reclama youtube lumeasatuluitv
update 23 Aug 2019

Ce calități trebuie să aibă un fazan de vânătoare crescut în sistem semiintensiv

Crescătoria de fazani de la Gherghița, aflată în subordinea Direcției Silvice Prahova, deține o suprafață de 25 de hectare și este structurată pe mai multe sectoare de activitate, și anume incubație, reproducție, hale și grădini de creștere și volierele de stocaj. Pentru a completa necesarul de hrană, în crescătoria Gherghița sunt cultivate cu diverse culturi agricole aproximativ 8 hectare de teren. Deși mijloacele de care dispune sunt învechite, după cum spune Dan Horia Constantin, șeful fazaneriei, unitatea are încă meritul de a produce fazan de tir de calitate.

Țările estice, principalii competitori

În pofida tuturor greutăților pe care le-a întâmpinat, crescătoria a rezistat în fața timpului.

„Atât timp cât vom produce pasărea aceasta pe care vânătorii sunt obișnuiți să o cumpere de la noi vom rezista. Dacă produci o pasăre de calitate, sănătoasă, cu penaj complet ai șanse să rămâi în piață. Cazul nostru este unul special pentru că regimul specific Romsilva nu permite negocierea prețurilor de valorificare. Este adevărat că la cantități mai mari am oferit și noi discount, dar cred că acest schimb comercial poate fi manageriat și altfel. Avem clienți fideli, spre exemplu fazanul scos din reproducție îl vindem către două asociații de vânătoare. Continuitatea acestor parteneriate a fost asigurată de faptul că rezultatele de pe terenul de vânătoare ne-au fost favorabile. În țară nu avem competitori pe acest segment pentru că la ora actuală toate crescătoriile au deja clienții lor fideli. Competitorii vin din afară, în special din țările estice“, explică șeful fazaneriei.

Diferența între un fazan de vânătoare de calitate și unul cu mai puțin potențial este stabilită, spune șeful fazaneriei, de condițiile de creștere. Fazanul din România este crescut în condiții similare celor din sălbăticie, foarte apropiate de cele din habitatul lor natural. Interacțiunea cu omul este limitată, astfel încât, odată ajuns pe terenul de vânătoare, fazanul să se comporte precum unul din libertate. Fazanii crescuți la Gherghița au un penaj corespunzător și un comportament adecvat prin comparație cu exemplarele aduse din afara țării. Potrivit interlocutorului nostru, condițiile artificiale în care au fost crescute aceste păsări și-au pus amprenta asupra comportamentului și a felului în care arată. Uneori o astfel de pasăre nici nu zboară.

Prețuri de valorificare

Printre probleme, Dan Horia Constantin a expus și faptul că, din nefericire, asociațiile de vânătoare nu se grăbesc să încheie un contract de vânătoare cu ceva timp înainte. De regulă, contractele se încheie doar cu câteva săptămâni înainte de a livra marfa, iar în condițiile acestea nu se poate face o strategie clară de dezvoltare a crescătoriei. Într-o rememorare a celor mai buni ani și a celor dificili, dl Horia spune că cel mai negru an a fost acela în care a fost „inventată sau adusă pe tapet gripa aviară. În cele șase luni de expectativă am adunat cheltuieli imense, iar pierderile se simt și acum. Dacă am fi fost o crescătorie particulară, spre exemplu, sau fără sprijinul Direcției Silvice Prahova, dispăream.“

În ceea ce privește cei mai buni ani, până în anul 2000 a fost o perioadă favorabilă crescătoriilor de fazani. Atunci fazaneria de la Gherghița valorifica între 25.000-35.000 de exemplare mature, iar o mare parte din producție pleca la export. Din 2015 exporturile au picat, iar vânzările au fost făcute exclusiv către clienții din țară. Anul acesta puiul de o zi a fost valorificat cu 6 lei, puiul de 30 de zile 13 lei, puiul de 60 de zile 20 de lei, iar la puiul de 100 de zile prețul a fost de 30 de lei. La 150 de zile, când pasărea este cel mai expresivă, costă 7-8 euro și până la 10 euro.

„În ultimul timp am primit cereri pentru fazanul de consum deplumat. În momentul de față nu deținem un abator modular, dar am făcut demersuri în acest sens. S-au făcut calcule și mi s-a spus că nu ar fi profitabil pentru că nu a avea continuitate în abatorizare pe tot parcursul anului. Un fazan de consum în luna octombrie, decembrie, când deplumat ar avea un kilogram și jumătate costă aproximativ 15 euro,“ spune Constantin.

Condiții de creștere

pui de fazani

Puii de fazan sunt foarte sensibili în prima perioadă a vieții lor, respectiv în primele două săptămâni. Astfel din eclozoare, de la o temperatură de 36 de grade Celsius, sunt transferați în halele de creștere. Aici, în primele zile de la transfer, se asigură condiții relativ similare celor din eclozoare. Temperatura inițială este de 36 de grade Celsius după care, în decurs de două săptămâni, scade treptat până la 24 de grade. Astfel puii nu suferă șocuri termice care să le afecteze dezvoltarea și care să ducă la pierderi în crescătorie. Din punctul de vedere al igienei, trebuie asigurate niște condiții destul de stricte care încep la poarta fermei cu un filtru de dezinsecție. Igienizarea spațiilor se face zilnic cu dezinfectanți omologați, iar după ce se încheie un ciclu de producție și aparatele nu mai sunt folosite sunt, de asemenea, igienizate. În primele zile de viață puilor li se asigură o furajare specială, un nutreț combinat realizat după o anumită rețetă în care proteina brută ajunge și la 27%. Se asigură o medicație specială și un complex de polivitamine. Procentele de mortalitate standardizate de la puii de o zi și până la fazanii maturi sunt de 24,5%. Acest procent poate fi scăzut prin asigurarea unor factori favorabili de creștere, temperatură, umiditate apă hrană de calitate și o medicamentație corespunzătoare. În crescătoria Gherghița sunt patru hale de creștere cu o capacitate de 7.000 de pui, cu 20 de boxe a câte 350 de pui/boxă. Boxa are un perimetru de 16 mp. După 50 de zile puii sunt mutați din halele de creștere în volierele de stocaj, unde vor rămâne până la momentul valorificării. În volierele de stocaj există un amestec de plante care se apropie foarte mult de ceea ce se găsește în habitatul natural al fazanului, adică umbră, vegetație arbustivă, plante tehnice și cereale.

Laura ZMARANDA

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Prioritățile celei mai mari fazanerii din țară - refacerea grădinilor de stocaj și modernizarea stației de incubație

Crescătoria de fazani de la Gherghița, aflată în subordinea Direcției Silvice Prahova, este una dintre cele trei fazanerii pe care ROMSILVA le mai are astăzi în administrare. Este cea mai mare crescătorie din țară și are meritul de a fi supraviețuit unui colaps care a înghițit după 1989 aproximativ 20 de unități profilate pe creșterea fazanului.

Cum s-a produs declinul

1971 a fost primul an de producție la fazaneria Gherghița, iar structura unității a fost concepută inițial la o capacitate de 30.000-35.000 de păsări destinate comercializării. Potrivit șefului fazaneriei, Dan Horia Constantin, au fost ani în care România exporta în jur de 450.000 de păsări. După Revoluție fazaneriile și-au încetat activitatea din lipsă de profit sau din alte cauze.  Sistemul centralizat care funcționa înainte de 1989 a încetat să existe, iar partenerul extern principal, Italia, care avea exclusivitate de export, a intuit vulnerabilitatea României și a condiționat o scădere a prețurilor de valorificare. În cele din urmă parteneriatul italiano-român s-a dizolvat, iar crescătoriile de fazani care au păstrat porțile deschise au trebuit să găsească alte soluții de valorificare a producției.

Privitor la piața fazanului de vânătoare, anii 2000, 2005 și 2010 au fost cei mai problematici. În această perioadă cererea a fost extrem de scăzută, iar unitatea a rămas cu producția pe stoc. În contextul acesta, fazanii au fost valorificați la prețuri derizorii. Au fost ani foarte grei, susține șeful fazaneriei, dar prin autofinanțare și susținerea Direcției Silvice Prahova crescătoria a supraviețuit. Astăzi activitatea este adaptată la realitatea din piață, iar fazaneria de la Gherghița asigură întregul lanț de creștere a acestei specii. Există aici sectoare de reproducție, de incubație, creștere a puilor și stocaj.

Puii de o zi, principala sursă de venit

„Ca soluție a trebuit să ne calibrăm activitatea pe o anumită producție și pe un anumit volum.  În ultimul an am încheiat parteneriate pentru livrarea de pui de o zi, iar din producția anului 2019, spre exemplu, am reușit să vindem 15.000 de pui. Vorbim practic despre un pionierat în activitatea noastră din fazanerie. Cert este că am reușit să pătrundem pe acest segment de piață și puiul de fazan de o zi chiar ne aduce profit. Astfel nu mai stăm cu el pe stoc și scad costurile de producție cu hrănirea și medicamentația.“

Fazaneria Gherghița nu a făcut însă abatere de la menirea sa principală pentru că produce în continuare fazani de vânătoare. Pentru fazanul adult livrat valorificarea începe de la 90-100 de zile, iar costul de producție este destul de mare.

„Am evitat să urcăm prețul de vânzare foarte sus, chiar dacă știam că fazanul de tir pe care îl producem este unul de calitate. Clienții ne raportau uneori la cei care produceau fazani de vânătoare la prețuri mai mici. Fazanului de vânătoare trebuie să i se acorde atenție în timpul procesului de creștere. Se pretează pentru vânătoare după 125 de zile. Trebuie să aibă o greutate specifică și un penaj îngrijit, cu un colorit aparte. Fazanii de tir trebuie să fie pregătiți să reziste în terenul de vânătoare.“

Care sunt prioritățile de investiție

Fazaneria a fost înființată în 1971, iar mijloacele de producție și tehnologia implementate aici sunt învechite, spune șeful fazaneriei. În consecință, uneori a trebuit să se găsească alternative improvizate.

„Trebuie să recunosc că uneori suntem depășiți. În iernile mai aspre am avut daune la voliere de stocaj. Repararea lor presupune investiții mari, iar uneori acestea au întârziat să apară, iar motivul invocat a fost că fazaneria nu reprezintă o sursă de profit. Alteori am fost prinși într-o vâltoare și chiar am fost uitați. Din fericire, în ultimii ani Direcția Silvică ne-a acordat sprijin și am primit resurse pentru refacerea volierelor, a grădinilor de creștere.“

Prioritățile de investiție în fazaneria Gherghița, susține dl Horia, sunt refacerea grădinilor de stocaj, proces care implică sume mari, modernizarea stației de incubație prin înlocuirea incubatoarelor și eclozoarelor cu echipamente noi și implementarea unei surse noi de încălzire la halele de creștere. Deocamdată sursa de încălzire o reprezintă niște rezistențe electrice care consumă foarte mult curent electric.

Costurile lunare de producție se ridică la aproximativ 1 mld lei vechi. În ceea ce privește veniturile, primele luni din an sunt problematice în sensul că nu se reușește valorificarea integrală a producției. Anul acesta prin vânzarea puilor de o zi și a reproducătorilor fazaneria este aproape de limită, dar cert este că de aici încolo, cu marfa rămasă pe stoc se va reuși acoperirea cheltuielilor.

„Se simte o revigorare a pieței fazanilor de vânătoare, dar pentru dezvoltarea crescătoriilor specifice trebuie să existe o legătură strânsă cu fondurile de vânătoare. Ideal ar fi ca fiecare fond de vânătoare care agreează fazanii de tir să aibă și o crescătorie. Fazanul din habitatele naturale nu acoperă cererea de vânătoare. Cu toate acestea, nu cred că sectorul de creștere a fazanilor va reveni vreodată la ce a fost înainte de 1989. Este posibil să mai apară ceva crescătorii de vânat, dar mai este o mare problemă. Fiecare crescătorie a avut nucleul său de profesioniști, iar acum mi se pare greoi ca într-un termen scurt să faci o echipă aptă de performanță.“

Laura ZMARANDA

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Hrănirea puilor, a fazanilor adulți și pierderile în fazanerie

Rațiile de hrănire pentru puii de fazani sunt alcătuite în așa fel încât să asigure necesarul de valori nutritive într-un echilibru corespunzător cu dinamica de creștere a puilor de fazan.

Rețete pe grupă de vârstă

Metabolismul și ritmul de creștere la puii de fazan sunt foarte active și, în consecință, până la deplina dezvoltare (care se consideră a fi la vârsta de 4 luni) se utilizează 3 rețete de hrană, diferite ca valoare nutritivă și energetică, fiecare potrivită cu nevoile organismului în stadiul de dezvoltare respectiv. Sortimentele furajere pe care le cuprinde rația puilor sunt: nutreț combinat, semințe de mei, cânepă și sorg, spărturi de cereale și verdeață. Pentru puii de fazan este recomandat a se utiliza următoarele tipuri de nutreț combinat:

  • pentru puii de 2-30 de zile (STARTER);
  • pentru puii de 3-70 de zile (GROWER);
  • pentru puii de 71-125 de zile (FINISHER).

Rețetele pentru pui sunt bogate în făinuri proteice de origine vegetală și sunt completate cu săruri minerale și de calciu care contribuie la dezvoltarea scheletului, ajutate de vitaminele A și D3. Grăsimea este generatoare de energie, fiind sintetizată din alimente cu ajutorul zaharurilor din cereale. Creșterea și colorarea penajului se asigură prin prezența în rețete a șrotului de floarea-soarelui și de soia, precum și a premixului care conțin aminoacizii esențiali din grupa sulfonică (metionină, cistină, lizină). Așa cum am mai menționat, este nerecomandat să se dea reproducătorilor nutreț combinat preparat pentru pui deoarece conține substanțe care reduc sau chiar opresc ouatul. Nutrețul combinat se prezintă sub formă de pulbere (făină) sau granule. Mărimea granulelor se dimensionează corespunzător vârstei puilor. Se livrează nutreț combinat cu granule de 1, 22, 4 și 4,5 mm. Hrănirea puilor de fazan pe grupe de vârstă și sortimente furajere se realizeaza astfel:

  • Hrănirea grupei de vârstă de 2­30 zile; granulație de maximum 1,2 mm Ø, puii se hrănesc cu nutreț combinat Starter, necesarul fiind 18 gr/zi/fazan.
  • Hrănirea grupei de vârstă de 31-70 zile; granulație maximum de 2,4 mm Ø, necesarul total de hrană pentru un pui, în această perioadă, este de 50 g/zi – nutreț combinat de creștere; 40 g/zi/fazan; semințe de sorg, mei; spărtură de cereale, grâu, porumb – 10 g/zi; verdeață la discreție.
  • Hrănirea grupei de vârstă de 71­125 zile; granulație maximum 4,5 mm Ø; necesarul de hrană pentru un pui este de 80 g/zi – nutreț combinat finisare – 60 g/zi/fazan; grăunțe și spărturi de cereale, 20 g/zi/fazan; verdeață la discreție.
  • Hrănirea grupei de vârstă de peste 121 de zile presupune un necesar de 80 g/zi/fazan, grâu, sorg, porumb și floarea-soarelui. Pentru fiecare gram de hrană consumată, în mod obișnuit necesarul de apă este de 2-2,5 ml pentru un pui și de 3,5 ml pentru un fazan adult.

Necesarul de apă crește odată cu vârsta, reprezentat în tabelul de mai jos:

Parametrii productivi

Productivitatea unei fazanerii trebuie să se încadreze în următorii parametri minimali, redați în calculul de mai jos, pentru 1,000 de făzănițe adulte, apte de reproducere

Producția de ouă

  • 1.000 de făzănițe x 37 ouă/făzăniță = 37.000 buc. ouă;
  • Ouă necorespunzătoare, maximum 10% = 3.700 bucăți.
  • Ouă bune de incubat: – minimum = 33.300 bucăți.
  • Pui de o zi, eclozați: – minimum 65 % = 21.645 bucăți.
  • Pierderi între 1­50 zile: – maximum 16,5 % = 3.571 bucăți.
  • Pierderi în stocaj, între 51.150 zile: – maximum 8% = 1.446 bucăți.
  • Pierderi în stocaj, între 151.300 zile: – maxi­mum 1% lunar = 830 bucăți.
  • Pui apți pentru valorificare (producție reali­zată): – minimum = 15.798 bucăți.

Calculele arată că într-o situație normală se obțin minimum 47% pui apți de valorificat din numărul inițial de ouă puse la incubat.

Pierderile, considerate normale din punct de vedere tehnologic, admise într-o fazanerie, sunt următoarele:

La puii fazan, între 1­50 zile, pierderea este de 16,5% din efectiv, între 51-150 zile pierderea este de 8,0% din efectiv, între 151-300 zile, lunar pierderea este de 1,0% din efectiv. Între 45­300 zile, la fiecare capturare pentru tratamente și livrări se pierde 1,0% din efectiv. În cazul reproducătorilor, de la introducerea în compartimentele de ouat și până la sfârșitul ouatului se pierd10% din efectiv.

  • Pierderile din efectiv care pot fi întâlnite în diferite stadii de dezvoltare a fazanilor sunt:
  • puii, după eclozare, pot deceda din cauza temperaturii scăzute în hale, a hranei insuficiente ori neraționată corespunzător;
  • neefectuarea tratamentelor preventive sau curative sau efectuarea lor necorespunzătoare;
  • nedezinfecția zonelor de creștere și a punctelor de hrănire;
  • nevaccinarea tuturor indivizilor;
  • absența sau neutilizarea filtrelor sanitare la intrările principale.

Laura ZMARANDA

Abonează-te la acest feed RSS