reclama youtube lumeasatuluitv
update 23 Aug 2019

Implicațiile tehnico-economice ale utilizării camelinei în creșterea porcilor

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – Balotești

În condițiile în care a crescut interesul pentru conversia uleiului din vegetale în biocombustibil, necesitatea studierii unor noi surse vegetale oleaginoase destinate hranei animalelor de fermă care nu afectează productivitatea și calitatea produselor animaliere devine prioritară. Camelina sativa sau inul sălbatic este o plantă oleaginoasă cu un mare potențial economic datorită conținutului excepțional de acizi grași polinesaturați (omega-3). Studiile efectuate în ultimii ani pe animale de fermă evidențiază efectele pozitive ale incorporării camelinei în hrana animalelor.

Un prim avantaj în sprijinul utilizării camelinei ca sursă oleaginoasă îl constituie producția de până la 2 tone/ha care se poate obține în urma cultivării acesteia. Costurile pentru obținerea acestei plante sunt mici, comparativ cu alte oleaginoase. Principala caracteristică care dă un plus de valoare nutritivă camelinei este conţinutul ridicat în grăsime şi structura lipidelor. Astfel, camelina are un conţinut mare în ulei, variabil în funcție de varietate (29-41%), în care la un nivel ridicat se găseşte acidul gras n-3 alfa-linolenic, 30-40%. Uleiul conține, de asemenea, vitamina E (110 mg/100 g), un antioxidant natural foarte puternic care crește stabilitatea uleiului în comparație cu alte uleiuri bogate în acizi grași omega-3. De altfel, tradiţional, camelina a fost cultivată pentru obţinerea uleiurilor şi pentru hrana animalelor.

Rezultatele obținute în urma cercetărilor realizate în INCDBNA Balotești, România, în perioada 2005-2014, pe porci la îngrășat au adus argumente suficiente pentru utilizarea camelinei (ulei și șrot) ca sursă pentru hrana suinelor. Continuarea studiului într-o fermă privată (SC SUINPANAGRO SRL) pe porci TOPIGS pentru 92 de zile a arătat faptul că includerea în proporție de 3% a uleiului de camelină în nutrețul combinat (NC) a crescut nivelul de acid alfa-linolenic al acestuia cu 4,22% în comparație cu NC control (2,72%). Costul obținut per kg furaj în această fermă a fost de 0.24 euro pentru NC control respectiv, 0.27 euro pentru NC cu ulei de camelină. Dar, în funcție de ingredientele disponibile ale fermierilor și de prețul acestora, se pot elabora diferite variante de NC și strategii nutriționale bazate pe utilizarea uleiului de camelină.

Avantajele utilizării camelinei reflectate în performanțele bioproductive

Sporul mediu zilnic obținut în această fermă nu a diferit în prima perioadă (creștere-îngrășare) între loturile de animale, dar a fost semnificativ mai mare pentru porcii hrăniți cu NC cu ulei de camelină la sfârșitul perioadei de finisare (1,038 kg vs 0,840 kg). Eficiența de conversie a furajului nu a diferit în prima perioadă (creștere-îngrășare) între loturi, dar s-a redus de la 4.15 kg la control la 3.83 kg NC/kg spor la grupul hrănit cu NC cu ulei de camelină pentru perioada de finisare. Costul pe kg spor nu a diferit.

Avantajele utilizării camelinei reflectate în răspunsul imun

Includerea uleiului de camelină bogat în acizi grași nesaturați omega-3 (31,50% acid alfa-linolenic), omega-6 (24,96% acid linoleic) în nutrețul combinat pentru porci în finisare a îmbunătățit răspunsul prin anticorpi prin creșterea concentrației plasmatice a imunoglobulinei A (14,4%), importantă pentru eliminarea patogenilor de la nivelul mucoaselor.

Avantajele utilizării camelinei reflectate în calitatea cărnii de porc

O caracteristică a cărnii de porc care merită luată în considerare în strategiile nutriționale pentru ameliorarea calității acesteia este faptul că lipidele din carnea de porc reflectă mai fidel compoziția lipidelor din hrană decât alte specii. Includerea uleiului de camelină a crescut nivelul de acid alfa-linolenic în mușchii Longissimus dorsi (4,14 vs 0,84) și Semitendinosus (3,28 vs 0,97), iar raportul C18:2n-6/C18:3n-3 a scăzut de la 12,03 la 2,59 în Longissimus dorsi și de la 11,97 la 3,25 în Semitendinosus.

Măsurile care trebuie respectate pentru a preveni răspândirea Pestei Porcine Africane

Pesta Porcină Africană este o boală virală a porcinelor domestice şi sălbatice, cu evoluţie rapidă şi mortalitate de până la  100% pentru porcii care se îmbolnăvesc.

Virusul acestei boli nu se transmite la om și nu afectează omul.

Pentru această boală nu există vaccin, nici tratament. Singurele metode de prevenție eficiente sunt menținerea unui nivel înalt de biosecuritate la ferme și gestionarea rapidă și eficientă a posibilelor focare de boală - raportare, restricții privind mișcarea animalelor, a produselor și subproduselor provenite de la porcine, sacrificarea animalelor susceptibile și controlul circulației animalelor.

Pentru a proteja porcii din exploataţii de această boală, ANSVSA recomandă respectarea următoarelor:

  • nu intraţi în adăposturile unde creşteţi porcii, cu încălţămintea şi hainele cu care aţi umblat pe stradă; este recomandat chiar ca, pentru dezinfecţia la intrarea în adăpost, să puneţi o tăviţă cu paie îmbibate cu o soluţie slabă de sodă caustică;
  • creşteţi porcii doar în spaţii îngrădite, fără posibilitatea de a veni în contact cu porci străini de curtea dumneavoastră, cu porci mistreţi sau cu alţi proprietari de porci domestici;
  • nu hrăniţi animalele cu resturi alimentare provenite de la carnea de porc gătită în familie;
  • dacă există vânători în familie, care aduc carne de mistreţ, sub nicio formă nu daţi porcilor apa provenită de la spălarea cărnii sau resturi de carne;
  • nu scoateţi scroafele sau vierii din exploataţie în scopul montei cu animale din altă exploataţie;
  • nu cumpăraţi purcei din locuri necunoscute, fără a fi identificaţi (cu crotalie) şi fără certificat sanitar veterinar de sănătate eliberat de medicul veterinar de liberă practică împuternicit;
  • nu folosiţi în hrana animalelor iarbă culeasă de pe câmp, pentru că ea ar fi putut să vină în contact cu porci mistreţi bolnavi.

Vânătorii și responsabilii fondurilor de vânătoare trebuie să anunțe DSVSA județene despre orice situație în care au depistat porci mistreți morți, ori cu comportament specific modificat și să transmită probe pentru diagnosticul de laborator.

ANSVSA solicită sprijinul şi înţelegerea cetăţenilor pentru respectarea acestor măsuri, având în vedere gravitatea bolii şi consecinţele economice grave generate de apariţia ei.

Orice suspiciune de boală trebuie anunţată imediat medicului veterinar de liberă practică concesionar, alte autorități, sau DSVSA judeţeană.

Toate animalele suspecte trebuie sacrificate şi neutralizate, iar proprietarii vor fi despăgubiţi de către stat, în condițiile prevăzute de legislaţie.

Sursa: ANSVSA

Furajarea lichidă a porcilor

În 2007 pe piaţa din România îşi făcea debutul o nouă companie distribuitoare de echipamente pentru fermele de rumegătoare, în special vaci şi capre, care ulterior şi-a mărit paleta de activitate prin adăugarea în portofoliu şi a unor tehnologii complete pentru fermele de porci şi păsări. În articolul de faţă ne vom opri asupra unei tehnologii puţin cunoscută fermierilor din ţară, dar despre care reprezentantul companiei AHIS Consulting, dl Ovidiu Bădulescu, spune că are multiple avantaje şi că este un element decisiv în atingerea eficienţei ridicate a fermei. Este vorba despre furajarea lichidă a porcilor.

În termeni tehnici această tehnologie presupune un sistem de compartimentare identic cu cel în care porcii sunt hrăniţi cu furaj uscat. Diferenţa este că, în loc ca hrana să fie distribuită în stare uscată printr-un sistem de transport clasic cu noduri, este folosită o staţie de amestec concepută cu bazine de apă şi agitatoare pentru prepararea nutreţului şi recuperarea apei rezultate din clătirea sistemului. Este o tehnologie recomandată în special fermelor de reproducţie. Explicaţia este că în perioada de lactaţie scroafele au nevoie de cantităţi mari de furaj şi de apă, acest lucru influenţând în mod direct producţia lor de lapte şi implicit sporul de creştere în greutate a purceilor. Prin această tehnologie, sporurile zilnice de creştere sunt mai mari, iar purceii sunt mai viguroşi şi consumă mai repede laptele.

Cum funcţionează tehnologia? Furajul uscat ajunge într-un bazin unde se amestecă cu apa şi este apoi pompat printr-o reţea de conducte către fiecare compartiment din fermă, în cantităţile stabilite de un computer industrial. Ulterior, apa folosită în acest scop este reţinută într-un bazin-tampon pentru furajul rezidual şi reutilizată la pregătirea următorului tain.

Principalul avantaj al acestui sistem este că animalul primeşte un furaj palatabil gustos şi este deja o certitudine că porcul este mult mai atras de mâncarea lichidă decât de cea solidă. În plus, spre deosebire de sistemul clasic, în care pot apărea probleme cu administrarea apei din cauza unui nit înfundat, spre exemplu, prin furajarea lichidă animalul bea o cantitate mai mare de apă. Este foarte important ca animalul să fie suficient de bine adăpat, iar în foarte multe ferme, spune dl Bădulescu, acest aspect este neglijat. În acest sistem se folosesc doar furaje măcinate, nu boabe, iar agitatoarele în care nutreţul este amestecat cu apa sunt concepute în aşa fel încât acesta să devină omogen şi să nu formeze crustă deasu­pra. Astfel este evitat riscul înfundării ţevilor.

Preţul acestui sistem este similar cu cel al sistemului clasic, însă ca să fie rentabil ar trebui însoţit şi de alte tehnologii precum furajarea separată cu lapte praf preparat special încă din primele zile de viaţă a purceilor.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 23, 1-15 decembrie 2016 – pag. 39

Afacerile cu porci rentează doar în preajma Sărbătorilor de iarnă

Mai este puțin și va începe „febra“ cumpărăturilor pentru Sărbătorile de iarnă. Firește că va fi o abundență de oferte în supermarketuri , iar galantarele abia dacă vor respira sub greutatea produselor din carne de porc. Va fi frenezie și prin târgurile de animale, unde crescătorii de porci vor încerca să încline balanța vânzărilor către ei. Va începe un război al prețurilor, iar perdanții se știu de pe acum. Anticipat, am fost la o fermă familială de creștere a suinelor din satul Burduca, comuna Dragodana, județul Dâmbovița. Ne-am așezat la vorbă cu Ion Mihalache, un fermier cu tradiție. Am discutat despre valorificare, despre eforturile micilor producători de a rezista în competiția cu marile magazine și despre istoria fermei sale.

Totul a început cu un cal şi o căruţă

Fermierul din Burduca spune că are în descendența sa generații întregi de agricultori și că această tradiție a fost îmbrățișată și de familia sa. Alături de soție și de cei doi fii lucrează cca 60-70 de hectare de pământ – 20 hectare proprietate personală, restul luat în arendă – pe care cultivă grâu, porumb, orz, floarea-soarelui, plante de nutreț, dovleci plăcintari. Ion Mihalache se mai ocupă şi de creșterea animalelor. Această activitate, care a început cu un cal și o căruță, a căpătat caracter de afacere în urmă cu patru ani, când a hotărât să acceseze fonduri europene pentru dezvoltarea unei ferme familiale de creștere a porcilor. A mers alături de unul dintre fii săi la Grupul de Acțiune Locală Găești și la o firmă de consultanță din Târgoviște pentru a vedea în ce condiții poate accesa fondurile europene pe Măsura 112. Proiectul său a fost aprobat, suma primită a fost de 40.000 de euro, iar ferma, concentrată în 400 mp, a fost populată cu un număr de 52 de porci din rasele Marele Alb și Pietran, care au mai puțină grăsime. În plus, a cumpărat o vacă și doi viței și cca 100 de păsări. În timp, și-a dezvoltat propriul nucleu de reproducție – în așteptare sunt 4-5 scrofițe care vor produce purceii pentru fermă –, iar efectivul a crescut. Acum are 70 de porci, trei vaci cu lapte și două juninci.

Utilajele au compensat lipsa forţei de muncă

Pentru că avea deja o parte din infrastructură, a folosit banii europeni pentru a extinde și moderniza adăposturile și pentru a achiziționa utilajele. Fermierul spune că mecanizarea este extrem de importantă pentru că nu se mai găsește aproape deloc forță de muncă. Astăzi dispune de toate utilajele de care are nevoie pentru munca în câmp și la fermă. Din colecția sa de utilaje fac parte trei tractoare cu pluguri, o grapă cu discuri, semănători, cositoare, greble, instalație de erbicidat, remorci, combină pentru treierat și un tractor adaptat pentru munca în fermă. Cu aceste utilaje lucrează pământul care îi asigură baza furajeră pentru fermă. Porcii sunt hrăniți cu un concentrat din grâu, porumb, orz și floarea-soarelui, iar restul producției este valorificată pe piață. Spune că ar vrea să achiziționeze niște hrănitoare pentru a mai reduce astfel munca în fermă, însă nu știe dacă va reuși să facă asta din resurse personale proprii, pentru că „anul acesta a fost o vară secetoasă și, de parcă nu ar fi fost de ajuns, a început o toamnă ploioasă care a creat probleme în recoltarea producțiilor de pe câmp“.

Pentru a sublinia această problemă a fermierilor, Ion Mihalache ne-a spus că în urmă cu 2-3 ani o parte din producţia de porumb a rămas pe câmp şi a fost recoltată, atât cât a mai rămas din ea după ce a servit ca meniu pentru animalele sălbatice, abia după Paşte.

Extinderea depinde de valorificare

crescatori porci 2

Dl Mihalache spune că prioritatea de acum este de a menține ferma pe această linie. Extinderea depinde de valorificare și cum asta este o problemă, cel puțin deocamdată, dezvoltarea va rămâne în stand-by. Fermierul din Burduca spune că speranța crescătorilor de porci sunt sărbătorile tradiționale. Atunci se înregistrează un apogeu al vânzărilor, pentru că în restul anului acestea nefiind atât de mari. În plus, dl Mihalache ne-a semnalat un aspect deja cunoscut – acela că uneori prețurile de valorificare abia dacă acoperă costurile de producție.

„Dacă ar mai crește un pic prețul kilogramului în viu evident ne-ar fi mai bine. Deocamdată prețul mi se pare destul de scăzut la noi, la producători. Dacă te duci la raftul magazinelor găsești prețul dublu și ne mirăm și noi cum este posibil. Cerealele sunt ieftine, dar doar în timpul campaniilor agricole, când oferta este mare. Spre iarnă prețurile cresc și dacă aș fi fost nevoit să cumpăr, spre exemplu, porumbul cu 1 leu/kg nu mi-ar fi rămas nimic din vânzarea porcilor.“

Dl Mihalache spune că a încercat toate variantele de valorificare care i-au fost la îndemână. A discutat chiar și cu reprezentanți ai abatoarelor, dar prețul oferit era de 4-4,50 lei/kg în viu și spune că dacă ar fi ales să abatorizeze ar fi fost o pierdere clară.

La momentul de față prețul kilogramului în viu este de 7-7,50 lei, dar s-a vândut și cu 6 lei. Fermierul spune că sunt speranțe ca până de Crăciun să mai crească prețul. Deși ferma familiei are clienți constanți care vin să cumpere direct de aici, uneori se întâmplă ca până în Sărbători chiar toți porcii să fie rezervați. Dacă nu reușește să vândă toate exemplarele merge cu ei la obor. Anul acesta are spre valorificare 50 de porci a căror greutate variază între 110-300 kg.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 21, 1-15 noiembrie 2016 – pag. 42-43

Un tânăr demonstrează: Și purceii sunt o afacere bună

Carnea de porc continuă să fie, conform statisticilor, unul dintre cele mai consumate alimente din România. Cu toate avertismentele nutriționiștilor, tradiția continuă să primeze. Cu atât mai mult cu cât actuala criză a dus la o scădere însemnată a prețurilor. Dar cât de greu este să obții o carne de calitate puțini știu. Alimentația și îngrijirea animalului constituie doar o parte din soluția problemei. Restul ține de alegerea rasei și păstrarea purității. Și pentru că fermierii trebuie să câștige măcar cât să-și acopere cheltuielile, mai e nevoie și de productivitate. Lucruri greu de îmbinat chiar și pentru zootehniști bătrâni, cu experiență. Cu atât mai mult devine admirabil un tânăr care, la nici 30 de ani, a reușit să le stăpânească...

De la 4 hectare de culturi la o fermă de porci

Povestea lui Alexandru Szekely este doar un capitol din saga familiei sale. Mama sa, Angelica, este inginer agronom. Timp de mulți ani a lucrat la un IAS din județul Hunedoara, iar acum se ocupă de o fermă vegetală. Este originară din comuna Șibot, unde se află ferma de care se ocupă acum Alexandru.

Tatăl, Arpad Szekely, este inginer mecanic. Până în 1990 a lucrat în cercetare. Acum se ocupă de partea tehnică a afacerilor familiei. În anul 1993, pe când Alexandru era doar un copilaș, părinții lui au creat o fermă la Șibot (undeva între Sebeș și Orăștie), pe doar patru hectare. Și de acolo a început totul. În 2002, când prețul cerealelor a scăzut drastic, au decis să dea plusvaloare producției vegetale folosind-o într-o fermă de îngrășare a porcilor. Astfel se face că, în locul numit Balta, unde erau doar o mlaștină și o pășune săracă, a apărut o fermă modernă. Nucleul fermei a fost construit în cadrul unui proiect SAPARD, în valoare de 800.000 de euro. Fondurile nu au fost suficiente, astfel încât au trebuit suplimentate prin alte programe. Dar rezultatul a meritat. Îngrășătoria de porci constă într-o hală modernă, o mică fabrică de nutrețuri și două silozuri.

„N-am folosit modelul de hale cu perdele din două motive“, explică Alexandru Szekely. „Primul este că ferma e amplasată, cumva, pe un culoar prin care se scurg curenții dintre Munții Apuseni și Șureanu. Din cauza asta aici este mai rece decât în alte părți. Iernile sunt și ele mai friguroase. În schimb, vara este scurtă. Ca atare, porcii nu suferă de căldură. Al doilea motiv a fost că ne-am gândit la uzura mecanică rapidă a perdelelor. Experiența demonstrează că am avut dreptate.“

Pentru unii sfârșit, pentru alții un nou început

Construcția noii ferme a coincis cu fondarea Cooperativei „Muntenia“. În cadrul acestui program familia Szekely și-a desfășurat activitatea, de la început și până la sfârșit. Părerea tânărului fermier este că „nu a existat suficientă colaborare între membrii cooperativei și asta a dus la insuccesul ei. Nu există destulă deschidere, nu avem o educație în această direcție. Lucrurile nu se discutau pe față, problemele nu s-au pus niciodată deschis. Practic, nu a existat comunicare. Este unul dintre lucrurile care au distrus Cooperativa „Muntenia“. Erau vremuri grele în 2008, când s-au construit majoritatea fermelor. Prețul materialelor a explodat. Pentru noi însă a fost un start în această activitate.“

Startul a fost atât pentru activitățile familiei, dar și pentru tânărul Alexandru, aflat în momentul în care trebuia să își aleagă o carieră. „M-am sfătuit cu familia la ce facultate să merg. Oscilam între medicină veterinară și zootehnie. Până la urmă am ales Biotehnologia, pentru că, în esență, este zootehnia la nivel de celulă“, a povestit el. Pentru el facultatea nu a însemnat teorie și o înșiruire de multe vorbe fără rost, ci o acumulare de noi experiențe și cunoștințe utile. „Am lucrat în practică și la ferma nucleu a companiei PIC de la Vasilați, din județul Călărași. Pe domnul Ioan Ladoși l-am avut profesor. El mi-a deschis ochii asupra a foarte multe aspecte. De exemplu că, oricât ai investi în tehnologie și în animale, diferența tot cu oamenii o faci. Sunt lucruri pe care animalele nu le pot spune. Acolo intervine ochiul omului, care știe sau nu știe să vadă!“

Biosecuritate la standarde maxime

Așa a ajuns Alexandru Szekely ca imediat după absolvire să conducă o minunăție de fermă. Dar mintea sa tânără, liberă de șabloane, a văzut o oportunitate în a dezvolta, pe lângă vechea fermă de îngrășat porci, și una nouă, de reproducție. „Din calcule a reieșit că era mai ieftin pentru noi să ne obținem proprii purcei decât să-i cumpărăm“, povestește el. „Pentru nevoile noastre ar fi fost nevoie de vreo 340 de scroafe productive, ca să avem câte 2.000 de purcei pe an. Am hotărât ca din viitoarea fermă să și vindem, astfel că am calibrat-o la 700 de scroafe. Am ales să aducem scrofițe tinere din rasa Marele Alb din Anglia. Am ales Marea Britanie pentru că este o țară care exportă animale, dar nu importă. În acest fel, riscul ca scrofițele să fi fost bolnave era nul. Oricum, au fost testate serologic. Ferma de reproducție fiind și ea nouă, n-a existat niciun risc de contaminare. Vierii sunt din rasa Landrace, aduși și ei din Anglia. Avem toată tehnologia de recoltare și conservare a materialului seminal în fermă.

În hală se intră doar prin dușuri, cu echipamente pentru interior. Standardele de biosecuritate foarte ridicate reprezintă unul dintre elementele cheie care fac ca lucrurile să meargă bine“, este convins tânărul director.

„Tinerii consideră zootehnia înjositoare“

Economic, lucrurile merg bine, chiar și în aceste vremuri de criză. Purcelușii sănătoși și de rasă bună sunt tot mai ceruți de fermele de îngrășare. „Din păcate, producătorii nu sunt la fel de uniți cum sunt procesatorii, consideră fermierul. De aceea aceștia din urmă pot să fixeze prețurile așa cum le convine lor. Apoi, faptul că mulți crescători preferă să lucreze în sistemul totul plin, totul gol, și nu în flux permanent, face ca fluxul de bani către crescători să nu fie permanent. Apoi se mai creează niște perioade de vârfuri de ofertă la abatoare, în iunie – iulie și la sfârșitul anului, de care procesatorii profită ca să scadă prețurile oferite“, subliniază Alexandru Szekely slăbiciunile crescătorilor.

O altă problemă de care se lovește este lipsa unor oameni bine pregătiți care să dorească să lucreze alături de el. „Îngrijitori și paznici se găsesc. Salariile pe care le oferim sunt aliniate cu cele din centrele industriale apropiate, Sebeș și Cugir. Din motive de biosecuritate, asigurăm și transportul oamenilor. Dar, din păcate, nu găsim oameni calificați. Cei mai mulți tineri consideră zootehnia ca pe o muncă înjositoare. Fug de ea fiindcă pute, spun ei. Sper totuși ca prin intermediul programelor de practică pe care le desfășurăm în colaborare cu ASAMV Cluj să găsim niște oameni care să iubească această meserie“, speră tânărul manager. Poate până atunci cei cu puterea de a face asta îi vor plimba prin preajmă mai mulți tineri. Doar-doar s-or molipsi de la el.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2016 – pag. 38-39

Nou centru de creştere a porcilor Mangaliţa

La Timişoara, fermierii vor să înfiinţeze un nucleu de creştere a rasei de porc Mangaliţa, rasă recunoscută pentru că are în grăsime colesterol „bun“ care nu afectează vasele de sânge. „Vrem să facem lobby pentru Mangaliţa, pentru ca şi în Timiş să înceapă creşterea porcului Mangaliţa, pentru că preţul e bun la vânzare fie pe viu, fie pe produs finit – salam, jumări, slănină. De aceea, vrem să înfiinţăm un nucleu al crescătorilor de Mangaliţa pentru zona de vest, pentru cei care vor să cumpere purcei sau produse tradiţionale din această rasă şi sunt nevoiţi, în prezent, să meargă la Turda, unde este un astfel de centru“, susţine prof. univ. dr. Doru Petanec, directorul Direcţiei Agricole şi pentru Dezvoltare Rurală (DADR) Timiş.

Abonează-te la acest feed RSS