Dis-de-dimineață Marinică se duce nerăbdător la ușa grajdului să le aștepte pe Mura, pe Oșana, pe Stela sau pe oricare dintre cele 40 de surate... Este singurul mascul al fermei de măgărițe de la Câmpeni. Un privilegiat al sorții, vor cârcoti unii... un mascul oropsit al sorții, vor zice alții. Dar, până să-și însoțească femelele la pășune, Marinică își întâmpină, supus, stăpânul… „Este deosebit de blând și de atașat de noi“, ne spune Aurel Stan, proprietarul uneia dintre puținele ferme de măgărițe din România. Pentru a-i enumera pe toți producătorii din țară ne ajung degetele de la o singură mână. Sunt ferme doar în Bihor, Cluj, Vâlcea și aici, în Alba.

Virtuțile laptelui de măgăriță le cunoșteau și faraonii

Calitățile deosebite ale laptelui sunt cunoscute din vechime. Se spune că era folosit de Cleopatra și la curțile faraonilor egipteni femeile bogate făceau băi cu lapte de măgăriță pentru că, se spunea pe atunci, le scăpa de riduri și le făcea pielea catifelată. De altfel, egiptenii sunt cei care au domesticit măgarul sălbatic african. Este un animal deosebit care a cărat timp de secole povara civilizației umane, dar pe care secolul 21 încearcă să-l scoată din istorie... Măgarii au fost folosiți, alături de cămile, pe drumul mătăsii, la ridicarea monumentelor din Antichitate sau în  armata romană. În Biblie se spune că a fost martor la Nașterea Mântuitorului și Iisus a intrat călare pe măgar în Ierusalim. „Are crucea pe spate, cu un colorit al părului diferit. Este socotit un animal sacru și pentru că este docil și se mulțumește cu puțin“, spune fermierul din Apuseni.

De unde vine încăpățânarea măgărească?

În popor se zice că primejdia te ocolește dacă ai un măgar lângă tine. Măgarul sălbatic carpatin, onagrul, a dispărut în secolul al XVII-lea, iar cel domestic a fost, multă vreme, foarte răspândit în toate zonele țării, dovadă fiind numeroasele povești, snoave și zicători care îl au ca personaj principal. Măgarul trăiește peste 50 de ani, fiind un animal puternic și inteligent. Se spune că poate recunoaște locuri și animale întâlnite cu peste 20 de ani în urmă... Sunt curioși și afectuoși și au un simț deosebit de autoconservare. Probabil că de aici pleacă și vestita încăpățânare măgărească.

În România mai sunt câteva mii de măgari, majoritatea folosiți la stâni, pentru transportul samarizat, în zonele greu accesibile. Nu există, deocamdată, un cadru legal coerent pentru creșterea măgarilor și nu se primesc subvenții sau fonduri europene pentru fermele de măgărițe. „Ferma am făcut-o cum am crezut că este mai bine... Avem o zonă pentru mame și alta pentru pui. Este interesant că măgărița nu produce lapte decât în perioada când alăptează. Dacă, timp de trei zile nu intră în contact cu puiul, nu mai dă lapte. Noi începem să le mulgem după 30 de zile, dar o bună cantitate o lăsăm pentru pui“, ne mărturisește Aurel Stan.

Înlocuitorul perfect pentru laptele matern

Laptele de măgăriță este un aliment foarte hrănitor, recomandat pentru sugari. Are în conținut peste 90% din compoziția laptelui matern. Este și un medicament deosebit, în special pentru bolile respiratorii și digestive. Fermierul de la Câmpeni ne spune că este foarte bogat în vitamine și săruri minerale și multă lume îl folosește pentru creșterea imunității și pentru reglarea tranzitului intestinal. Se consumă crud pentru că, prin fierbere, își pierde din proprietăți. 

Aurel Stan atrage atenția asupra unui fenomen periculos. „De când consumul laptelui de măgăriță a devenit o modă se vinde și de pe marginea drumului. Le sugerez celor care consumă să se intereseze și de producător și în ce condiții este produs. Unii se plâng că ar fi scump pentru că ajunge la o sută de lei litrul, dar la noi la fermă, adunând toate cheltuielile, prețul de cost este de peste 70 de lei și chiar este greu de produs“...

Andrei, fiul lui Aurel Stan, a studiat medicina veterinară la Cluj-Napoca. „Îmi place munca și îmi plac animalele de când eram copil. Măgarii nu sunt deloc pretențioși, iar laptele de măgăriță este… în trend“, ne spune Andrei Stan.

Mai uniți decât oamenii…

Turma de măgărițe, spun specialiștii, este foarte unită pentru că nu suportă singurătatea. Se simt bine în compania oamenilor, dar și a oilor sau a caprelor. În turmă își alerg un lider și au grijă de semenii lor sau de măgărușii orfani. Puii sunt foarte bine dezvoltați încă de la naștere. Chiar dacă măgarul este un animal care se mulțumește și cu o mână de paie, la ferma din Apuseni furajarea și apa sunt foarte importante. O bună furajare înseamnă și lapte mai bun.

Răgetul lui Marinică, masculul fermei, se aude ca un bucium până departe, în cătunele Apusenilor. Se spune că în deșert s-ar auzi până la 100 de kilometri. Poate este și un strigăt de mâhnire a unui animal de care omul s-a lepădat mult prea ușor...

casetă

Povestea măgărițelor din Apuseni începe în urmă cu patru ani. Este singura fermă de creștere a măgărițelor pentru lapte din Alba. „Începutul a fost greu. Până și grajdul l-am construit după o concepție proprie pentru că nu am găsit nimic în literatura de specialitate, niciun fel de model.... Nu am crezut că o să le îndrăgesc atât de mult“, povestește Aurel Stan. „Primele 7 animale le-am luat de la un cioban care voia să scape de ele și apoi ne-am extins, încet-încet.“

Vasile BRAIC