Adama Sultan iulie 2020
update 13 Aug 2020

Paduana, moțata galinaceelor decorative

Dacă v-ați oprit asupra acestui articol sunt convinsă că ceea ce v-a determinat să îl citiți sunt pozele care prezintă aceste păsări inedite. Este vorba despre Paduana, o rasă decorativă de găini. Exemplarele ei seamănă destul de mult cu Moțatele Olandeze, dar există câteva diferențe notabile. Găinile Paduana se disting prin splendoarea penajului, formele elegante ale corpului și au o trăsătură specifică, inconfundabilă. În locul crestei are un mănunchi de pene astfel aranjate încât dă impresia unei flori de crizantemă la mascul sau a unei hortensii la femelă. Paduana, în toate varietățile ei, este ușor de recunoscut prin aspectul excentric.

Care este istoria ei? Deși este atestată ca una dintre cele mai vechi rase de păsări ale Italiei, anumite surse prezintă Paduana ca fiind originară din Polonia și că, de fapt, a fost adusă în orașul italian Padova prin anul 1500 de către niște savanți care au fost cuceriți de aspectul ei. Cert este că rasa s-a aclimatizat foarte bine la condițiile pedoclimatice din Italia și a devenit un simbol al orașul adoptiv. Deși este o rasă decorativă, exemplarele Paduana s-au dovedit rezistente la frig datorită penajului bogat, avantaj care asigură continuitatea producției de ouă și pe timpul iernii. Totuși, în zonele cu umiditate ridicată sau cu precipitații abundente se recomandă creșterea în adăposturi cu volieră (cu nisip bine uscat) pentru că umezeala reținută de fulgi favorizează apariția bolilor, corioza spre exemplu. În plus, smocul de pene de pe cap le obstrucționează vederea și de aceea păsările din această rasă sunt mai vulnerabile în fața prădătorilor. Penajul bogat care o face atât de specială impune însă și condiții de igienă sporite față de alte rase. Standardul rasei Paduana impune anumite caracteristici.

gaini

Corpul exemplarelor din rasa Paduana este larg la umeri și se îngustează către spate, pieptul este larg, dar puțin proeminent, spatele de lungime medie, puțin înclinat și scurt către coadă, cu lanţete abundente. Găinile Paduana au un abdomen destul de dezvoltat, prezintă aripi mari, lungi și largi, iar cocoşii au o coadă bine dezvoltată cu rectice largi şi destul de deschise, seceri lungi şi frumos arcuite și este bogată și în seceri mici. Rasa prezintă coapse drepte cu picioare destul de puternice, de lungime medie. Picioarele de culoare gri au penajul strâns. Capul nu prezintă creastă, dar are în schimb o proeminență osoasă (numită hernie craniană) îmbrăcată într-un moț spectaculos compus din fulgi lungi și înguști, urechile sunt mici și acoperite în întregime de penaj, bărbițele sunt insignifiante, iar gâtul este acoperit din abundență cu pene. Smocul de pene de pe cap se continuă și la nivelul ochilor (favoriți) și până sub bărbie (barba). Atât barba, cât și favoriții sunt foarte dezvoltați. Culoarea ochilor la această rasă variază de la roșu la maro și este în corelație cu nuanțele penajului, iar ciocul prezintă orificii nazale pro­nunțate, este puternic și are o lungime medie. Ca greutate, femelele din rasa Paduana ating cca 2 kg, iar cocoșii 2,5 kg. Pe lângă faptul că este o rasă decorativă, Paduana s-a dovedit a fi o rasă foarte bună pe producția de ouă. Cocoșii ating maturitatea sexuală la 6-7 luni, iar găinile la 5-6 luni. Anual, o femelă poate face între 120-150 de ouă. Din experiența crescătorilor, femelele Paduana nu sunt cloști bune. Dacă totuși clocesc (incubația durează 21 de zile), după eclozare crescătorii trebuie să acorde o atenție sporită cuibului pentru că există riscul ca găinile să lovească puii și să le deformeze acea proeminență osoasă.

Laura ZMARANDA

gaini paddayn ptinci

Rasa Mătase Japoneză „Bibeloul de porţelan“ al galinaceelor

Curţile regale ale lumii au avut dintotdeauna privilegiul de a-şi îmbogăţi grădinile cu cele mai frumoase animale şi păsări. Se spune că Familia Imperială a Japoniei a fost fascinată de o pasăre a contrastelor. Cu un aspect neobişnuit, având dimensiuni mici şi culori variate, această înaripată era lipsită de pene şi acoperită aproape în totalitate de un puf mătăsos. Numele pe care l-a primit a fost sugestiv: Mătase Japoneză. Peste vremuri a părăsit „colivia de aur“ a împăraţilor niponi şi a străbătut Drumul Mătăsii spre Europa.

Marius Vişan, preşedintele Asociaţiei crescătorilor de păsări de rasă, porumbei de ornament şi iepuri de rasă Pajura este cel care ne-a vorbit despre această rasă.

Scurtă descriere

Găinile din rasa Mătase Japoneză sunt un fel de „bibelou de porţelan“ al lumii galinaceelor. Şi asta nu pentru că ar fi fragile, ci pentru că aspectul lor le conferă o delicateţe aparte. Mătase Japoneză este o rasă de ornament cu un penaj foarte frumos, mătăsos. Tot corpul, inclusiv picioarele, le este acoperit de puf. În cazul femelelor, moţul foarte proeminent aproape că le acoperă ochii. Rasa Mătase Japoneză are mai multe varietăţi de culoare: albă, neagră, galbenă, albastră, barată, gri-argintie, roşie. Sunt păsări asemănătoare celor din rasa Cochinchina, a căror greutate în cazul masculului ajunge la maximum două kilograme, iar femelele ating un pic peste un kilogram şi jumătate. O caracteristică unică în lumea galinaceelor este că găinile din rasa Mătase Japoneză au pielea şi carnea neagră cu reflexe albăstrii şi prezintă cinci gheare în loc de patru. Deşi nu se cunoaşte cu certitudine originea rasei, cele mai multe date indică drept loc de provenienţă Asia de Est. Este una dintre cele mai vechi rase create natural, o rasă care în Ţara Soarelui Răsare a fost foarte apreciată de generaţiile care s-au succedat în familia imperială. În România găinile din rasa Mătase Japoneză au cucerit inimile crescătorilor de păsări decorative şi de fiecare dată în cadrul competiţiilor internaţionale se duce o luptă strânsă pentru ca cele mai frumoase exemplare să câştige titlul de campion.

Trebuie protejate de apă

Găinile din această rasă trăiesc şi peste şase ani dacă sunt îngrijite corespunzător. Sunt păsări rezistente la boli şi nu li se aplică altfel de tratamente decât cele convenţionale administrate galinaceelor. O cerinţă specială presupune însă protejarea lor de umezeală şi apă. Pe lângă faptul că puful care le acoperă îşi pierde din frumuseţe, se îmbolnăvesc uşor dacă stau ude. Este important aşadar să le fie asigurat un spaţiu acoperit. Vara pot fi ţinute într-un padoc împrejmuit doar cu plasă şi cu acoperiş, iar iarna au nevoie de o încăpere închisă, unde temperatura să nu scadă sub 10°C. O temperatură mai mică poate afecta sănătatea păsărilor şi producţia de ouă. Deşi aproape deloc diferit de meniul altor rase, găinile Mătase Japoneză au nevoie de o hrană bogată în substanţe minerale, vitamine, glucide, proteine şi grăsimi. Sunt crescători care participă alături de exemplarele lor la concursurile internaţionale de profil şi nu îşi hrănesc păsările cu porumb pentru că asta poate duce la îngălbenirea penajului. În general, familiile sunt formate din două găini şi un cocoş, iar pe an au o producţie medie de 120 de ouă. În comparaţie cu dimensiunile corpului lor, ouăle sunt mari, de culoare alb-crem. O particularitate a găinilor Mătase Japoneză este că nu se opresc din ouat nici iarna.

Mame devotate până la extrem

O virtute specială a găinilor din rasa Mătase Japoneză este că sunt mame foarte dedicate misiunii lor. Clocesc cu multă grijă ouăle, uneori până la extrema în care este necesar să fie îndemnate să se hrănească şi să se adape. Atenţia excesivă de care dau dovadă le transformă în mame-surogat ideale pentru alte specii. Sunt crescători de păsări care pun în cuibarul găinilor Mătase Japoneză ouă de păun sau fazan. Pentru mamele adoptive simţul matern primează asupra oricărui alt sentiment, aşa că puii ieşiţi din găoace sunt în siguranţă sub aripa ocrotitoare a găinilor Mătase Japoneză. Sunt cazuri în care şi cocoşul dă dovadă de simţ al răspunderii şi se implică activ în clocirea ouălor. Personalitatea foarte docilă şi prietenoasă a găinilor din rasa Mătase Japoneză le transformă în animale de companie agreabile.

Un exemplar din rasa Mătase Japoneză costă între 80 lei şi 150 de lei. Exemplarele folosite în competiţii sunt însă mult mai costisitoare, preţul lor ajungând şi la 1.500 de euro.

În istoria Europei se vorbeşte prima oară despre găinile Mătase Japoneză în secolul al XIII-lea. Se crede că acestea au fost aduse pe continentul european de către comerciantul veneţian Marco Polo. Multă vreme s-a crezut că exemplarele din rasa Mătase Japoneză sunt de fapt un hibrid între găină şi iepurele de Angora.

Laura ZMARANDA

Abonează-te la acest feed RSS