În situația condițiilor meteorologice cu temperaturi ridicate peste media specifică zonei geografice, cu avertizare „cod portocaliu“ sau „cod roșu“, pentru asigurarea statusului de sănătate a efectivelor de animale, medicii veterinari atenționează operatorii economici care dețin exploatații cu animale și păsări, tabere de vară pentru animale, proprietarii cu animale de companie, transportatori de animale, unități care abatorizează animale, să implementeze și să respecte mai multe aspecte:

• Să asigure adăposturi corespunzătoare pentru animale și păsări care să ofere protecție față de acțiunea directă a razelor ultraviolete nocive, precum și respectarea densității, ventilației, temperaturii și a zooigienei la parametrii optimi;
• Să asigure normele de biosecuritate în special în exploatațiile cu porcine și păsări, precum și limitarea circulației animalelor şi a oamenilor, în şi din ferme;
• Să asigure cantități suficiente de apă şi furaje corespunzătoare cantitativ și calitativ în funcție de specie, categorie şi stare fiziologică;

Cantitatea de apă recomandată este pentru:

♦ bovine 38 - 52 litri;

♦ cabaline 20 - 40 litri;

♦ porci 4 - 11 litri;

♦ ovine 6 litri;

♦ păsări 0,5 litri.

• Să verifice permanent buna funcționare a echipamentelor de adăpare, de furajare şi a sistemelor de ventilație;
• Să asigure echipamente de rezervă, în principal a sistemelor de ventilație și generatoarelor de energie electrică;
• Să nu folosească animalele pentru tracțiune sau pentru alte activități în intervalul de timp 12.00 - 18.00, dacă temperatura exterioară, la umbră, depășește 25ºC;
• În pășuni să se evite pășunatul între orele 10 - 18. când temperaturile sunt toride, şi să amenajeze umbrare și sursă de apă la nivelul necesarului, pentru a reduce riscul de deshidratare;
• Să se asigure locuri prestabilite pentru retragerea animalelor în cazuri excepționale;
• Animalele de companie (câinii, pisicile, iepurii, etc.), care sunt ținute afară, să aibă asigurată o sursă de apă potabilă, precum și adăpost corespunzător împotriva razelor solare;
• Transportul animalelor să se efectueze numai cu mijloace de transport dotate corespunzător care să asigure densitatea și confortul necesar în funcție de specia și categoria de animale, precum și distanța la care se efectuează transportul;
• Se va reduce densitatea animalelor în mijlocul de transport cu cel puțin 25% din capacitatea maximă de încărcare autorizată, în funcție de specie, talie, vârstă și stare fiziologică;
• Transportul să se efectueze numai în situații în care acest lucru se impune folosind perioada mai răcoroasă din zi, asigurându-se funcționarea sistemului de ventilație din vehicul pentru a se menține temperatura de confort termic și să se asigure planuri de urgență pentru a îngriji animalele, în funcție de necesități;
• Să colaboreze permanent cu serviciile veterinare, pentru supravegherea stării de sănătate a animalelor și pentru intervenții operative în situații deosebite;
• Să participe activ la efectuarea acțiunilor sanitare veterinare obligatorii stabilite de medicii veterinari pentru această perioadă sau la acțiuni de necesitate (acțiuni de supraveghere a bolilor transmisibile prin afluirea de probe pentru examene de laborator, vaccinări imunoprofilactice, tratamente antiparazitare, examinarea apei potabile, dezinfecții, dezinsecții etc.)
• Să fie asigurate, la nivelul unităților veterinare și la fermele comerciale, stocurile de medicamente, dezinfectante şi produse biologice necesare pentru situații de urgență;
• Să se asigure de către autoritățile locale și fermieri colectarea, gestionarea şi neutralizarea cadavrelor și a deșeurilor animaliere;
• Să urmărească informările și comunicările instituțiilor de specialitate despre fenomenele meteorologice prognozate;
• Să anunțe urgent medicului veterinar, responsabil de supravegherea statusului de sănătate a animalelor din localitatea respectivă, orice modificare a stării de sănătate a animalelor, precum și apariția unor modificări comportamentale.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA

Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Avem o țară preponderent agrară, care are avantajul unor condiții de relief și de climă care permit dezvoltarea zootehniei în toate regiunile țării. În plus, în patrimoniul genetic pe care îl deținem există rase adaptate pentru toate formele de relief. Cu toate acestea, în anumite sectoare de activitatea, zootehnia a înregistrat un regres în ceea ce privește numărul de efective. În rândurile următoare vă prezentăm o sinteză statistică a zootehniei din ultimii ani, realizată de Institutul Național de Statistică.

A crescut numărul de capre și oi, dar avem mai puține păsări, vaci și porci

Potrivit rezultatelor cercetării statistice „Efectivele de animale și producția animală, în anul 2020“, întreprinse în cadrul Institutului Național de Cercetare făcută în publică în 2021, față de anul precedent, efectivele de ovine şi caprine au crescut, iar efectivele de bovine, porcine şi de păsări au scăzut.

Numărul total de bovine la 1 decembrie 2020, față de 1 decembrie 2019, a scăzut cu 0,6%, iar efectivul matcă (vaci pentru lapte, bivolițe pentru reproducție și juninci pentru reproducție) a crescut cu 0,7%. Numărul total de porcine şi efectivul matcă (scroafe de prăsilă) au scăzut cu 2,2%, respectiv cu 0,1%. Atât numărul total de ovine şi caprine, cât şi efectivul matcă (oi, mioare şi capre) au crescut cu 1,2%, respectiv cu 0,6%. Numărul total de păsări şi numărul de păsări ouătoare adulte au scăzut cu 6,5%, respectiv cu 10,5%.

În anul 2020, comparativ cu anul 2019 s-au constatat următoarele:

– greutatea animalelor şi păsărilor destinate sacrificării pentru consum a scăzut cu 4,7% la ovine şi caprine, cu 3,4% la bovine, cu 2,7% la porcine şi cu 0,7% la păsări;

– producția totală de lapte a fost cu 1,2% mai mare;

– producția de lână a scăzut cu 3,2%;

– producția de ouă a scăzut cu 2,4%.

Ce locuri ocupăm în topul Uniunii Europene

Statisticile emise de INSE arată că, în cazul efectivelor de bovine, la sfârșitul anului 2020, România s-a situat pe locul nouă în Uniunea Europeană, după Franţa, Germania, Spania, Irlanda, Italia, Polonia, Olanda şi Belgia. În ceea ce privește densitatea la 100 ha teren, ţara noastră s-a aflat pe locul 20 din cele 22 de ţări prezentate, fiind urmată de Grecia şi Bulgaria. La efectivele de porcine, România s-a situat pe locul nouă în Uniunea Europeană, după Spania, Germania, Franţa, Danemarca, Polonia, Olanda, Italia şi Belgia. În ceea ce privește densitatea la 100 ha teren, ţara noastră s-a aflat pe locul18, din cele douăzeci şi două de ţări prezentate, fiind urmată de Grecia, Slovacia, Lituania şi Bulgaria. La efectivele de ovine şi caprine, România s-a situat pe locul doi în rândul statelor membre, după Spania. În ceea ce priveşte densitatea la 100 ha teren, ţara noastră s-a aflat pe locul doi din cele 14 ţări prezentate, după Grecia.

• În luna martie 2022, faţă de luna februarie 2022, numărul sacrificărilor şi greutatea în carcasă au crescut la toate speciile de animale și păsări.
• În comparaţie cu luna martie 2021, numărul sacrificărilor și greutatea în carcasă au crescut la bovine și la păsări, iar la porcine, ovine și caprine au scăzut.
• Evoluţia efectivelor de animale în perioada 2006 – 2020 arată că numărul bovinelor a scăzut continuu din anul 2006 până în anul 2011, ajungând la 1988,9 mii capete. Din anul 2011 până în anul 2020, efectivele de bovine s-au menţinut la un nivel aproximativ constant, reprezentând 65,1% în anul 2020, faţă de anul 2006. Efectivele de porcine au scăzut, ajungând la 55,0% în anul 2020 faţă de anul 2006. Efectivele de ovine şi caprine au început să crească, atingând în anul 2020 un nivel de 12.094,8 mii capete, respectiv cu 43,9% mai mult faţă de anul 2006.

Laura ZMARANDA

Mihai Petcu: „În aproape 60 de ani, niciunul nu a fost așa dificil ca 2022“

Dură prin realitatea pe care o prezintă, dar foarte bine ancorată în situația zilelor noastre. Asta este definiția pentru declarația pe care Mihai Petcu, medic veterinar și manager de fermă de vaci de lapte de 60 de ani, un fel de Dalai Lama al crescătorilor de bovine, ne-a dat-o. Agroindustriala Pantelimon nu are nevoie de prezentare. Vorbesc pentru ea toți anii aceștia în care a rămas în picioare, în vreme ce toate celelalte, cca 40 de ferme din jurul Capitalei, constituite în „centura laptelui“, au dispărut. Nu poți face o retrospectivă a ultimilor ani zootehnici fără să discuți cu Mihai Petcu.

A fost o lipsă totală de respect a conducătorilor față de acest sector

„Nu a plouat, porumbul s-a dezvoltat foarte puțin, nu a legat și atunci am făcut un siloz fără valoare nutritivă. A trebuit să cumpărăm cereale ca să îl completăm și să fie bun pentru consum și să avem niște producții corespunzătoare. A trebuit să cheltuim mulți bani, dar am reușit să ne asigurăm necesarul de furaje și vom trece cu bine peste această iarnă.

Dacă prezinți simplist costurile de producție, pot să vă spun așa: înainte de Revoluție, cu un litru de lapte luam trei litri de motorină, acum cu trei litri de lapte luăm unul de motorină. Asta arată că în fermele zootehnice costurile de producție au crescut cu 30-40% până acum. Carburanții sunt scumpi, prețul inputurilor a crescut extraordinar de mult, iar prețul laptelui s-a mărit poate doar cu 2-3% față de prețurile anterioare. Viitorul este foarte dur, în sensul că va trebui să depunem niște eforturi foarte mari ca să putem supraviețui, nu să prosperăm.

Vacile au fost defavorizate față de toate celelalte categorii care au primit ajutor economic, în sensul că numai un procent din numărul de vaci a primit subvenție. O altă greșeală este că, dacă acum 5-6 ani aveai 3.000 de tăurași la îngrășat și luai subvenție, tăurașii erau în Arabia vânduți ca friptură. La vaci de lapte nu se dă subvenție pentru toate capetele. Efectivele au scăzut îngrijorător, de la 7 milioane de vaci de lapte, cât aveam la Revoluție, a mai rămas doar 1 milion, și acesta în scădere.

Fără vacile de lapte nu putem trăi. Agroindustriala Pantelimon este singura unitate din 42 de ferme care au fost în jurul Capitalei, aparținând IAS-urilor și CAP-urilor. Restul erau vaci ale țăranilor. Noi am reușit atâția ani de la Revoluție să supraviețuim și sperăm să o ducem înainte.

Cel mai dur adevăr legat de anul 2022 este că a fost o lipsă totală de respect a conducătorilor față de acest sector. Lipsă de respect pentru că nu am văzut nimic care să arate că existăm. Dacă vom continua să disprețuim vaca, această specie fantastică pentru omenire, vom suferi o pierdere uriașă. Gândiți-vă că scrisorile celor de acasă către fiecare român de pe front începeau cu „a fătat vaca“. Așa cei care luptau în război aveau certitudinea că cei de acasă aveau ce mânca. Nu știu dacă o să înceapă vreun război sau dacă în acest caz o să scrie cineva de pe front «ați prins gândacii sau râmele?»“

Efectivele de bovine şi efectivul matcă existente la 1 iunie 2022, față de 1 iunie 2021

„Cred deviem extraordinar de mult și schimbarea este opusă, nu parțială, nu doar cu câteva grade. Asta nu va duce la nimic bun“.

„Au fost cheltuieli suplimentare pentru fermieri, iar cel mai grav este faptul că mulți au trebuit să renunțe la această activitate. Acest lucru se întâmplă și într-o conjunctură psihologică proastă, aceea de a face propagandă pentru a elimina vaca sub pretextul că este ființa care poluează cel mai mult“.

• La 1 iunie 2015, față de aceeaşi dată a anului 2014, efectivele de bovine au crescut atât pe total, cât şi ca efectiv matcă, cu 0,4%, respectiv cu 0,6%. La 1 iunie 2016, faţă de aceeaşi dată a anului 2015, efectivele de bovine au crescut cu 0,2% atât pe total, cât şi la efectivul matcă.
• Până în momentul de față au fost singurii ani în care s-a înregistrat o creștere a efectivelor. Începând cu 2017, efectivele de bovine au înregistrat o scădere constantă.
• La 1 iunie 2017, faţă de aceeaşi dată a anului 2016, efectivele de bovine au scăzut cu 3,3% pe total şi cu 2,5% la efectivul matcă.
• Efectivele de bovine la 1 iunie 2018, faţă de aceeaşi dată a anului 2017, au scăzut cu 0,5% pe total, iar efectivul matcă cu 0,2%.
• Efectivele de bovine existente la 1 iunie 2019 au scăzut faţă de aceeaşi dată a anului 2018, cu 2,0% pe total şi cu 1,6% la efectivul matcă
• Efectivele de bovine existente la 1 iunie 2020 au scăzut cu 2,4% pe total şi cu 1,7% la efectivul matcă, faţă de 1 iunie 2019.
• Efectivele de bovine existente la 1 iunie 2021 au scăzut cu 2,6% pe total şi cu 0,7% la efectivul matcă, faţă de 1 iunie 2020.
• Efectivele de bovine existente la 1 iunie 2022 au scăzut cu 0,7% pe total şi cu 0,9% la efectivul matcă, faţă de 1 iunie 2021.

Analizând distribuţia pe regiuni de dezvoltare, se constată că ponderea efectivelor de bovine existente la 1 iunie 2022, față de aceeași dată a anului 2021, a crescut în regiunile Centru (+0,3 puncte procentuale), Nord-Est, Vest şi Nord-Vest (+0,1 pp.), a scăzut în regiunile Sud-Vest Oltenia (-0,3 pp.), Sud Muntenia (-0,2 pp.) şi Sud-Est (-0,1 pp.), iar în regiunea București-Ilfov a rămas constantă.

Laura ZMARANDA

Județul Iași.

Criza forței de muncă rămâne cea mai mare provocare pentru crescătorii de animale din județul Iași. Deși în ultimul an, din cauza pandemiei, mulți și-au pierdut slujbele, fermierii nu găsesc muncitori dispuși să se ocupe de îngrijirea animalelor. Unii le-au răspuns că, decât să muncească în ţară, preferă ajutoarele sociale până trece iarna și vor putea pleca în străinătate.

Guvernanții să își îndrepte fața către crescătorii de animale

Lipsa forţei de muncă la sate împiedică adesea buna desfăşurare a activităţii productive a fermierilor, mai ales a acelora care cresc animale în gospodării. Unul dintre crescătorii ieșeni care duce lipsă de forță de muncă este și Augustin Ciuca. „Vreau să merg mai departe pentru copii, eu sunt la vârsta la care doar pot să îmi mențin exploatația; dacă îmi va merge bine, o voi mări. Deocamdată este foarte greu, se pune presiune pe noi, fermierii, forță de muncă nu prea găsim, iar asta este cea mai mare problemă în acest domeniu. Deocamdată ne bucurăm că cel puțin s-au îndreptat prețurile la miei anul acesta. De altfel, lâna o avem toată la stână, sperăm ca guvernanții să își îndrepte fața către noi, să ne dea un ajutor cât de cât pentru că, practic, fiecare se descurcă pe cont propriu, plus că în piață nu scăpăm de samsari“, ne spune crescătorul ieșean.

Crescătorul Cripner Costică din satul Boldești, comuna Hărmănești, județul Iași, are în jur de 400 de oi și nu s-ar descurca fără ajutorul băiatului mai mare.

„Am un efectiv de 400 de capete, din care în controlul oficial am 300. Am început să cresc oi după Revoluție, practic de o viață de om, dar nu am făcut doar asta, am și lucrat, m-am dus și la serviciu. În acest moment nu mai vreau decât să duc mai departe această fermă pentru copii, am o vârstă. Am cui lăsa această moștenire, dacă le-ar fi drag să se ocupe de  așa ceva. Dar din patru copii nu prea văd ca vreunul să se îndrepte spre acest sector, să preia toată munca mea. În momentul de față am în băiatul cel mare cel mai bun sprijin. Eu stau doar la stână și mă ocup de oi, iar el acasă, cu tractorul pregătește nutrețul care îmi trebuie pentru iernat.“

Până îşi găsesc angajaţi, fermierii sunt nevoiţi să-şi îngrijească animalele singuri sau cu ajutorul familiei.

Beatrice Alexandra MODIGA

În funcție de dinamica piețelor, de schimbarea tiparelor de consum sau a factorilor economici care au condiționat dezvoltarea anumitor sectoare zootehnice, numărul de animale și producția au înregistrat tendințe ascendente sau descendente, după caz. Statistica de față este raportată la efectivele naționale de animale înregistrate oficial de state și a fost realizată conform datelor anului 2019. Cifrele detaliate privind vârsta, sexul, categoria și tipul animalelor în ciclurile de producție sunt strânse o dată sau de două ori pe an la nivel regional și național. În statistica Eurostat sunt analizate doar datele referitoare la efectivele naționale de animale. Cifre mai detaliate pentru analiză sunt disponibile în baza de date online gratuită a Eurostat. Astfel, potrivit datelor, în 2019 în Uniunea Europeană existau 143 de milioane de porci, 77 de milioane de bovine și 74 de milioane de oi și capre. Puțin peste jumătate din producția de carne a Uniunii a provenit din sectorul suinelor, cca. 22,8 milioane de tone, iar producția de carne de pasăre a atins cifra de 13,3 milioane de tone.

Producția de carne de vită

Carnea de vită este obținută din sacrificarea bovinelor cu vârsta de cel puțin un an. Anumite rase de bovine sunt crescute special pentru carnea lor, dar acest produs poate proveni și de la exemplarele pentru lapte. Statisticile Eurostat fac referire la numărul și greutatea carcaselor de la abatoare, a căror carne este considerată bună pentru consumul uman. În 2019, la nivelul Uniunii Europene au fost produse cca 6,9 milioane de tone de carne de bovine (carne de vită și de vițel). Producția a fost mai mică decât cea din 2018 cu cca.  -1,4%.

Producția de carne de vită a înregistrat o creștere semnificativă după eliminarea cotelor de lapte la 31 martie 2015 pentru că unele dintre fermele mici profilate pe producția de lapte și-au încheiat activitatea și animalele au fost sacrificate. Până în 2013, a existat mai degrabă o tendință descendentă a producției de carne de bovine.

Din datele Eurostat, jumătate din carnea de vită UE a fost produsă în trei state membre: Franța (20,8%), Germania (17,9%) și Italia (11,7%). În ceea ce privește producția de carne de vițel, aproximativ 70% din total a fost produsă în trei state membre, și anume Olanda (26,4%), Spania (24,2%) și Franța (19,9%).

Producția de carne de porc, oaie și capră

La nivelul Uniunii Europene, în 2019 producția de carne de porc a fost estimată la 22,8 milioane de tone, cu o ușoară scădere de 0,7% față de 2018. Principalele două state membre producătoare de carne de porc sunt Germania, cu o producție de 5,2 milioane de tone în 2019, și Spania, cu o producție de 4,6 milioane de tone. În timp ce producția din Germania a fost mai mică în 2019, în scădere cu 2,2%, Spania a înregistrat un surplus de 2,4% a producției, fiind practic al șaselea an consecutiv de creștere. Și Olanda a fost privilegiată, cu o creștere puternică de 6%.

UE a produs aproximativ 0,5 milioane de tone de carne de oaie și capră în 2019, ceea ce a fost similar cu nivelul din 2018. Carnea de oaie a reprezentat cca 90% din producția totală combinată.

Trei sferturi din carnea de oaie a UE a fost produsă în Spania (27,6% ), Franța (18,4%), Irlanda (15,0%) și Grecia (11,7%). Principalii producători de carne de capră din statele membre UE sunt Grecia și Spania.

Producția de carne de pasăre

Producția de carne de pasăre produsă la nivelul Uniunii Europene în 2019 a fost estimată la cca 13,3 milioane de tone de carne de pasăre în 2019. Pe fondul unei tendințe ascendente, putem vorbi despre o creștere ușoară a producției cu 0,8%. Această creștere a plasat producția UE cu aproximativ 2,8 milioane de tone peste nivelul înregistrat în 2010, o creștere cumulată de aproximativ 27%. În 2019, principalii producători de carne de pasăre din UE au fost Polonia, cu 2,6 milioane tone, Spania, cu 1,7 milioane tone, Franța, cu 1,7 milioane tone, Germania, cu 1,6 milioane tone, și Italia, cu 1,4 milioane tone. În cazul acestor jucători importanți, nivelurile de producție au crescut cu următoarele procente: Italia – 6,3%, Spania – 4,2% și Polonia cu 1,9%). Franța, în schimb, a înregistrat o scădere de 2,0%. Când prețurile furajelor au fost deosebit de scăzute în perioada dintre 2013 și 2016, iar producția de carne de pasăre a crescut, prețul real pentru păsări a scăzut. Deși această presiune descendentă s-a diminuat în 2017 și 2018, a existat o scădere suplimentară în 2019, de 1,6%.

În 2019 repartiția populațiilor de bovine din Uniunea Europeană era următoarea: Franța (23,5%), Germania (15,1%), Spania (8,6%), Irlanda (8,5%), Italia (8,3%) și Polonia (8,1%). Aproape trei sferturi din exemplarele de suine ale Uniunii Europene se găseau în Spania (21,8%), Germania (18,2%), Franța (9,4%), Danemarca (8,9%), Olanda (8,3%) și Polonia (7,8%). Trei sferturi din oile  de pe teritoriul UE erau în Spania (24,8%), România (16,6%), Grecia (13,5%), Franța (11,4%) și Italia (11,2%). Două treimi din populațiile de caprine din UE aparțineau Greciei, urmată de Spania și România.

(D.Z.)

Conform tradiției milenare, odată cu venirea primăverii, pentru unele specii de animale, respectiv bovine, ovine, caprine şi cabaline, se schimbă sistemul de exploatare de la stabulaţia permanentă în timpul iernii la întreţinerea în stabulaţie liberă pe suprafeţele de păşuni existente în perimetrul localităţiilor din majoritatea zonelor aferente țării noastre.

Păşunatul, ca mod de furajare, prezintă o serie de avantaje, respectiv:

• animalele pot avea acces la un furaj de calitate superioară, sub raportul principiilor nutritivi, care poate fi uşor asimilat, iar prin faptul că iarba este consumată direct constituie unul dintre cele mai economice nutreţuri;
• prin păşunat se pot valorifica suprafeţe de teren agricol greu accesibile;
• animalele beneficiază la păşune de aer curat, de fortificare a organismului prin expunerea la acţiunea directă a radiaţiilor solare şi la activarea metabolismului;
• mişcarea în aer liber stimulează funcţia de reproducţie şi o creştere apreciabilă a producţiei animaliere.

În funcţie de condiţiilor geo-climaterice caracteristice fiecărei zone a ţării, efectivele de bovine, ovine, caprine, cabaline sunt crescute şi exploatate în marea parte a anului (cca 180-210 zile, în funcţie de intemperii) pe pajiştile naturale în special situate în zonele de deal şi munte, dar şi în zonele de şes şi câmpie, pe islazurile destinate în acest scop.

Efectivele de animale sunt comasate în cirezi sau turme, dimensionate diferenţiat în funcţie de suprafaţa de teren păşunabil, categoria de animale, numărul de proprietari care participă la formarea turmei (cirezii), de distanţa faţă de localităţi şi de alte criterii care sunt stabilite de crescătorii din localitatea de origine a animalelor.

Pentru a preveni dereglările metabolice, prin trecerea de la furajarea uscată în perioada de stabulaţie la păşunat, precum şi pentru asigurarea protecţiei animalelor de unele boli bacteriene, virale sau parazitare transmisibile, cu implicaţii majore asupra stării de sănatate a animalelor şi implicit a producţiei animaliere, se recomandă crescătorilor de animale să respecte măsurile şi acţiunile specifice ce se impun în această perioadă.

În acest context, se impune din timp ca autorităţile locale, asociaţiile profesionale, proprietarii de animale să stabilească trupurile de păşuni delimitate pentru fiecare specie şi categorie de animale, să execute lucrări de întreţinere a suprafeţelor de păşune prin defrişări de arboret, fertilizări, supraînsămânţări (unde este cazul), amenajarea umbrarelor şi a locurilor de refugiu, să asigure surse suficiente cu apă potabilă şi să efectueze alte lucrări necesare pentru a se asigura toate condiţiile necesare animalelor pe perioada păşunatului.

În perioada de pregătire a animalelor pentru păşunat se recomandă crescătorilor de animale să colaboreze cu serviciile sanitare veterinare pentru efectuarea unor acţiuni profilactice specifice şi obligatorii, respectiv:

• efectuarea unui riguros examen sanitar-veterinar, nefiind acceptate pe păşuni decât animalele sănătoase;
• toate animalele vor fi individualizate prin crotaliere şi înregistrate în Baza Naţională de Date, comform legislaţiei în vigoare;
• mişcarea animalelor (fătări, cumpărări, vânzări,) din exploataţie să se efectueze numai cu avizul medicului veterinar şi cu documente sanitare veterinare specifice;
• deparatizarea internă şi externă a animalelor pentru a preveni infestarea pajiştilor, a altor animale şi a oamenilor, acţiune care cuprinde toate efectivele de bovine, ovine şi caprine care vor fi scoase la păşunat şi a câinilor de pază de la turmele cu animale;
• vaccinarea anticărbunoasă a bovinelor, ovinelor, caprinelor şi a cabalinelor;
• supravegherea exploataţiilor şi a efectivelor de animale existente, prin examene specifice, pentru această perioadă, privind incidenţa Tuberculozei, Leucozei, Brucelozei la specia bovină, Bluetongue (boala limbii albastre) la specia bovină şi ovină, Scrapia la ovine, Anemia Infecţioasă Ecvină;
• efectuarea altor acţiuni de prevenire și combatere a unor boli trnsmisibile la speciile amintite, la solicitarea proprietarilor;
• curăţenia mecanică şi efectuarea acţiunilor de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare a adăposturilor de animale;
• gestionarea corectă a dejecţiilor animaliere, predarea la unitatea de neutralizare Protan a animalelor moarte prin înştiinţarea autorităţii locale și cu avizul medicului veterinar;
• să se asigure condiţiile de sănatate, igienă şi bunăstare la animalele care sunt exploatate pentru producţia de lapte, astfel încât să se evite contaminarea fizică, chimică sau microbiologică a laptelui crud în timpul mulsului, a transportului, a prelucrării şi comercializării şi alte măsuri care să prevină contaminarea laptelui şi a produselor din lapte destinate consumului uman;
• să solicite intervenţia şi sprijinul personalului sanitar veterinar ori de câte ori starea de sănătate şi de confort a animalelor o impune.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA - secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Efectivele de animale din Constanța, scăderi de peste 65% în 2015 față de 1990

Constanța are o suprafață agricolă de 558.204 ha (arabil – 484.103 ha, pășune – 58.693 ha), ceea ce reprezintă 78,93% din întreaga întindere a județului, de 707.129 ha. În același timp, Constanța este și cel mai urbanizat județ din România; 80% din populație, respectiv, 506.458 de locuitori, din totalul de 630.679, domiciliază în cele 3 municipii și 9 orașe. Probabil din acest motiv agricultura nu a mai căpătat atenția cuvenită. În fine, să spunem că viticultura, pomicultura și mai ales cultura cerealelor sunt bine reprezentate, nu însă și zootehnia. Nu și creșterea oilor, mai ales că aici se află Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Palas, locul unde a fost obținută apreciata rasă Merinos de Palas, și ne-am fi așteptat ca măcar acest sector să fie dezvoltat. Ei bine, efectivul de ovine din 2015 se află la 48,89% față de cel din 1990! Dar ce pierd zootehniștii constănțeni la oi câștigă la caprine. Numărul acestora este mai mare cu 434% față de cel din 1990! În rest, la bovine efectivul este în scădere constantă (mai mic cu 76,36% decât în 1990), la fel și la porcine (mai mic, în 2015, cu 70,65% față de 1990) ori păsări (mai mic cu 65% comparativ cu 1990).

Tulcea – condiții mai dificile, zootehnie mai puțin pusă pe butuci

Suprafața județului este de 849.875 ha, din care 43% (365.446 ha) înseamnă teren agricol (80,8% - arabil, 17% – pășuni), iar aproape 17% din acesta se află în Delta Dunării. „Analiza structurii fondului funciar și a suprafețelor agricole cultivate – se arată în Strategia de dezvoltare a județului Tulcea –ilustrează un potențial deosebit pentru realizarea acelor producții agricole care să susțină dezvoltarea unui sector zootehnic reprezentativ. În anul 1989, activitatea de creștere a animalelor a fost principalul debușeu de valorificare a producției agricole vegetale. Între timp însă au dispărut marile ferme de stat, iar sectorul privat și gospodăriile populației n-au avut forța economică de a menține efectivele de animale și, mai ales, matca. Pe fondul recesiunii economice, se înregistrează diminuarea efectivelor de animale de la an la an.“

Noi am spune altfel: având în vedere condițiile naturale aparte din acest județ, diminuarea nu este atât de catastrofală ca în alte județe, de exemplu ca la vecinii din Constanța: în 2015, numărul de bovine a scăzut cu 54,28% față de 1990, cel de porcine – cu 51,74%, ovine – cu 24,64%, păsări – 42,68%. Creș­terea caprinelor este singurul sector apărut mai târziu (în 2005, cel puțin în statisticile INS) și s-a dezvoltat bine până în 2015. Probabil și ovinele vor întregistra, în viitor, același trend de creștere, dacă e să ne uităm la cifrele din ultimii 10-15 ani.

Maria BOGDAN