Gabriel Caragea din satul Găgești, comuna Bolotești, județul Vrancea, a prins drag de prepelițe de mic copil, dar prima achiziție a fost în anul 2017, când a obținut și atestatul de producător. A început cu o matcă de 20 de prepelițe din rasa Japoneză Coturnix și 100 de ouă de incubat din rasa Jumbo Gold procurate de la cel mai mare crescător din țară. În prezent, are un efectiv matcă de 150 de prepelițe, din 3 rase diferite: Japonez, Jumbo Gold și Polar, fiecare rasă fiind crescută special pentru ouă, ouă-carne și carne. Acesta ne mărturisește că lunar are o producție de cca 2.800 ouă, iar la un ciclu de producție de 8 luni se ajunge la aproximativ 20.000 de ouă.

Cele mai productive rase

Povestea lui Gabriel începe la vârsta de 8 ani, pe când era în vacanță la bunici, își reamintește tânărul. „În timp ce mă jucam pe afară cu copii am găsit o prepeliță sălbatică cu aripa ruptă. Cu un suflet inocent de copil, dar și cu o iubire mare față de animale, am luat-o acasă nu numai pentru a-i salva viața, dar și pentru a-i repara aripa și pentru a-i reda libertatea de a zbura din nou. Am adus-o acasă, i-am dat apă, mâncare și i-am fixat aripa cu niște atele improvizate. Cu multă grijă și pasiune, în aproximativ o săptămână prepelița a început să-și dorească întoarcerea în natură. Cu mare tristețe am ajuns în ziua în care a trebuit să ne despărțim. Bunica mi-a promis că, dacă o voi elibera, la un moment dat în viața mea prepelița, cumva, îmi va întoarce favorul oferit. Mult mai târziu, în anul doi de facultate, studiind materia „Sisteme de creștere animalieră“, am înțeles productivitatea și potențialul imens al creșterii acestor păsări, și anume calitățile nutritive impresionante ale ouălor și cărnii de prepeliță, dar și beneficiile curative ale ouălor despre care japonezii scriau de peste 4.000 de ani“, precizează crescătorul de prepelițe.

Gabriel a început cu o matcă de 20 de prepelițe din rasa Japoneză Coturnix și 100 de ouă de incubat din rasa Jumbo Gold procurate de la cel mai mare crescător din țară, iar de-a lungul vremii efectivul a crescut și a scăzut din cauza lipsei de timp, mai specifică crescătorul vrâncean. „În prezent, am un efectiv matcă de 150 de prepelițe, din trei rase diferite, Japoneză, Jumbo Gold și Polar, fiecare rasă fiind crescută special pentru ouă, ouă-carne și carne. Pe lângă acestea am și 200 de puișori, cu vârsta de o săptămână, destinați consumului de carne propriu și al prietenilor. Dintre caracteristici, prepelița Japoneză este o rasă de ouă cu producție semnificativă de până la 365 de ouă și cu o calitate excepțională a cărnii din punctul de vedere al proteinei. Jumbo Gold prezintă o productivitate relativ bună de ouă, aproximativ 200-250 de ouă/an, caracterizându-se printr-o dimensiune mai mare a ouălor (bun aspect comercial).

În schimb, rasa Polar prezintă o dimenisiune foarte mare a ouălor în raport cu specia și o greutate mare comparativ cu celelalte varietăți ale speciei, de până la 350-400 g/carcasă“, adaugă Gabriel Caragea.

Măsuri de biosecuritate în fermă

Gabriel precizează că în fiecare lună păsările îi oferă cca 2.800 de ouă, iar la un ciclu de producție de 8 luni se ajunge la aproximativ 20.000 de ouă. Acesta mai spune că investiția este relativ mică și a fost făcută treptat, mare parte din investiție reprezentând achiziția de cuști pentru păsările adulte, maternități, incubatoare și cuști de tineret. De altfel, amenajarea spațiului deja existent și o mare parte din investiția curentă este reprezentată de achiziționarea furajului. „Prin încercări repetate am ajuns la achiziționarea furajelor de cea mai bună calitate de la un producător local, acesta fiind preocupat atât de vinderea de furaje pentru animale, cât și specializat pe producția de făină bio certificată pentru uzul uman. Fiind medic veterinar, am fost întotdeauna interesat atât de sănătatea păsărilor din ferma proprie, cât și de sănătatea oamenilor. Punând aceste două lucruri în balanță am ajuns la concluzia că, sporind măsurile de biosecuritate în fermă, nu mai este necesar niciun tratament de tip medicamentos (antibiotic și hormoni) în întreg ciclul de producție. Problemele întâmpinate au fost de diferite tipuri și origini, începând de la investițiile necesare pentru bunăstarea și confortul păsărilor în vederea unei productivității crescute, minimizarea riscurilor de boli bacteriene, parazitare și până la lipsa unei infrastructuri coerente în lanțul de producție (lipsa abatoarelor pentru sacrificarea păsărilor în vederea vânzării legale de carne), dar și lipsa centrelor de ambalare și depozitare specializate pentru ouă“, precizează tânărul vrâncean.

La ferma de la Găgești distribuția constă în achiziționarea ouălor direct din fermă, dar și în livrarea lor în condiții optime de temperatură și timp în împrejurimi. „Pe piață am intrat cu ajutorul mediului online; aici am găsit clienți cărora să le livrez, dar am și oferit informații medicale personalizate pentru dietele care îl interesau și a prezentat avantajele curative ale ouălor în raport cu nevoile medicale ale clienților“, încheie Gabriel Caragea.

Beatrice Alexandra MODIGA

Despre creşterea prepeliţelor s-a vorbit multă vreme ca despre o activitate de viitor, dar, în pofida avantajelor pe care le oferă un astfel de business, acest sector nu a cunoscut o amploare fulminantă. Există multe crescătorii de tip familial, însă unităţile intensive din ţara noastră pot fi numărate pe degete. Cea mai mare fermă pentru creşterea prepeliţelor se află în judeţul Vâlcea, satul Pădureţu, şi aparţine domnului Lucian Stancu. Domnia sa ne-a vorbit despre acest proiect de anvergură şi despre raţiunea pentru care a înfiinţat o astfel de fermă.

Integrarea pe verticală conferă fermei capacitatea de a menţine standarde ridicate şi de a controla mediul în care păsările sunt crescute. Prin producerea de ouă de la propriile păsări de reproducţie şi incubarea lor ferma îşi autosusţine funcţionarea. În plus, prin dispersarea dejecţiilor din fermă spre terenurile agricole din zonă contribuie la reducerea îngrăşămintelor chimice utilizate în agricultura locală. Utilizarea de energie este redusă prin ventilaţie şi lumină naturală şi prin produse reciclate pentru așternut.

O unitate la standarde europene

– Dle Stancu, să începem prin a ne spune cum a început acest proiect şi de ce aţi ales sectorul de creştere a prepeliţelor?

– În urma unor studii de piaţă am constatat că sunt câteva segmente încă neexploatate, care au o piaţă de desfacere în creştere atât în ţară, cât şi în străinătate. Am avut de ales între o ciupercărie sau o fermă de prepeliţe şi am ales a doua variantă deoarece a fost mult mai uşor de pornit şi cu o investiţie iniţială mult mai mică. În aprilie 2012 am început activitatea, iar în decembrie 2014 am reuşit să deschidem o fermă nouă, la standarde europene.

În luna mai 2015 am finalizat implementarea IFS-ului (International Food Standard). Acest standard de calitate şi siguranţă a alimentelor conţine cerinţe GMP (Good Manufacturing practices), GHP (Good Hygiene practices), HACCP ( Hazard Analyses, Critical Control Points), precum şi managementul calităţii.

Acest standard asigură faptul că ferma noastră poate livra produse conforme cu legislaţia locală şi internaţională şi garantează siguranţa şi calitatea produselor noastre pentru consumatori.

În concluzie, fluxul tehnologic respectă toate normele în vigoare.

– Cum a fost concepută ferma?

– Practic, avem un sistem agroindustrial integrat, de la incubare până la sacrificare, cu spaţii de incubare, secţii de ouătoare şi de carne, maternităţi pentru pui, abatorizare şi centru de procesare unde producem pateuri din carne de prepeliţă, maioneză din ouă de prepeliţă, pastramă, ouă fierte şi curăţate ambalate în atmosfera controlată, dar şi în saramură. Toate produsele sunt naturale, nu conţin conservanţi şi E-uri. În ceea ce priveşte partea de dotări tehnologice, totul este complet automatizat, începând cu benzile pentru colectare ouă, linii de furajare, linii de curăţare a dejecţiilor, incubatoare, maternităţi etc.

Investiţiile continuă

– Deţineţi cea mai mare unitate de creştere a prepeliţelor din ţară. Ce efective aveţi acum?

– În acest moment suntem cei mai mari din ţară, dar nu pot să vă spun exact ce cantitate avem deoarece sacrificăm şi incubăm în permanenţă, iar numărul lor creşte şi scade în funcţie de comenzile pe care le avem, dar şi de vârstă. Producţia este de aproximativ un milion de ouă pe lună, iar, după ce prepeliţele nu mai ouă, le ţinem în producţie maximum un an, apoi le sacrificăm. Avem un abator propriu unde putem sacrifica până la 3.000 de capete pe zi, dar producţia de carne este cam la jumătate din capacitatea maximă. Şi în cazul acesta producţia fluctuează în funcţie de comenzi. Producţia o desfacem în marile lanţuri de magazine, dar şi în segmentul HORECA.

– Aveţi deja trei ani de când sunteţi pe piaţă. Ne puteţi spune care este raportul investiţie-profit?

– Investiţiile, făcute din resurse materiale proprii şi credite bancare, continuă şi acum, aşadar nu putem vorbi încă de profitabilitate.

– Vă veţi extinde activitatea şi în alt sector. Despre ce este vorba?

– Sperăm ca anul viitor să finalizăm construcţia acestei fabrici pentru dejecţii, dar mai pregătim o surpriză mare pentru consumatorii noştri. Dorim să putem prelucra toată cantitatea de dejecţii şi să scoatem pe piaţă un îngrăşământ natural pe care îl vom comercializa în lanţurile mari de bricolaj.

Carnea şi ouăle de prepeliţă sunt recunoscute pentru efectele lor benefice din punct de vedere medical. Oul de prepeliţă are o compoziţie mult mai complexă în principii active. Acesta conţine de 5 ori mai mult fosfor, de 7,8 ori mai mult fier, are de 6 ori mai multă vitamina B1 şi de 15 ori mai multă vitamina B2. De asemenea, mai conţine vitaminele A, D3, E, alături de minerale esenţiale, precum calciu, zinc, potasiu şi sulf.

Laura ZMARANDA