Doar 60% din banii pentru sprijinul alocat păşunilor montane ajung cu adevărat la crescătorii de animale. Restul se duc pe „apa sâmbetei“, mai exact, către firme care n-au nicio treabă cu agricultura, către asociaţii „dubioase“ şi agricultori inactivi care „iau subvenţie, dar stau la Milano“, susţin fermierii membri ai alianţei ROPAC, care cuprinde mai multe organizaţii reprezentative din sectorul zootehnic.

Pentru a corija această anomalie, fermierii propun autorităţilor competente ca banii să fie alocaţi doar crescătorilor de animale „activi“, iar banii rămaşi să fie direcţionaţi către alte sectoare.

„România are 4,3 milioane de hectare de păşune şi două milioane unităţi de vită mare. Aşa că 40% din suprafaţa acceptată la plată aparţine altora, nu fermierilor. Ea este deţinută de tot felul de asociaţii dubioase care n-au nimic de-a face cu animalele. Noi propunem ca doar suprafeţele folosite efectiv să primească subvenţii, adică este vorba de cca 2 milioane de hectare. Restul suprafeţei de două milioane şi ceva de hectare să intre în rezervă, iar banii care rămân în plată să fie redirecţionaţi către sectoarele pasăre şi porc“, a declarat Claudiu Frânc, pre­şedintele Federaţiei Crescătorilor de Bovine.

Listă neagră cu beneficiarii de subvenţii

Fermierii au realizat o listă neagră cu beneficiarii de subvenţii, care încasează bani de la stat fără să fie crescători de animale sau cultivatori de terenuri. Aici intră, potrivit crescătorilor, unităţile administrativ-teritoriale ale instituţiilor de stat, băncile, fondurile de investiţii şi cele mutuale, precum şi aeroporturile.

„Există multe suprafeţe neutilizate efectiv. Ideea de agricultor activ nu se referă doar la păşuni. S-a discutat la ROPAC ca, pe lângă proprietarii de terenuri precum aeroporturi, bănci, etc., să fie incluşi pe lista neagră şi cei care nu lucrează efectiv pământul, cum ar fi cei care au cumpărat teren în România şi stau la Milano, dar încasează subvenţia. S-a încercat o echivalenţă între hectarul de teren şi numărul de animale, adică la un hectar de teren să revină o vită mare sau 6,7 oi, astfel încât să existe o compensaţie între numărul de animale şi suprafeţele nelucrate pentru că sunt mulţi oameni care au animale, dar n-au unde păşuna“, a arătat Tiberiu Ştef, directorul Agrorom Ro din judeţul Mureş.

Primăriile alocă păşuni „fermierilor“ fără animale

Crescătorii de animale remarcă o anomalie în gestionarea păşunilor de care se fac vinovate anumite primării care nu alocă suprafeţe de păşunat crescătorilor reali de animale.

„Multe primării dau pământul altora, care n-au nicio treabă cu animalele, în timp ce sătenii care au animale sunt obligaţi să meargă cu ele sute de kilometri ca să aibă unde păşuna. Mulţi oameni se plâng că nu au unde păşuna, că sunt multe păşuni încărcate, dar animale ioc (...) La stabilirea subvenţiilor s-a luat ca an de referinţă 2008, dar între timp au fost mulţi care şi-au vândut animalele, dar iau încă subvenţii. Există multe astfel de cazuri în care se primesc subvenţii fără ca persoanele respective să aibă dreptul“, a continuat Tiberiu Ştef.

Şi Ioan Agapi, directorul executiv al asociaţiei Dorna din judeţul Suceava, susţine că banii ar trebui să ajungă la adevăraţii deţinători de animale.

„Eu cred că sunt mai puţin de 2 milioane de hectare păşunate. Mă uit în satul meu – erau trei stâni care aveau în total 1.200 de oi şi 200 de vaci. Acum au mai rămas maximum 400 de oi şi vreo 60 de vaci. (…) Să se dea subvenţii pe suprafaţă în condiţii cumulative. Ai doar pământul, fără animale, atunci pa. Adio subvenţii“, a declarat Ioan Agapi. El a dat şi câteva exemple de asociaţii înfiinţate de primari şi de apropiaţi ai acestora care încasează subvenţii pe suprafeţe întinse fără să deţină vreun animal.

„La Broşteni e o asociaţie numită cică Ciobănaşul din care niciun membru n-are nicio treabă cu animalele. E formată dintr-un fost maistru de mină, un fost poliţist şi alţii la fel, care nu au nimic în comun cu creşterea animalelor. Au preluat păşunea (iau şi subvenţii) şi le zic oamenilor să o închirieze de la ei. Alţi bandiţi sunt şi la Rebrecea, judeţul Vaslui, unde primarul este preşedintele asociaţiei, iar nevasta este vicepreşedinte. În general este vorba de bandiţi din jurul primarilor. Subvenţiile sunt luate de oameni care au ciulit bine urechile şi au văzut cum merge treaba. Pe la noi pe aici sunt dealuri întregi, care nici măcar nu sunt cosite, luate de nişte fotbalişti de la Bucureşti“, s-a plâns conchis Agapi.

Modificări de ordin legislativ

Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Daniel Constantin a declarat recent că Ordonanţa de urgenţă care modifică Legea Pajiştilor ar fi trebuit să fie adoptată în prima parte a lunii octombrie. Modificările au fost făcute după ce fermierii au reclamat că păşunea nu ajungea să fie administrată de asociaţiile reprezentative din comună deoarece exista un interes foarte mare din partea consiliilor locale sau a „asociaţiilor făcute peste noapte“ de a încasa subvenţiile de la Agenţia de Plăţi.

Fermierii mici care cresc vaci de lapte dezvoltă de cele mai multe ori un business de familie, pus pe picioare din bani proprii sau credite bancare. Veniturile lor, chiar dacă nu sunt pe măsura aşteptărilor, provin din vânzarea laptelui, dar şi din subvenţii, cu ajutorul cărora îşi pot menţine afacerea în viaţă.

A renunţat la porci pentru un venit... mai sigur

Vasile Zdrenghea, de profesie inginer agronom, deține o fermă de vaci în Silivașu de Câmpie, situată la 45 km de Târgu-Mureș. Este o afacere de familie, fiind o investiție din bani proprii, în care mai sunt implicați soția acestuia și familia finilor.

Acesta ne-a povestit că a început să crească vaci după o „experiență severă cu porcii.“ În urmă cu 12 ani, prețul porcilor scăzuse cu 50% față de cel anterior, iar copiii lui trebuiau să meargă la facultate. Fiind strâmtorat cu banii, a fost nevoit să se orienteze spre o altă activitate și a ales creșterea vacilor, gândindu-se că în acest mod va obține un venit lunar din vânzarea laptelui.

În momentul de față are în grijă 20 de vaci de lapte, rasa Bălțată Românească, plus tineret, în total ajungând la un efectiv de 35 de capete. De asemenea, lucrează 30 ha de teren, cultivate numai cu furaje, alegând atât „hibrizi rustici, cât și moderni“. „În zona unde am eu terenul, în Câmpia Transilvaniei, seceta este mai evidentă decât în alte părți și am încercat să fac o îmbinare între hibrizi rustici, mai puțini productivi, dar mai siguri, mai stabili și hibrizii mai noi. Cel mai important, cred eu, este să asiguri niște proporții optime între unii și alții, adică am doi hibrizi pentru siguranță și doi pentru performanță“, ne-a explicat fermierul.

Succesul afacerii, diversificarea

Cât despre câștigurile bănești pe care le obține din vânzarea laptelui, Vasile Zdrenghea spune că reușește să-și acopere cheltuielile și să asigure și două salarii în valoare de 1.500 de lei/persoană. De asemenea, mai primește subvenția pe cap de animal și pe teren, un venit mai consistent decât cel provenit din lapte (prețul de vânzare fiind de 1,2 lei/l) sau producția de cereale, după cum ne-a spus acesta.

Pe lângă fermă, domnul Zdrenghea deține și un magazin unde vinde input-uri pentru agricultură, semințe de legume, de flori, pesticide, dar în același timp oferă și consultanță pentru fermieri. „Am ferme de 700 de vaci sau 300 de vaci pe care le consiliez. Eu mă ocup de analiza terenului, îi oblig să ia probe să le ducă la laborator, în funcție de terenul pe care îl au, de specie, de structura efectivului, apoi fac planul de bază furajeră, cultivăm atâtea ha de porumb, atâta iarbă, atâta lucernă, atâta amestec. Urmează încă un plan, cu ceea ce recoltăm. Din ăsta facem fân, din ăsta facem semifân, din ăsta siloz, din ăsta recoltăm boabe și la sfârșitul anului facem rația pentru animale. Dăm atâta siloz de porumb, atâta fân de lucernă și urmărim efectele în producția de lapte. Până acum sunt mulțumit. Am ferme de la care am pornit de la 13 l și după 3 ani am ajuns la 27 l. Asta după ce am mers pe structura propusă de mine“, ne-a menționat fermierul.

 Tehnologii tot mai performante, oameni tot mai slab pregătiţi

Dintre problemele reale existente în agricultură, fermierul a amintit lipsa oamenilor calificați din domeniu, în special cei care conduc mașinile agricole și dezinteresul multor fermieri care nu aplică ceea ce cunosc la momentul potrivit.

„Fermierii știu că trebuie să cultive la o anumită perioadă, că trebuie să cosească la un anumit moment și amână. Motivul ar fi, în primul rând, conceptual și mai puțin din cauza banilor, «lasă că merge și mâine» și așa se întârzie. O altă problemă este cu salariații, oameni calificați sunt foarte puțini și se găsesc greu. Nu există o școală de tractoriști, iar reglajele în câmp sunt multe, reglarea la disc, plug, combinator, reglaje pe care oamenii nu le cunosc. Firmele care vând utilaje fac instructaje cu noii cumpărători, dar fermierul care a făcut un liceu teoretic, să zicem, nu are cunoștințe în domeniu și după două manevre strică utilajul și apoi îl cheamă pe depanator. Asta pentru că nu au cunoștințe; un liceu agricol, o școală profesională tehnică de agricultură ar fi foarte utile. Și toate acestea în condițiile în care trăim într-o epocă în care hibrizii sunt tot mai valoroși, animalele la fel, mecani­zarea este tehnic tot mai înaltă, iar pregătirea celor care rămân să lucreze cu acestea este tot mai slabă. Întotdeauna trebuie să intervină și omul, nu se poate altfel, iar asta va fi o problemă. Acum mai avem un tată al unui copil pe care îl mai învață, dar bătrânii se duc și rămân copiii ca să gestioneze tot“, a spus acesta.

Makkai Csongor Deneș deține o fermă mică, însumând 30 de vaci de lapte, 66 de juninci și 32 ha de teren în comuna Ocland, județul Harghita. În cadrul afacerii sunt implicați și fratele acestuia, dar și tatăl. Acesta este de părere că singurul merit pentru care crește vaci sunt subvențiile, altfel pentru doar 1,2 lei/l, bani obținuți din vânzarea laptelui, afacerea nu ar fi profitabilă. Așadar, nu-și dorește decât să primească subvențiile la timp.

De asemenea, fermierul ne-a spus că a câștigat un proiect pe fonduri europene în valoare de 25.000 de euro, bani cu care vrea să achiziționeze o balotieră de la Claas.

Bogyor Irma a fost croitoreasă înainte de a crește vaci. A locuit în Brașov, iar apoi s-a mutat la țară, în Racoșul de Sus, județul Covasna, împreună cu soțul și copiii, unde a pus pe picioare o fermă cu 10 vaci de lapte plus juninci, rasa Bălțată Românească. De asemenea, a luat în arendă 20 ha de teren, plus ce a mai moștenit de la părinți, ajungând să lucreze 30 ha, pe care cultivă grâu, cartofi, lucernă și alte culturi furajere.

Pentru începerea afacerii a fost nevoită să ia un credit de la bancă, în valoare de 40.000 de lei, din care a cumpărat câteva vaci, un tractor mai mic cu utilaje pentru furajare și o combină. Banii pe care îi obține de pe urma vânzării laptelui ajung la aproximativ 2.500 de lei – 3.000 lei/lună, pe timp de vară, iar iarna în jur de 1.000, 1.500 de lei.

Cel mai mare of al tinerei fermiere este că nu poate accesa fonduri europene pentru că nici ea și nici soțul ei nu au terminat 12 clase, iar planurile de viitor ar fi mari, incluzând extinderea la un efectiv de cel puțin 100 de animale.

Daniela CRISTESCU

Văzând cum stau lucrurile în teritoriu, am putea spune că oamenii au trecut de reticenţa asocierii. Problema gestionării păşunilor, înregistrarea animalelor, livrarea laptelui, a brânzei, valorificarea cărnii i-au determinat pe crescătorii de ovine, caprine şi bovine din Suceava să-şi unească forţele. Acum toate aceste chestiuni sunt discutate în forul Asociaţiei „Plaiurile Bucovinei“, locul unde toţi crescătorii de animale din judeţ îşi spun păsurile şi află informaţiile de care au nevoie.

Asociaţia crescătorilor de animale „Plaiurile Bucovinei“ din Suceava a fost înfiinţată în urmă cu trei ani şi a reuşit în acest timp să adune aproape cinci mii de membri, aceştia fiind crescători de ovine şi caprine, dar şi de bovine. „Din totalul de 160.250 de ovine şi caprine din judeţ, noi deţinem cam 76% din efective. La bovine avem 3.372 de membri, dar numărul lor pe plan judeţean este mult mai mare, pentru că sunt şi asociaţii zonale, săteşti, comunale în care sunt înscrişi restul crescătorilor“, ne-a spus Mihai Rotariu, secretarul asociaţiei.

Desfacerea cărnii de oaie, rezolvată doar în teorie

Pe lângă problema păşunilor, crotalierea, livrarea laptelui, a brânzei, a mieilor, pentru toţi aceşti crescători de ovine şi caprine, problema valorificării cărnii a rămas la stadiul la care era în urmă cu trei ani. „În afară de samsarii care îşi fac veacul prin pieţe şi exe­cută crescătorul care munceşte să crească animalul, nu am putut decât să intermediem contracte directe cu arabii, care vin şi cumpără direct şi oferă un preţ cu 15% mai mare. Nu există o piaţă de desfacere, iar nouă, neavând acces direct pentru exportul în Comunitatea Europeană, dar şi în alte ţări, ne este foarte greu“, ne-a mărturisit Mihai Rotariu.

Desfacerea cărnii de oaie în ţările arabe pare a fi o problemă rezolvată doar teoretic. Se vorbea la un moment dat de mii de oi care vor pleca din judeţul Suceava la export. „Pe plan teoretic stăm bine, se spune că vor pleca, dar nimic concret. Totul este blocat la nivelul pieţei externe. Noi creştem mieii, dacă vine arabul el poate să îi exporte prin diverse filiere, pe când noi, crescătorii direcţi, nu îi putem exporta. Este aceeaşi problemă ca şi la cultivatorii de legume, exportul este o problemă a agriculturii româneşti“, a mai spus Mihai Rotariu.

Laptele de oaie şi de capră se valorifică sub formă de produs finit, caş sau brânză în pieţe. În prezent, crescătorii din Asociaţia „Plaiurile Bucovinei“ sunt în discuţie cu câteva centre de colectare a laptelui din zona Ardealului şi a Braşovului. Aceştia vin să ridice laptele de capră şi separat laptele de oaie, oferind spre folosinţă tancuri de răcire şi depozitare a laptelui, pentru a evita eventualele probleme care ar putea să apară în cazul în care colectarea se face la două zile. Deja membrii asociaţiei au luat legătura cu aceste firme, proprietarii de animale urmând să negocieze preţul cu procesatorii în funcţie de cantitate.

În ceea ce priveşte valorificarea lânii de oaie, aceasta este o poveste veche, ne spune un alt crescător. „Eşti mulţumit dacă centrele de colectare, deşi oferă un preţ foarte scăzut, o primesc. În felul acesta îţi poţi scoate măcar tunsul oii. Lâna nu arde, nu putrezeşte, stă prin hambare, prin magazii, prin tot felul de depozite uitate de timp şi de vreme“, adaugă el.

Costurile cu crotalierea, reduse la jumătate

„Partea bună – ne mai spune secretarul asociaţiei – este că am reuşit să ţinem legătura cu crescătorul, să îi aflăm neajunsurile, iar acum el ştie la ce uşă să bată. De asemenea, prin angajaţii noştri, ingineri zootehnişti, medici veterinari, am încercat să îi ajutăm pe crescătorii de animale, să asigurăm o parte din servicii, la preţuri mai mici faţă de cele ale pieţei, negociind pentru efective mari. O treabă bună am făcut-o cu crotalierea electronică, i-am ajutat pe proprietarii de animale să obţină crotalii fără taxe suplimentare, fără intermediari, costurile cu crotalierea scăzând la 50%“, afirmă Mihai Rotariu.

În schimb, când vine vorba de păşuni, problema este mult mai amplă şi mai complexă, mai ales din cauza vidului legislativ. „Au apărut samsarii de păşuni, care au concesionat prin tot felul de tertipuri imaşurile comunale. Crescătorul care este din localitatea respectivă are nevoie de păşune, pentru că are animale şi produce. De aceea trebuie să închirieze sau să arendeze păşunea de la unul care nu are animale şi nicio legătură cu agricultura. Este foarte urât, sperăm că cineva va face ordine şi va da păşunile crescătorilor de animale“, ne-a mărturisit indignat unul dintre membrii asociaţiei.

„Ne aflăm într-o perioadă în care munca crescătorului de animale este mult mai intensă, pentru că acum au început şi fătările, trebuie să fim tot timpul în mijlocul animalelor, să avem grijă. Fiind un an secetos, cu iarnă lungă şi având probleme cu furajele, nu ne-am aşteptat la aşa ceva, deci costurile cresc. În perioada fătărilor oile trebuie furajate mult mai bine pentru a creşte mieii“, spune un alt fermier.

Mieii de Paşte, la preţul de anul trecut

Pentru că Paştele în acest an este în luna mai, mieii vor fi mult mai mari decât anul trecut, iar mulţi cumpărători s-ar putea să nu aibă posibilitatea să cumpere un miel întreg. Piaţa va dicta preţul. Chiar dacă preţul furajelor a crescut, crescătorii susţin că mieii nu se vor vinde la un preţ prea mare, ci mai degrabă la un preţ apropiat de cel de anul trecut.

Valorificarea cărnii prin intermediul supermarketurilor este o problemă, pentru că acestea impun condiţii care descurajează şi îi ţin la distanţă pe micii crescători. „Magazinele acestea cer taxă de raft, taxă de prezenţă, precum şi 1.000 de miei într-un interval scurt de timp. Cu toate acestea, suntem optimişti şi sperăm să fie bine. Altfel nu am mai creşte animale“, încheie reprezentantul asociaţiei sucevene.

Silviu BUCULEI
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.5, 1-15 MARTIE 2013

După un travaliu de mai bine de un an, în care s-a încercat punerea la unison a intereselor tuturor organizaţiilor importante din ţară, crescătorii de bovine au reuşit stabilirea unui acord, poate cel mai important de până acum, care ar putea deschide larg uşile unificării acestei bresle. În felul acesta, la portavocea cow-boy-lor de România se va auzi un singur glas care va susţine politica agricolă a fermierilor în dialogurile cu autorităţile statului.

Interesele au învins orgoliile

Federaţia Naţională a Crescătorilor de Bovine din România (FNCBR) a organizat în data de 7 februarie Adunarea Generală a asociaţilor, la care au fost invitaţi şi liderii celorlalte organizaţii importante din ţară: Asociaţia Generală a Crescătorilor de Taurine din România (AGCTR), Asociaţia Holstein.ro, Asociaţia Crescătorilor de vaci „Bălţata Românească“ tip Simmental – Braşov, Asociaţia Crescătorilor de Bovine de Carne – Suceava. În cadrul întâlnirii fermierii au stabilit că niciun reprezentant al lor nu va mai dialoga cu autorităţile statului dacă nu va avea acordul celorlalte asociaţii ori dacă nu s-a stabilit în prealabil un punct de vedere comun pentru problematica în discuţie la un moment dat. În privinţa acestui aspect, toţi cei prezenţi au fost de acord în unanimitate că această decizie „este un pas extraordinar“, după cum a afirmat Claudiu Frânc, preşedintele FNCBR. Dumnealui a specificat că, „cel puţin în relaţia cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, vom vorbi cu toţii aceeaşi limbă şi vom reprezenta un unic interes, cel al crescătorilor de bovine, indiferent din ce organizaţie ar fi acesta“.

Unificarea asociaţiilor va da forţă sectorului

În plus faţă de acest acord, reprezentanţii asociaţiilor crescătorilor de bovine au stabilit un protocol pentru înfiinţarea confederaţiei. Această dorinţă a existat dintotdeauna în rândul fermierilor, însă probabil orgoliile şi disensiunile între asociaţii au făcut ca acest demers să nu fie finalizat. Încă din luna septembrie 2012, liderii celor mai mari organizaţii au început dis­cuţiile în vederea unificării, dar se pare că doar acum, după ce fiecare crescător s-a confruntat cu problema preţului mare la furaje, fără ajutor de la stat, lucrurile intră pe un făgaş normal. Ceea ce ne face să credem că problemele întâmpinate de fermieri au învins orgoliile şi i-au determinat să-şi unească forţele. „Fiecare asociaţie va funcţiona în continuare ca entitate proprie, dar la discuţiile cu Ministerul Agriculturii vom merge sub aceeaşi cupolă, cu o poziţie comună, pentru că altfel nu se mai poate, riscăm să dispară acest sector din România“, susţine Claudiu Frânc. Speranţa fermierilor este ca până în vară, cel mai probabil până în luna iunie, să fie înfiinţată această organizaţie. Totul depinde de aprobarea statutului confederaţiei în cadrul adunărilor generale ce vor fi organizate de fiecare dintre cele patru asociaţii. Cât despre conducerea acestei confederaţii, Claudiu Frânc spune că va fi vorba de o conducere comună, care să asigure reprezentativitate la nivel naţional.

Subvenţiile, întotdeauna o necunoscută pentru fermieri

Faptul că întregul sector al creşterii de bovine a fost ani de zile fragmentat în organizaţii, asociaţii şi federaţii fără o coerenţă în tratarea intereselor comune cu autorităţile a dus la dispariţia a peste 6 milioane de bovine. La aceasta se adaugă şi „lipsa surselor de finanţare, dar şi scumpirea furajelor începând cu a doua parte a anului trecut, care au diminuat efectivul de bovine cu circa 300.000-400.000 de capete. În prezent, România dispune de mai puţin de un milion de vite, comparativ cu 7 milioane în 1990, potrivit datelor furnizate de FNCBR.

Indignaţi de ceea ce se întâmplă în acest sector, liderii crescătorilor de bovine susţin că se gândesc să boicoteze subvenţia de la APIA – plăţile naţionale directe complementare – pentru că s-au săturat să semneze cererea în alb, adică fără să treacă suma. „Tot timpul ne promit o sumă şi apoi primim alta. Trebuie să găsim o soluţie, altfel riscăm să dispărem cu toţii. Oricum banii pentru 2012 nu i-am primit nici acum, probabil vor intra în câteva luni, în condiţiile în care sunt alocaţi din bugetul de stat pentru 2013“, a declarat Frânc.

Ioana GUŢE
Patricia Alexandra POP
LUMEA SATULUI, NR.4, 16-28 FEBRUARIE 2013

 

În septembrie 2012, liderii celor mai mari organizaţii ale crescătorilor de bovine din România au pornit discuţiile în vederea unificării asociaţiilor de profil. Unii i-au spus confederaţie. Alţii refuză această denumire, considerând mai nimerită formula de federaţie sau asociaţie cu caracter naţional. Indiferent cum s-ar chema, ideea este că astăzi lucrurile sunt ca la început, adică în faza de intenţie. De fapt, veţi vedea, toate părţile sunt de acord că o unică reprezentare în relaţiile cu autorităţile statului ar fi mult mai eficientă, îşi exprimă dorinţa şi speranţa că acest lucru se va întâmpla, însă, când e vorba de fapte, se împiedică în amănunte.

Un concept omorât de orgolii şi interese

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2013

„Creşterea şi sănătatea vacilor de lapte“ a fost tema Consfătuirii naţionale desfășurate timp de două zile la Brașov. Evenimentul a fost organizat de Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari (AGMV) în colaborare cu Colegiul Medicilor Veterinari (CMV), facultățile de medicină veterinară, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), dar şi cu asociații și organizații profesionale din domeniul creşterii vacilor pentru lapte. Împreună, au încercat să găsească soluții de eficientizare a creșterii acestei specii.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Traian Dobre
LUMEA SATULUI NR.22, 16-30 NOIEMBRIE 2012

Potrivit ordinului ministrului Agriculturii 215 din anul 2010, fermele de bovine, ovine, caprine cu datorii, inclusiv pe anul în curs, pierd ajutorul de la stat în 2012 şi, în plus, trebuie să returneze şi subvenţiile deja primite în ultimii doi ani.

Decizia semnată de fostul şef al Agriculturii, Valeriu Tabără, a produs confuzie în rândul fermierilor din zootehnie şi riscă să-i ducă pe unii în faliment.

Astfel, când aceştia au mers la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) să îşi declare suprafeţele şi numărul de animale pentru a primi ajutorul de la stat, au raportat şi că nu au datorii, crezând că Ordinul 215/2010 se referă doar la restanţele pe anii precedenţi. Nimeni nu le-a explicat că este vorba şi despre datoriile curente.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Marian PĂVĂLAŞC
LUMEA SATULUI NR.21, 1-15 NOIEMBRIE 2012

Veste bună pentru crescătorii de bovine, ovine şi caprine, beneficiari ai plăţilor naţionale directe complementare. Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură anunţă că le eliberează adeverinţele necesare pentru a lua credite de lucru, până la efectuarea, de către APIA, a plăţii primelor pe exploataţie şi pe cap de animal la care aceştia sunt îndreptăţiţi.

Agenţia a încheiat convenţii cu CEC Bank SA, Banca Comercială Română, BRD Groupe Societe Generale, OTP Bank, Banca Transilvania, Raiffeisen Bank, Procredit Bank, Creditcoop, Intesa Sanpaolo România, Bancpost, Piraeus Bank, Garanţi Bank, Banca Carpatica, UnicreditTiriac Bank.

La solicitarea scrisă a fermierului, APIA va elibera o adeverinţă prin care confirmă:

- că beneficiarul a depus cererea de plată pentru sectorul zootehnic la specia bovine, ovine, caprine, pentru anul 2012;

- că s-au efectuat controalele şi verificările administrative asupra cererii;

- numărul de animale eligibile pentru prima pe exploataţie, respectiv prima pe cap de animal;

- că beneficiarul nu face obiectul excluderilor de la plată la data emiterii adeverinţei şi îndeplineşte condiţiile generale pentru acordarea sumelor cuvenite în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Valoarea creditului este de până la 90% din valoarea sumei calculate conform adeverinţei. Fondul de Garantare a Creditului Rural şi Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri garantează 80% din valoarea creditelor acordate de bancă.

APIA recomandă celor interesaţi să îşi aleagă creditorul numai după un studiu atent al condiţiilor de creditare impuse de fiecare bancă, pentru a obţine condiţiile de creditare cele mai avantajoase şi care se potrivesc cel mai bine profilului exploataţiei sale. Opţiunea de a solicita creditul aparţine integral fermierului.

Cuantumul plăţilor naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, la specia ovine/caprine este de 40,8 lei/cap animal, iar la specia bovine este de 500 lei/cap animal. 

Sursa: Cuget Liber

Guvernul a aprobat, în şedinţa de miercuri, o hotărâre prin care suplimentează sprijinul financiar destinat crescătorilor de animale, a anunţat purtătorul de cuvânt al executivului, Andrei Zaharescu.

"Guvernul a aprobat o hotărâre prin care se suplimentează sprijinul financiar în anul 2012 producătorilor agricoli - persoane fizice sau juridice - care deţin, cresc şi exploatează animale de producţie din specia ovine/caprine, identificate şi înregistrate în sistemul naţional", a detaliat Zaharescu, după şedinţa de guvern.

El a precizat că sprijinul financiar se acordă crescătorilor de animale pentru menţinerea competitivităţii pe piaţa Uniunii Europene.

Cuantumul plăţii naţionale directe complementare în sectorul zootehnic în acest an este în valoare unitară de 40,8 lei pe cap de ovină, caprină, iar suma totală alocată prin această hotărâre este de 350.880.000 lei şi se încadrează în plafonul maxim garantat pentru România.

De asemenea, Guvernul a adoptat o hotărâre prin care stabileşte cuantumul plăţii naţionale directe complementare în sectorul zootehnic pentru specia bovine în 2012.

Prin hotărârea adoptată de guvern se reglementează sprijinul financiar aferent cererilor depuse în 2012 de producătorii agricoli, care cresc bovine. Suma este în valoare de 500 de lei pe cap de bovină, iar suma totală alocată este de 793.521.000 de lei.

Sursa AGERPRES

Pagina 3 din 3
Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti