercetătorul.

Pentru a conchide, evidențiem o parte dintre principalele motive pentru care este necesară funcționarea acestei bănci:

  • Colectează și îmbogățește continuu resursele de germoplasmă;
  • Realizează studii și cercetări pentru cunoașterea acestora în profunzime, din punct de vedere genotipic, fenotipic, chimic și tehnologic;
  • Protejează și promovează resursele genetice naționale;
  • Păstrează patrimoniul genetic în condiții optime, pe termen mediu și lung, în celule cu atmosferă controlată;
  • Pune la dispoziția solicitanților resurse genetice cu certificate de autenticitate.

“Bine ar fi să reușim să deblocăm acest proiect și să uităm tot ce a fost. Eu am spus de multe că o mamă care-și iubește copilul, uită de chinurile nașteri și se bucură de prunc. Așa și eu! Aș vrea să uităm de tot ceea ce a fost până acum, dar să facem funcțională Banca de Resurse Genetice Vegetale de la Buzău”, a declarat domnul Costel Vânătoru.

Larissa Dinu

Productivitatea animalelor de fermă a crescut în mod accelerat odată cu apariția programelor de împerechere selectivă. Deși ar părea că nu se mai poate îmbunătăți nimic în acest domeniu, noile tehnologii genetice pot îmbunătăți până la de zece ori programele de ameliorare clasice prin înglobarea informației genomice.

Context

Acidul Dezoxiribo-Nucleic este practic cărămida din care sunt construite genele și viața. Fiecare animal conține milioane de piese ADN ce formează gene care controlează și stau la baza tuturor funcțiilor corporale și implicit a performanțelor animalului. Descoperirile recente din biotehnologie au făcut posibilă „citirea“ ADN-ului animalului și a unor markeri ce ajută la localizarea anumitor gene de interes.

Ce este selecția genomică (SG)?

Selecția genomică este o tehnologie modernă de ameliorare ce folosește informația a zeci de mii de markeri asociați cu genele ce influențează producția animală (markeri care acoperă întregul genom). Informația de la acești markeri, împreună cu performanțele individuale ale animalelor permit o estimare mult mai precisă a meritului genetic al animalelor. Valoarea de ameliorare genomică (VAG) se bazează pe utilizarea unor ecuații de predicție calculate pe baza unei populații de „referință“, în care animalele sunt genotipate și fenotipate, iar ecuațiile sunt utilizate în evaluarea candidaților la selecție genotipați.

Selecția genomică este necesară în România?

Ameliorarea animalelor de fermă din România a fost influențată de evenimentele socio-economice din ultimele decenii. Astfel, din cauza dispersării efectivelor în foarte multe ferme mici și mijlocii, a fost practic imposibil să se organizeze eficient colectarea datelor de origine a animalelor. Din acest punct de vedere, tehnologiile genomice sunt extrem de valoroase în evaluarea compoziției de rasă a efectivelor și în stabilirea paternității.

IBNA 2

Care sunt beneficiile selecției genomice?

Un mare beneficiu al SG este creșterea preciziei de estimare a meritului genetic al animalului, oferind fermierilor o informație mai precisă despre valoarea genetică a animalului. Acest lucru poate fi făcut devreme în viața animalului, fără a mai necesita colectarea unei cantități mari de informații și acumularea de costuri. Selecția genomică permite o evaluare de precizie a paternității produșilor, pe baza mai multor markeri genetici.

Cum ne pregătim pentru selecția genomică?

Pentru selecția genomică sunt avuți în vedere mai ales masculii cu mulți descendenți și evaluați cu acuratețe maximă pe baza fenotipurilor (producțiilor) proprii sau a rudelor. De la aceste animale se vor recolta probe de sânge sau păr pentru o viitoare genotipare.

Selecția genomică în România

În România primele activități de genotipare a animalelor domestice în vederea identificării unor markeri genetici utilizabili în ameliorarea genetică au avut loc în anii 2008-2011, în cadrul unui proiect ce viza elaborarea unor programe de ameliorare asistate de markeri genetici la ovine (proiectul OPECGEN – parteneriat între UBB și INCDBNA-IBNA Balotești). Tot în cadrul IBNA s-au desfășurat cercetări legate de identificarea și selectarea unor noi markeri genetici la populațiile locale de ovine, în cadrul unor proiecte de tip TE în care a fost subliniată importanța introducerii în evaluarea genetică a informației de la markeri genetici asociați cu calitatea și cantitatea producției de lapte și a unui parteneriat de tip PED în care, alături de partenerul SC OVIS CAP NEGRU SRL, au fost create și optimizate programe de ameliorare asistate de markeri genetici pentru caracterele producției de lapte și de carne la ovinele românești. La ora actuală sunt în desfășurare lucrări de cercetare privind utilizarea informației genomice provenite de la paneluri dense de markeri (50.000 de markeri), crearea unei populații de referință și utilizarea informației genomice în programele de ameliorare a ovinelor și taurinelor.

Newsletter finanțat de Ministerul Cercetării și Inovării prin Programul 1 – Dezvoltarea sistemului național de cercetare-dezvoltare, Subprogram 1.2 – Performanță instituțională – Proiecte de finanțare a excelenței în CDI, (PFE−17/2018-2020).

Dr. ing. Mihail Alexandru Gras

La nivel internațional și național există un interes deosebit pentru conservarea și ameliorarea raselor locale de ovine datorită caracterelor lor biologice deosebite. Crescătorii de ovine din România sunt interesați să crească ovine cu producții mari de lapte și carne și cu prolificitate mare. Oaia cu cap negru de Teleorman este o rasă locală care se caracterizează prin producții mari de lapte, carne și prolificitate mare.

Caracterele de producție – producția de lapte, producția de carne și caracterele de reproducție sunt determinate pe de o parte de fondul genetic al indi­vizilor din populația respectivă, iar pe de altă parte de mediu. În cadrul INCDBNA Balotești s-au efectuat studii privind estimarea parametrilor genetici pentru producția de lapte, carne și caracterele de reproducție pentru oile din rasa Oaia cu cap negru de Teleorman. Producția de lapte a oilor din rasa Oaia cu cap negru de Teleorman este mare, fiind de 130-150 kg lapte muls. Indicii de calitate ai laptelui la o populație din rasa Oaia cu cap negru de Teleorman determinați de-a lungul perioadei de lactație au fost de 6,56% grăsime și 5,9% proteină. Heritabilitățile pentru producția de lapte, de grăsime și proteină obținute în studiile noastre la o populație de ovine din rasa Oaia cu cap negru de Teleorman au avut valori moderate, în timp ce heritabilitățile pentru procentul de grăsime și proteină au avut valori mari. Parametrii genetici sunt importanți în programele de selecție ale acestei rase pentru producția de lapte.

Producția de carne a ovinelor depinde de caracterele de reproducție, de rata de supraviețuire a mieilor și de caracterele de creștere. Pentru a crește producția de carne trebuie îmbunătățit potențialul genetic de creștere al mieilor. Greutatea mieilor din rasa Oaia cu cap negru de Teleorman este de 5-6 kg la fătare, 14-18 kg la 1 lună și 20-25 kg la 2 luni. Pentru caracterizarea acestei rase locale s-au făcut studii privind estimarea parametrilor genetici pentru greutatea corporală și sporul în greutate la diferite vârste ale mieilor. Au fost obținute heritabilități mari pentru sporul în greutate de la naștere la 30 de zile și pentru sporul în greutate de la naștere la 60 de zile. Heritabilitățile mari pentru aceste caractere oferă posibilitatea selecției animalelor pentru producția de carne la vârste mici.

Caracterele de reproducție sunt cei mai importanți factori care influențează profitul în fermele de oi. Caracterele de reproducție (fertilitatea, prolificitatea) au heritabilități mici, fiind influențate într-o proporție mare de efectele de mediu. Prolificitatea este dependentă de anumiți factori (rasă, populație, individ) și de mediu (dietă, tratamente hormonale, vârsta și greutatea oii, sezonul de împerechere). Rasa Oaia cu cap negru de Teleorman se caracterizează prin prolificitate mare, 150-160%. În populația de oi studiată din rasa Oaia cu cap Negru de Teleorman media numărului de miei la fătare a fost de 1,43 miei, 58,48% dintre fătări au fost fătări simple, 39,69% au fost fătări gemelare și 1,8% au fost fătări cu trei miei.

Evaluarea genetică a ovinelor din rasa Oaia cu cap negru de Teleorman este importantă în progra­mele de selecție.

Rodica Ștefania PELMUȘ
pelmus_rodica_stefania @yahoo.com

În nivelul și calitatea recoltelor un rol esențial îl are valoarea genetică a seminței. Unitățile de cercetare din agricultură au ca principal obiectiv realizarea de „cultivare“ adaptate la condițiile pedoclimatice ale zonei, cu potențial de producție ridicat și tolerante sau rezistente la factorii care pot provoca diminuarea producției.

Pe piața românească există o multitudine de companii care produc și comercializează sămânță, printre care menționăm: Biocrop, Caussade Semences, Ciproma Sem, Donau Saat, Limagrain, Pioneer, Saaten Union, Syngenta, Kws semințe etc.

INCDA Fundulea se străduiește să se mențină în eșalonul din față al acestei acerbe competiții.

În cele ce urmează ne vom referi la principalele trei culturi care ocupă mai mult de jumătate din suprafața cultivată a României.

La grâul de toamnă soiurile cultivate până în 1957 aveau talia înaltă, erau slab rezistente la cădere, iar potențialul de producție era scăzut.

După 1959 au fost folosite soiuri din SUA, Italia, URSS care până în 1963 au ocupat peste 90% din suprafața cultivată cu grâu, dar care nu erau adaptate la condițiile pedoclimatice ale țării noastre.

Demn de remarcat este școala creată la Fundulea în domeniul ameliorării grâului care a început primele lucrări de hibridare pentru crearea de soiuri intensive, adaptate zonei noastre.

A fost începută de acad. N. Ceapoiu și continuată o jumătate de veac și în prezent de acad. N.N. Săulescu, secondat de dr. ing. Gh. Ittu. Din acest colectiv face parte și actualul director general, dr. ing. P. Mustățea.

Primele rezultate din încrucișarea soiului București 1 cu soiul Scorospelka 3 sunt soiurile Excelsior și Dacia omologate în 1971.

Din combinația dintre soiul rusesc Aurora și cel american Riley 67 a rezultat Fundulea 29 cu mare potențial de producție, rezistent la făinare, rugina brună și fuzarioza spicelor. Într-o confruntare internațională organizată în SUA în 1980/81 a ocupat locul I.

O etapă superioară o reprezintă crearea soiurilor semipitice.

Din combinația hibridă Ranniaia 12/Nadadores 63/Lovrin 12 a rezultat la Stațiunea Lovrin o descendență care combina talia scurtă cu rezistența la iernare și o bună umplere a boabelor datorită rezistenței la secetă și arșiță. Această descendență a devenit soiul Flamura 80 care a stat la baza progreselor ulterioare în ameliorarea grâului. Pe baza lui s-au creat Flamura 85, Fundulea 4 și Dropia, care după 1995 ocupau 50% din suprafața cultivată cu grâu în țara noastră.

Din acestea s-a putut trece la diversificarea bazei genetice a grânelor semipitice, rezultând Glosa, Boema 1, Izvor, Litera și în ultimii ani Otilia, Pajura și Pitar. Acestea, pe lângă un ridicat potențial de producție, au și calități superioare de panificație. S-a pornit de la producții de 1.500-2.000 kg/ha și s-a ajuns la 10.000 kg/ha. Datorită acestor calități au fost solicitate în Canada, Ungaria, Turcia, Argentina ș.a.

Un mare specialist din Câmpia de Vest a României, dr. ing. D. Muscă, cultivă pe mari suprafețe grâu de la Fundulea cu foarte bune rezultate.

Porumbul. Până în 1960 s-au cultivat soiuri românești care aveau potențial de producție limitat. Porumbul, fiind o cultură principală, s-a hotărât înființarea Institutului de Cercetări pentru Cultura Porumbului în 1957. În acea perioadă, în cadrul ICAR-ului, Vl. Moșneagă avea preocupări pentru crearea de linii consangvinizate în vederea obținerii seminței hibride de porumb. Din materialul său, în 1962 au fost omologați hibrizii HSL 196 și HSL 213, precum și HD 208 obținut de Institutul Fundulea și Stațiunea Turda, iar în 1963 HD 405. Și în domeniul ameliorării porumbului s-a creat o puternică școală de amelioratori coordonată de O. Cosmin și Tr. Sarca și a reușit ca până în 1970 să mai creeze HD 98, HD 220, HD 305, HT 310 și HS 330.

În România s-a reușit ca în numai 7 ani să se generalizeze cultura porumbului hibrid în toată țara.

Diversificarea materialului cu genotipuri din alte zone și infuzii de gene de la specii înrudite, precum și perfecționarea metodelor de ameliorare au dus la crearea de hibrizi noi bine adaptați, cu potențial de producție ridicat.

După 1990 s-au creat încă 50 de hibrizi, printre care demni de menționat sunt hibrizii Olt și F 376 care sunt și în prezent solicitați de fermieri. În ultima perioadă au fost omologați Crișana, Mostiștea, Iezer și F 423.

În prezent, ameliorarea porumbului beneficiază de prezența unui fost elev al lui Tr. Sarca, și anume dr. ing. I. Ciocăzanu care, așa cum este apreciat în lumea amelioratorilor de la alte companii, „este o somitate în domeniul ameliorării“. Există condiții ca în perspectivă să se obțină hibrizi cu potențial de 18-20 t/ha.

Floarea-soarelui a beneficiat de pre­zența unui specialist de înaltă clasă, un mare ameliorator care a fost dr. doc. Alex. Viorel Vrânceanu.

După populațiile locale de floarea-soarelui au început să se cultive, până în 1960, soiuri sovietice cu potențial de producție limitat. Preluând această sarcină, dr. Vrânceanu a omologat în 1965 soiul Precord care era superior celor cultivate până atunci.

Dar preocuparea principală a fost crearea de linii consangvinizate în vederea obținerii de hibrizi de floarea-soarelui și în 1971 au fost omologați hibrizii Romsun 52 și Romsun 53, reprezentând prioritate mondială în acest domeniu. În perioada 1971-1990 au fost omologați 14 hibrizi, iar până în 2000 încă 11 hibrizi. Activitatea dr. Vrânceanu este continuată în prezent de dr. ing. D. Stanciu, care după anul 2000 a omologat încă 6 hibrizi, fiind concentrat pe obținerea de hibrizi rezistenți la erbicide de tipul imidazolinone și sulfonilureice, precum și la rasele noi de lupoaie și mană.

Acești hibrizi sunt: FD 15 C 27, FD 15 C 44 și FD 16 C 50. Dacă la început se obțineau producții de 700-800 kg/ha, s-a ajuns la 4.000-4.500 kg/ha și mai mult. Datorită calităților deosebite a hibrizilor de floarea-soarelui sunt solicitați și se cultivă în Franța, Spania, Italia, Grecia, Turcia, Rusia, China ș.a.

Aceste rezultate mențin INCDA Fundulea în eșalonul fruntaș.

Prof. dr. ing. Vasile Popescu

Așa cum arată și Legea zootehniei din 2002, ameliorarea efectivelor de animale are un caracter prioritar în strategia dezvoltării zootehniei românești. Sub îndrumarea Ministerului Agriculturii și cu ajutorul asociațiilor de creștere de ramură, activitatea de ameliorare se realizează pe baza unor programe naționale elaborate pe perioade determinate. Etapele de desfășurare a programelor implică lucrări de selecție bazate pe valorile de ameliorare ale animalelor obținute cu ajutorul controlului oficial al producției şi al evidenţelor din registrele genealogice.

Obiectivul ameliorării animalelor este producerea de animale cu performanțe productive superioare ce pot fi transmise generațiilor viitoare. Selecția caracterelor ce vor fi supuse ameliorării depinde de specia și scopul pentru care este crescut animalul. De asemenea, selecția depinde de practicile manageriale adoptate de fermier și relația dintre totalitatea cheltuielilor fermei și valoarea animalelor. Exemple de caractere în acest sens includ: intervalul dintre fătări și producția de lapte la taurine, numărul de purcei la fătare la scroafe, mărimea pieptului la broiler etc.

Metodologiile de evaluare a valorii de ameliorare a animalelor au evoluat în timp, pornind de la observația empirică a producției fizice, mai apoi evoluând către calculul valorii genetice pe baza performanțelor de producție proprii și a colateralilor. Metodele actuale de selecție combină măsurătorile caracterelor cantitative tradiționale (de exemplu cantitatea de lapte, sporul în greutate etc.) cu tehnologii noi de analiză genomică prin care se determină genotipul animalului.

Analiza genetică și selecția pe baza markeților genetici devin metodologii folosite din ce în ce mai des în ameliorarea animalelor. Selecția asistată de markeri genetici a fost posibilă odată cu dezvoltarea unor metode eficiente și economice de analiză genomică a animalelor. Crescătorii de animale fac selecție, de regulă, pe caractere cantitative, cu importanță economică. Aceste caractere sunt controlate de un număr mare de gene (până la câteva mii). Markerii genetici asociați cu caracterele cantitative pot fi identificați în laborator.

În cadrul compartimentului de Biologie Moleculară din INCDBNA-IBNA Balotești au fost identificați markeri genetici asociați cu caracterele de producție de lapte (beta-lactoglobulina, cazeina, prolactina) și de carne (miostatina, calpastatina) la rasele locale de ovine (Cap Negru de Teleorman, Merinos Transilvănean). Totodată, în cadrul INCDBNA-IBNA Balotești s-au efectuat cercetări în care au fost comparate diverse metodologii de estimare a valorii de ameliorare, în special la taurine și ovine. Prin compararea metodologiilor tradiționale cu cele asistate de markeri genetici, a fost constatată o îmbunătățire a acurateței estimărilor în cazul utilizării tehnicilor de analiză genetică, progresul genetic fiind îmbunătățit.

La solicitarea asociațiilor de creștere, colectivul de Conservare a Resurselor Genetice din INCDBNA-IBNA este implicat în estimarea valorilor de ameliorare pe baza performanțelor proprii, ascendenţilor, colateralilor și a des­cendenţilor, integrate prin intermediul modelului animal – BLUP. Se speră că, odată cu trecerea timpului, va crește interesul crescătorilor de animale pentru evaluarea genetică a animalelor pe care le dețin în scopul selecției acestora și a creșterii productivității.

Noile reglementări ale Agenţiei Naţionale pentru Zootehnie „Prof. dr. G. K. Constantinescu“ au introdus obligativitatea estimării valorii de ameliorare în procesul de selecție a animalelor. Prin resursele materiale și cele de personal, INCDBNA-IBNA Balotești asigură servicii de estimare a valorii de ameliorare la animalele de fermă și poate oferi suport pentru selecția asistată de markeri genetici.

Pe lângă acestea, în INCDBNA-IBNA se pot realiza și scheme de încrucișări în vederea creșterii calității produselor animaliere (de exemplu calitatea carcaselor), evaluarea producției de carne/lapte la ovine/caprine prin determinarea polimorfismului proteic, modele de conservare a populațiilor de animale reduse numeric.

Autori: Mihail Alexandru GRAS,

Cătălin Mircea ROTAR

Revista Lumea Satului nr. 11, 1-15 iunie 2017 – pag. 39

Avântul luat de dezvoltarea științei tehnicii din zilele noastre a determinat o evoluție spectaculoasă și în domeniul agriculturii.

Dacă luăm ca termen de comparație nivelul pro­ducțiilor agricole din anul 1938, an de vârf al perioadei interbelice, constatăm că saltul până în zilele noastre este foarte mare.

Astfel, producția medie de grâu a fost în 1938 de 1.310 kg/ha, iar în anul 2011 de 3.665 kg/ha, la porumb a crescut de la 1.055 kg/ha la 4.259 kg/ha, la floarea-soarelui de la 673 kg/ha la 1.801 kg/ha, la soia de la 940 kg/ha la 1.984 kg/ha, la sfecla-de-zahăr de la 13.668 kg/ha la 36.140 kg/ha, deci producții de 2-3 ori mai mari.

Dar țările din Vestul Europei obțin producții duble și uneori triple față de cele obținute în țara noastră în prezent.

Întrebarea este: de vină este solul, genetica folosită ori tehnologia aplicată? Avem dovezi conclu­dente că și în țara noastră se pot obține producții la nivelul cel mai ridicat dacă se aplică tehnologia corespunzătoare.

Astfel, la grâu, cu soiul Apache de la Limagrain s-a obținut producția de 11.000 kg/ha, iar cu soiurile românești la TCE3 Brazi 10.000 kg/ha. La porumb, în cultură intensivă, cu tehnologia Dekalb cu irigare prin picurare, s-au realizat 20.000 kg/ha. La floarea-soarelui se obțin în mod curent de către marile exploatații agricole producții de 3.500-4.500 kg/ha. La soia, în județul Brăila, fermierul Cristinel Brânză a realizat 6.000 kg/ha cu soiuri de la Compania Pioneer. La sfecla de zahăr, în județul Brașov, pe o suprafață de 6.000 ha s-a obținut o producție medie de 75.000 kg/ha, iar în experiențele de la USAMV Iași s-au realizat 85.000-90.000 kg/ha. La rapiță, în județul Teleorman, fermierul Ovidiu Siteanu a obținut pe unele parcele 6.330 kg/ha.

Desigur că acestea sunt excepții, dar ele confirmă posibilitatea obținerii de producții agricole profitabile și în țara noastră.

Aceste producții mari sunt realizabile în marile exploatații agricole care sunt conduse de specialiști de înaltă clasă și cu dotarea necesară.

Ce facem însă cu milioanele de producători agricoli care nu au nici bani, nici dotare și nici cunoștințele necesare, iar ei ocupă cea mai mare suprafață agricolă din țară pe care obțin producții de 1.500-2.000 kg/ha?

Dacă se dorește revigorarea întregii agriculturi este necesar să se implice în mod direct statul și în primul rând Ministerul Agriculturii, precum și organele județene.

Încă din prima jumătate a secolului al XX-lea acad. Gh. Ionescu-Șișești menționa: „Statul trebuie să fie principalul factor de progres economic și social prin cadrul organizatoric pe care-l creează agriculturii și prin măsurile de politică agrară pe care le promovează.“ (În acea perioadă agricultura era fărâmițată ca și acum).

Cu privire la implicarea Ministerului Agriculturii, acesta spunea: „Ministerul Agriculturii să nu mai fie o organizație birocratică de administrare a domeniilor statului, ci să devină un adevărat îndrumător tehnic al agriculturii încadrat cu specialiști competenți în treburile agriculturii.“

Dovezi de implicare a organelor statului am cunoscut mai recent, când presa anunța că județul Vâlcea a ocupat locul I pe țară la producția medie/ha obținută la grâu.

Eu provin din acest județ și cunosc bine ce condiții are pentru agricultură, comparativ cu alte județe. Este o zonă de deal, cu multe soluri cu pH acid și cu grad redus de fertilitate.

M-am interesat cum au reușit să obțină cea mai mare producție de grâu și am stat de vorbă cu mai mulți specialiști la Direcția Agricolă, inclusiv cu președintele Consiliului județean, un vechi prieten, dr. ing. Ion Câlea (din păcate, plecat dintre noi prea devreme).

Mi-a explicat că toți specialiștii s-au mobilizat și cu ajutor de la stat s-au adus sute și mii de tone de amendamente calcaroase, iar proprietarii de teren aveau sarcina să le împrăștie pe câmp.

Preocuparea cea mai mare a fost să discute în fiecare comună cu toți agricultorii care doreau să cultive grâu pentru a se asocia și a însămânța tot grâul în una sau două tarlale pentru fiecare comună.

Astfel amplasat grâul la un loc s-a putut aplica tehnologia corespunzătoare obținerii de producții ridicate.

Cine se ocupă acum de cei peste 3,5 mil. producători agricoli care, în bună parte, provin din alte domenii de activitate și au puține noțiuni de tehnologie agricolă? Cine asigură consultanța agricolă la acești oameni?

Poate că în noul parlament și în noul guvern vor fi cuprinși mai mulți specialiști legați de agricultură și cu dorința de a ridica nivelul agriculturii românești acolo unde merită.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 2, 16-31 ianuarie 2017 – pag. 14-16

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti