Bednar SWIFTERDISC octombrie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 6 Dec 2021

Ferma de capre Saanen a familiei Popa, investiție de 100.000 euro

Ferma de capre de lapte din rasa Saanen este una dintre ideile de afaceri care merită să fie luate în seamă de cei care se gândesc fie să își extindă business-ul agricol, fie să își facă intrarea în agricultură. Printre cei care au investit în caprele din rasa Saanen și au reușit să construiască de la zero o fermă este și Ionuț Popa care are un efectiv de 140 de capre adulte Saanen și lucrează în jur de 80 ha. Ferma este situată în comuna Bălțați, județul Iași, la numai 40 km de Iași; întreaga investiție în adăposturi, animale de rasă, centru de procesare a laptelui și echipamente a „înghițit“ până acum nici mai mult nici mai puțin de 100.000 euro. Investiția se va amortiza în timp, în maximum 10 ani.

De la Bălțată românească la Saanen

Vă prezentăm în continuare o familie cu o fermă de capre albe, trei angajați de mare încredere și un cățel năstrușnic, din comuna Bălțați, județul Iași. „Aventura noastră a început în 2012, când am plecat să muncim, ca mulți alți români, în Italia. Speram la o viață mai bună. Acolo am văzut pentru prima dată familii care moșteneau de generații câte o fermă de animale. Înțelegând ce tradiție au și cum reușeau ei să facă agricultură, deși solul de acolo nu era atât de fertil precum al nostru, ne-am întrebat: «De ce noi nu putem face la fel?» Un an mai târziu am decis să ne întoarcem acasă și să ne apucăm de agricultură. Am început cu câteva hectare de teren și un tractor. La început, parcă nimeni nu ne dădea nicio șansă. Și nu ne-a fost ușor. Până la urmă am reușit să arendăm teren, să ne cumpărăm utilaje și, pentru scurt timp, am încercat să avem și câteva văcuțe. Cred că este absolut necesar să îți produci singur furajele, de aceea am început cu terenul și în timp am extins suprafața ca să putem avea cerealele și plantele de nutreț necesare animalelor. Cum spuneam la început, am încercat și cu vaci de lapte, rasa Bălțată românească, dar din cauza dificultăților de comercializare (prețul era foarte scăzut, am prins și un an în care a fost secetă), era dificil să le întreținem și am fost nevoiți să renunțăm. Când au apărut copilașii, dorințele și prioritățile noastre s-au schimbat. Negăsind ușor prin împrejurimi nici lapte, nici brânză făcute în condițiile pe care ni le-am fi dorit, am decis să cumpărăm noi niște căprițe. După foarte multă documentare, am cumpărat de la un crescător în vârstă care le scria poezii patru exemplare din rasa Saanen. Așa am descoperit cu adevărat gustul laptelui și al brânzei de capră“, își începe povestioara fermierul ieșean.

„În prezent ne ocupăm cu creșterea caprinelor de lapte, lucrăm și o suprafață de teren de 80 ha, mai avem și un mic centru de prelucrare în care realizăm produse obținute din lapte din ferma noastră. Am realizat că trebuie să cumpărăm mai multe exemplare pentru că vrem să producem brânză și alte delicii sănătoase din lapte de capră“, ne spune tânărul ieșean Ionuț Popa.

Zilnic se procesează în jur de 270 litri de lapte

Crescătorul ieșean a ales rasa Saanen deoarece spune că este printre cele mai productive și nu este foarte pretențioasă. Efectivul este majoritar tineret, de aceea media este de 2 litri/cap animal/zi. Ca urmare, se procesează în jur de 270 litri de lapte/zi. „Am încercat cu un efectiv mai mic și am văzut că se aclimatizează și se acomodează la sistemul de nostru de furajare și de stabulație. Caprele nu sunt chiar atât de pretențioase, de aceea ne-am extins. În prezent avem 140 de capre, mai avem de anul acesta 20 de ieduțe, tineret, din care 35 sunt cu lapte. Ele au un potențial de până la 6 litri/zi; la noi în fermă în momentul de față avem mult tineret, media este undeva la 2 litri, dar contează foarte mult și furajarea. În această perioadă le dăm la discreție fân de lucernă, dar nu avem o rație foarte bogată pentru a obține o producție foarte ridicată. Din cauza secetei de anul trecut am avut dificultăți cu culturile de cereale și atunci am cam epuizat stocurile.“

crescatori de capre Saanen

100.000 de euro, doar partea de zootehnie și producție de lactate

Prima dată au început să vândă rudelor, amicilor, apoi alți doritori au început să apară. Încurajați de faptul că produsele lor aveau succes, au investit și mai mult. Familia Popa face mai multe tipuri de iaurt, brânzeturi și le comercializează pe Internet, unde clienții le lasă comandă, iar ei livrează de trei ori pe săptămână în Iași. „Am reușit să ne autorizăm pentru a aduce produsele noastre și în magazine, mai exact vrem să ducem produsele noastre la magazine de tip băcănii, cu produse naturale. Laptele este cel mai căutat pentru diversele beneficii, plus telemea, cașcaval, caș; avem și brânză cu mirodenii, cremă de brânză cu verdeață sau cu dulceață de afine. De asemenea, deținem un mic centru de procesare în care am investit și pentru care am cumpărat utilaje ce ne ajută să obținem produse de calitate. Până în prezent am investit în jur de 100.000 de euro doar pe partea de zootehnie și producție de lactate. Noi nu gândim pe termen scurt, de aceea am început cu puțin, am văzut că ne place; investiția nu se amortizează foarte repede, este de durată, e nevoie de cca 10 ani.“

Pe viitor: un adăpost modern cu o sală de muls

Pe viitor, familia Popa visează să își extindă ferma și să livreze o gamă cât mai variată de produse proaspete și sănătoase. „Ca tânăr la început de drum ai o incertitudine foarte mare, nu știi încotro să o apuci, dar am căutat și am descoperit ce îmi place să fac, cred că acest lucru este foarte important pentru a avea succes. Sunt foarte multe provocări de-a lungul drumului, iar, dacă îți lipsește motivația, satisfacția pentru ceea ce faci, nu poți să mergi mai departe când ajungi în momente dificile. Momentan nu facem brânzeturi maturate, am considerat că e necesar să prindem experiență, să avem o afacere care funcționează și de care suntem siguri că peste 5 ani va crește. De aceea nici nu am riscat să accesăm fonduri europene. Noi obișnuim să ne punem obiective mărețe, ne dorim să ne extindem, să construim un adăpost modern cu o sală de muls“, a încheiat Ionuț Popa, crescător de capre Saanen din Bălțați, județul Iași.

Beatrice Alexandra MODIGA

Tânăr reîntors din străinătate pentru a produce tradițional

Alexandru Pașaniuc este un tânăr crescător de ovine și caprine din comuna Țibănești, județul Iași, care s-a întors din străinătate pentru a le oferi ieșenilor produse din cheag natural, ne spune acesta. Pentru el asocierea este pionul principal, stâlpul de rezistență al fiecărui fermier, de aceea a și înființat o cooperativă împreună cu alți producători din zonă.

Produse naturale cu cheaguri de miel și ied

„Ne aflăm pe pășunea comunei Țibănești; aici avem un efectiv de 600 ovine și caprine, rasa de ovine fiind aproape la toate Țurcană; încercăm să ameliorăm rasa cu berbeci de calitate, care au certificate de origine. Vrem să arătăm că și la noi se poate; chiar dacă suntem tineri fermieri, încercăm să redăm produselor calitatea pe care o obțineau bunicii și, de ce nu, străbunicii noștri. Realizăm produse cu adevărat tradiționale și naturale, nu folosind cheaguri din comerț și aici mă refer la prafuri sau lichide, cele care se găsesc în farmacii. Noi chiar facem un produs natural, avem cheaguri de miel și ied; aici cred că sunt în jur de 60, pe care le-am strâns în primăvară, sacrificând animăluțe mici pentru a aduce pe masa consumatorului cu adevărat o brânză naturală, nu închegată cu prafuri. Practic, aici se vede munca și efortul nostru financiar; de exemplu, sacrificând mielul la câteva zile de când a fost fătat, pierzi profitul pe care poate să ți-l aducă sacrificându-l la trei luni, atunci când poți să iei 300 lei pe el sau chiar mai mult, totul pentru a obține un produs cât mai natural. Este o mândrie a noastră că de aici pleacă un produs natural. Anul acesta, de Paște, prețul unui miel la ferma mea a fost 23 lei/kg în carcasă. Majoritatea celor care au cumpărat au fost prieteni, cunoștințe; am vândut în jur de 200 miei“, ne spune crescătorul ieșean.

Un plus pentru comunitate

Alexandru spune că se ocupă relativ de puțin timp de oierit datorită faptului că a lucrat aproape 10 ani în afară, dar dorul de casă și familie l-au determinat să se întoarcă. „Am fost în Italia ca mulți alți români crezând o să se schimbe viața mea în mai bine, dar am revenit gândindu-mă să fac ceva cu adevărat important pentru comunitatea mea. Ce poate fi mai important decât să dai de mâncare oamenilor, prietenilor, apropiaților, familiei, comunității din care faci parte și cred că acesta este punctul forte al fiecărui fermier care vrea să facă producție, să realizeze ceva de calitate, nu doar pentru venituri economice imediate. Eu sunt convins că, producând de calitate, veniturile economice sunt oarecum mai lente, nu faci bani repede și mulți, ci faci bani pe termen lung și stabil, ca și cum ai construi o casă cu o fundație foarte bine clădită“, mai adaugă tânărul.

An ploios... cu probleme

Cu toate că 2020 a fost un an secetos pentru majoritatea fermierilor, tânărul din Țibănești ne spune că a fost mai bun decât anul acesta. „Deși au fost ploi, avem fâneață, dar s-a stricat foarte multă, ploile nu ne-au lăsat să recoltăm fânul, lucerna, avem pierderi, iarba pe pășune este destul de mare, implicit producția de lapte scade. În condițiile actuale facem în jur de 30 kilograme de brânză/zi, de la un efectiv de aproximativ 400 de oi și capre cu lapte.“

Cooperativa Natural – produse naturale pentru ieșeni

Pe viitor, Alexandru spune că își dorește să implementeze și un proiect european. „Acest lucru cred că o să ne ajute și pentru dezvoltare, și pentru a ne veni oarecum mai ușor; de asemenea putem mări și efectivul. Cred că asocierea este pionul principal, stâlpul de rezistență al fiecărui fermier. Îi îndrum pe aceștia să se ducă spre ideea de asociere pentru că unitatea înseamnă forță; asociat fiind cu alți fermieri, este interesul fiecăruia să promoveze produsul, să producă ceva de calitate, dându-ne astfel posibilitatea să avem o piață de desfacere cât mai vastă. De aceea am înființat și o cooperativă în acest sens – Cooperativa Natural, pentru a ne fi mai ușor din punct de vedere economic și a publicității pentru a putea intra pe piața Iașului; momentan facem livrări la domiciliu, trei zile/săptămână. Interesul nostru este să scurtăm drumul dintre intermediari și să oferim un produs de calitate consumatorului“, a conchis Alexandru Pașaniuc.

Beatrice Alexandra MODIGA

La ferma „Caprele Irinucăi“ din Iași s-a pus lacătul!

Irina Ciochină, antreprenoare din Iași care în urmă cu 10 ani a pus bazele afacerii „Caprele Irinucăi“, a decis să închidă ferma și magazinul din satul Șorogari, comuna Aroneanu. Principalul motiv care i-a determinat pe Irina și soțul său să închidă afacerea de familie, unde au investit peste 100.000 de euro, este lipsa constantă de personal. În anul 2020 firma se afla pe profit, spre deosebire de anul precedent, când era pe pierderi.

Până nu de mult, Irina Ciochină se ocupa de tot ceea ce înseamnă ferma „Caprele Irinucăi“ din satul Şorogari, comuna Aroneanu, județul Iași, o afacere pornită împreună cu tatăl său în anul 2012, care astăzi a ajuns la un efectiv de 120 capre cu lapte. Cu toate că a lucrat o perioadă bună în diverse corporații din Amsterdam și Bruxelles, a lăsat taioarele, tocurile, pauzele de cafea, team-building-urile, Excelul, PowerPoint-ul și analiza financiară pentru teiul de la poartă, țară și un vis devenit, între timp, realitate. „Această fermă s-a născut în primul rând din drag pentru natură și pentru animale, pentru dealurile verzi, pentru apropierea de tot ce e tradițional. Pot să zic că aceasta s-a născut din dorul meu de copilărie și de obiceiurile cu care am crescut. La țară, la bunicii mei în Vrancea, foarte departe de modernitatea zilelor de azi, de viteza lor nebună și de traficul aglomerat, am învățat că pământul e un dar de preț și că trebuie îngrijit și respectat. Animalele la fel, solicită multă muncă, dar te răsplătesc pe măsură. Nu era ușor de mers la fân sau la odaie, dar plecam la Iași mereu cu sacoșe pline de bunătăți. Apoi, părinții m-au luat la oraș, dar ani întregi de școală nu mi-au șters cu nimic atașamentul de locurile și obiceiurile din copilărie. Mulți ani am petrecut toate vacanțele acolo, verile nu erau tocmai ușoare, dar era foarte important pentru mine «să o ajut pe mamaia la treabă». Erau cu aer curat, cu cazemate prin pădure, cu alergături cu bicicleta, prins pește în pârâu, săniuș nu mai zic și câte și mai câte. Sincer, vorba lui Creangă, „îmi tresară și acum inima de bucurie“, ne spune Irina.

ferma capre

Fermă inspirată de meleaguri olandeze

Irina Ciochină și soțul său au înființat afacerea cu produse din lapte de capră în urmă cu 10 ani, după ce s-au întors din Olanda, unde erau plecați la muncă. Acolo au văzut că aceste produse sunt consumate de un număr mare de persoane și astfel le-a venit ideea să pună bazele unei afaceri și în România. S-au întors în satul Șorogari, comuna Aroneanu, județul Iași, au investit 100.000 de euro în fermă și în magazinul cu produse, iar interesul clienților pentru aceste preparate din laptele de capră nu a întârziat să apară. „Pe de o departe vindem lapte proaspăt, iar din lapte facem iaurt și chefir și o întreagă serie de brânzeturi simple sau în combinație cu verdeață și, mai inedite, cu dulceață de căpșuni sau ghimbir. În anii anteriori distribuția o făceam în oraș cu o mașină echipată și aveam diverse puncte de livrare prin toate cartierele Iașului, dar începând cu anul 2018 avem și un magazin.“

lactate capra

Faptul că erau preparate cu ingrediente naturale, erau sănătoase și puteau fi consumate și de copii a atras tot mai mulți clienți. Chiar dacă piața de desfacere nu a fost o problemă de-a lungul celor 10 ani de muncă în ferma din Șorogari, unde erau crescute 120 de căprițe, familia Ciochină a întâmpinat dificultăți în ceea ce privește forța de muncă. Deoarece nu au reușit să acopere toate nevoile dintr-o fermă, au decis să închidă totul și să încerce altceva din punct de vedere profesional, Irina și soțul său fiind de meserie IT-iști.

„Ne-au obosit și ne-au determinat să ne retragem“

Postarea de pe pagina de Facebook a Irinei Ciochină a strâns sute de comentarii din partea clienților care le-au transmis numai mesaje de încurajare. „Aventura noastră cu natura, iubire și căprițe se apropie de final. Vă mulțumim pentru toată încrederea, încurajările și susținerea acordate, au fost aproape 10 ani foarte frumoși și provocatori, am învățat incredibil de multe lucruri, chiar dacă multe dintre lecții au fost mai mult amărui. Lipsa constantă de personal, dar și schimbările bruște în relaționarea cu acesta ne-au obosit și ne-au determinat să ne retragem. Este un domeniu frumos, un lanț complex, de la firul ierbii la caserolele cu brânză din magazin. Acum, la final, suntem bucuroși că am avut ocazia să creăm ceva din toată inima, că am trăit atât de multe emoții și că am avut parte de lecții care vor rămâne cu noi pentru întreaga viață. Am avut momente de un curaj, o forță și reziliență de care nu ne-am fi crezut în stare, de bucurie nemărginită și speranță, dar am și plâns din toată inima, ne-am luptat cu frica, furia, dezamăgirea și cu deznădejdea. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru fiecare clipă, suntem recunoscători că ne-a adus aici și nu vom uita lecția de smerenie primită din lucrul cu pământul și cu animalele și nici răsăriturile superbe cu care ne-am început zilele în toți acești ani. Căprițele vor mai fi la noi în curte până pe 15 iunie, după care vom încheia producția și vom închide magazinul. Vă mulțumim pentru tot“, se arată în postarea de pe pagina de Facebook „Caprele Irinucăi“.

Beatrice Alexandra MODIGA

Ferma de capre din Cefa. Locul unde „Ochii stăpânului îngrașă animalul!“

Dacă tinerii din ziua de astăzi fug tot mai mult de zootehnie, de creșterea animalelor și iau drumul străinătății, sau aleg să se îndrepte spre corporații, Doina Tonca, în vârstă de 54 de ani, din comuna Cefa, judeţul Bihor, poate să fie un exemplu pentru noi toți. Aceasta împreună cu soțul ei se ocupă de un efectiv de 200 de capre ameliorate, Anglo-Nubiene şi Alpine franceze, şi de câteva Albe de Banat doar din dragoste pentru astfel de animale, spune aceasta.

Efectiv de animale ameliorat

„Ferma aceasta de capre o am din anul 2008; am început de la o ieduţă pe care am văzut-o la un vecin şi aşa de dragă mi-a fost că numai la ea mă gândeam. După multe rugăminţi, soţul meu a fost de acord să o cumpărăm. Am început să mă laud la prieteni că am fermă de capre; ei mă tot întrebau: «câte capre ai?» Şi eu spuneam cu mândrie «Una!». Apoi, ei râdeau! Dar au început problemele, ieduţa a început să nu mănânce, era singură, cumva am reuşit şi l-am convins pe Ovi, soţul meu, să mai cumpărăm capre; astfel am mai achiziţionat 13 exemplare dintr-un sat alăturat, am mai primit de la un bun prieten trei capre, patru de la altul, am mai cumpărat şi am intrat pe iarnă cu 25 de animale. A fost greu, nu ştiam nimic despre aceste animale, dar am citit şi învăţat. Noi, fiind mutaţi de la Oradea aici, nu știam nimic despre capre“, spune crescătoarea bihoreancă.

În micuța fermă de familie de la Cefa soții Tonca au început cu Carpatine şi trei exemplare de Albe de Banat, mai spune femeia. „În fiecare an alegeam ieduţele care îmi plăceau şi le lăsam pentru noi. Apoi, am început să cumpărăm ţapi şi câteva capre Alpine franceze. Am văzut că la caprele Alpine nu le mergea aşa bine, aveau nevoie de mai multă grijă şi nu am mai cumpărat, doar ţapi ca să amelioreze rasa. Pentru că îmi plac foarte mult caprele Anglo-Nubiene am cumpărat de la domnul Horia, medic veterinar din Piteşti, doi ţapi şi o ieduţă, apoi din Ungaria doi ţapi şi două capre, iar acum merg pe Anglo-Nubiene. În prezent avem 200 de capete ameliorate, Anglo şi Alpin, şi câteva Albe de Banat. Au o producţie foarte bună, dar au nevoie de multă grijă şi mâncare bună.“

Laptele din ferma familiei Tonca ajunge la fabrica de lapte Olympus

Cu valorificarea produselor la început a fost greu, mărturisește doamna Doina. „Făceam telemea ca vai de mama ei, am risipit zeci de litri de lapte pentru că nu era bună. Apoi, pas cu pas, am învăţat singură, nimeni nu spune ce şi cum, invidia şi răutatea e mare, dar am început să am clienţi şi era în regulă, umblam prin Oradea şi Salonta la clienţi şi instituţii şi încet-încet am început să avem tot mai mulţi cumpărători. Ne-am cumpăr aparat de muls, vase de inox, dar de trei ani avem contract pentru lapte cu Olympus şi este bine, nu mai stau toată ziua şi noaptea să fac brânză şi apoi să umblu să o şi vând, mai ales că acum sunt o mulţime de cerinţe pentru autorizare la brânzărie.“

Nu există concediu, zile libere sau sărbători

Multe cheltuieli sunt la fermă, atât pe hrană, cât și pe tratamente, dar gândul de a renunța nu există. „Vara este mult de lucru cu adunarea hranei pentru iarnă. Nu ştiu să vă spun ce raţie de mâncare le dăm, mult peste 500 de baloţi de lucernă şi fân în perioada de iarnă, plus porumb boabe. Noi nu avem teren arabil aici decât păşune, aşa că achiziționăm porumb de 7.000 lei pe an, plus tărâţe şi alte produse. Sunt multe cheltuieli, dacă mai punem şi tratamentele aplicate o dată la 6 luni, nu se ajunge la un profit mare, avem noroc că sunt capre bune de lapte şi avem producţie,  aşa supravieţuim. Am învăţat să le fac şi tratamente, dar deparazitările şi tratamentele mai complicate nu le fac fără medicul veterinar. Dacă ar fi să o iau de la început, nu aș sta pe gânduri, dar să fiu mai tânără să pot munci. Dacă cineva m-ar întreba dacă merită să-şi facă fermă de capre i-aş spune să renunţe la concediu, zile libere, sărbători. Consider că ochii stăpânului îngraşă animalul! Altfel, nu are rost să-ţi cheltui banii.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Ferma de subzistenţă a familiei Mircu din împrejurimile Aradului

În ultimii ani, beneficiile consumului de lapte de capră au fost promovate intens, ceea ce a suscitat şi interesul multora pentru afacerile cu capre. În general, creşterea caprelor se face pur tradiţional, iar laptele obţinut este considerat un adevărat panaceu. În România, majoritatea fermelor de capre sunt mici, de subzistenţă, cu 30 până la 140 de capete, iar ca să merite comercializarea producţiei ferma de capre trebuie să numere cel puţin 25 de capete, ne spune Viorica Mircu, o crescătoare cu o astfel de fermă de subzistenţă din împrejurimile Aradului.

Creșterea caprelor a devenit una dintre principalele afaceri profitabile chiar după primul an de activitate. Poate şi pentru că laptele de capră este atât de sănătos pentru simplul motiv că acest animal îşi alege singur „meniul“. Din multitudinea de ierburi care cresc spontan pe păşuni, capra alege plantele medicinale şi fructele arbuştilor, ne spune arădeanca. „Noi suntem o familie extinsă, bunici, copii şi nepoți. Și, de când mă știu, în gospodărie am avut tot timpul animale. În urmă cu 10 ani am fost diagnosticată cu hepatită, apoi am urmat un tratament cu interferon timp de 1 an. În timpul tratamentului mi-am amintit că în copilărie aveam capre și că laptele acesta de capră este foarte sănătos. La un moment dat nepoții mei s-au gândit să cumpere o capră, dar mi-au adus și doi iezi. Laptele îl împărțeam toți, ne ajungea o cantitate foarte mică, apoi fiica mea a mai cumpărat câteva. Pe perioada tratamentului am băut lapte de capră și am mâncat diverse preparate; ulterior, la analize, virusul a fost nedetectabil“, ne mărturiseşte aceasta.

Ferma familiei Mircu este mai mult o fermă de subzistență, unde caprele sunt crescute natural, cu toate că producția este una redusă. „Viitorul fermei îl văd tot așa sau cu un efectiv mai mic de animale, cel mult 70. Soțul meu a spus că nu merge cu cinci capre la păscut și am mai cumpărat 20 de capre, ieduțe și un țap, dar ca preț erau mai scumpe decât acum. Și așa am ajuns la un efectiv de 140 de capete, pe care le iubim și le îngrijim întreaga familie. Produsele de la acestea le vindem local și pe comenzi, pot spune că este mai greu cu desfacerea pentru că suntem departe de oraș. Furajele le adună ginerele de pe terenul pe care îl cultivăm. Avem amenajată o mică stână într-un spațiu care nu ne aparține, dar când încep fătările le ducem acasă deoarece nu putem obține autorizație. Astfel spus, la un moment dat am dorit să vindem din ele, dar nu am avut cui. Avem mai multe rase, dintre care metiș Carpatină, Albă de Banat, Saanen, Anglo Nubiană, Alpină, recent și Boier“, adaugă Viorica Mircu.

Beatrice Alexandra MODIGA

Poiana lu’ Şerban. Ferma de capre din Cucuteni, Dâmboviţa

Când spui Poiana lu’ Șerban, toată lumea se gândește la familia Șerban din Cucuteni, județul Dâmboviţa. Ferma de capre pe care o vom prezenta în cele ce urmează este povestea unei familii unite care mereu și-a dorit să ducă mai departe obiceiurile românești. Este despre doi frați care le-au redat bunicilor și părinților speranța că tradiția și valorile vor merge mai departe în timp. Astfel, în 2017 Alexandru Șerban a cumpărat 50 de capre din rasa Carpatină împreună cu fratele său, Edi, pe care le-a adus în poiana familiei și cei doi au denumit afacerea Poiana lu’ Șerban.

Produsele lactate de capră - o nișă care merită toată atenția

– Moştenire de familie… dar totuşi, când aţi început efectiv să vă ocupaţi de creşterea caprinelor?

– Suntem născuți între dealurile Cucuteniului și crescuți cu dragoste de țară și recunoștință față de valorile românești. Bunicii noștri au avut mereu animale în curte și grija câmpului, iar când eu și fratele meu am apărut, toată familia și-a dorit ca noi doi să le depășim condiția, să fim oameni mari, de succes. Toată energia și resursele familiei au fost canalizate în educația noastră, iar părinții noștri au plecat să muncească în străinătate pentru a avea grijă de toți cei rămași acasă. Apoi, eu împreună cu fratele meu am mers la studii în București după terminarea liceului, însă în fiecare week-end ne întorceam acasă să ne ajutăm bunicii la lucrul pământului. Bunicul mereu „se plângea“ că după ce nu va mai fi el toate terenurile pentru care el a muncit o viață vor rămâne în paragină. Așadar, după ce am terminat facultatea am visat să ne întoarcem acasă și nu doar să ne facem familia mândră, cât și Cucuteniul să îl facem un loc cunoscut pentru frumusețea sa. Ne-am gândit inițial la vaci, însă nu am găsit o opțiune care să se preteze cu bugetul nostru. O altă idee a fost creșterea oilor, dar în zona noastră se practică încă un soi de transhumanță, trebuia să dăm oile la cioban, neavând posibilitatea să le pășunăm în sat din cauza pășunilor necurățate.Așa am ajuns la capre, profitând și de cererea în creștere a produselor din lapte de capră și pentru că este o nișă care merită toată atenția. Am achiziționat, în toamna lui 2017, un nucleu de 50 de capre din rasa Carpatină și așa a început totul. În anii ce au urmat am mai achiziționat câteva, am mai renunțat la o parte dintre ele, pe scurt am început selecția, iar în prezent am ajuns la un efectiv de 100 capete.

cresterea caprelor

Carpatina - rasă rustică, autohtonă, rezistentă la boli

–Ce te-a determinat să alegi această rasă?

– Am ales Carpatină datorită faptului că este o rasă rustică, autohtonă, rezistentă la boli și intemperii care nu are nevoie de o furajare pretențioasă și este o rasă pe care poți face metisări reușite. Inițial, planul era să obținem noi capre care să păstreze caracteristicile Carpatinei, dar să aibă producții asemănătoare cu ale animalelor specializate pe lapte. Însă, am ajuns la concluzia că putem și noi ajunge la producții păstrând rasă curată, dar făcând o selecție riguroasă.

– Ne poți spune câteva cuvinte despre sistemul de furajare?

– Am ales un sistem de creștere semi-intensiv pentru că acest sistem este cel mai apropiat de modul natural de viață al caprelor. Din luna aprilie până la sfârșitul lui noiembrie animalele merg la pășunat pe islazul satului sau pe pășunile luate în arendă. În perioada de iarnă animalele sunt pe stabulație liberă, fiind hrănite cu fân de bună calitate și cereale.

În curând... produse nobile

– Ce produse valorificaţi şi cum are loc distribuția acestora?

Cele mai multe dintre produsele noastre pleacă direct din fermă către consumatorul final. Oamenii ne pot găsi foarte uşor pe rețelele de socializare. Odată cu pandemia ne-am adaptat și facem livrări și la domiciliu, atât în Cucuteni, cât și orașele din zonă. Urmează să lansăm şi propria pagină web şi un magazin online pentru ca oamenii să ne găsească cu şi mai mare uşurinţă. Comercializăm brânză telemea, cremă de brânză, urdă, lapte proaspăt, lapte bătut și iaurt de băut. Încercăm și rețete noi și sperăm că de la anul să aducem pe mesele clienților și câteva  brânzeturi nobile.

capre la pascut

Visul care a reunit întreaga familie!

– Poţi să îmi spui la cât poate ajunge o astfel de investiție?

– Costul cel mai mare pentru noi s-a dovedit a fi în avantajul nostru până la urmă – toți membrii familiei și-au dăruit tot timpul, puterea de muncă și atenția asupra visului nostru. Un cost destul de mare pentru o muncă în care nu contează că e zi liberă, că plouă sau că pur și simplu nu îți mai simți mâinile de atâta muncă. Însă, tot acest sacrificiu ne-a ajutat să realizăm cât de puternici suntem împreună și că este visul care a reunit toată familia! În rest, investiții se fac mereu. În afară de cele câteva hectare pe care bunicul ni le-a pus la dispoziție, a trebuit să construim și să achiziționăm totul. La construcția saivanului și a fânarului am folosit materiale reciclate pentru a le da un aspect cât mai autentic și a fi prietenoși cu natură. Acum avem în construcție un microlaborator de brânzeturi, iar aici nu putem face rabat la calitate și deja vorbim de alte prețuri. Așadar, abia așteptăm și noi să terminăm cu investițiile și să putem trage o linie să vedem clar costurile finale.

– Ce sfaturi recomandați celor care doresc să investească într-o asemenea fermă?

– Încurajez pe oricine dorește să investească în zootehnie sau agricultură în general să o facă! E important ca tradițiile și valorile românești să fie transmise mai departe, să dăm ceva înapoi celor care ne-au crescut. Dar, precum în cazul oricărei alte afaceri, trebuie să fie conștienți că, dacă vor venituri imediate, nu le vor avea. Un aspect deosebit de important din punctul nostru de vedere este că trebuie să trateze animalele ca pe membrii familiei, nu ca pe niște obiecte – trebuie să le înțeleagă și să le respecte, pentru că doar așa satisfacțiile vor fi pe măsura muncii depuse. Totodată, le recomand să se documenteze foarte bine înainte să facă investiții și niciodată să nu facă rabat de la calitate.

– Cum vedeți ferma voastră peste 5 sau 10 ani?

– Încercăm să mărim efectivul de animale cât de mult ne permit pășunile și fânețele de la noi din localitate, dar făcând tot timpul selecția animalelor și păstrând calitatea produselor la cele mai înalte standarde. Visul nostru este să ducem Carpatina la nivelul raselor specializate pe producția de lapte și să fim cu toții mândri de rasa noastră autohtonă. Ne dorim foarte tare să intrăm în lanțurile mari de magazine, însă e nevoie ca toți crescătorii să înțeleagă că doar prin asocierea în organizații puternice putem reuși. În rest, sper ca împreună cu familia mea să fim sănătoși și să avem cât mai multă putere de muncă pentru a ne bucură împreună și peste 10 ani de succesul fermei noastre, Poiana lu’ Șerban.

Beatrice Alexandra MODIGA

Creşterea caprelor, de la nevoie la stil de viaţă

De la an la an tot mai mulţi sunt cei care se apucă să îşi facă o fermă, iar caprele constituie sursa principală de venit sau suplimentară. Sunt vremuri bune pentru creşterea caprelor, iar important este şi faptul că oamenii devin tot mai conştienţi de avantajele laptelui de capră şi ale produselor lactate pentru sănătate.

De exemplu, Alin Popa din Enoşeşti, judeţul Olt, în urmă cu 4 ani s-a hotărât împreună cu soţia să îşi achiziţioneze doar o singură capră pentru a avea lapte suficient pentru cei 2 copii. „Am studiat piaţa înainte de a lua o decizie întrucât nu voiam să cresc orice şi oricum. Astfel, am căzut de comun acord cu soţia să achiziţionăm un exemplar din rasa Alpină franceză, cu potenţial mare în ceea ce priveşte atât cantitatea de lapte, cât şi durata mare de lactaţie, aproximativ 10 luni într-un an. Zis şi făcut! Am găsit un crescător care deţinea această rasă, ulterior s-a dovedit a fi o foarte bună reproducătoare, fapt ce ne-a determinat să le oprim şi să mărim efectivul an de an, ajungând în prezent la un număr de 17 capete, ce urmează să fete anul viitor. Referitor la sistemul de furajare, vă pot spune că animalele noastre sunt ţinute doar pe stabulaţie, hrănite cu boabe de porumb şi lucernă, pe care le producem noi, pe cele aproximativ 4 hectare pe care le deţinem în prezent“, ne spune crescătorul oltean.

Pentru că cerere şi dorinţă de muncă este, pentru anul care vine Alin a construit o sală de muls cu rampă pentru capre, a achiziţionat chiar şi un aparat de muls. „Cu acesta putem mulge simultan câte 4 căpriţe, respectiv un număr de 40 buc./oră. Referitor la cantitatea de lapte per cap de animal, vă pot spune că variază între 3-5 litri/ zi, în funcţie de animal. Intenţionăm ca, începând de anul viitor, să selectăm efectivul, astfel încât să nu avem animale care să nu dea sub 3 litri de lapte/zi. Cu privire la preţul unui exemplar, vă pot spune că noi am achiziţionat o iadă de 3 luni cu 200 euro, iar o capră pe lactaţie variază între 300-500 euro, în funcţie de exemplar. În prezent sunt mulţumit, căpriţele mele îşi scot cheltuiala în ceea ce priveşte furajarea acestora, mai ales că cerinţa de produse este tot mai mare“, încheie acesta.

Un al crescător care şi-a îndreptat atenţia spre caprine este Darius Botaş din localitatea Brad, judeţul Hunedoara. Acesta a hotărât să îşi cumpere 20 de capre pentru a avea lapte şi brânză pentru gospodărie şi nu numai. „S-a dovedit a fi o decizie bună deoarece avem lapte, brânză şi carne foarte sănătoase. S-au împlinit deja 3 ani de când le am şi am reuşit să îmi îmbunătăţesc rasa prin metisare cu Boer, o rasă de carne, iar anul acesta am achiziţionat şi un ţap din rasa Anglo Nubliene. La ieşirea din iarnă, când caprele au iezi, le suplimentez alimentaţia cu porumb şi nutreţ de calitate pentru a avea lapte suficient pentru iezi. De Paşte vând iezii direct de acasă, vara prepar caş sărat sau nesărat, depinde de preferinţă, iar în perioada de toamnă fac telemea de capră mai sărată care se poate păstra peste iarnă. O astfel de investiţie costă destul de mult până îţi faci adăposturi şi garduri corespunzătoare, pentru a-ţi uşura munca. În acest sens pot spune că investiţia se amortizează cam în al doliea an“, mărturiseşte crescătorul.

Beatrice Alexandra MODIGA

Tânăr crescător de capre, de la visul copilăriei la realitate

De anul acesta, Alexandru Petric a intrat în rândul crescătorilor cu acte în regulă. Ferma sa de capre din rasa Alpină Franceză și Saanen, exemplare aduse din Franța, se află în comuna Mihalț, sat Cistei, județul Alba.

„De mic copil mi-au plăcut animalele. Bunicii mei, locuind la țară, aveau tot felul de animale în curte, așa am prins drag de ele. După 10 ani de stat la oraș am renunțat și mi-am îndeplinit un vis, acela de a avea o fermă de capre, bineînțeles cu ajutorul părinților. Despre capre, sincer să fiu, nu am știut mai nimic, nici acum nu prea știu prea multe, dar omul cât trăiește învață, trebuie doar să vrei“, adaugă Alexandru.

Acesta mai spune că a ales să aducă exemplare din Franța pentru că au o genetică foarte bună. „Multe detalii le-am învățat de la fermierii din Franța. De exemplu, un francez nu ține în ferma sa o capră medie de lapte. Am optat pentru rasa Alpină Franceză și Saanen, iar despre caracteristicile acestora nu pot spune multe decât doar că sunt niște animale foarte sensibile, mai sensibile decât caprele noastre autohtone. Am pornit de la 150 capre mame, acum suntem în perioada fătărilor, deci suntem în creștere. Furajarea o facem cu lucernă, fân și sparcetă de calitate bună. Încercăm să le diversificăm hrana, iar dimineața, înainte de fân, caprelor le mai dăm porumb, mazăre furajeră și orz; cam o medie de 800 grame pe animal. Deocamdată suntem în perioada fătărilor, deci nu prea avem lapte de procesat“, spune crescătorul.

În viitorul apropiat acesta vrea să facă o sală de muls și alta de procesare a laptelui din fermă. „Mă voi baza în mare parte pe brânza franceză, îmi doresc să dau ocazia oamenilor să încerce și alte produse, mai ales că îmi propun să mă certific ca fermă BIO. Încercăm să creștem efectivul de mame, în primă fază la 200 de capete, dar atent selecționate, iar cât de curând aș vrea să ajung la 700-1.000 mame; să sperăm că și acest vis mi se va îndeplini“, încheie Alexandru Petric.


Capra Saanen

În mare parte, această rasă nu se deosebește cu mult de o capră obișnuită. Dar este cu mult mai productivă, atunci când vine vorba despre cantitatea de lapte pe care o oferă. O capră a acestei rase poate oferi în medie câte 600-700 litri pe an. Dar, dacă hrana acesteia este îmbogățită cu alimente speciale, poate ajunge și până la 1.000-1.200 litri. Perioada de mulgere durează 8-11 luni pe an.

Valoarea acestei rase de capre este de neînlocuit. Caprinele Saanen sunt fără îndoială cea mai productivă rasă de capre din lume la capitolul randamentului de lapte oferit. Aceste animale au și gene care se moștenesc de următoarele generații. În plus, ele sunt perfect adaptate la o climă mai aspră.


Alpină Franceză

Aceasta este o rasă europeană formată în Munţii Alpi, prin încrucişarea raselor locale de capre cu rasa Saanen.

Capra din rasa Alpină Franceză este crescută în special pentru producția de lapte, la care are un randament foarte bun. Producția anuală de lapte este de peste 700 de litri în 250 de zile de lactație. Laptele produs de capra din rasa Alpină Franceză este foarte nutritiv, bogat în grăsimi (3,5%) și proteine (3,1%).


Beatrice Alexandra Modiga

Ferma de Capre Suhaia, prin fonduri europene

O fermă de capre este o afacere care devine din ce în ce mai atractivă în spațiul rural, pe măsură ce sporește și consumul de produse lactate obținute din laptele de capră. Investiția într-o fermă de capre nu este ridicată, animalele sunt relativ ieftine în comparație cu alte specii crescute pentru lapte, iar cheltuiala se poate recupera într-un termen scurt de timp dacă se acordă o atenție sporită desfacerii produselor și fidelizării unui număr suficient de clienți, ne spune Dănuţ Lungu, un tânăr crescător din comuna Suhaia, judeţul Teleorman.

Fonduri europene prin GAL Dunărea de Sud

În continuare vă prezentăm ferma de capre a familiei Lungu, Dănuţ şi Maria împreună cu cei doi copii, care au considerat că o fermă de capre îi poate ajuta să îşi întreţine familia, (…) de aceea au şi ales două rase diferite de capre. „Pot spune că suntem mulţumiţi de rezultat. Noi avem o fermă de capre rasa Albă de Banat şi Carpatină. Am ales capra din rasa Albă de Banat deoarece oferă o producţie mare de lapte, rasa fiind şi uşor de înreţinut. O altă caracteristică importantă a acestei rase este prolificitatea ridicată, astfel o capră Albă de Banat aduce pe lume şi câte 3-4 iezi la fătare. De altfel, producţia de lapte este ridicată, iar durata unei lactaţii este de 7-8 luni de zile, perioadă în care o capră poate da între 280 şi 500 de litri de lapte, cantitate ce poate fi depăşită la exemplarele foarte productive. Despre capra românească din rasa Carpatină pot spune că este cea mai veche şi mai răspândită rasă de capre din România. Este uşor de crescut şi întreţinut, nepretenţioasă şi rezistentă la orice condiţii climaterice sau la hrană. Se poate hrăni atât pe păşune, cât şi în stabulaţie. Este şi uşor de crescut şi întreţinut, fiind o capră rentabilă, şi este crescută în special pentru producţia de carne. De altfel, carnea obţinută de la această capră are o valoare nutritivă importantă, fiind asemănătoare cu cea de oaie. În schimb, producţia de lapte la această rasă este mică spre medie, de 200-250 de litri, obţinuţi într-o perioadă de lactaţie de 200 de zile. Laptele produs este foarte gras, iar din 250 de litri de lapte de capră se pot obţine aproximativ 50 de kilograme de brânză de foarte bună calitate“, ne mărturiseşte Dănuţ.

iezi

Primele două capre

Cei doi au pornit la drum cu două capre, pe care le-au tot înmulţit, au mai cumpărat, până au ajuns la acest efectiv destul de numeros, de cca 120 de capete. Iar la un astfel de efectiv era nevoie de investiţii pe măsură, pentru care au accesat fonduri europene pentru a se putea descurca, ne spune Dănuţ. „Am accesat şi fonduri europene prin GAL Dunărea de Sud şi astfel am obţinut 40.000 de euro, cu care am achiziţionat un tractor, o remorcă, o cositoare, o greblă şi un plug cu care ne adunăm furajele pentru iarnă, în general lucerna şi porumbul cultivat pe pământul familiei mele. Ne-am cumpărat aparat de muls automat cu două posturi pentru a ne uşura munca din fermă; în general, noi ne ocupăm de fermă, dar ne ajuă şi părinţii. Hrana animalelor pe timp de vară se face prin păşunat pe izlazul comunei Suhaia, iar iarna le ţin în grajd şi le dau porumb şi lucernă din cultura proprie.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Maidanul cu capre din Subcarpaţii de Curbură

Creşterea caprelor cât mai aproape de natură şi producerea de produse derivate din lapte, folosindu-se cele mai tradiţionale metode, este o dorinţă mai veche a lui Cristian Negoiţă, care încet-încet prinde contur. Acesta a părăsit Bucureştiul în anul 2009 şi s-a stabilit împreună cu familia în zona Subcarpaţilor de Curbură, între Vulcanii Noroioşi şi Ţara Luanei, pentru a avea un trai decent şi ulterior a se ocupa de creşterea caprelor.

Import de ţapi din linii excepţionale

Maidanul cu Capre este numele fermei, inspirat de locul unde sunt crescute caprele familiei Negoiţă, pe un deal departe de aglomeraţie şi poluare, în zona Subcarpaţilor de Curbură, între Vulcanii Noroioşi şi Ţara Luanei. „Am ajuns prima oară în acest loc în vizită, în toamna anului 2007, şi m-am îndrăgostit imediat de simplitate şi de verdele continuu. Pe atunci locuiam în Bucureşti, dar am fost afectaţi de criza din perioada 2008-2009, iar în primăvara anului următor am decis brusc să plecăm de acolo, mai ales că bunicul soţiei acuza complicaţii de sănătate. În acel an am început să creştem capre, achiziţionând doar două de la un cioban din zonă. Ulterior, am urmărit tradiţia locului unde caprele se ţineau la stână, iar noi luam laptele în rânduri. Cum îndrăgeam brânza de capre, am ajuns la concluzia că nu ne sunt suficiente doar aceste două exemplare şi de atunci am crescut efectivul continuu. În prezent, avem 36 de capre pe lapte, plus ieduţe de prăsilă, de la un an la altul. Mai târziu, în anul 2015, am cumpărat capre de rasă, iar de atunci încercăm să îmbunătăţim linia prin importul de ţapi din linii excepţionale. Am început cu Saanen, o rasă productivă de lapte, dar acum avem o metisare între Saanen şi Anglo-Nubian pentru ameliorarea carcasei. Încercăm să promovăm şi consumul de carne de capră“, ne povesteşte fermierul.

Din dorinţa de a avea totul cât mai natural, caprele sunt ţinute în grajduri, pe lucernă şi fân, cu toate că întreaga activitate este costisitoare. „Eu tot investesc de 6 ani în terenuri, grajduri, animale şi tehnologie pentru produsele din lapte. Este foarte important ce fel de produse vrei să obții. Noi vrem să ne îndreptăm în direcţia ecologică, de la producerea furajelor până la obţinerea produselor finite.

Şi aici vreau să spun că principala ţintă este brânza în diverse forme şi reţete: telemea, caş şi brânză dulce. Momentan suntem în perioada de învăţare şi de obţiere a certificatelor de producător, aşa că produsele merg spre prieteni şi cunoscuţi apropiaţi“, a mai adăugat crescătorul.

În România nu există facilităţi de nicio formă de ajutor de la autorităţi pentru micii producători, aşa că aceştia trebuie să se descurce singuri, spune Cristian Negoiţă. „Pentru viitor, ca orice crescător pasionat, îmi doresc să ne putem autosusţine din ce produce ferma, dar încă mai avem de investit. Pe lângă fermă, lucrez ca alpinist utilitar, de unde vin şi fondurile ce susţin familia şi, nu în ultimul rând, ferma.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Miniferma cu capre Saanen a unui tânăr din Scânteia

Dumitrel Baltă din comuna Scânteia, judeţul Ialomiţa, are 32 de ani și a terminat Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti. De anul trecut a renunţat, cel puţin pentru moment, la o posibilă carieră de inginer pentru a munci în zootehnie pentru că vrea să facă ceva care îi aduce satisfacţie. Iniţial a început construcţia unui grajd, apoi a achiziţionat 25 capre adulte şi 10 ieduţe din rasa Saanen, plus un tanc de răcire a laptelui şi un aparat de muls. Uşor, uşor s-a pus pe treabă.

„Am venit acasă cu gândul de a face ceva care să-mi placă, căci acolo unde pui suflet şi te dedici 100% rezultatele cu siguranţă or să apară. Referitor la creşterea caprelor, ideea s-a născut în capul meu cam de pe timpul facultăţii. M-a ajutat mult faptul că o parte din timpul muncit în Spania a fost la o fermă de capre pentru a căpăta experienţă. Odată ajuns în ţară am început construcţia grajdului; ulterior am cumpărat animalele, 25 de capre adulte plus 10 ieduţe din rasa Saanen. Aceasta este o rasă foarte productivă cantitativ. Exemplarele mele anul trecut fiind la prima fătare, am avut media de 3 l de lapte/zi. Anul acesta, la doar două săptămâni de la fătări, media este de 3,5 l de lapte/zi“, spune crescătorul.

capre mieluti Saanen

O minibrânzărie pentru a fi mai aproape de consumator

Întreaga investiţie l-a costat pe Dumitrel undeva la 13.000 euro, la care se mai adaugă şi alte cheltuieli mici, care nu au fost luate în calcul, dar ceea ce l-a determinat să aleagă această rasă a fost capacitatea acesteia de a produce o cantitate foarte mare de lapte pe lactaţie, mai ales că exemplarele sale anul trecut, la prima fătare, au produs undeva la 650 litri, mai adaugă tânărul. „Anul acesta cred că o să măresc producţia cu aproximativ 25%. Caprele sunt menţinute tot timpul anului pe stabulaţie, asigurându-le o alimentaţie pe bază de lucernă uscată şi un amestec de cereale: 40% porumb, 20% ovăz, 20% orz, 20% şrot de floarea-soarelui, fiecare capră mâncând cam 1 kg/zi. Lucerna şi cerealele le achiziţionez de la agricultorii locali la preţul de 10 lei/balotul, respectiv 0,7 lei/kg de porumb, orz, etc. În prima fază, anul trecut laptele l-am dat unui procesator la preţul de 2 lei/ litru, ulterior am făcut brânză, rămânând plăcut surprins deoarece toţi cei care au cumpărat prima dată au venit şi a doua oară, împărtăşind şi altora, şi în felul acesta cu greu puteam satisface toate comenzile. Pe viitor aş dori să înmulţesc efectivul îndeajuns pentru a-mi face o minibrânzărie, încercând să scurtez drumul produsului, iar acela să fie de la producător direct la consumator, încheie Dumitrel Baltă.


Miniferma de la Scânteia este relativ nouă, fiind înfiinţată în luna mai 2019, când tânărul a revenit în ţară, după 9 ani de muncă în Spania, cu toate că ideea cu ferma de capre o avea din timpul facultăţii.

Beatrice Alexandra MODIGA

Nutrețuri combinate pentru ovine și caprine

Consumul de carne de miel și ied sunt strâns legate de tradiția pe care românii o respectă cu ocazia sărbătoririi  Paștelui, ceea ce face ca, premergător acesteia, în România, să fie sacrificații cca. 3-4 milioane de miei și iezi anual. Se recomandă ca aceștia să atingă o greutate de minimum 10-15 kg în viu înainte de sacrificare pentru a se evita consumul de carne imatură, sursă de substanțe responsabile pentru boli precum guta. Practica pastorală presupune concentrarea fătărilor în intervalul ianuarie-martie al fiecărui an. La fătare mieii au o greutate care variază între 2,5-3,5 (de exemplu Țurcana) și 4,5-5,5 kg (de exemplu Cap Negru de Teleorman). Studiile au arătat faptul că greutatea la fătare influențează evoluția ulterioară a mieilor, astfel încât se recomandă acordarea unei atenții deosebite tehnologiei de hrănire din timpul ultimei perioade de gestație a oilor, dar și din timpul îngrășării mieilor. În general, mieii îngrășați in sistemul tradițional înregistrează sporuri medii zilnice (S.M.Z.) de 0,125 kg, ceea ce corespunde unei perioade de îngrășare de minimum 90 zile pentru a atinge greutatea ideală de 15 kg în viu. Un calcul simplu demonstrează faptul că doar mieii fătați înainte de ultima decadă a lui ianuarie 2019 vor putea atinge greutatea scontată în perioada prepascală. Pentru a optimiza aceste performanțe, IBNA Balotești vă  pune  la  dispoziție  gama  sa  de  nutrețuri combinate destinate rumegătoarelor mici.

Conform studiilor efectuate de cercetătorii români, administrarea  de nutrețuri combinate îmbunătățește performanța mieilor cu până la 60%, crescând S.M.Z. de la 0,125 la 0,200 kg, ceea ce se traduce în reducerea perioadei de îngrășare cu cca 37,50%, diferență ce se „cuantifică“ în buzunarul fiecărui crescător de ovine/ caprine.

Nutrețurile combinate IBNA pentru miei și iezi au la bază atât cercetări fundamentale, cât și aplicative realizate în cadrul institutului și sunt alcătuite din materii prime de cea mai bună calitate, asigurându-se astfel transferul tehnologic al inovării către fermieri.

Nutrețuri combinate

ibna ovine caprine tabel 1

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), lapte praf, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

Nutrețuri combinate (continuare)

ibna ovine caprine tabel 2

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

Concentrate proteino-vitamino-minerale

ibna ovine caprine tabel 3

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), lapte praf, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

NUTREȚURI COMBINATE PENTRU TAURINE

ibna ovine caprine tabel 4

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), lapte praf, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

Concentrate proteino-vitamino-minerale

ibna ovine caprine tabel 5

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), lapte praf, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

Ferma de capre din Verești, județul Suceava

Radu Adrian Bejenariu este un tânăr de 38 de ani, născut în comuna Verești, județul Suceava. De câțiva ani s-a reîntors în comuna natală din Italia, unde a stat 10 ani și a lucrat într-un caseificio; acolo a învățat să facă specialități italiene precum mozzarella, ricotta, scamorza affumicato și formaggio con arome. Dorul de familie și de acasă l-au determinat pe acesta să investească la Verești într-o fermă de capre. Întreaga afacere l-a costat pe crescător cca12.000 de euro.

Mulți ani a furat meserie, apoi a revenit în locul natal…

Ferma Bejenariu este una de familie, în care cu mic cu mare produc produse bio și de calitate. Radu, stâlpul familiei, a învățat să facă specialități din lapte de capră peste hotare și a zis să aplice în comuna natală toate cele învățate, ne spune acesta. „Lucrând în Italia într-un caseificio, timp de aproximativ 10 ani am învățat să fac specialități, de exemplu mozzarella, ricotta, scamorza affumicato și formaggio con arome. Pasiunea pentru animale, în special capre, m-a determinat să încerc să fac ce am învățat în străinătate și să aplic în țara mea, în comuna mea natală. Într-o astfel de afacere am investit mult, în jur de 10.000-12.000 €, și, cu toate că am început doar cu 80 de capre, în prezent am ajuns la un efectiv de 250 capete“, ne mărturisește crescătorul.

ferma capre 2

Suceveanul spune că a fost nevoie de multă dragoste, grijă și răbdare pentru a ajunge în momentul de față. „În primul rând, caprelor noastre le oferim multă dragoste. Rasa lor este una mixtă amestecată cu Saanen. Acestora le oferim o cantitate de alimente suficiente pentru ca ele să-și mențină greutatea și cantitatea de lapte zi de zi. Caprelor femele în timpul gestației li se oferă o cantitate în plus de grăunțe pentru ca fătul să se dezvolte în condiții de sănătate bune. Acestea sunt mulse începând din luna aprilie-mai până în noiembrie, zilnic dimineața și seara. Producția de lapte este de aproximativ 200 litri/zi“, adaugă crescătorul sucevean.

Produsele fermei Bejenariu sunt apreciate de comunitate, mai ales că mulți sunt cei interesați, cu toate că își vând produsele direct de la fermă. „Noi facem următoarele produse zilnic: caș de capră (cu cheag de ied), urdă cu mărar și ceapă, brânză de capră cu ardei iute, brânză de capră cu măsline, brânză de capră cu nucă, brânză de capră cu nucă și miere, cașcaval simplu și afumat. Cu toate că din această afacere nu ai un câștig de milioane, îți permite să trăiești cât de cât în țara ta și să fii alături de familie“, încheie Radu Adrian Bejenariu, crescător de capre din județul Suceava.

Beatrice Alexandra MODIGA

Afacere de succes cu lapte de capră, doi tineri vrânceni și-au făcut fermă cu rasa Carpatina

În satul Muncelu, localitatea Străoane, județul Vrancea, doi tineri visători, soț și soție, au visat anul trecut la o fermă de capre, iar anul acesta visul a devenit realitate. Marius și Alexandra Cazacu au în acest moment un efectiv de cca 120 de capre Carpatina, iar în viitorul apropiat, cu mult curaj, vor să depășească un număr de 250 de capre cu lapte, dar și să își deschidă o făbricuță de preparare a brânzeturilor.

Au început cu 80 de animale

Ferma de capre LactoRam are ca principal obiectiv producerea de produse lactate de capră 100% naturale, dar și comercializarea laptelui în starea lui naturală. Mica fermă a prins viață în anul 2018 dintr-o pasiune mai veche față de natură, aer curat, mâncare sănătoasă și animale, în mod special. „Mai exact, în luna ianuarie a anului 2018 ne-am hotărât să pornim pe acest drum, astfel încât într-o săptămână am cumpărat un vechi adăpost de vaci, împreună cu terenul aferent, dar și 80 de capre din rasa Carpatina, în satul Muncelu, la 5 km de orășelul Panciu, din județul Vrancea. Am pornit la drum cu 5.000 de euro, o bună parte din aceștia împrumutați, dar totul a mers ca pe roate și cu ajutorul domnului primar al localității, Vasile Zbarciog“, ne spune tânărul fermier.

Media pe fermă – 1,2 l/z

rasa de capre carpatina muls

Cei doi tineri încrezători au pornit cu dreptul într-o astfel de activitate, Marius, fiind absolvent al Facultății de Zootehnie, iar soția sa absolventă a Facultății de Horticultură, din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași, promoția 2016. „Practic, am ajuns inevitabil la celebra zicală: «Teoria ca teoria, pe noi practica ne omoară», fiind obligați în timpul studiilor să învățăm rapid și din mers lucrurile necesare administrării unei ferme zootehnice. Cu toate acestea, pot spune că ne-am descurcat deoarece în primul an am avut 60 de capre cu lapte, care îmi dădeau o producție medie pe cap de animal de 1.2 l/lapte/zi. Legat de produse, acestea sunt preparate de soția mea, iar anul trecut am ales să comercializăm telemeaua, cașul proaspăt, urda, o brânză frământată din lapte prins și lapte dulce cu diferite condimente, precum și laptele proaspăt crud, urmând ca în acest an să adăugăm și alte produse noi în «meniu». Distribuția produselor o facem pe comandă în orașul Panciu și localitățile limitrofe“, ne spune Marius.

Anul acesta cei doi au un efectiv de 125 de capre, din care 100 sunt pentru lapte, 3 țapi sunt Carpatini cu certificate de origine, iar restul tineret. Sistemul de furajere este unul diversificat și bogat, adaugă Marius Cazacu. „Sistemul de furajare pe timp de stabulație sau pe timp de iarnă se efectuează la iesle cu lucernă, borceag, fân de bună calitate, plus porumb boabe administrat în două tainuri, iar pe timp de vară caprele ies la pășunat pe o suprafață de 13,5 hectare/pășune, concesionată într-o zonă de deal cu o varietate foarte bună de plante, ideal pentru acest tip de animale, plus tainul pe care îl primește fiecare căpriță, în funcție de performanțele proprii, pe standul de muls“, mai adaugă micul fermier.

Următorul pas: o făbricuță de preparare a brânzeturilor

O astfel de afacere poate să difere ca investiție, în funcție de fiecare persoană în parte, precizează fermierul vrâncean. „Noi am ales să investim atât în confortul și în ușurarea muncii noastre, cât și în calitatea produselor, prin intermediul diferitelor utilaje. Pentru cei care doresc pe viitor să investească într-o fermă de capre le pot spune că întotdeauna va fi loc pe piață și pentru produsele din lapte de capră, mai ales că cerințe pentru produse naturale și de bună calitate există… doar trebuie să se înarmeze cu răbdare și să depună suflet în ceea ce fac. Legat de ce vom face noi în continuare, pot spune că avem planuri mari pe viitor deoarece vrem să ajungem la un total de 250 de capre cu lapte și să deschidem o făbricuță de preparare a brânzeturilor.  Suntem conștienți că toate le vom face prin forțe proprii, dar și cu răbdare și putere de muncă dată de la Dumnezeu“, a încheiat Marius Cazacu.

APIA demarează plata în avans pentru fermierii care au solicitat sprijin cuplat în sectorul zootehnic pentru speciile ovine și caprine

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că începând de joi, 1 noiembrie 2018, demarează plata în avans pentru fermierii care au solicitat sprijin cuplat în sectorul zootehnic pentru speciile ovine și caprine, în Campania 2018.

În conformitate cu prevederile art. 5 din Hotărârea de Guvern nr. 783/2018 privind stabilirea pentru anul 2018 a cuantumului per hectar al plății unice pe suprafață, al plății redistributive și a intervalelor de suprafață pentru care se acordă aceasta, al plății pentru practici agricole benefice pentru climă și mediu, al plății pentru tinerii fermieri și a plafonului aferent schemei de sprijin cuplat pentru speciile ovine/caprine, plafonul aferent schemei de sprijin cuplat în sectorul zootehnic pentru speciile ovine/caprine este de 56.100 mii euro.

Cuantumul pentru plata avansului este de 11.1815 euro/cap la cursul de schimb valutar de 4,6638 lei pentru un euro, stabilit de către Banca Centrală Europeană la data de 28 septembrie 2018.

Sursa: apia.org.ro

A lăsat contabilitatea și informatica pentru o fermă de capre

Irina Ciorchină se ocupă de tot ceea ce înseamnă Ferma „Caprele Irinucăi“ din satul Şorogari, comuna Aroneanu, județul Iași, o afacere pornită împreună cu tatăl său în anul 2012, care astăzi a ajuns la un efectiv de 120 capre cu lapte și 30 de ieduțe. Cu toate că a lucrat o perioadă bună în diverse corporații din Amsterdam și Bruxelles, a lăsat taioarele, tocurile, pauzele de cafea, team-building-urile, Excelul, PowerPoint-ul și analiza financiară pentru teiul de la poartă, țară și un vis devenit între timp realitate.

Fermă… de drag și dor pentru copilărie

capre Irinuca a

– Cum a luat viață Ferma „Caprele Irinucăi“?

– Aceasta s-a născut în primul rând din drag pentru natură și pentru animale, pentru dealurile verzi, pentru apropierea de tot ce e tradițional. Pot să zic că s-a născut din dorul meu de copilărie și de obiceiurile cu care am crescut. La țară, la bunicii mei în Vrancea, tare departe de modernitatea zilelor de azi, de viteza lor nebună și de traficul aglomerat, am învățat că pământul e un dar de preț și că trebuie îngrijit și respectat. Animalele la fel, solicită multă muncă, dar te răsplătesc pe măsură. Nu era ușor de mers la fân sau la odaie, dar plecam la Iași mereu cu sacoșe pline de bunătăți. Apoi, părinții m-au luat la oraș, dar ani întregi de școală nu mi-au șters cu nimic atașamentul de locurile și obiceiurile din copilărie. Mulți ani am petrecut toate vacanțele acolo, verile nu erau tocmai ușoare, dar era foarte important pentru mine „să o ajut pe mamaia la treabă“. Erau cu aer curat, cu cazemate prin pădure, cu alergături cu bicicleta, prins pește în pârâu, săniuș nu mai zic și câte și mai câte. Sincer, vorba lui Creangă, „îmi tresară și acum inima de bucurie“.

Cum ziceam, au urmat ani de școală. Apoi de facultate. Am făcut FEAA, specializarea Contabilitate. Nu se făcea destulă matematică după părerea mea, iar mie îmi plăcea foarte mult, așa că am dat examen de admitere și la Informatică. Le-am terminat pe amândouă, la un an diferență. O vară am fost în Minnesota și alta în Alaska, cu Work&Travel. M-am îndepărtat mult de vacanțele de la Soveja, am crezut că au fost în trecut și acolo vor rămâne. Pentru a fi mai aproape de actualul soț am plecat din Iași și am lucrat un an în Bruxelles și doi ani în Amsterdam.

Eu aveam în cap ideea asta cu ferma de capre de mai mult timp. Nu-mi aduc aminte cum mi-a venit, îmi imaginam că mi-ar plăcea, dar oricum credeam că e pentru… viitor și pentru pensie. După un an de Amsterdam, tatăl meu a reușit să cumpere un teren lângă Iași. Căuta asta de mulți ani, pentru a investi în ceva banii economisiți. A fost un proces foarte lung și dificil. Terenurile peste tot sunt fărâmițate, proprietarii ba unul decedat, ba altul plecat din țară, ba moștenitorul al 6-lea nu era de acord să vândă. Ba nu e drum de acces, ba curent electric! Dar, după lupte grele, a cumpărat terenul. La scurt timp, soțul meu și-a schimbat job-ul pe unul care îi permite să lucreze de acasă și eu mi-am dat demisia.

Fermă inspirată de pe meleaguri olandeze

capre Irinuca b

– De unde a venit inspirația?

– În ultimele luni de stat în Olanda am vizitat multe ferme, în principal de capre; nu a fost un moment Evrika, dar s-au legat planurile. Le-am zis managerilor că mă întorc în România să îmi fac fermă de capre. Unii au zâmbit, au luat-o ca pe o glumă. Alții mi-au spus să mă duc „să îmi fac de cap“ dar să mă întorc, că au nevoie de mine. Unii colegi m-au privit cu neîncredere, alții cu ironie, alții cu invidie.

Și în vreo 3 luni de zile m-am întors acasă. Abia aici a început aventura: terenul era nelucrat de 15 ani de zile, cândva au fost acolo vii. O vară întreagă am avut oameni la lucru să scoată cioate, să niveleze, să taie boscheții, să facă drumuri și căi de acces. Tatăl meu este cel împreună cu care lucrez la acest proiect. El este în spatele lucrului cu muncitorii, planurilor de construcții și al tuturor elementelor de infrastructură. Este cel mai de nădejde și mai sincer aliat al meu în toată povestea asta. E cea mai frumoasă colaborare pe care am avut-o în viața mea și omul de la care învăț cele mai multe lucruri.

În anul 2012 am cumpărat primele 10 capre și 5 ieduțe. În afara zilei când am primit inelul de logodnă, eu n-am mai fost așa fericită în viața mea! Parcă câștigasem la loto. Am fost la muls a doua zi dimineață, zburam spre casă cu sticlele de lapte pe care le-am împărțit prin vecini, cum am făcut cam tot restul toamnei. Achiziția animalelor a fost un proces foarte dificil deoarece am făcut multe drumuri pe la diverse stâne, am întâlnit mulți oameni neserioși și animale chinuite. Acum avem 120 de capre cu lapte și 30 de ieduțe.

Am început cu capre românești, dar am avut tot timpul țapi de rasă, iar acum caprele noastre sunt metise frumoase, cam de generația a doua, a treia de Alpină franceză, anglo nobiala și zana. Caprele merg la pășune pe tot parcursul verii, de primăvara devreme până toamna târziu, dar primesc și tain, dimineața și seara la muls, tot timpul anului, în cazul nostru nu contează că au sau nu au mâncare pe deal... acasă obligatoriu primesc tain, ceea ce și susține o producție bună de lapte și, totodată, un lapte de calitate, cu un conținut de grăsime de peste 4%. Astfel, le dăm amestec de cereale, porumb, proteină din mazăre și ovăz, în funcție de ce este disponibil la momentul respectiv. În schimb, pe perioada de lactație în tain punem și tărâță. Deci, în principal tainul constă din cereale măcinate, iar hrana este compusă din pășunat sau, pe parcursul iernii, din fân, lucernă și borceag. Menționez că cerealele le achiziționăm, iar fânul îl producem noi.

capre Irinuca e

De asemenea, am construit o hală din panouri sandwitch, pe structură de fier și cu centuri din beton. În capătul ei se află o anexă cu birouri și camera de pre­parat lactate. Ne-am construit stand de muls și am cumpărat aparat. Nu m-ai zic că ne-am „luptat“ cu caprele să învețe să urce pe stand și am reușit. Nu avem chiar toate utilajele necesare, dar ne străduim să lucrăm absolut tot terenul și să-i valorifică la maximum potențialul.

– Ați accesat fonduri europene sau ați început cu resurse proprii?

– Am alergat câteva luni după actele pentru un proiect european, am cheltuit o groază de timp, energie și bani, dar nu a fost să fie. Finanțarea se dădea pentru capre de carne, ne-am străduit să facem proiectul să iasă pentru lapte, dar am primit răspunsul abia un an și ceva mai târziu. Eu n-am venit acasă să stau să aștept, și am început treaba. Am realizat totul cu fonduri proprii, cu economiile părinților mei și ale noastre din Olanda. Anul următor ne-am căsătorit și din banii de la nuntă ne-am luat plug și semănătoare. Voi ține minte toată viața asta și sunt mândră mai ales de semănătoare deoarece mi se pare că are o anumită încărcătură simbolică pentru început de drum. Greu și frumos în același timp!

Investiția inițială a urcat la peste 100.000 euro, iar aproximativ 30.000 euro a costat doar tractorul cu care am început, restul utilajelor le-am cumpărat second-hand, respectiv: plug, semănătoare, două cositori, greblă și ce ne mai trebuia pentru fân. Inițial ne-am luat și semănătoare de prășitoare pentru porumb deoarece în primii ani cultivam și porumb, dar nu am mai făcut față deoarece nu-l stropeam cu nimic și trebuia să avem oameni la prășit.

– Ce producție aveți zilnic? Și cum are loc distribuția?

– În momentul de față avem aproximativ 200 l de lapte/zi. Pe de o departe vindem lapte proaspăt, iar din lapte facem iaurt și chefir și o întreagă serie de brânzeturi simple sau în combinație cu verdeață și, mai inedite, cu dulceață de căpșuni sau ghimbir. În anii anteriori distribuția o făceam în oraș cu o mașină echipată și aveam diverse puncte de livrare prin toate cartierele Iașului, dar începând de anul acesta avem un magazin în centru, lângă muzeul de Istorie Naturală, și produsele de la fermă le aducem la magazin și cam atât.

– Unde ați întâmpinat cel mai mult probleme și ce perspective de viitor aveți?

– Cel mai mult am întâmpinat probleme la ajutorul pe care îl avem din partea oamenilor, ne vine foarte greu să găsim oameni serioși, care să se țină de treabă, să-și respecte cuvântul. Noi avem în total 16 ha de pășune, dar sunt cca 4 ha ocupate cu hala caprelor, tabăra de vară, fânarul, moara și tot ce ne mai trebuie, deci ne rămân 10-12 ha de fâneață, din care am pus lucernă, borceag, iar cu fâneață am rămas destul de puțin deoarece nu este chiar atât de hrănitoare. Pentru că nu scoteam producție bună, am arat și am reînsămânțat-o și de aceea mergem mai mult pe lucernă, sparcetă și borceag. Pe viitor am vrea să reducem efectivul de animale și, eventual, și producția din cauza lipsei de personal deoarece îmi vine foarte greu. Cu toate că aș avea nevoie de 4-5 oameni, momentan am trei persoane ziliere.

Beatrice Alexandra MODIGA

Abonează-te la acest feed RSS