reclama youtube lumeasatuluitv
update 13 Nov 2019

Sorgul, soluţie nutriţională alternativă în hrana puilor de carne

Sorgul (Sorghum bicolor L. Moench) ocupă locul 5 în lume ca nivel al producției, după grâu, porumb, orez şi orz (https://www.feedipedia.org). Suprafaţa cultivată cu sorg în Uniunea Europeană este cuprinsă între 120.000-160.000 ha, principalii cultivatori fiind Franţa şi Italia (Eurostat, 2018).

În ultimii ani, în România cultura sorgului a luat amploare datorită adaptabilității la zonele semiaride, la soluri cu fertilitate redusă, a rezistenței la secetă și a cheltuielilor de producție reduse comparativ cu cultura porumbului. În România, producția medie de sorg în perioada 2013-2017 a fost de 42.358 tone, iar în anul 2017 producţia de sorg înregistrată a fost de 54.280 tone (FAOSTAT, 2019).

Cercetările în domeniul producerii plantelor au evoluat în crearea unor noi varietăți de sorg ce reprezintă o sursă excelentă de proteine și energie pentru păsări și valoare nutritivă asemănătoare în proporție de 95% cu cea a porumbului. Un avantaj foarte important este acela că sorgul prezintă risc redus de contaminare cu micotoxine comparativ cu porumbul.

În plus, noile soiuri create, indiferent de culoare (albă sau roșie), au un conținut redus de tanini (sub 0,2%), fiind numite varietăți low-tanin. Taninii sunt factori antinutriționali ce interferează în metabolismul și absorbția nutrienților, reducerea conținutului în tanini având ca efect îmbunătățirea digestibilității nutrienților. Culoarea boabelor de sorg nu mai este considerată un criteriu al calității referitor la conținutul în tanini. Până nu de mult, culoarea albă era asociată conținutului redus în tanini, iar culoarea roșie conținutului ridicat în tanini.

Boabele de sorg conțin cantități reduse de pigmenți xantofili necesari în pigmentarea gălbenușului de ou sau a pielii la puii de carne. Utilizarea sorgului în hrana găinilor ouătoare necesită suplimentarea cu pigmenți naturali (ulei de gălbenele, drojdii etc.), sau sintetici pentru obținerea unei colorații intense a gălbenușului. În cazul în care consumatorii de carne de pui preferă o carcasă de culoare mai deschisă, utilizarea sorgului în hrana puilor de carne poate reprezenta o strategie de marketing pentru a reduce pigmentarea carcasei.

La INCDBNA-Balotești cercetările cu aplicabilitate în domeniul nutriţiei animale efectuate în ultimii ani au fost orientate spre găsirea unor alternative furajere la cele clasice urmărind diversificarea gamei de materii prime furajere prin utilizarea eficientă a unor resurse locale.

Analiza chimică detaliată efectuată în cadrul institutului nostru a confirmat faptul că sorgul alb are un potențial nutrițional valoros prin conținutul proteic (9,91%), cu valoare biologică ridicată datorită profilului în aminoacizi esențiali (0,266% lizină, 0,280% metionină + cistină, 0,357% treonină, 0,367% arginină) și valoare energetică comparabilă cu cea a porumbului (3.207 kcal/kg energie metabolizabilă).

În urma experimentelor efectuate privind utilizarea sorgului alb în hrana puilor de carne recomandăm includerea acestuia în proporție de 27-33%, în funcție de faza de creștere, substituind parțial (50%) porumbul, cu efecte pozitive asupra performanțelor de producție, a indicilor de calitate ai carcasei și a compoziției cărnii de pui.

Utilizarea sorgului alb nu are efecte adverse asupra unor indicatori importanţi ai stării de sănătate precum profilul biochimic sanguin şi asupra dezvoltării gastro-intestinale. În același timp, sorgul îmbunătățește microflora intestinală prin creșterea populațiilor benefice de Lactobacillus spp., posibil datorită compușilor bioactivi din componența sorgului ce au influență benefică asupra stării de sănătate.

În concluzie, sorgul reprezintă o alternativă viabilă de înlocuire parțială a porumbului în hrana puilor de carne, în special în contextul actual al schimbărilor climatice și a variaţiei disponibilității sursei majore energetice în industria avicolă.

Acest studiu a fost finanţat de Ministerul Cercetării şi Inovării prin Programul Nucleu [PN 16410105] şi Programul 1. Dezvoltarea sistemului național de cercetare-dezvoltare, Subprogram 1.2. Performanță instituțională – Proiecte de finanțare a excelenței în CDI, Contract nr. 17 PFE/ 17.10.2018.

Anca GHEORGHE, Mihaela HĂBEANU, Nicoleta LEFTER

Sorgul - o provocare, dar și o soluție pentru fermierii români

Modificările climatice au devenit o realitate. Vrem sau nu, a devenit necesar să ne adaptăm lor. Acest lucru este valabil și pentru culturile practicate pe la noi. Tot mai des verile sunt caracterizate de episoade de secetă prelungită, asociate cu arșiță și temperaturi deosebit de ridicate. În asemenea condiții, culturile tradiționale, să le spunem, nu pot da producții prea mari. Soluția o constituie introducerea în cultură a unor soiuri și hibrizi noi și, de ce nu, a unor culturi noi. Despre o cultură nu tocmai nouă, dar mai puțin răspândită în România, vorbim în continuare: sorgul.

Europa nu-și produce nici 20% din consum

Dacă ar fi să ne luăm după statistici, sorgul este a cincea cereală cultivată din lume, după porumb, grâu, orez și orz. Originar din Africa de Est (Sudan și Etiopia), a ajuns să fie cultivat în întreaga lume. Începând din anul 2000 suprafața alocată acestei culturi s-a stabilizat, ajungând să reprezinte cam 3% din totalul ocupat de culturile de cereale. Cel mai mare cultivator de sorg este SUA, dar suprafețe importante sunt însămânțate în fiecare an și în Australia și Argentina.

Cel mai mare consumator, la nivel mondial, este China. Cea mai mare parte din producția de sorg este folosită pentru furajarea animalelor, în special a păsărilor și a porcilor. Sorgul, prin structura sa, are, așa cum vom arăta în cele ce urmează, proprietăți nutritive superioare chiar și porumbului! O altă parte a producției este destinată consumului uman și unor utilizări industriale.

În Uniunea Europeană, cele mai importante țări cultivatoare sunt Franța și Italia. România, care este al treilea cultivator european de soia, are cam 10% din terenurile cultivate cu sorg. Este urmată de Spania, Ungaria și Bulgaria.

Cel mai mare consumator de sorg din UE este, de departe, Spania. În ultimii doi ani, consumul său s-a dublat. Numai anul trecut au fost achiziționate peste 400.000 tone de boabe de sorg. Marea majoritate a provenit din SUA, căci oferta intracomunitară nu a putut să acopere nici măcar o cincime din cerințele spaniolilor. Să mai spunem că până la 70% din hrana gustoșilor porci spanioli este preparată din sorg!

Opțiuni multiple, în funcție de necesități

Există o paletă destul de largă de hibrizi de sorg, dar, la ora actuală, sunt utilizate mai ales patru dintre ele. Cea mai înaltă, care poate ajunge până la 2,5-3 m înălțime, este sorgul furajer. O altă varietate, mai joasă – până la doi metri – este sorgul „dublu uz“, ale cărui boabe se pot folosi atât pentru consumul uman, cât și pentru furaj. Sorgul pitic, care ajunge la cca. 1,5 m, produce boabe de foarte bună calitate. Sorgul furajer cu boabe, foarte înalt și el, produce atât boabe, cât și masă verde din belșug.

Față de alte culturi, sorgul necesită puține inputuri. În general s-a dovedit a fi rezistent la boli și dăunători, astfel încât nu dă prea multă bătaie de cap fermierilor. Un avantaj este și acela că nu necesită utilaje speciale pentru cultivare. Dar, fără nicio îndoială, cel mai mare avantaj îl reprezintă rezistența sa la secetă și arșiță. Acolo unde alte culturi supraviețuiesc cu greu, sorgul crește foarte bine.

Tehnologie simplă și flexibilă

În ceea ce privește tehnologia de cultură, aceasta este una simplă, așa cum deja am spus. La semănat solul trebuie sa fie fin. Semănatul se face atunci când temperatura a ajuns să fie în mod constant de minimum 10-12°C. Distanța între rânduri poate fi cuprinsă între 30 și 80 cm, cea optimă fiind între 50 și 60 cm, în funcție de soiul ales.

În privința fertilizării, și aici lucrurile sunt simple: sorgul are nevoie de puțin fosfor si potasiu. Cât despre azot, cantitatea necesară este cuprinsă între 100 și 140 kg/ha, similară cu a altor culturi de la noi.

Unul dintre punctele cheie în reușita culturii de sorg îl reprezintă o erbicidare corespunzătoare. Aceasta se face în perioada cuprinsă între semănat și răsărit și/sau până la stadiul de 3-4 frunze.

Recoltare se face când bobul de sorg este copt. Chiar dacă planta este încă verde, pentru recoltare nu trebuie așteptată uscarea plantei. Umiditatea de păstrare a sorgului trebuie să fie de maximum 15%.

Un alt avantaj al sorgului este și acela că se pretează pentru cultura dublă. Soiurile precoce au un ciclu foarte scurt (de cca 90 de zile) care, în multe cazuri, poate fi utilizat în cultura dublă (de exemplu, după recoltarea orzului de toamnă).

De fapt, din multe puncte de vedere, tehnologia este asemănătoare celei de la porumb, plantă cu care, de altfel, sorgul seamănă destul de mult și la aspect. Pentru nespecialiști, diferențele încep să devină vizibile abia la maturitate, când se pot observa absența știuleților la sorg și prezența spicelor cu boabe în vârf.

Performanță energetică și cerere mult peste ofertă

Sorgul are o compoziție chimică asemănătoare cu cea a porumbului, dar cu un nivel de proteine mai ridicat. Pentru păsări este considerat a fi cereala cea mai energetică. Valoarea sa energetică se ridică la peste 3.750 – 3.820 kcal/kg SU, față de porumb, care atinge în jur de 3.725.

Un alt avantaj al sorgului îl reprezintă absența micotoxinelor. Anumite varietăți de sorg se disting și prin prezența în compoziție a unor coloranți, care se transmit cărnii animalelor și gălbenușului de ou. De aceea, sunt ferme care solicită în mod special asemenea boabe de sorg

În alimentația umană sorgul se distinge prin lipsa glutenului. Astfel devine o soluție pentru diversificarea hranei celor suferinzi de boala celiacă, tot mai numeroși în ultimii ani. Făina de sorg este bogată în proteine, în fibre, antioxidanți și fier. Este folosită pentru producerea de pâine, biscuiți, prăjituri sau alte produse de patiserie. Mai nou, s-au produs și floricele de sorg... Pastele din sorg au devenit un produs relativ obișnuit în Italia și Spania. De asemenea, din sorg se produc și băuturi alcoolice. Baijiu este un tip de rachiu tradițional în China, având la origine sorgul. În Spania, mărcile de bere „Ô de mila“ și „La gaia“ folosesc, în loc de orz, sorgul ca ingredient.

În România, așa cum spuneam, există culturi deja de mai mulți ani. Din păcate, producția, care se ridică la 6-7 tone boabe/ha, nu acoperă nici măcar necesarul intern. Dl Ionel Anghel, directorul general al Combavipor Galați, ne-a declarat: „Suntem unul dintre cei mai mari producători din țară de mălai și nutrețuri combinate. Realizăm tot felul de rețete, atât pentru industria alimentară, cât și pentru zootehnie. Ne-am dorit în toamna trecută 2.000 de tone de sorg boabe. Nu am avut de unde să le procurăm. Suntem în continuare deschiși să achiziționăm sorg, dar, deocamdată, nu avem oferte!“

Alexandru GRIGORIEV

Abonează-te la acest feed RSS