reclama youtube lumeasatuluitv
update 13 Nov 2019

Menținerea stării de sănătate la curcile de carne

Creșterea păsărilor, în general, și a curcilor de carne, în special, este o preocupare importantă pentru o parte a populației. Se asigură, astfel, o sursă de hrană pentru familii, dar și venituri substanțiale.

Carnea de curcă este o sursă de proteină de înaltă calitate, comparativ cu alte surse de proteine. Conține o cantitate mică de grăsimi și este bogată în vitamine (B6, B12, niacină, riboflavină), minerale esențiale organismului (fie, zinc, seleniu, fosfor) etc.

Pentru a fi rentabilă, creșterea păsării de la stadiul de pui de o zi și până la sacrificare trebuie realizată într-o perfectă stare de sănătate a efectivului. Numai în aceste condiții se pot obține sporurile de creștere în greutate planificate.

La primirea puilor se asigură o densitate optimă, ventilație, temperatură, umiditate și un program de lumină corespunzător. Creșterea curcilor separat de alte specii de animale, mai ales în faza de tineret, este recomandată. Hrănirea și adăparea animalelor trebuie făcută în așa fel încât să nu se împrăștie pe jos apă și furajul ce constituie mediu de dezvoltare pentru coccidii, histomonas, bacterii etc. În principiu, adăpătorile și hrănitorile trebuie să fie cu margine superioară la nivelul spatelui curcilor.

Se recomandă administrarea din primele zile de viață a Complexului polivitaminic buvabil (1 ml/litru de apă) și a probioticului Bioenterom (1 ml/litru de apă și Prodigest (1 ml/litru de apă). Administrarea de Bioenterom și Prodigest se repetă la 2 săptămâni, toată viața economică a curcilor de carne. După vârsta de 10 zile se recomandă vaccinare cu vaccin viu contra pseudopestei (Avipestisota) la 10 și 20 de zile de viață. La vârsta de 6 săptămâni se poate efectua vaccinarea cu Pestiholvac (0,3 ml/pasăre).

Prevenirea și combaterea bolilor

Prevenirea și combaterea coccidiozei, frecventă în primele 2 luni de viață, se poate realiza cu Amprolium pulbere hidrosolubilă sau Sulfacoccirom soluție buvabilă.

Dintre bolile majore ale curcilor, histomonoza și micoplasmoza trebuie avute în vedere. Histomonoza este mai frecventă la puii și tineretul de curcă, dar poate apărea la orice vârstă. În cazul acestei boli se constată diaree cu fecale moi de culoare aurie și congestia pielii capului. Se recomandă tratament cu Enteroguard pulbere (5 grame/kg furaj) sau comprimate (1 cpr/kg greutate vie/zi, timp de 5 zile, sau cu Rometronidazol  pulbere hidrosolubilă (1,5 grame/10 kg greutate vie/zi), în apă sau furaj timp de 5 zile.

Micoplasmoza  apare la toate vârstele și se manifestă prin dificultăți în respirație, inflamații și umflături la nivelul ochilor. Se recomandă tratament cu Enrofloxarom 10% (1-2 ml/litru de apă), timp de 7-8 zile, Doxyrom pulbere (2 g/10 kg greutate vie/zi, timp de 7-8 zile, Aviaprotect 1 cpr/kg greutate vie, timp de 7-8 zile, Eritrovit 1 cpr / 0,5  kg greutate vie /zi,  timp de 7-8 zile, Fosfotilrom pulbere 1 g/litru de apă, timp de 5-7 zile.

Deparazitarea periodică a curcilor de carne se poate face cu Rombendazol F 1 cpr/greutate vie/zi, 2 zile la rând, cu repetare la 14-18 zile.

Respectarea parametrilor tehnici și a măsurilor sanitar-veterinare duce, în final, la obținere unei producții de carne de calitate, la prețuri convenabile pentru crescători.

Dr. Ion IACOB, Laboratorul de Diagnostic Romvac

Ce furaje trebuie să utilizăm pentru creşterea eficientă a curcilor?

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală - Balotești

Curca se caracterizează printr-o curbă de creştere foarte diferită de a altor specii de păsări şi printr-o compoziţie a cărnii, de asemenea specială (are o carne mai slabă şi, în consecinţă, o carcasă mult mai bogată în proteină şi apă). Aceste particularităţi fac ca și cerinţa nutriţională a acestora în proteină să fie mai ridicată decât cea în energie. Prin urmare, şi hrana pe care trebuie să o administraţi trebuie să includă ingrediente de calitate superioară, în special surse de proteină cu digestibilitate ridicată.

Puiul de curcă este mult mai sensibil decât cel de găină la concentraţia proteică, dar mai ales la cea energetică a furajului, în special în primele 5 săptămâni de viaţă (perioada de start sau demaraj). Granularea furajului nu antrenează aceleaşi efecte benefice pentru creştere, ca cele observate la puiul de carne. De asemenea, în vederea asigurării necesarului de vitamine şi microelemente minerale sunt utilizate premixuri vitamino-minerale, pe care Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie şi Nutriţie Animală (IBNA), Baloteşti le comercializează sub denumirea de Zooforturi. Aceste produse sunt fabricate astfel încât, incluse în proporţie de 1% în structura furajului, să asigure necesarul zilnic de vitamine şi minerale specific fiecărei faze de creştere. Pe toată perioada de creştere, puii de curcă se furajează la discreţie, hrana administrându-se în tainuri mici şi dese, pentru a se evita alterarea şi risipa. Nu uitaţi să procuraţi hrănitori semiautomate tip buncăr (specifice pentru curci) de culoare roşie, deoarece curcile au o acuitate vizuală redusă mai ales în primele zile de viaţă (culoarea roşie stimulând, astfel, consumul de hrană).

Totodată, urmărirea comportamentului alimentar are o mare importanţă, acesta dând indicii despre starea de sănătate a curcilor şi despre calitatea furajelor. Prin cântărirea periodică a puilor şi compararea cu standardul hibridului puteţi analiza evoluţia normală a creşterii. Situarea greutăţii puilor sub standardul hibridului impune analiza şi corectarea condiţiilor de microclimat sau a calităţii furajului administrat. Trebuie să ştiţi că la vârsta de 16 săptămâni curca din hibridul comercial specializat pentru producţia de carne poate ajunge la o greutate de 10,3 kg, iar curcanul la 14,6 kg, ca la vârsta de cca 6 luni, când sunt valorificaţi, să ajungă la greutăţi cuprinse între 22-24 kg, cu un consum specific de 3,3 kg furaj pentru 1 kg de spor realizat.

De asemenea, şi adăpostul în care doriţi să creşteţi curci trebuie să corespundă din punctul de vedere al normelor de igienă. Astfel:

  • Pardoseala adăpostului să fie din beton sclivisit şi nu din pământ care constituie un factor de risc tehnologic în patologia aviară (nu se poate realiza o curăţire şi dezinfecţie corespunzătoare). Ca aşternut, utilizaţi paie de grâu de calitate.
  • Adăpostul să fie prevăzut cu ferestre cu ajutorul cărora să realizaţi o ventilaţie corespunzătoare, având şi o plasă de sârmă care să nu permită pătrunderea păsărilor sălbatice.
  • Să vă amenajaţi un padoc betonat îngrădit cu un gard din plasă de sârmă.
  • Dacă spaţiul vă permite, amenajaţi şi câteva boxe de izolare în care să introduceţi păsările bolnave sau pe cele tarate.

Este foarte important să asiguraţi o densitate optimă a păsărilor în adăpost. Ca urmare, numărul de pui achiziţionaţi să fie în corelaţie cu suprafaţa disponibilă din adăpost.

Microclimatul din adăpost este un alt factor de mare importanţă. În primele zile de viaţă trebuie să asiguraţi temperatura de 35-37ºC, care va trebui să scadă odată cu înaintarea în vârstă, ajungând la 18ºC la vârsta de 5 săptămâni, şi care va fi menţinută la acest nivel până la livrarea/sacrificarea păsărilor. Umiditatea aerului trebuie să fie de 70%. Trebuie să asiguraţi un flux luminos de cel puţin 60-70 lucşi (echivalent cu 15-17,5 W/m2) în perioada de start (0-4 săptămâni). În continuare intensitatea luminoasă scade până la nivelul unui iluminat difuz de 8 lucşi.

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie şi Nutriţie Animală – IBNA, Baloteşti produce şi comercializează o gamă variată de nutreţuri combi­nate (NC) şi de concentrate proteino-vitamino-minerale (CPVM) pentru curci (broiler şi reproducţie) prezentate în Tabelul nr. 1 şi Tabelul nr. 2.

Tabelul nr. 1 – NC folosite pentru creşterea broilerului de curcă

ibna tabel curci 1

Totodată, institutul nostru produce şi comercializează o gamă variată de concentrate proteino-vitamino-minerale (CPVM-uri) pentru curci (broiler şi reproducţie). CPVM-urile sunt destinate, în special, crescătorilor care îşi pot asigura din producţie proprie cerealele.

Tabelul nr. 2 – CPVM-uri* folosite pentru creşterea curcilor

* CPVM-urile sunt destinate, în special, crescătorilor care îşi pot asigura din producţie proprie cerealele (porumb, grâu, triticale etc.).

ibna tabel curci 2

Dr. ing. Georgeta CIURESCU

Institutul Naţional de CD pentru Biologie şi Nutriţie Animală (IBNA), Baloteşti

E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Rase de curci autohtone

Prima colecție genetică de galinaceae la nivel național a fost organizată între anii 1966-1967, la IAS Constanța (fermele de la Mamaia Sat și Moșneni), de o echipă de specialiști condusă de dr. ing. Stan Țârdea. Arhiva genotecii de atunci vorbea despre 75 de rase autohtone de găini, curci, gâște și rațe. În 1995 România a fost înscrisă în catalogul internațional cu 94 de rase. În 1996 genoteca de galinaceae a fost transferată de la Moșneni la Băneasa (Avicola București), iar în 1998 a fost închisă și această din urmă unitate, vorbindu-se frecvent despre pericolul pierderii colecțiilor de păsări autohtone. Ceea ce, între noi fie vorba, s-a cam întâmplat.

Mai târziu, problematica genotecii de păsări a fost preluată de Centrul Național de Reproducție și Selecție a Animalelor din cadrul Agenției Naționale pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie „Prof. dr. G.K. Constantinescu“. Finanțarea programelor a fost însă așa cum știți, slabă și cu fluctuații, cu un vârf între anii 2005-2007. În 2006, într-un efort de a se salva ceea ce se mai putea salva și a îndrepta răul deja produs, s-au întocmit programe de conservare pentru rasele aflate pe cale de dispariție. În 2007 se afirma că fondul genetic autohton deține 71 de rase și linii de galinaceae: 4 de gâște, 4 de rațe, aflate în genoteca Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară București, 7 de curci, deținute de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr Brașov, și 56 de rase de găini, 17 aparținând SC Avicola București și 39 care se regăseau în colecțiile diverșilor crescători particulari.

Genoteca din România mai deține 7 rase mari și late de curci

Genoteca de curci de la INCDCSZ Brașov are în conservare 7 populații (linii) de curci, împărțite după talie și scopul creșterii în: populații ouătoare de tip mic – Albă mică, Anemona; populații ouătoare de tip mediu – Albă de Brașov, Albă de Rușețu; populații de tip greu – Albă mare, Diana; populația Bronzată. Liniile Albă mică, Anemona și Albă de Brașov au fost create la ferma de la INCDCSZ, în timp ce linia Albă de Rușețu a fost preluată de la fosta stațiune cu același nume, aceasta provenind dintr-un import din Anglia, efectuat în anul 1968. Liniile de curci de tip mare, Albă mare și Diana, au fost create tot la Brașov, iar linia Bronzată a fost preluată de la Stațiunea Rușețu, provenind dintr-un import din Canada, efectuat în anul 1965. Populația Albă mare aparține rasei de curci Albă mare cu pieptul larg creată în anii 1950 la Centrul de Cercetări al Universității Cornell, SUA, prin încrucișarea rasei Bronzate cu pieptul larg cu rasa Albă de Olanda (Virginia). În România rasa a fost importată în anul 1970 de către Institutul de Cercetare pentru Creșterea Păsărilor și Animalelor Mici Balotești, ulterior, în 1972, fiind transferată la Brașov. Din această linie, în 1991 a fost selecționată și rasa Diana. Populația de curci Bronzată își are originea în linia Bronzată Canadiană, considerată ca fiind una dintre cele mai vechi din lume, formată prin împerecherea curcilor sălbatice din zona vestică și meridională a Statelor Unite cu populația locală de curci Narragansett. Varianta românească a fost creată la Brașov, în perioada 1976-1985.

Avantajele creșterii curcilor

Curcile, ca specie de galinaceae ce poate fi crescută în gospodării, se evidențiază printr-o serie de însu­șiri: adaptabilitate la condițiile de mediu specifice fiecărei zone; rezistență la factorii de stres, climatici și tehnologici mai puțin favorabili; capacitate de creștere și înmulțire în condiții gospodărești; rezistență la boli; grad ridicat de supraviețuire; calitate deosebită a cărnii. Vorbind despre calitate, comparativ cu celelalte specii de animale și păsări, carnea de curcă are cel mai ridicat nivel de proteine (65% pentru cea roșie și 81% pentru cea albă), cel mai redus nivel de acizi grași saturați și nesaturați (6-13% pentru carnea albă și 12%-23% pentru carnea roșie) și cea mai scăzută valoare energetică, de 157 cal/100 g. Ca randament, la maturitate masculii din rasa Albă mare ating greutatea de 18,7 kg, cei din rasa Diana – 18,3 km, iar Bronzata – 16 kg.

Maria BOGDAN

Curcanul care creşte într-o lună cât alţii în patru

În urmă cu opt ani, Aurel Vieru, proprietarul unei ferme avicole din localitatea Salcea – judeţul Suceava, a decis să se axeze pe segmentul creşterii curcanilor. A mizat pe curcani din rasele Big 6 şi Concerter, cea de-a doua remarcându-se la nivel european prin capacitatea de a ajunge la 30 kg în doar opt luni.

Traseul unei rase spectaculoase

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Ada GRĂJDEANU

Bulgarii mănâncă purcei româneşti, iar românii - curcani bulgăreşti

Un schimb intens are loc în Dobrogea în zilele dinaintea Crăciunului, scrie luni cotidianul sofiot Monitor. Locuitorii satelor bulgăreşti din zona transfrontalieră se duc în România ca să cumpere purcei, iar românii vin în Bulgaria să caute curcani sau găini. "Nu este vorba de comerţ, facem un schimb natural, că suntem prieteni", afirmă localnicii de frică să nu se trezească cu inspectorii fiscali la uşă.

Potrivit publicaţiei, un purcel românesc de 25 de kg. costă puţin sub 50 de euro, în timp ce un porc mare de 140 kilograme se vinde cu circa 200 de euro. Un curcan bulgăresc costă între 25 şi 35 de euro, iar preţul la găini este de 2 euro pe kilogram.

"Mai întâi ne uităm cum sunt îmbrăcaţi", recunosc locuitorii satului bulgăresc Durankulak. "Dacă clienţii din România au paltoane groase, le cerem mai mult, dacă nu au şi par mai săraci, le dăm un preţ mai mic", afirmă ei. "Suntem fraţi, nu ne minţim", se jură ţăranii bulgari, mai scrie ziarul Monitor.

Ministerul bulgar al apărării a cerut ca SUA să se angajeze cu o prezenţă militară permanentă în Bulgaria, scrie jurnalul Trud. Ministrul bulgar al apărării Aniu Anghelov şi şeful cabinetului lui Iordan Bojilov au făcut parte din delegaţia condusă de premierul Boiko Borisov care a efectuat o vizită la Washington la începului lunii.

Potrivit contractului pentru folosirea utilajelor comune militare pe teritoriul bulgăresc, în Bulgaria pot fi dislocaţi permanent până la 2.500 militari americani, iar numărul lor poate să crească la 5.000 pentru o perioadă de maxim 90 zile. Americanii au dreptul să folosească poligonul Novo Selo din centrul ţării, două aeroporturi militare, precum şi un depozit de armament lângă portul Burgas. Contractul a fost încheiat în anul 2006, iar de atunci un număr mic de militari americani vin în Bulgaria pentru exerciţii comune care au loc de câteva ori pe an şi continuă maxim 10 zile. După exerciţii, americanii se întorc în bazele lor din America sau Europa. Potrivit părţii bulgare, prezenţa permanentă a militarilor americani în Bulgaria ar contribui la creşterea securităţii regionale.

SUA au investit 60 milioane de dolari pentru modernizarea bazei de la Novo Selo. Au fost construite locuinţe pentru militari, iar infrastructura a fost renovată. Iniţial ideea era ca acolo să se pregătească militarii americani înainte să fie trimişi în Afganistan. Acest lucru însă nu s-a întâmplat, Pentagonul a preferat ca pentru acest scop să fie folosite bazele din Kuweit, mai scrie ziarul.

Sursa AGERPRES

Abonează-te la acest feed RSS