update 6 Feb 2023

Prețuri de valorificare scăzute, costuri de producție mari. Fermele avicole mici, în pericol de faliment

În urmă cu doi ani, în comuna Comana, județul Giurgiu, și-a deschis porțile o fermă de păsări. Aurel Enache, omul din spatele acestui proiect, spune că acum s-ar gândi de două ori dacă să mai facă acest pas. Prețul mic de valorificare a oului la poarta fermei, prețurile de producție în creștere și incertitudinea generală sunt pietre de moară pe care producătorul român trebuie să le poarte. Mulți se gândesc chiar să abandoneze, spune antreprenorul, și nici pentru Fabrica de ouă de la Comana nu este exclusă o astfel de variantă. Deocamdată este în expectativă.

Cum a fost gândită structura unității

Fabrica de ouă de la Comana s-a deschis în luna august, 2020. Construcția a fost realizată de la zero, prin intermediul fondurilor europene. Ferma are o suprafață totală de 12.500 mp, iar hala de creștere a păsărilor are 1.260 mp. Capacitatea maximă de producție este 21.820 de capete, dar în hală se află efectiv 19.600 de păsări astfel încât să fie respectate condițiile de bunăstare. În fermă aproape întreaga activitate (distribuirea furajului și a apei, climatizarea etc.) este susținută prin panoul de comandă care asigură automizarea. Păsărilor le este administrat un furaj combinat, grâu-porumb-premix-șroturi-calciu, acesta din urmă fiind foarte important pentru coaja oului. În rest, nimic altceva. Ferma vegetală a d-lui Enache ne asigură baza furajeră pentru păsări.

„Avem în creștere hibridul Highline Browne care este foarte performant și productiv și când spun asta mă refer atât la cantitatea de ouă, cât și la greutatea lor. Media este de 340 de ouă obținute de la o pasăre pe an, iar media de greutate este între 62-69 de grame. Păsările rămân în producție 90 de săptămâni“, spune Geanina Ghimici, șef de fermă.

Pentru Fabrica de ouă de la Comana nu a fost construită și o fermă de reproducție. Puicuțele sunt cumpărate de la furnizori de pe piața românească.

„La încheierea ciclului de producție se merge pe principiul «totul plin, totul gol». Hala de creștere este golită complet, iar apoi, timp de trei săptămâni, se face dezinsecția unității. Abia apoi este primit următorul ciclu de păsări. În ceea ce privește tratamentele, până acum au fost făcute la trei luni doar vaccinările pentru bursita infecțioasă și newcastle. Până acum nu am avut probleme, dar măsurile de biosecuritate din fermă sunt sporite. Oricine intră în fermă trece prin filtrul sanitar, se face duș obligatoriu, se îmbracă un echipament special pentru a se intra în hala de păsări. Doar personalul angajat are acces acolo pentru a face verificările efectivului de păsări. “

Care este prețul corect pentru oul de la poarta fermei?

Ouăle pleacă din hala de creștere spre centrul de colectare și sortare pe banda transportoare automatizată. Ajunse aici, ouăle sunt sortate pe categorii de greutate, respectiv M, L, XL, și sunt puse în cofraje. Sunt apoi așezate pe paleți în depozit pe categoria de greutate corespunzătoare. Ouăle sunt ștanțate cu codul de unitate, numele țării și al județului unde au fost produse și un cod atribuit fiecărei ferme de către DSV.

„Avem o producție de 17.000 de ouă pe zi, din categoria A, ceea ce înseamnă că sunt foarte proaspete și sunt încadrate în codul 2. În depozit ouăle sunt păstrate la o temperatură între 5-18 grade Celsius. Pot fi păstrate aici până la 28 de zile, însă ouăle obținute la noi pleacă spre comercializare după două sau trei zile, asta și pentru că nu avem un volum mare de producție. Fiecare palet de ouă este etichetat cu data ouării, categoria de ouă și data expirării. Ouăle sunt livrate în funcție de comenzile primite, dar pleacă în general câte doi paleți pe zi. Ouăle sunt valorificate pe piața internă, în special către unități precum restaurante, cofetării, patiserii.“

Prețul oului de mărimea L la poarta fermei este de 60 de bani, plus TVA și 58 de bani, plus TVA, mărimea M. Din nefericire, prețurile de producție au crescut foarte mult.

„Creșterea prețului la energia electrică ne-a afectat cel mai rău pentru că în ferma noastră totul este complet automatizat. Prețul oului la raft a fost dintotdeauna dublu sau chiar mai mult decât prețul cu care pleacă de la producător. Valoarea adăugată de către comerciant este foarte mare. Probabil că un preț corect de valorificare la poarta fermei ar fi de 1 leu. Așa am avea și noi un profit. Nu mare, dar suficient cât să putem rămâne în piață.“


Valoarea totală eligibilă a proiectului Fabrica de ouă a fost de 1.735.941 euro, din care prin PNDR s-a acordat o finanțare publică de 1.215.158 de euro, iar aportul privat al antreprenorului a fost de 520. 783 de euro.


„Investiția în ferma de la Comana nu s-a amortizat și nici nu ar fi fost posibil acest lucru în doi ani, având în vedere că nu se obține o producție foarte mare și nici prețul de valorificare nu este foarte bun. Din nefericire, viitorul este incert. Ce știm sigur este că ferma trebuie să rămână deschisă cinci ani, cât suntem obligați de către Uniunea Europeană. Apoi nu știm ce se va întâmpla. “- Geanina Ghimici, șef fermă.


Laura ZMARANDA

Fermierii sunt în pragul falimentului dacă nu se aprobă OUG privind declararea stării de calamitate și OUG pentru amânarea ratelor până la 30 septembrie 2020

Alianța pentru Agricultură și Cooperare mulțumește MADR, MAI, MFP și implicit Guvernului că s-a dat curs solicitărilor noastre insistente, începând din luna martie 2020 și solicită Domnului Premier Ludovic ORBAN, să dispună măsurile legale urgente, care se impun, pentru ca OUG privind declararea stării de calamitate și OUG pentru amânarea ratelor să fie aprobate în următoarea ședință de Guvern.

Având în vedere că anul agricol 2019-2020 nu este unul normal, OUG vine în sprijinul Fermierilor ale căror culturi au fost afectate de seceta pedologică severă și arșița atmosferică, iar nivelul recoltelor a fost diminuat de la 30% până la 100%.

OUG vine în continuarea legislativă a OMADR 97/2020, OMADR 224/2020, OUG 148/2020 dând posibilitatea autorităților implicate să aibă puterea conferită prin lege de a declara stare de calamitate și asimilarea cu forța majoră.

Avem nevoie de declararea stării de calamitate cât mai repede, deoarece toate contractele vor ajunge la termen în următoarele zile și atunci corectarea lor este mult mai greoaie după scadență.

În fiecare an normal agroclimatic, fermierii și-au achitat inputurile, au livrat recoltele contractate cu traderii sau cu firmele locale, au plătit arenda, ratele la credite, leasing, taxele și impozitele, etc.

Precizăm că anul agricol 2019-2020 a fost cel mai greu din ultimii minimum 50 de ani. Este pentru prima dată când au fost afectate de seceta pedologică severă atât culturile de toamnă cât și cele de primăvară. Toate riscurile și cele mai mici beneficii sunt la fermier.

  • OUG PRIVIND DECLARAREA STĂRII DE CALAMITATE ÎN AGRICULTURĂ:

Producătorii agricoli au dovedit că nu sunt rău platnici, nu doresc să le fie șterse cu buretele datoriile. Nimeni nu urmărește exonerarea totală, perturbarea fluxurilor de aprovizionare cu inputuri, sau a celor de livrări recolte. În următoarele luni vor apărea statisticile în care se va vedea gradul de onorare a contractelor, cantitatea de marfă ce a rămas în țară, mai ales că fermierii sunt direct interesați în dezvoltarea procesării.

Realitatea arată că soluțiile identificate și propuse de fermieri nu au fost acceptate de către partenerii din interiorul lanțului de achiziționare cereale și oleaginoase.

Restabilirea încrederii între jucătorii din agribusiness și repornirea motoarelor în vederea pregătirii viitorului sezon agricol, se poate face doar dacă vor mai exista fermierii în viitorul apropiat.

Avem nevoie de soluții urgente, iar această OUG va reglementa rezonabil cazurile de IMPOSIBILITATE de executare contractuală.

Pe de altă parte, chiar și ,,partenerii’’ sunt exonerați de răspundere, pe caz de forță majoră, potrivit uzanțelor comerciale.

În vederea aprobării OUG și pentru ca aceasta să se aplice în mod echidistant pe filiera produselor agricole de bază am solicitat ca starea de calamitate să fie recunoscută pentru fermierii care dețin Procese-verbale de constatare și evaluare a pagubelor la culturile agricole, corespunzător cu gradul de calamitate cuprins în acestea și asimilată și pentru terții fermierilor, afectați indirect, precum furnizorii și clienții, pentru evitarea eventualelor răspunderi contractuale și sancțiuni pe care le pot avea cu toții în relațiile comerciale, în anul agricol afectat de calamitate.

  • OUG PRIVIND AMÂNAREA RATELOR PENTRU FERMIERII CALAMITAȚI

Știm cu toții că producătorii din sectorul agroalimentar se află în pragul unei crize economice puternice, determinate în primul rând de seceta severă, care are multiple și dramatice consecințe.

Au fost făcute numeroase solicitări și demersuri către MADR, MFP, GUVERN, să susțină în relația cu BNR, ARB identificarea, aprobarea și implementarea în regim de urgență a unei măsuri legislative pentru amânarea plății ratelor scadente la creditele capital de lucru contractate de fermierii calamitați de la instituțiile de credit și instituții financiare nebancare, astfel încât fermierii calamitați, în mare parte buni platnici, să nu fie afectați prin retrogradări de scoring determinate de factori externi, incontrolabili.

Cunoaștem soluțiile negocierilor individuale, între banca și client pentru depășirea situației actuale, însă discutăm despre cca. 20.000 fermieri afectați, pe o suprafață de 2,7 milioane ha care necesită o soluție legală unitară. Discuțiile individuale necesită timp îndelungat, cheltuieli și garanții suplimentare, care uneori nu mai sunt și finalmente, o restructurare a creditelor va pune în pericol continuarea activității agricole. Solicităm aceasta în numele fermierilor din România care s-au dovedit a fi clienți cu bonitate, care nu au întâmpinat probleme până acum și care din motive ce nu le pot fi imputate, sfârșesc prin a fi retrogradați ca scoring și afectați profund în obținerea de alte credite pe viitor.

Stimate Domnule Premier și Stimate Domnule Ministru, vă solicităm să dispuneți în regim de urgență și să susțineți aprobarea celor două OUG până la 30 septembrie 2020 și transmite la publicare, cu regim prioritar.

Sursa: Reprezentanții Alianței pentru Agricultură și Cooperare
Informații suplimentare: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Cartofii din import falimentează producătorii autohtoni

Producţia bună de anul trecut, dar mai ales importurile de cartofi la preţuri de dumping în contextul embargoului rusesc au adus producătorii români la sapă de lemn. Aceştia se plâng că vând cartofii cu preţuri pornind de la 35 de bani pe kilogram (plus TVA), cu mult sub costurile de producţie, în condiţiile în care piaţa românească este invadată de cartofi de calitatea a doua din Vest, achiziţionaţi cu 15-20 de euro pe tonă.

În timp ce anul trecut cartofii se vindeau în luna ianuarie la un preţ de 80-90 de bani pe kilogram, plus TVA, acum preţul este de doar 35 de bani pe kilogram, plus TVA, afirmă Romulus Oprea, un producător de cartofi din Covasna, care este şi vicepreşedintele Federaţiei Naţionale a Cartofului din România. 

Acesta susţine că de vină nu este doar faptul că s-a redus consumul intern, ci şi preţurile ridicol de mici cu care sunt achiziţionaţi din ţările vestice cartofii de calitatea a doua care au invadat pieţele din România.

„În Europa preţul este de 80 -100 de euro tona, un preţ rezonabil, numai că la noi se aduc cartofii de calitatea a doua, care nu se cumpără acolo. Europenii îi vând cu 15-20 de euro pe tonă, pentru că sunt cartofi pentru industrializare. În Vest nu se consumă cartofi mai mari de 80 mm diametru – în Germania, de exemplu, se cumpără la 65 mm diametru –, pe când la noi lumea se uită în general să fie cât mai mari“, a precizat Oprea.

Importurile de cartofi vin din ţări precum Germania, Polonia, Austria, Franţa sau Belgia. Deşi 2014 a fost un an normal pentru producătorii locali din punctul de vedere al producţiei, în prezent s-a ajuns ca în toate pieţele ţărăneşti să se vândă cartofi din Franţa şi Olanda, prezentaţi ca fiind autohtoni. Faţă de cartofii româneşti care au încolţit, cei din străinătate nu doar că sunt mai mari, ci arată şi bine pentru că sunt trataţi cu substanţe, motiv pentru care se vând mai bine, adaugă Oprea.

Şi în Covasna situaţia este asemănătoare. Din cauza recoltei mari din 2014, dar şi a embargoului impus de Rusia care a determinat producătorii din Polonia sau Belgia să intre pe piaţa românească, preţul cartofului se situează la un nivel foarte scăzut, de 40-45 de bani pe kilogram, a declarat pentru AGERPRES direc­torul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Harghita, Torok Jeno.

„La cartof suntem pe muchie de cuţit, preţul nu urcă de 40-45 bani pe kilogram(...) Şi dacă nu a urcat în decembrie, înainte de Sărbători, acum urmează o perioadă fără vânzare bună şi există pericolul ca producătorii să intre în panică pentru că vine primăvara şi asta poate să prăbuşească şi mai rău preţul“, a afirmat Torok Jeno, care adaugă că în aceste condiţii producătorii de cartofi nu vor scoate niciun profit în urma recoltei de anul trecut, iar mulţi vor ieşi în pierdere.

La rândul lui, Dumitru Dumitrean, un producător de cartofi din localitatea Brezoaiele, judeţul Dâmboviţa, care în general vinde cartofii în piaţa en-gros Pucheni, situată la capătul cartierului bucureştean Rahova, spune că în luna ianuarie aici erau doar cartofi din import care se vindeau cu 50 de bani pe kilogram.

„Cartofii sunt în general din străinătate, pentru că ai noştri nu se caută. Tot timpul este preţul aşa de jos deoarece îl fac marii jucători. Cartofii sunt aduşi din Germania şi Polonia la preţuri mai mici pentru că sunt mari şi acolo nu se caută“, a mai adăugat Dumitrean.

În ceea ce îl priveşte, 2014 a fost un an prost, pentru că a pierdut foarte mulţi bani. În vară, de exemplu, la recoltare a vândut cartofii chiar şi cu 20-25 de bani kilogramul, pentru că nu are capacităţi mari de depozitare. În această perioadă nici nu a ieşit la piaţă, pentru că preţul este foarte mic, preferă să ţină cartofii în depozite mici şi în pivniţă, în aşteptarea unui preţ mai bun. Pentru că nu poate să trăiască de pe urma celor 5 ha de cartofi pe care le cultivă, Dumitrean a fost nevoit să-şi ia serviciu în Bucureşti ca să-şi poată asigura banii pentru traiul de zi cu zi.

Suprafeţe tot mai mici

Romulus Oprea spune că, în ultimii ani, suprafeţele cultivate cu cartofi s-au redus semnificativ, interesul pentru această cultură fiind în scădere din cauza veniturilor mici, majoritatea producătorilor înregistrând pierderi. Dacă la APIA sunt înregistrate 45.000 de ha de cartofi, datele oficiale de la Ministerul Agriculturii arată că România dispune de 250.000 ha - 275.000 ha, o suprafaţă cu care Romulus Oprea nu este de acord, deoarece i se pare prea mare faţă de datele de la APIA.

În ceea ce priveşte costurile de producţie, Oprea afirmă că preţul de cost pentru un kilogram de cartofi este de 52-58 de bani, plus TVA.

Pe de altă parte, Dumitru Dumitrean spune că, pentru a-şi acoperi costurile, ar trebui să obţină în jur de 80 de bani pe kilogramul de cartofi. Nu de alta, dar are cheltuieli de aproximativ 10.000 de lei la hectar, la o producţie de 20 de tone la aceeaşi suprafaţă. Din această sumă, 4.000 de lei costă numai sămânţa şi gunoiul de grajd, la care se adaugă tratamentele şi lucrările agricole.

„2014 a fost un an foarte prost, am pierdut foarte mulţi bani şi, dacă nu aveam a doua cultură, varza, nu merita să cultiv cartofi“, mărturiseşte Dumitrean, care cultivă în fiecare an mai multe hectare cu cartofi.

Ioana Guţe

Fermele mici de porci, ameninţate de faliment

Crescătorii de porci cu ferme de tip Muntenia acuză Asociaţia Producătorilor de Carne de Porc că nu le reprezintă interesele şi că favorizează fermele vechi. Mai mult, aceştia se plâng că funcţionarii de la APIA îi împiedică să primească ajutoarele pentru bunăstare. Or, în absenţa acestor bani, circa 150 de ferme cu efective de aproximativ un milion de animale sunt sortite falimentului.

Neînţelegeri la nivel de asociaţie

Micii crescători susţin că sunt marginalizaţi în cadrul Asociaţiei Producătorilor de Carne de Porc, care apără interesele marilor companii prezente pe piaţă şi se gândesc chiar să îşi facă propria organizaţie.

„Suntem membri ai asociaţiei dar, chiar dacă suntem mulţi ca număr, nu cred că per total contăm. Acolo sunt proprietarii mari, de exemplu Smithfield, Marex, şi noi suntem marginalizaţi. Am cerut ajutorul asociaţiei, încercăm să purtăm dialog cu APIA, cu Ministerul Agriculturii, încercăm să tragem toate pârghiile necesare pentru a nu fi daţi la o parte. Există o presiune în momentul de faţă din partea APIA locală în ceea ce priveşte bunăstarea la porc“, afirmă Miron Dascălu, un crescător de porci cu ferme în trei judeţe. Acesta a construit prima fermă din România pe modelul Muntenia – despre care spune că lucrează la o capacitate de 20.000 capete pe serie.

În cazul altor fermieri situaţia este mai complicată, pentru că mulţi nu au apucat decât să finalizeze investiţia, fără să populeze fermele, pentru că nu primesc banii pentru bunăstare.

„Sunt ferme noi, unele nici n-au intrat pe exploatare, care nu pot să primească acest ajutor, iar fără el nu pot să meargă mai departe. Vorbim nu de cât profit se face, ci este vorba de faliment sau de posibilitatea de a merge mai departe. Mi se pare aberant să spui despre o fermă înfiinţată de 1-2-6 ani că nu corespunde şi că nu poate să ia acest ajutor, spre deosebire de fermele de 50 ani. Şi aceasta pentru că sunt ferme mici, sub 2.000 de capete“, se plânge Dascălu.

Problemele legate de subvenţia pe bunăstare au apărut de ceva vreme, de vreo cinci-şase luni cel puţin durează şicanele APIA, susţin crescătorii, în contextul în care sumele alocate sunt fixe, iar numărul celor care solicită acest ajutor este în creştere. Crescătorii beneficiază de această formă de sprijin începând cu 2011, după ce un an mai înainte subvenţiile au fost sistate. Mihai Lungu, fost secretar de stat la Ministerul Agriculturii şi fost preşedinte al cooperativei Muntenia, afirmă că ajutorul pentru bunăstare începe să devină un element de concurenţă neloială, în sensul că unii crescători o primesc, iar alţii nu, iar totul se întâmplă deoarece suma totală este limitată.

„Sumele sunt fixe, crescând producţia, şi sunt tot mai mulţi cei care cer bani pe bunăstare. Sumele sunt plafonate, aceasta este şi disputa din asociaţie. Fermele vechi încearcă să obţină cât mai mulţi bani din aceste fonduri. Asociaţia nu apără corect toţi membrii, există o luptă acum să scoată de la anumiţi „fermieri nişte măsuri, să nu le dea anumiţi bani, iar alţii să primească mai mulţi“, declară Mihai Lungu. Acesta acuză direct APIA că „profită de anumiţi fermieri mai puţin informaţi şi îi sperie să îşi retragă cererile pe anumite măsuri.“

Mărul discordiei, ajutorul pentru bunăstare

Micii crescători afirmă că situaţia porneşte în primul rând de la legislaţia stufoasă pe care APIA o aplică şi pe care nici funcţionarii proprii nu o cunosc. Ei se plâng chiar că aceştia au fost „instruiţi“ că fermele Muntenia nu se încadrează, din start, nici la pachetul de iluminat, nici la transport şi cu greu pot primi fonduri pentru microclimat.

„Avem pe cineva care n-a primit bani pentru transport, acum şi-a luat camion, dar nu primeşte banii pentru că nu-l avea anul trecut, când a depus cererea iniţială, nici pentru creşterea de efective nu se primeşte ajutorul. Au scos nişte norme interne ale acestor măsuri, care închistează foarte mult dezvoltarea“, se plânge Dascălu.

Fără ajutorul pentru bunăstare – ultimii bani au fost primiţi în decembrie 2010, după cum susţin fermierii – unii crescători au renunţat chiar să mai populeze fermele. Aceştia se mai plâng şi de modificările aplicate retroactiv pentru un dosar depus cu un an înainte sau de transmiterea unor penalităţi în iulie 2013 pentru iulie 2012.

„Noi producem kilogramul de carne de porc cu 6 lei şi îl vindem cu 5,4 lei pe o piaţă sezonieră. Mulţi dintre noi n-o să mai populăm. Eu stau cu ferma nepopulată din luna mai, pentru că nu am primit banii de la APIA. Am adus bani şi de acasă, dar nu mai am de unde. Pentru 2013 nu se ştie nici când vor veni fondurile şi nici câţi bani vom primi“, afirmă Daniela Popa, medic veterinar de profesie, care administrează o fermă de porci.

Crescătorii se plâng şi de încetineala cu care se derulează lucrurile. A devenit ceva obişnuit ca între momentul depunerii actelor pentru proiectele cu bani europeni şi finalizarea investiţiei să treacă pe puţin câţiva ani, timp în care multe se pot schimba, inclusiv ajutoarele primite de fermieri.

„Depui proiectul în 2010, acesta se aprobă în 2011, iar în 2012 începe implementarea. În 2013, când s-a terminat investiţia, te trezeşti că nu se mai numeşte nici subvenţie, nici ajutor, nici bunăstare şi, în plus, nu mai există nici loc pentru că suma este fixă. Aceasta este problema cea mai mare“, spune Dan Spătaru, un fermier din Braşov. Iar la o fermă Muntenia cu 2.000 capete pe an suma ajunge la circa 180.000 de euro.

În opinia crescătorilor, soluţiile pentru ieşirea din această situaţie sunt fie alocarea de sume de la bugetul naţional, fie fermierii să dea statului mai puţin din TVA-ul colectat, aşa cum se întâmplă în Italia.

„Nu cred că bunăstarea va mai rezista cinci ani, va trebui găsită altă soluţie, ori pe buget naţional, ori pe model italian. Cu un astfel de TVA firmele rămân în piaţă şi dispare evaziunea fiscală“, spune Dascălu.

Ioana GUŢE

Producătorii agricoli, la un pas de faliment din cauza achiziţiilor speculative ale angrosiştilor

Producătorii agricoli din România se află, la ora actuală, la un pas de faliment din cauza preţurilor speculative practicate de angrosişti la achiziţionarea diferitelor tipuri de cereale, a declarat marţi, pentru AGERPRES, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România /LAPAR/, Laurenţiu Baciu.

'Dacă în anul 2011, când a fost cel mai bun an agricol al României din ultima perioadă, preţul de achiziţie la angrosişti pentru un kilogram de floarea-soarelui era de 1,7 - 1,8 lei, iar în 2012 a variat între 2,0-2,2 lei, în acest an kilogramul se vinde doar cu 1,0-1,1 lei. O situaţie la fel de dramatică se înregistrează şi la grâu, unde în anul 2011 preţul de achiziţie era de 0,65-0,75 lei/kg, iar în 2013 este de numai 0,55-0,65, în condiţiile în care toate input-urile (motorină, energie electrică) s-au scumpit cu un procent cuprins între 25-35%', a afirmat Laurenţiu Baciu.

Potrivit acestuia, este exclus ca în acest an să se obţină producţiile agricole de la nivelul anului 2011. 

'E adevărat că în acest an vom avea o producţie mult mai bună ca în 2012, însă cu siguranţă nu va depăşi nivelul producţiei din 2011. Nenorocirea este însă că, în urma zvonurilor că vom avea supra-producţie, angrosiştii practică preţuri speculative, care nu fac altceva decât să îndrepte producătorii agricoli spre faliment. În aceste condiţii, le recomand fermierilor să amenajeze în cel mai scurt timp spaţii de depozitare pentru recoltele obţinute, pentru a nu mai depinde de angrosişti pentru valorificarea producţiei', a mai spus preşedintele LAPAR.

Acesta consideră, totodată, că statul ar trebui să intervină în piaţă şi să achiziţioneze o anumită cantitate de produse agricole, la un preţ mai bun decât cel existent la momentul de faţă.

'Deşi autorităţile române vor motiva, probabil, că nu doresc să intervină pe piaţa liberă, există totuşi state în comunitatea europeană în care statul ia măsuri şi achiziţionează o anumită cantitate de produse agricole, la un preţ mai bun decât cel existent la momentul actual', a subliniat Baciu.

AGERPRES