reclama youtube lumeasatuluitv
update 14 Jun 2019

Afacere de succes cu lapte de capră, doi tineri vrânceni și-au făcut fermă cu rasa Carpatina

În satul Muncelu, localitatea Străoane, județul Vrancea, doi tineri visători, soț și soție, au visat anul trecut la o fermă de capre, iar anul acesta visul a devenit realitate. Marius și Alexandra Cazacu au în acest moment un efectiv de cca 120 de capre Carpatina, iar în viitorul apropiat, cu mult curaj, vor să depășească un număr de 250 de capre cu lapte, dar și să își deschidă o făbricuță de preparare a brânzeturilor.

Au început cu 80 de animale

Ferma de capre LactoRam are ca principal obiectiv producerea de produse lactate de capră 100% naturale, dar și comercializarea laptelui în starea lui naturală. Mica fermă a prins viață în anul 2018 dintr-o pasiune mai veche față de natură, aer curat, mâncare sănătoasă și animale, în mod special. „Mai exact, în luna ianuarie a anului 2018 ne-am hotărât să pornim pe acest drum, astfel încât într-o săptămână am cumpărat un vechi adăpost de vaci, împreună cu terenul aferent, dar și 80 de capre din rasa Carpatina, în satul Muncelu, la 5 km de orășelul Panciu, din județul Vrancea. Am pornit la drum cu 5.000 de euro, o bună parte din aceștia împrumutați, dar totul a mers ca pe roate și cu ajutorul domnului primar al localității, Vasile Zbarciog“, ne spune tânărul fermier.

Media pe fermă – 1,2 l/z

rasa de capre carpatina muls

Cei doi tineri încrezători au pornit cu dreptul într-o astfel de activitate, Marius, fiind absolvent al Facultății de Zootehnie, iar soția sa absolventă a Facultății de Horticultură, din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași, promoția 2016. „Practic, am ajuns inevitabil la celebra zicală: «Teoria ca teoria, pe noi practica ne omoară», fiind obligați în timpul studiilor să învățăm rapid și din mers lucrurile necesare administrării unei ferme zootehnice. Cu toate acestea, pot spune că ne-am descurcat deoarece în primul an am avut 60 de capre cu lapte, care îmi dădeau o producție medie pe cap de animal de 1.2 l/lapte/zi. Legat de produse, acestea sunt preparate de soția mea, iar anul trecut am ales să comercializăm telemeaua, cașul proaspăt, urda, o brânză frământată din lapte prins și lapte dulce cu diferite condimente, precum și laptele proaspăt crud, urmând ca în acest an să adăugăm și alte produse noi în «meniu». Distribuția produselor o facem pe comandă în orașul Panciu și localitățile limitrofe“, ne spune Marius.

Anul acesta cei doi au un efectiv de 125 de capre, din care 100 sunt pentru lapte, 3 țapi sunt Carpatini cu certificate de origine, iar restul tineret. Sistemul de furajere este unul diversificat și bogat, adaugă Marius Cazacu. „Sistemul de furajare pe timp de stabulație sau pe timp de iarnă se efectuează la iesle cu lucernă, borceag, fân de bună calitate, plus porumb boabe administrat în două tainuri, iar pe timp de vară caprele ies la pășunat pe o suprafață de 13,5 hectare/pășune, concesionată într-o zonă de deal cu o varietate foarte bună de plante, ideal pentru acest tip de animale, plus tainul pe care îl primește fiecare căpriță, în funcție de performanțele proprii, pe standul de muls“, mai adaugă micul fermier.

Următorul pas: o făbricuță de preparare a brânzeturilor

O astfel de afacere poate să difere ca investiție, în funcție de fiecare persoană în parte, precizează fermierul vrâncean. „Noi am ales să investim atât în confortul și în ușurarea muncii noastre, cât și în calitatea produselor, prin intermediul diferitelor utilaje. Pentru cei care doresc pe viitor să investească într-o fermă de capre le pot spune că întotdeauna va fi loc pe piață și pentru produsele din lapte de capră, mai ales că cerințe pentru produse naturale și de bună calitate există… doar trebuie să se înarmeze cu răbdare și să depună suflet în ceea ce fac. Legat de ce vom face noi în continuare, pot spune că avem planuri mari pe viitor deoarece vrem să ajungem la un total de 250 de capre cu lapte și să deschidem o făbricuță de preparare a brânzeturilor.  Suntem conștienți că toate le vom face prin forțe proprii, dar și cu răbdare și putere de muncă dată de la Dumnezeu“, a încheiat Marius Cazacu.

Adio ciobani? Stâna Dintre Vii vrea să iasă la liman prin automatizare

Înainte de ’89, Ionel Constantin a cochetat cu agricultura și horticultura. Ulterior a încercat cu o microfermă de suine, la care a renunțat încă din anii ’90. Următoarea încercare a fost o fermă de vaci de lapte Holstein. Dar prețul mic de vânzare către procesatori și subvențiile destul de mici au făcut activitatea nerentabilă. Nu a stat pe gânduri… a vândut vacile și a înființat o stână de capre metiș… Apoi a luat o pauză de repoziționare și analiză. Problema forței de muncă îl face pe fermier să jongleze pe viitor între oi și capre sau poate să continue în sistem mixt. Și totul se petrece în localitatea natală Cotești din județul Vrancea.

A început aventura cu o fermă de capre

Ionel Constantin este născut în satul Budești, comuna Cotești, județul Vrancea, dar după terminarea școlii a plecat la Focșani. Până în anul 1990 a lucrat pe un post de strungar la ISEH Focșani, până când fabrica a luat foc și a fost disponibilizat. După un timp s-a privatizat, ocupându-se cu o activitate de comerț și având un stand în Hala Centrală a orașului. Între timp, se ocupa de agricultură, pomicultură și viticultură, aceasta fiind doar o ocupație secundară, pe lângă cea de comerț. Ulterior a încercat cu o microfermă de suine, la care a renunțat încă din anii ’90, când consumul intern de carne de porc era în scădere. Următorul pas a fost o fermă de vaci de lapte. Astfel, a început cu 20 de vaci Holstein, iar în doi ani a ajuns la un efectiv de 30 de vaci de lapte din aceeași rasă. Laptele era în mare parte vândut către marii procesatori, dar prețul mic de vânzare către aceștia și subvențiile destul de mici, corelate cu incapacitatea de a crește efectivul de animale, au făcut activitatea nerentabilă.

Pe fondul popularizării consumului de lapte de capră a decis să vândă vacile și să înființeze o stână de capre, mai ales că domnul Constantin a avut și în copilărie astfel de animale, care i-au fost dragi de atunci. „De altfel, el este un autodidact și avea deja un bagaj impresionant de informații despre beneficiile consumului acestui tip de lapte. Începutul a fost cu animale metiș, care au fost cumpărate în lot, ulterior prin selecție, dar și cu ajutorul achiziționării unui țap de rasă pură Saanen. A continuat însă să dețină și capre metiș, acestea având anumite avantaje. Ferma de capre a fost gândită ca un sistem integrat și tradițional de creștere. Astfel, pe timpul iernii ele erau aduse în ferma din sat, în stabulație, unde erau hrănite cu fân, lucernă, coceni de porumb și cereale, iar pe timpul verii erau duse la o stână de vară, pentru un păscut tradițional. Așadar animalele se mută tipic de două ori pe an, în primăvară în zona montană, iar în perioada vară-toamnă către șes pe terenuri private sau concesionate“, ne spune Dan Cozma, consultantul proiectului Stâna Dintre Vii.

Distribuție direct de la ferma din sat

Dan adaugă că nu poate estima un cost concret al investiției deoarece nu a fost începută de la zero. „Partea de furajare era în mare parte făcută din timpul fermei anterioare, iar utilajele pentru îngrijirea părții vegetale erau deja deținute. În plus, terenurile erau în proprietate, la fel și locația de iarnă, iar o parte din terenurile pentru furaje sunt ale rudelor și nu percep arendă“, specifică Dan Cozma.

Distribuția produselor de la Stâna Dintre Vii se făcea în mai multe puncte, în funcție de produs. „Carnea se distribuia în mare parte direct de la ferma din sat, unde se sacrificau animalele. În perioada Paștelui se făcea în spațiul amenajat din cadrul pieței Moldova din Focșani, dar și prin livrări la domiciliu, pe comandă. Produsele lactate erau distribuite inițial și prin livrări la puncte fixe, ulterior, pentru că forța de muncă lipsea, nu se mai reușea respectarea unui program de livrare. În încercarea de a găsi venituri cât mai variante, am avut norocul să identificăm un cumpărător din Germania pentru coarnele de la țapi, pe care le folosea în artizanat. Din păcate pentru piei, în formă brută nu a fost găsit un cumpărător stabil“, mai adaugă acesta.

Ciobanii, pe cale de dispariție

Momentan cei doi sunt într-o perioadă de repoziționare și analiză, după ce în ultimii trei ani au avut o mare problemă cu identificarea forței de muncă. „Concret, nu reușim să mai găsim ciobani și, chiar dacă angajăm persoane fără experiență în oierit, tot avem probleme cu păstrarea lor. Totodată, pe piața produselor de lactate nu există o reglementare și verificare a producătorilor, astfel ne-am regăsit în situația în care concurăm cu intermediarii ce vindeau lactate contrafăcute drept produse 100% naturale de capră. Acest lucru ne forța să vindem sub prețul de producție, pe noi cei care cu adevărat vindeam produse din lapte de capră. Din cauza că forța de muncă lipsește, am redimensionat ferma la un număr de 60 de animale, ce pot fi ținute la stabulație și nu necesită decât o singură persoană pentru a fi îngrijite. În plus, facem trecerea de la capre la oi pentru că mieii au un preț mai bun și ajung să cântărească mai mult în perioada Paștelui Ortodox.

O altă problemă este concesionarea pășunilor de către primării, astfel ajungând să nu avem unde paște animalele deoarece a trebuit să arendăm terenul. Pe viitor încercăm să automatizăm cât mai mult și să fim mai puțin dependenți de forța de muncă umană. Încă jonglăm între oi și capre, dar, cel mai probabil, vom continua în sistem mixt. Acum efectiv am scăzut drastic numărul de animale, am renunțat la tot ce înseamnă promovare și vânzare în piețe și încercăm să reanalizăm piața, costurile și posibilitățiile de dezvoltare. Celor care doresc să se apuce de o astfel de fermă le sugerez să investească într-o automatizare cât mai completă posibil deoarece forța de muncă lipsește și există costuri foarte mari, dar și să încerce să se poziționeze pe o piață de nișă și, totodată, să aibă un contact strâns cu ceilalți producători și asociațiile de profil“, a încheiat Dan Cozma.

Beatrice Alexandra MODIGA

Rasa Saanen, rentabilă și în județul Teleorman

Rasa de capre Saanen a fost cea care l-a convins pe primarul comunei Seaca din județul Teleorman, Lucian Călin, să reinvestească în zootehnie. Acesta a renunțat în 2014 la ferma de vaci pe care o avea de mai multă vreme și a schimbat registrul orientându-se către o altă specie. Astfel, a mers în Franța, a achiziționat 20 de ieduțe din rasă pură și a pornit alături de familie pe un alt drum, unul despre care spune că este mai rentabil.

Capre aduse din Franța

Capre rasa Saanen

Pentru a începe o nouă afacere, Lucian Călin a mers în Franța pentru a achiziționa animale din rasă pură. „Investiția inițială a fost destul de mare. Am plătit 250 euro/iadă, dar pot spune că mi-am recuperat banii pentru că mai apoi am vândut ieduțele, nu am crescut atât de mult efectivul. Vând o ieduță cu 150 euro, pentru că le dau de mici, iar o capră cu 350-400 euro. În acest moment am 60 de capre, majoritatea din rasa Saanen, dar am câteva exemplare din rasa alpină franceză. În acest efectiv am 3 țapi, unul adus chiar din Franța, l-am cumpărat împreună cu cele 20 de ieduțe“, a declarat primarul.

Acesta susține faptul că rasa Saanen este rentabilă, are capre care îi asigură chiar și 7 litri de lapte/zi. I-am vizitat ferma înaintea Paștelui, iar la acel moment 45 de capre deja fătaseră. 7 dintre ele câte 3 iezi, 35 de câte 2 și doar 2 capre au fătat un singur ied. În total 52 de țapi și 38 de ieduțe. „Țapii fătați de capre mai bune îi opresc și îi vând pentru reproducție, restul îi vând pentru sacrificat, iar ieduțele le vând. În perioada Paștelui obțin 20-23 lei/kg, este un preț mulțumitor pentru mine pentru că nu investesc foarte mult în furajare, nu le dau concentrate, doar lucernă și porumb“, a mai adăugat Lucian Călin.

Furajare din sursă proprie și muls mecanic

Capre Saanen

În ceea ce privește furajarea, acesta a specificat faptul că le administrează hrană de 5 ori pe zi – dimineața grăunțe, după ce au fost mulse primesc prima masă de fân, la prânz iar fân, după-amiază a treia tranșă de fân, iar seara, atunci când sunt duse la muls, primesc iar boabe. „Eu cultiv 10 ha cu lucernă, deci le asigur furajarea din sursă proprie. Creșterea acestor capre nu diferă de creșterea caprelor din altă rasă, nu necesită îngrijire specială. Le îngrijesc, țin cont de vaccinurile recomandate și nu pot spune că sunt pretențioase. Le țin într-un spațiu deschis, dar în curte, nu pe câmp pentru că au ugerul destul de mare și trebuie să aibă un spațiu curat, amenajat pentru ele, astfel încât nu să se zgârie sau înțepe în mărăcini pe cine știe unde. Mulsul este mecanic, am un aparat cu două bidoane de inox și astfel pot mulge 4 capre în același timp. Am și sală de muls, dar încă nu am pus-o în funcțiune“, a punctat Lucian Călin. 

Întrebat de ce a renunțat la ferma de vaci în favoarea caprelor, primarul a precizat faptul că a ținut cont de cerința din piață pentru că atât prețul laptelui, cât și cel al brânzei de capră sunt mai mari decât cele obținute pentru laptele ori brânza de vacă. În acest moment vinde brânza de acasă, are clienți fideli, inclusiv din București, dar mai ales din comună, care știu că beneficiază de un produs de calitate.

iezi capre Saanen

Originară din Elveția, Saanen este una dintre cele mai apreciate rase de capre. Producția și calitatea laptelui sunt motivele pentru care mai este cunoscută și ca Holsteinul caprelor. Media de lapte/zi este în jur de 5 litri, iar pe durata lactației de 9 luni producția variază între 600 și 1.000 de litri, la nivel european înregistrându-se chiar și recorduri de peste 1.200 de litri. Față de alte capre, cele din rasa Saanen au capul mai mic, urechile îndreptate înainte, gâtul lung, ugerul mare sub formă de pară, bine dezvoltat. Capacitatea acestora de a se înmulți este destul de bună, la un efectiv de 100 de capre putându-se obține anual între 180-250 iezi.

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

În scopul ajutorării persoanelor cu dizabilități, asociația Betania a preluat ferma de capre de la Găgești

Asociația Betania își duce mai departe proiectele și continuă să se extindă. Astfel, de ceva vreme, Betania a preluat ferma de capre Bettine, care este un proiect social ce oferă diverse activități pentru persoanele cu dizabilități care, în acest fel, au primit o șansă la o viață normală. „Brânza cu suflet“ de la Găgești, din județul Vaslui, are o istorie de peste 10 ani, povestea începând în anul 2007, când fundația româno-olandeză „Noi și Voi“, cu sediul în Bârlad, a cumpărat grajdurile fostului CAP din această localitate, cu intenția de a construi o fermă de capre. Modelul de organizare a fermei, precum şi cel de preparare a brânzei este olandez, mai exact al fermei Bettine din Olanda.

Ferma Bettine – o rază de speranță

De activitățile de zi cu zi de la ferma Bettine, care se află la 150 km de Bacău, se ocupă o mână de oameni care, doar datorită pasiunii lor pentru acest domeniu, reușesc să facă față cu brio provocărilor. Emil Petcu este pedagog de recuperare, el fiind cel care realizează calendarul de activități pentru beneficiarii fermei și le oferă suport psihologic necesar; totodată, el se ocupă și de bunăstarea efectivului de capre. Sandu Coman este „omul bun la toate“, iar pentru tot ce ține de reparațiile electrice, precum și de dezvoltarea și renovarea spațiului locativ pentru efectivul de capre și soluțiile tehnice la diverse probleme care apar el este omul potrivit. În schimb, de prepararea „brânzei cu suflet“ se ocupă Ionica Pavel.

Teodora Damoc este responsabila fermei și cea care, zi de zi, se află aici cu cei care au fost mai puțin norocoși în viață, ducând mai departe acest proiect. „Istoria Asociației Betania implică aproape 25 de ani de proiecte în domeniul social, al educației și al economiei sociale, iar ferma de la Găgești pur și simplu s-a pliat pe ceea ce facem și, prin urmare, a devenit o parte a ceea ce înseamnă Betania. Pe viitor, ne gândim să folosim experiența obținută și să replicăm acest proiect și în județul Bacău, mai exact în comuna Sărata“, a precizat Teodora Damoc.

Ferma a fost creată ca un spațiu dedicat persoanelor cu dizabilități. Astfel, interacționarea cu animalele, implicarea în activitățile de zi cu zi sunt metode terapeutice; practic, este vorba atât de terapie asistată de animale, cât și de terapie ocupațională, ne specifică Teodora. „Această misiune este păstrată și acum, prin colaborarea cu rezidenții Locuinței Protejate din Găgești, unitate a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului (DGASPC) Vaslui. De asemenea, dorim să arătăm comunităţii că tinerii cu dizabilităţi pot să facă parte dintr-un proiect mai amplu şi pot contribui la crearea unui produs de calitate, aşa cum este brânza de capră, produsă la ferma Bettine. Aceşti tineri trebuie să fie recuperaţi şi integraţi în comunitate, iar prin proiectul nostru asta încercăm să facem. În acest moment sunt 11 tineri cu diferite dizabilități care beneficiază de activitățile de la fermă. Au astfel posibilitatea de a socializa, de a interacționa cu animalele și de a primi produse pentru activitățile la care iau parte, respectiv curățenie, hrănirea animalelor, plus multe altele“, mai adaugă aceasta. La fermă se găsesc aproximativ 48 de capre, rasa Saanen. Aceste animale sunt considerate drept cele mai productive pentru că dau cea mai mare cantitate de lapte, ne specifică responsabilul fermei. „La acestea se adaugă și cei trei țapi, toți cu certificat de origine, și noua generație, care sunt un efectiv de aproximativ 35 de ieduțe. Când am preluat ferma, adică acum câteva luni, efectivul de animale era de 50 capre“, mai spune Teodora.

Linie de muls, moară, atelier de prelucrare

Totul se întâmplă cu veniturile proprii ale fermei, precum și cu implicarea financiară a Asociației Betania, plus fonduri provenite din alte activități, respectiv donații și sponsorizări. Mai ales că absolut toate utilajele din cadrul fermei sunt moderne, iar întreaga linie de mulgere este automatizată și spațiul este mai mult decât suficient pentru efectivul de animale actual. În același timp, moara permite reducerea costurilor prin producerea de mixture furajere în regie proprie, ceea ce contribuie în mod clar la echilibrarea cheltuielilor. Practic, aici mintea și sufletul sunt un tot, iar rezultatele se văd în ochii clientului mulțumit.

„La ferma noastră se produce «brânză cu suflet», după cum recomandă produsul clienții noștri, care cunosc misiunea proiectului nostru. Gama noastră de produse conține brânză proaspătă și maturată, precum și o serie de delicatese precum brânză cu nucă, brânză în parafină, brânză condimentată cu usturoi sau cu mărar“, mai adaugă cea care zilnic se preocupă de mersul bun al activităților.

Biotehnici de reproducție

La Găgești se dorește o creștere treptată și, în același timp naturală, a numărului de animale și, implicit, o creștere a producției de lactate. „Este posibil ca pe viitor să diversificăm și produsele, dar încă nu putem preciza cu exactitate care vor fi noile oferte ale Fermei Bettine. Un alt obiectiv este acela de a reuşi să intrăm cu produsele noastre şi în băcăniile din această regiune a ţării, unde se comercializează produse artizanale şi naturale. În ceea ce privește efectivul de capre, ne-am propus să le înregistrăm ca fiind de rasă și să ne înscriem în Asociația Națională a Crescătorilor de Caprine din România – CAPRIROM. Acest fapt va duce în timp la diversificarea surselor de finanțare fiindcă vom putea vinde țapi cu certificate de rasă, care sunt căutați de către crescătorii de capre. Totodată, vom putea beneficia de serviciile oferite de această asociație în ceea ce privește măsurile tehnice privind ameliorarea genetică, folosind biotehnici de reproducţie, în mod deosebit inseminarea artificială. De asemenea, ne dorim foarte mult să creştem calitatea serviciilor oferite către cei 11 beneficiari, prin angajarea a încă unui psihopedagog care să vină în întâmpinarea nevoilor lor.“

Un brand local la Găgești

Teodora Damoc și o mână de oameni care se ocupă de acest proiect au descoperit că în această zonă sunt fermieri care au reuşit să dezvolte produse lactate de o calitate net superioară. În acest sens, aceștia s-au gândit că pot accesa fonduri prin care să poată construi un brand local pentru produsele din comuna Găgeşti şi să se asocieze într-o cooperativă agricolă. Totodată, se dorește consolidarea relaţiei pe care aceștia o au cu Liceul Tehnologic „Ghenuţa Coman“ din Murgeni, județul Vaslui. „În momentul de faţă avem elevi care îşi fac stagiul de practică la ferma noastră şi care în vară vor lua parte la o vizită de studiu în Olanda, la ferma Bettine. Ne propunem ca pe viitor specialiştii de la această fermă să organizeze workshopuri pentru elevii liceului tehnologic, prin care aceştia să afle metodele practicate în zootehnie de către fermierii olandezi.“

Per ansamblu, ferma Bettine este un proiect complex care atinge mai multe laturi ale societăţii și care, cu siguranță, este o rază de speranță a acestor oameni. „Pe de o parte, avem latura socială prin care ne dorim ca beneficiarii noştri să fie integraţi în comunitate şi să spargem aceste bariere pe care societatea le-a ridicat în ceea ce îi priveşte şi, pe de altă parte, avem partea economică prin care trebuie să dezvoltăm un produs calitativ, care să respecte standardele de igienă şi calitate impuse de autorităţi şi, nu în ultimul rând, de cerinţele clientului nostru. Proiectul reprezintă o reală provocare pentru asociația noastră, dar rezultatele înregistrate deja ne dau curaj și speranță că, în viitor, vom reuși să atingem obiectivele propuse“, a încheiat Teodora Damoc, responsabila fermei.

Beatrice Alexandra MODIGA

GALERIE FOTO

  • Publicat în Social

Scrapia și alte forme de encefalopatii spongiforme transmisibile (EST) la micile rumegătoare

CE ESTE ESTE SCRAPIA?

Scrapia este o boală degenerativă și fatală, care afectează sistemul nervos central al oilor și caprelor. Boala este asociată cu prezența unor proteine anormale, denumite prioni și face parte dintr-un grup de afecțiuni neurologice cunoscute sub denumirea de encefalopatii spongiforme transmisibile.

SURSE DE INFECȚIE:

Boala este produsă de un agent infecțios care pare că se transmite de la oaie la miel și de la capră la ied, precum și la alte oi sau capre. Modul în care se transmite de la o oaie sau capră la o alta oaie sau capră nu este cunoscut pe deplin, dar lichidele fetale, placenta sau alte țesuturi probabil că răspândesc agentul pe pășuni sau în exploatație în timpul fătării. Dupa fătare, mâncarea placentei de către oaie sau capră nu trebuie permisă.

Boala poate să apară și în urma consumului accidental de făinuri proteice de origine animală de către ovine și caprine – suplimentele furajere contaminate, mineralele proteice de origine animală, făină de carne, oase, sânge, organe rezultate în urma prelucrării cadavrelor, produselor și subproduselor de bovine, ovine, caprine infectate.

CUM SE SUSPECTEAZĂ?

Poate fi suspectat cu EST/scarpie orice animal viu sau sacrificat sau mort care prezintă sau a prezentat tulburări nervoase sau de comportament sau o deteriorare progresivă a stării generale asociată cu o degradare a sistemului nervos central și pentru care informațiile adunate pe baza examinării clinice, a răspunsului la tratament, a examinării post-mortem sau a analizelor de laborator ante-mortem sau post-mortem nu permit stabilirea unui diagnostic alternativ.

Există adeseori o schimbare a temperamentului sau comportamentului animalului cu câteva săptămâni înaintea apariției semnelor clinice specifice. În majoritatea cazurilor, animalele vor prezenta o combinație de semne, dar nici un semn nu poate fi privit ca o indicație sigură a prezenței scrapiei. Scrapia poate fi suspectată la orice oaie sau capră care prezintă semne nervoase și modificări în comportament.

Daca nu cunoasteți cauza modificării stării de sănătate a animalului și aveți indoieli, trebuie anunțat imediat medicul veterinar de liberă practică imputernicit, care își desfășoară activitatea în raza dumneavostră pentru continuarea investigațiilor.

Pntru mai multe detalii accesați link-ul de mai jos:

GHID PRACTIC pentru: fermieri si detinatori de animale din speciile ovine si caprine, precum si pentru medici veterinari de libera practica imputerniciti si tehnicieni (pdf)

Sursa: ansvsa.ro

APIA demarează plata în avans pentru fermierii care au solicitat sprijin cuplat în sectorul zootehnic pentru speciile ovine și caprine

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că începând de joi, 1 noiembrie 2018, demarează plata în avans pentru fermierii care au solicitat sprijin cuplat în sectorul zootehnic pentru speciile ovine și caprine, în Campania 2018.

În conformitate cu prevederile art. 5 din Hotărârea de Guvern nr. 783/2018 privind stabilirea pentru anul 2018 a cuantumului per hectar al plății unice pe suprafață, al plății redistributive și a intervalelor de suprafață pentru care se acordă aceasta, al plății pentru practici agricole benefice pentru climă și mediu, al plății pentru tinerii fermieri și a plafonului aferent schemei de sprijin cuplat pentru speciile ovine/caprine, plafonul aferent schemei de sprijin cuplat în sectorul zootehnic pentru speciile ovine/caprine este de 56.100 mii euro.

Cuantumul pentru plata avansului este de 11.1815 euro/cap la cursul de schimb valutar de 4,6638 lei pentru un euro, stabilit de către Banca Centrală Europeană la data de 28 septembrie 2018.

Sursa: apia.org.ro

VEȘTI BUNE PENTRU FERMIERI! A fost aprobat cuantumul plăților pe suprafață și a plafonului pentru sprijinul cuplat la ovine/caprine

În ședința de Guvern din 4 octombrie 2018 a fost aprobată hotărârea privind stabilirea pentru anul 2018 a cuantumului per hectar al plăţii unice pe suprafaţă, al plăţii redistributive şi a intervalelor de suprafaţă pentru care se acordă aceasta, al plăţii pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu, al plăţii pentru tinerii fermieri și a plafonului aferent schemei de sprijin cuplat pentru speciile ovine/caprine.

Prin adoptarea prezentei HG, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) va putea acorda începând cu 16 octombrie 2018 plăţi în avans în cadrul schemelor de plăţi directe din sectorul vegetal și zootehnic într-un procent conform reglementărilor comunitare în vigoare la data efectuării plăţilor în avans.  

Precizăm că plățile prevăzute în actul normativ se acordă potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020, în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru anii 2018 şi 2019.

Prin acest act normativ au fost aprobate cuantumurile pentru plățile directe în sectorul vegetal, respectiv schema de plată unică pe suprafaţă (102,5 euro/ha), plata redistributivă pentru intervalele între 1 ha și 5 ha, inclusiv (5 euro/ha) și peste 5 ha şi până la 30 ha, inclusiv (50,3 euro/ha), plata pentru înverzire (58,2 euro/ha) și plata pentru tinerii fermieri (25,8 euro/ha). Aceste cuantumuri se pot majora sau diminua pentru încadrarea în plafonul financiar alocat, pe baza suprafețelor determinate.

Pentru speciile ovine/caprine, plățile directe pentru schema de sprijin cuplat au un plafon alocat de 56.100.000 euro.

Cuantumurile pentru plățile directe se calculează de către APIA prin raportarea plafoanelor la suprafețele determinate și la efectivul de animale eligibile.

Începând cu data de 1 decembrie 2018, APIA va efectua plățile corespunzătoare diferenței între plafonul financiar al fiecărei scheme prevăzute în prezentul act normativ și cuantumul calculat și acordat în avans în condițiile îndeplinirii de către beneficiari a tuturor criteriilor de eligibilitate.

Plățile se fac în lei, utilizând cel mai recent curs de schimb valutar stabilit de Banca Centrală Europeană anterior datei de 1 octombrie 2018 și publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C (4,6638 lei).

Aplicarea prevederilor prezentului act normativ va permite beneficiarilor plăților să-și elaboreze propriul plan de afaceri și programul de dezvoltare pe termen scurt, în condițiile cunoașterii nivelului sumelor pe care urmează să le primească.

Acordarea de plăţi în avans începând cu data de 16 octombrie 2018 va asigura fermierilor capitalul financiar necesar pentru derularea la timp și în cele mai bune condiții a activităţilor specifice agriculturii.

Măsuri de prevenire a apariției pestei micilor rumegătoare

Primul focar de Pestă a Micilor Rumegatoare din Uniunea Europeană a fost confirmat în Bulgaria în data de 23 iunie a acestui an, urmat de confirmarea altor noi focare în 28 iunie și 9 iulie. Din data de 9 iulie și până la data prezentei nu a mai fost confirmat un alt focar de boală în Bulgaria.

Pesta micilor rumegătoare este o boală virală gravă, care nu afectează omul, dar afectează rumegătoarele mici, respectiv ovinele și caprinele. Boala se transmite în principal prin contact direct. Mortalitatea în cazul animalelelor infectate poate ajunge la 70%. În România nu evoluează această boală, având statut de țară liberă de pesta micilor rumegătoare.

Pentru a păstra acest statut, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor ANSVSA a întreprins acțiuni de prevenire a introducerii virusului acesti boli în România:

A transmis în teritoriu note de serviciu, care s-au concretizat prin organizarea de întâlniri cu părțile implicate și interesate, întâlniri care au vizat:

-  informarea medicilor veterinari cu atribuții specifice, a operatorilor economici și a tuturor persoanelor implicate în activitatea de comerț cu rumegătoare din Bulgaria sau cu rumegătoare care tranzitează Bulgaria;

 - intensificarea acţiunilor de supraveghere pasivă, în special în judeţele din sudul ţării;

 - instruirea medicilor veterinari cu privire la recunoașterea semnelor clinice de boală în conformitate cu specificațiile Organizației Mondiale de Sănătate Animală (OIE);

 - întărirea controalelor în punctele de trecere la frontieră în ceea ce privește transporturile  de rumegătoare din Bulgaria și Turcia, având în vedere că  ultimele animalele la care s-a confirmat boala nu prezentau semne clinice, confirmarea făcându-se în baza investigațiilor de laborator.

De asemenea, specialiștii din cadrul Autorității de la nivel central s-au întâlnit cu cei din cadrul Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală pentru a analiza situația epidemiologică din Bulgaria și pentru a stabili măsurile adecvate pentru  supravegherea și diagnosticarea acestei boli.

În data de 21 august este convocată o instruire prin videoconferință cu reprezentanții tuturor DSVSA județene pe acest subiect, urmând ca, în scurt timp să fie organizat un excercițiu de simulare pentru pesta micilor rumegătoare.

Comisia Europeană a adoptat în 04.07.2018, Decizia (EU) 2018/954 de stabilire a anumitor măsuri de protecție pentru prevenirea răspândirii pestei micilor rumegătoare în Bulgaria.

ESTE INTERZISĂ EXPEDIEREA/ACHIZIȚIONAREA din BULGARIA din comunele enumerate mai jos, de rumegătoare mici și material seminal, ovule și embrioni de la rumegătoare mici și introducerea acestora pe teritoriul României:

  • Comunele Bolyarovo și Elhovo din regiunea YAMBOL.
  • Comunele Sredets, Sozopol, Primorsko, Malko Tarnovo și Tsarevo din regiunea BURGAS.

ANSVSA precizează că ambele regiuni se află în apropierea graniței Bulgariei cu Turcia.

Pe această cale, ANSVSA solicită operatorilor economici din România implicați în activitatea de comerț cu rumegătoare să acorde maximă atenție instrucțiunilor transmise de ANSVSA prin intermediul DSVSA județene, pentru a își proteja efectivele  de rumegătoare mici de această boală.

Orice suspiciune de boală trebuie notificată în cel mai scurt timp DSVSA județene.

*Detalii privind pesta micilor rumegătoare se pot regăsi accesând link:

http://www.ansvsa.ro/sanatate-bunastare-si-nutritie-animala/sanatatea-animalelor/boli-ovine/

Despre proiectele IBNA: Proiectul „CAPRIPLUS“

„Realizarea de lapte materie primă și produse lactate de capră îmbogățite în acizi grași polinesaturați, folosind ingrediente locale“ (2016-2018)

Acest proiect este de tip PTE (transfer la agentul economic); conform condițiilor de finanțare, aceste proiecte sunt derulate de către un operator economic (care coordonează proiectul) împreună cu un institut de cercetare, care valorifică (prin transferul de soluții tehnice către mediul economic) rezultate ale unor cercetări anterioare. În cazul proiectului CAPRIPLUS, finanțat de către UEFISCDI, prin contractul 26PTE/2016, consorțiul este format din SC Conțești – Agricultură – Industrie – Comerț SRL din Conțești, județul Dâmbovița (http://agrivalahia.ro), Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – IBNA Balotești (www.ibna.ro) și USAMV București, Facultatea de Zootehnie (http://www.zootehnie.ro/).

Înscris pe coordonatele politicii IBNA Balotești de a veni permanent în sprijinul fermierilor cu soluții la noile tendințe și provocări ale sectorului creșterii animalelor, proiectul CAPRIPLUS a fost generat de cercetări anterioare ale institutului, realizate prin proiecte naționale și internaționale (PUFA-RUM, FP7 SOLID, PN-II COFSOLID), pe care institutul le-a inițiat ca răspuns la solicitările de soluții tehnice îndreptate spre îmbunătățirea calității produselor animale, în acest caz – laptele de capră.

În multe părți ale lumii, inclusiv în România, unde sectorul creșterii caprinelor a fost relansat, laptele de capră și subprodusele derivate din acesta joacă un rol important pe plan economic și social. Proiectul CAPRIPLUS are ca punct de plecare conceptul potrivit căruia calitatea grăsimii din lapte, respectiv conținutul în acizi grași polinesaturați, în special CLA și raportul omega 6: omega 3, poate fi influențată prin furajare. În acest sens, proiectul vizează obținerea de lapte materie primă și produse lactate din lapte de capră cu valoare adăugată, respectiv realizarea de produse lactate premium, ce se încadrează într-un segment de piață care este încă în creștere. Etichetarea „îmbogățit natural în acizi grași polinesaturați“/„în CLA“ sau „în omega 3“ aduce evidente avantaje comerciale pe o piață a produselor lactate din ce în ce mai saturată.

Pe lângă identificarea și testarea unei soluții tehnice (strategie de furajare) fezabile, problemele pe care proiectul își propune să le rezolve sunt multiple: costul de producție al produselor premium este mai ridicat (trebuind să fie identificat pragul de rentabilitate – inputuri versus rezultate); strategiile de furajare trebuie să fie aplicabile pe termen lung; produsele premium trebuie furnizate în ritm constant (pentru a putea dezvolta o strategie de produs); o proporție mai ridicată de grăsimi nesaturate poate induce scăderea timpului de raft (oxidare mai rapidă, ce trebuie contracarată); este obligatoriu ca furajarea specială să nu antreneze modificări organoleptice nefavorabile sau să afecteze caracteristici tehnice relevante pentru procesarea laptelui (randament etc.).

Pe lângă adaptarea rasei Murciano-Granadina din Spania la condițiile din țara noastră, acțiune inițiată acum 3 ani, beneficiarul proiectului, Contești Agricultura Industrie Comerț (AGRIVALAHIA), vizează și lansarea de noi produse lactate, precum și consolidarea capacității de inovare în domeniul său de activitate (agricultură/zootehnie). Obiectivele derulării proiectului sunt atât diversificarea producției, obținerea de valoare adăugată, cât și creșterea eficienței economice prin inovare etc.

În ceea ce privește obiectivele IBNA, tehnologiile de manipulare a profilului de acizi grași din lapte și implicit din produsele lactate, vor fi validate nu doar la nivel de laborator (etapă realizată deja de către IBNA Balotești), ci și în mediul industrial, mai precis în ferma zootehnică a firmei Contești Agricultura Industrie Comerț, în condiții de practică zootehnică.

Pentru informații tehnico-științifice puteți contacta pe dr. Cătălin Dragomir (IBNA, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.); pentru informații asupra proiectului puteți contacta pe ing. Constantina Cozmaciuc (CAIC, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.). De asemenea, puteți vizita pagina web a proiectului: http://agrivalahia.ro/?page_id=95

Mihaela Hăbeanu, Cătălin Dragomir, Smaranda Toma

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală (IBNA)

Stână de capre cu un efectiv de 300 capete, după 5 ani de trudă

Petrilă Dorel are 46 ani și este din satul Toporăști, comuna Pungești, județul Vaslui. De profesie este tehnician veterinar și inginer agronom, iar în prezent predă la un liceu tehnologic din localitate. Acesta, prin asociere cu mai mulți fermieri (în urmă cu 5 ani au început cu 1-2 capre de fiecare asociat în parte), a ajuns în acest moment la un efectiv de 300 de capre metiș. La ora actuală, acesta face ameliorare cu țapi din rasa Sannen, o rasă mixtă cu infuzie de sânge nobil.

Din necesitate pentru… caprine

– Cum v-a venit ideea să vă faceți o stână de capre?

– Din necesitate la acea vreme, am cumpărat două capre să am lapte pentru copii. Am început să le îndrăgesc și eu, veterinar fiind; pe lângă faptul că sunt și inginer agronom, am știut beneficiile aduse de capre și am început să mă dezvolt în acest domeniu, atât de solicitant și frumos în același timp.

– De unde pasiunea aceasta pentru zootehnie, de ați mers atât de departe?

– Copil de țăran, născut și crescut la țară, cu animale-n curte și mai apoi studiind pentru a deveni veterinar, am început inevitabil să-mi placă acest domeniu, respectiv acest stil de viață... știu că tata a reușit să ne țină la școală, pe mine și pe frații mei, cu ajutorul animalelor. Am bine întipărite în minte, cum ne povestea tata, tot felul de întâmplări de când era el copil și mergea bunicul lui la „jidan“ să împrumute bani, iar prima întrebare a jidanului era: „ Ai bălegar în curte?“. Dacă zicea „da“, primea bani împrumut, dacă răspunsul era „nu“, nu dădea jidanul bani, că zicea că „n-ai să-i dai înapoi“. Deci, animalele au fost dintotdeauna o garanție, o bază materială. De altfel, erai om gospodar dacă aveai animale. Vorba străbunilor – „cu animale scoți sărăcia din ogradă“ este valabilă și-n ziua de azi.

„Propriul meu stăpân“

ferma de capre 2

– Care este povestea dvs.? Cât de greu v-a fost să evoluați?

– Nu pot spune că mi-a fost greu, deoarece am făcut ceea ce mi-a plăcut. Am ales să fac ceva în țară decât să aleg „calea pribegiei“, adică să merg în străinătate să muncesc pentru alții. Mi-am zis că mai bine muncesc pentru mine, fiindu-mi „propriul meu stăpân“. Totodată, am ales să dorm liniștit în patul meu, lângă nevastă și copii.

– Ce efective de capre și ce planuri de viitor aveți?

– Superstiție ca-n orice domeniu, numărul niciodată nu se spune, dar vă zic că sunt în jur de 300 de capre. Anul acesta am de gând să mă extind deoarece nu m-am gândit să mă plafonez la un număr anume, mai ales că am luat o anumită porțiune de teren în arendă. Anul trecut am înființat 12 ha cu lucernă, iar anul acesta doresc să însămânțez 15 ha cu ovăz pentru cosit și balotat. Totodată, mai însămânțez și 7-8 ha cu porumb. În ultima perioadă am achiziționat o moară, iar pe viitor doresc să achiziționez un tanc de răcire a laptelui de 1.000 l și 4 aparate de muls, pentru a-mi ușura munca.

– Procesare faceți? În ce constă modul de pre­gătire a laptelui de capră în ferma dvs.?

– Nu fac procesare… deocamdată! Dacă o să găsesc înțelegere și la ceilalți fermieri o să ne gândim pentru viitor să deschidem o linie de procesare tot cu fonduri europene, să vedem cum o să facem să închidem „cercul“ de producție, procesare și desfacere.

– Dar modul de distribuire a acestuia?

– Am avut contract cu un procesator care venea la două zile și prelua laptele, care era ținut într-un tanc de răcire închiriat, dar „a căzut business-ul“. Anul acesta o să fac eforturi să-mi achiziționez un tanc propriu.

– Cu câte persoane v-ați asociat și cum vă descurcați în acest moment?

– Suntem 4 persoane în sat care am pus laptele în comun și am livrat la același procesator. De asemenea, încurajăm cât putem mai mulți fermieri pentru a ne asocia, fiind conștienți de faptul că avem numai de câștigat.

Gestația și fătarea caprelor – priorități

– În sezonul rece au loc gestația și fătarea caprelor. Cum vă ocupați de acestea?

– Fiind o afacere de familie, atât eu, copiii, cât și nevasta am ajuns să fim toți specializați. Astfel, suntem mereu între ele, aproape că le știm pe fiecare-n parte.

– Ce alimentație folosiți în această perioadă rece?

– Am avut în jur de 5.000 de baloți lucernă, 10 tone porumb boabe, 1.000 baloți fân de coastă de bună calitate. Celor care fată le separ și le dau și câte 1 kg de boabe porumb/zi, 30 baloți de lucernă a câte 30 kg balotul și 10 baloți de fân.

– Cum vedeți problemele care există privind modul de procesare și de valorificare a laptelui de capră?

– Problema este că există procesatori puțini pe piața din zona Moldovei, dar și prețuri mici pe litru de lapte, respectiv de 1,65 lei. Consider că și noi, fermierii, suntem vinovați că nu ne asociem deoarece altfel am negocia prețul pe o cantitate mare de lapte. De altfel, munca cea mai grea este cea cu omul deoarece este greu în a-l convinge că împreună, uniți, vom fi mult mai productivi și eficienți.

– Ce soluții sugerați?

– Interesantă întrebare, cui să-i sugerez soluții? Intervine cineva să influențeze prețul? Nimeni… Eu vând cu 1,65 lei/litru, ca să se înțeleagă…, iar în supermarket este 7 lei/litrul, trageți dvs. concluziile! Cum spuneam, asocierea și investirea în procesare sunt soluții eficiente!

Beatrice Alexandra Modiga

Evaluarea noninvazivă a calității carcaselor la ovine și caprine prin metoda ecografică

Carnea de ovine și de caprine este cu precădere consumată de țările asiatice și câteva țări europene cu tradiție în creșterea acestora ca Spania, Franța, Anglia, Cehia, Grecia, Italia, dar și România. În țara noastră, de exemplu, capra este popular cunoscută ca vaca săracului, fiind ușor de întreținut în sistem tradițional de micii fermieri datorită puterii mari de adaptabilitate în condiții rustice, pe pășunile și izlazurile marginale, cu o bună rezistență la îmbolnăviri în clima secetoasă. Ovinele sunt crescute de două milenii pe aceste meleaguri, iar transhumanța încă se mai practică în zona Sibiului, Branului, Brașovului.

evaluare evaziva animale

Evaluarea calității cărnii la ovine și caprine în vederea atingerii atributelor genetice importante pentru selecție și reproducție se poate efectua prin utilizarea unei tehnologii noi, moderne, noninvazive, metoda cu ultrasunete sau ecografică. Această metodă este eficientă, rapidă și în conformitate cu noile reglementări europene care încurajează reducerea numărului de animale sacrificate în scop experimental, constituind o alternativă pentru clasificarea și aprecierea calității carcaselor la caprine și ovine. Metoda ecografia a fost utilizată pentru prima oară în România la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – IBNA Balotești, unde s-a efectuat un studiu comparativ între metoda clasică prin sacrificare și cea ecografică, măsurătorile fiind efectuate cu un ecograf Echo Blaster 64 echipat cu sonda LV 7.5 65/64, TELEMED ultrasound medical systems. În urma studiului s-au obținut corelații mari între măsurătorile pe carcasă și cele ecografice: cantitatea de carne din jigou a fost foarte strâns corelată cu suprafața ochiului de mușchi Longissimus Dorsi (0.90), cu profunzimea mușchiului LD (0.76) și perimetrul mușchiului LD (0.85). Imaginile au fost înregistrate și analizate cu un software Echo Wave II 1.32. Animalele pot fi analizate in vivo, fără a fi necesară sacrificarea lor în vederea obținerii de informații referitoare la cantitatea și calitatea producției de carne. Indivizii analizați sunt contenționați în poziție corectă, astfel încât coloana vertebrală să fie dreaptă. Măsurătoarea se efectuează în zona lombară, la nivelul mușchiului Longissimus Dorsi (LD), între a 3-a și a 4-a vertebră lombară și în dreptul celei de a 12-a coaste, situate perpendicular pe coloana vertebrală la 5 cm distanță de aceasta. Între cele două puncte de măsurare se află o pondere importantă a mușchiului LD, care ne oferă informații prețioase și exacte cu privire la cantitatea și calitatea cărnii în carcasă. Parametrii ecografici vizați sunt grosimea stratului de grăsime subcutanată, profunzimea mușchiului LD, suprafața ochiului de mușchi LD și perimetrul mușchiului LD. Aceste măsurători sunt înregistrate în timp real prin imaginea ecografică și de aceea putem spune că este o metodă rapidă și eficace de obținere a parametrilor ecografici. Se pot efectua de timpuriu în viața animalului, începând de la o vârstă fragedă după înțărcare. Astfel, putem lua rapid decizia de a selecționa sau nu indivizii analizați fără a mai aștepta o perioadă mai lungă de testare, care este costisitoare și presupune și sacrificarea animalelor. Metoda ecografică ne permite astfel selecția indivizilor valoroși, utilizarea lor la reproducție, transmițând calitățile superioare la descendenți.

Cristina LAZAR

Revista Lumea Satului nr. 9, 1-15 mai 2017 – pag. 36

Saanen sau „Holsteinul caprelor“, rasa care poate asigura profit fermei

Creșterea caprelor pentru lapte poate reprezenta una dintre cele mai profitabile investiții în zootehnie, mai ales dacă ne gândim la faptul că cerințele pentru produsele lactate sunt destul de mari, iar prețurile pe măsură. Însă, pentru ca investiția să renteze, atenția principală trebuie acordată alegerii rasei. În ultimii ani, mai mulți fermieri din țară s-au orientat către rase care le-au asigurat profituri considerabile colegilor europeni. O astfel de rasă este Saanen, iar unul dintre fermierii care a mizat pe productivitatea ei este Vasile Lungu din județul Iași.

Caracteristicile rasei

Originară din Elveția, Saanen este una dintre cele mai apreciate rase, producția și calitatea laptelui fiind motivele pentru care mai este cunoscută și ca Holsteinul caprelor. Media de lapte/zi este în jur de 5 litri, iar pe durata lactației de 9 luni producția variază între 600 și 1.000 de litri, la nivel european înregistrându-se chiar și recorduri de peste 1.200 de litri.

Dacă atunci când este vorba despre producțiile de lapte caprele Saanen se diferențiază clar față de alte rase, atunci când vine vorba despre caracteristicile fizice diferențele nu sunt atât de evidente. Au părul scurt și mătăsos, în nuanțe de crem sau alb, capul este adesea fără coarne, gâtul lung și corpul alungit. Ugerul, cu mameloanele bine dezvoltate, este sub formă de pară și direcționat un pic înainte. Greutatea unei femele este cuprinsă între 50-65 kg, în timp ce masculul poate cântări chiar și 80 kg. De ase­menea, caprele Saanen rentează și din punctul de vedere al fertilității deoarece au capacitatea de înmulțire ridicată, de la 100 de capre putând rezulta anual între 180-250 de iezi.

Rasă de bază la Astra Trifești

Activitatea vastă din domeniul agricol a domnului Vasile Lungu a făcut ca în sectorul zootehnic să crească mai multe specii de animale. Dacă la bovine, porcine sau ovine a mizat pe încrucișări pentru obținerea metișilor de carne, la capre a mizat întocmai pe rasa Saanen. În prezent deține aproximativ 450 de capre, dintre care 350 adulte și 100 tineret. Pentru că fermierul lucrează și o importantă suprafaţă de teren agricol, furajarea o poate asigura fără costuri prea mari. În ceea ce privește îngrijirea caprelor, acesta ne-a declarat că nu necesită atenție specială, de aceea a decis să și mărească treptat efectivul. Inițial caprele erau mulse manual, însă pentru că producția de lapte a crescut, domnul Lungu a achiziționat o stație de muls mecanică specială pentru capre. Adesea, producțiile/lună depășesc 10.000 de litri, laptele fiind pregătit în mod tradițional, cu cheag natural, urdă și caș. La fel ca și celelalte produse animaliere rezultate din propria fermă, și acestea ajung la cantina unde le este servită masa angajaților grupului de firme Domeniile Lungu.

Exact cum ne-a obișnuit, domnul Lungu nu se oprește cu investițiile, și pentru că rasa Saanen i-a confirmat așteptările, următorul pas este acela de a amenaja un atelier de prelucrare a laptelui pentru ca tot mai mulți ieșeni să poată consuma preparate din cel mai apreciat lapte de capră.

Loredana Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 14, 16-31 iulie 2016 – pag. 34

Furajarea inteligentă a caprelor a dublat producția de lapte

Ferma de capre din Nucet, județul Dâmbovița, aparține Simonei Prodan și a fost construită plecând de la un hobby, dar s-a dovedit o afacere de succes, mai ales după ce au implementat un sistem nou de nutriție, încă în dezvoltare, Nutricap (realizat de dr. ing. Ilie Voicu și dr. ing. Ioan Surdu), care a dublat producția de lapte obținută în fermă.

Creșterea caprelor – un business pentru cei care iubesc caprele

Ferma e relativ nouă, fiind înființată în luna martie 2014 din fonduri proprii. Soțul fermierei este director în domeniul energiei. Mai precis, CEO la Vienna Energy, firmă care a cumpărat peste 30 de microhidrocentrale construite pe râurile României. Au adus atunci 40 capre Saanen, rasa cea mai produc­tivă când vine vorba de producția de lapte. Dar, din păcate, la început producția lor era destul de mo­destă. Rar depășea 2 l/zi de cap de capră. Din vorbă în vorbă au aflat că nutriția e principala carență în producția limitată. Dacă la început a fost un hobby pentru familia Prodan rezultatele, chiar și în primul an când producția nu a fost ok, i-au îndemnat să privească altfel spre viitor. Au investit și într-o mică lăptărie. Îl au alături de ei pe Iustin Ivlev, un specialist în marketing și mana­gementul proceselor, și își propun să dezvolte firesc acest hobby spre a deveni un sector important al activității lor. Au deja clienții lor fideli, iar Ivlev a devenit fan lapte de capră. Conform spuselor acestuia, familia Prodan a investit peste 200.000 euro în fermă până acum. O parte din bani, aproape de jumătate, au venit din producția comercializată.

Imediat după furajare, adăpostul este una dintre cheile succesului

„Nu le punem muzică de Bach, dar le asigurăm o anume senzație de libertate“, spune Iustiv Ivlev. Caprele au acces continuu la un padoc curat și larg. Furajarea este asigurată prin rații special alese în funcție de perioada în care se află femelele. Prefătare, repaus mamar, pregătire pentru montă etc. Prin furajarea specială s-a reușit monta la întreg efectivul în numai 3 săptămâni. Deși reproducția caprelor în orice sezon este succesul exploatațiilor intensive, biotehnologiile de reproducție aplicate la caprine fac posibile multe alte scheme în fermele comerciale. Am aflat despre fotoperiodicitate, despre efectul mascul, dar și despre evitarea folosirii hormonilor și bureții intravaginali care pot induce călduri și în extrasezon. Dar familia Prodan își dorește să păstreze ferma în sistem cât mai aproape de bio. Toate tere­nurile pe care cultivă furajele pentru fermă sunt certificate eco. Ei sunt primii clienți ai fermei. Asta înseamnă să ai încredere în ceea ce produci și pui pe piață. De fapt, vorba lui Iustin Ivlev, specialistul în marketing care mi-a vorbit despre fermă, „clientul cumpără satisfacție și încredere, niciodată doar satisfacție.“ Dotarea tehnică nu presupune investiții prea mari. Exceptând lăptăria și instalația de muls, celelalte utilaje (tractor, presă de balotat, cositoare etc.) au fost luate la second-hand. În schimb, nutriția este foarte importantă. Mai ales rețetele de furajare.

Programul de nutriție dezvoltat de cercetătorii Ilie Voicu (director de proiect, coordonator – INCDBNA Balotești) și Ioan Surdu (responsabil proiect partener 1 – SIAT SA București) a reușit să schimbe în foarte bine producția de lapte atât cantitativ cât și calitativ. Sporul de producție a fost mai mult decât dublu în circa 2 luni de implementare a noii scheme de furajare, „ceea ce este extraordinar“…, susține Iustin Ivlev.

Cine dorește să încerce acest program de nutriție se poate adresa INCDBNA Balotești.

Doar caprele se înmulțesc continuu în sectorul zootehnic

Poate unde capra este „un model de eficiență“, producând lapte cu un consum de hrană relativ redus, datele oficiale stabilind că o capră poate produce lapte de până la 20 de ori greutatea sa fizică. Iar „vaca săracului“, cum mai este alintată capra, se poate exploata eficient atât în sistem intensiv cât și extensiv. Un alt aspect al creșterii acestui sector zootehnic este și dezvoltarea de la an la an a consumului de lapte de capră. Însă mai este mult până când românii își vor schimba obiceiurile alimentare. Din punct de vedere morfologic laptele de capră este cel mai apropiat laptelui de mamă, având însușiri bionutritive net superioare celorlaltor categorii de lapte de consum. Chiar „este considerat un medicament preventiv, curativ și ieftin“, conform Buletinului Caprin cu numărul 18 editat de Caprirom.

Numărul caprinelor a fost singura cifră din zootehnie care nu a cunoscut decât palierul pozitiv după Revoluție. Dacă în 2.000 erau declarate 538.000 de capete, iată că în 2013 s-au numărat peste 1,4 mil. capete. Tendința este însă în continuare crescătoare, subliniază președintele Caprirom, „între 2013 și 2014 numărul femelelor reproducătoare crescând cu 200.000 de capete (de la 1,2 mil. la 1,4 mil.). Trendul s-a păstrat în continuare, deși în noile reglementări din PNDR capra nici măcar nu mai apare denumită distinct, iar pentru construirea proiectelor este nevoie să se facă echivalentul cu oaia noastră cea de toate zilele. Acum trebuie să amintim că și oaia se simte un pic mai bine, dar asta e deja altă vorbă.

Creșterea caprelor în libertate era frecventă acum 25 de ani. Dar creșterea intensivă e ceva destul de nou. Din cele auzite se pare că este o activitate care se impune mai lesne pentru ferma mică și medie. Adică pentru ferma de familie. Laptele se caută, iar brânzeturile merg foarte bine le export. Dar, în lipsa asocierii, va fi greu să se pătrundă pe această piață. Urez succes celor care vor să încerce.

Tudor CALOTESCU

Agalaxia contagioasă și mamita gangrenoasă a oilor și caprelor

Agalaxia contagioasă și Mamita gangrenoasă a oilor și caprelor sau Răsfugul alb și Răsfugul negru sunt două boli prezente pe tot globul, inclusiv în țara noastră. Aceste boli provoacă pagube economice însemnate la oi și capre, atât prin mortalitate, cât și prin afectarea producției de lapte.

Agalaxia contagioasă a oilor și caprelor, numită popular „răsfugul alb“, este o boală infectocontagioasă la care sunt sensibile, de obicei, femelele în lactație, dar se pot îmbolnăvi și femelele sterpe, masculii, precum și tineretul. Agentul etiologic al bolii este Mycoplasma agalactiae, cu rezistență redusă în mediul exterior, dar care poate să rămână în stare latentă în glanda mamară un timp îndelungat.

Sursele principale de infecție sunt reprezentate de animalele bolnave și animalele purtătoare care elimină bacterii prin urină, fecale, secreții genitale și lapte. Boala se transmite rapid și prin intermediul mâinilor mulgătorilor.

Clinic, boala evoluează cu mai multe localizări: mamară, articulară, oculară. Localizarea mamară apare la animalele în lactație și se caracterizează prin modificări calitative și cantitative ale laptelui. Acesta devine verzui sau gălbui, se separă în două straturi și coagulează la fierbere. Secreția lactată scade brusc sau încetează. Boala poate evolua ca o mamită benignă sau gravă (ireversibilă), glanda mamară fiind congestionată, mărită în volum, caldă și dureroasă, se poate atrofia, prezentând focare indurate sau abcese. Celelalte localizări se întâlnesc mai ales la miei, tineret berbeci și oi sterpe. În localizarea articulară apar artrite manifestate prin șchiopături, paraplegii care duc la slăbire și moarte. În localizarea oculară pot să apară forme benigne, reversibile (epiforă, fotofobie, conjunctivite), dar și forme ireversibile, soldate cu pierderea globului ocular.

Mamita gangrenoasă a oilor și caprelor, numită și „răsfugul negru“, este o boală infectocontagioasă gravă, întâlnită la oile și caprele în lactație. Aceasta apare sporadic sau enzootic, fiind influențată de anumiți factori favorizanți: plăgi accidentale ale tegumentului mamar, mulsul traumatizant, condiții de igienă necorespunzătoare.

Agentul etiologic al bolii Staphylococcos aureus este epifit pe tegumentul mamar al animalelor sănătoase. Sursa principală de infecție o reprezintă oile bolnave care elimină bacterii prin secrețiile mamare, contaminând obiectele din jur, devenind surse secundare de infecție. Boala se transmite de la un animal la altul prin mâinile mulgătorilor sau prin mieii care sug și provoacă răniri mameloanelor.

Clinic, mamita gangrenoasă debutează brusc, cu febră, abatere, lipsa poftei de mâncare, a rumegării, accelerarea pulsului și respirației, animalul deplasându-se cu greutate. Mamela devine caldă, tumefiată și dureroasă. De obicei, este afectată numai jumătate din glanda mamară, care devine insensibilă, de culoare violacee, iar secreția lactată dispare, fiind înlocuită cu o secreție roșiatică cu grunji. În mod obișnuit, după o evoluție de 3-5 zile, boala se termină prin moartea animalului. La animalele care supraviețuiesc, mamela este compromisă, prin eliminarea jumătății gangrenate.

Diagnosticul în ambele tipuri de boli se pune pe semnele clinice și prin anchetă epidemiologică.

Confirmarea diagnosticului se pune numai în laborator.

Prevenirea celor două boli se realizează prin măsuri generale și specifice.

Profilaxia specifică se bazează prin folosirea vaccinurilor inactivate contra agalaxiei contagioase a oilor și caprelor AGALAXIN și AGALAXIN FORTE (conține germeni de Mycoplasma agalactiae și Staphylococcus aureus inactivați).

În profilaxia curentă vaccinurile se administrează la oi și capre în a doua parte a gestației, iar la celelalte categorii de ovine și caprine se administrează primăvara, în luna mai.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Dacă efectivele de capre vor crește în ritmul din ultimii ani, „Laptele de capră va ajunge să domine piața“

În contextul scăderii cu 27% a efectivului total de caprine în UE, în România efectivele au crescut. Astfel, dacă în 2004 erau 661.000 de capete, în 2012 efectivul a ajuns la 1.400.000 de capete, pentru ca la sfârșitul lui 2013 să ajungă la aproximativ 1.605.860, dintre care 1.492 în ferme de stat și 1.604.368 în ferme private. Dintre acestea, 987.726 sunt femele matcă, dintre care 567 în fermele de stat și 987.159 în fermele private. Județele cu populații mari de caprine sunt Constanța, Tulcea, Teleorman, Dolj, Olt, Galaţi, potrivit datelor furnizate de Asociația Națională a Crescătorilor de Capre din România CAPRIROM pentru Lumea Satului.

Deși, ca efective de caprine, țara noastră se situează în primele 5 țări europene, ca producție de lapte nu ne putem lăuda. În Europa se cresc rase specializate pe producția de lapte (Saanen, Alpina, Toggenburg, Murciana), iar la noi rase locale (cum sunt rasa Carpatină și rasa Albă de Banat), care produc cantități mai mici de lapte.

Pentru ca o exploatație de capre să fie comercială e nevoie de 25 de capete. Gheorghe Neață, director în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), a declarat pentru revista Lumea Satului că, spre deosebire de caprele crescute intensiv, în ferme din Occident, la noi sunt crescute în sistem semiextensiv și își păstrează calitățile rustice. Pentru a ajunge la o populație stabilă genetic trebuie făcute mai multe ameliorări, care în final să conducă la o producție mare de lapte și la păstrarea rusticității.

„Capra este după albină cel mai selectiv animal lăsat de Dumnezeu. Mănâncă muguri de salcie, muguri de cătină, de păducel, frunze de stejar, de aceea laptele ei e un adevărat medicament“, a declarat pentru Lumea Satului Gheorghe Neață.

A crescut numărul exploatațiilor cu 300 de capete

În paralel cu creșterea numerică a caprinelor, tendinţa observată în ultimii ani este aceea că a crescut numărul exploatațiilor cu peste 300 de capre, în care principala direcție de exploatare este producția de lapte.

„În acest ritm de creștere, laptele de capră va ajunge să domine piața și să fie recunoscut ca un aliment deosebit de apreciat. Principala calitate a laptelui de capră este aceea că mineralele și acizii grași constituenți pot fi asimilați mai ușor decât cei prezenți în laptele de vacă. De asemenea, s-a demonstrat că proteinele din laptele de capră au un efect antibacterian împotriva E-coli și a altor bacterii, ajută la prevenirea durerilor de cap și a migrenelor și este recomandat persoanelor care se confruntă cu acestea în mod frecvent. Structura chimică a laptelui de capră este similară cu cel al laptelui matern. Laptele de capră protejează celulele colonului și împiedică apariția cancerului. Previne decalcifierea oaselor, proces apărut în urma instalării menopauzei, dar și a bătrâneții în general, fiind recomandat persoanelor trecute de 45 de ani, dar și copiilor în dezvoltarea și întărirea oaselor. Studii recente au demonstrat că laptele de capră îmbunătățeşte starea generală“, ne-a declarat Claudiu Anghelescu, președinte CAPRIROM.

Costurile pentru creșterea caprelor sunt formate din prețurile zonei la: ovăz, porumb, fân, lucernă, paie, grâu, șrot, soia, tărâțe, porumb.

Trebuie evitată consangvinizarea

Prețul de achiziție al caprinelor este undeva la 300 lei/cap pentru caprele din rasele autohtone și 400 euro/cap pentru caprele din rase din import specializate în producția de lapte. „Diferențele dintre ele constau în producția de lapte pe perioada de lactație (250 litri până la 1.700-2.000 litri). Specialiștii noștri recomandă ameliorarea raselor autohtone prin încrucișări între populațiile locale, mai puțin productive, cu masculi din rase selecționate, ceea ce conferă apariția unor indivizi cu aptitudini superioare pentru producția de lapte. Aplicarea măsurilor tehnice privind ameliorarea genetică vizează biotehnici de reproducție, în mod deosebit inseminarea artificială. De asemenea, atragem atenția asupra evitării consangvinizării. Specialiștii noștri asigură zilnic consilierea crescătorilor și a viitorilor crescători de caprine“, a adăugat Claudiu Anghelescu.

Pot apărea premise pentru export

Principalul obiectiv CAPRIROM este susținerea crescătorilor de caprine și reprezentarea intereselor lor, în acord cu demersul dezvoltării sectorului creşterii caprinelor în România.

„Asociația este tot mai mult solicitată în acordarea de asistenţă tehnică şi consultanţă pentru fermieri şi crescători privaţi. În ultimii ani s-a reușit crearea premiselor de realizare a infuziei de material genetic valoros și implicit de creștere progresivă a performanțelor de producție la caprine prin ameliorarea producției de lapte la populațiile locale de caprine prin încrucișări cu rase specializate. Astfel se pot deschide oportunităţi pentru ţara noastră de a exporta pe piaţa europeană produse sănătoase, de bună calitate, obţinute din laptele de capră“, spune Claudiu Anghelescu.

Programele de ameliorare se desfăşoară de către CAPRIROM cu sprijinul ANARZ, în etape, şi au în vedere coordonarea tuturor lucrărilor efectuate în scopul perfecţionării rasei: organizarea reproducţiei, controlul oficial, testarea reproducătorilor, certificarea valorii şi a calităţii caprinelor care urmează a fi folosite la reproducţie.

Lidia TRUICĂ

Ferma de capre, o afacere dezvoltată pe principiul paşilor mărunţi

Doi tineri, soţ şi soţie, din judeţul Cluj au decis să investească în zootehnie. Au hotărât ca afacerea lor să aibă la bază o fermă de capre şi au pornit la drum cu două exemplare dintr-o rasă austriacă, cu care speră să obţină nu doar profit, ci şi un alt stil de viaţă.

Rasa Saanen asigură productivitatea şi dezvoltarea fermei

Pe Ramona şi Răzvan Titieni i-am cunoscut la Cluj, la o expoziţie unde reprezentau rasa Saanen ca membri ai unei Asociaţii de crescători de capre din Austria. Faptul pare cel puţin ciudat, însă totul are o explicaţie.

În urmă cu doi ani, tinerii, hotărâţi să-şi pună pe picioare o fermă de capre, au început să se informeze pentru a afla ce rasă s-ar ridica la nivelul lor de aşteptare, o rasă uşor de crescut, cu productivitate mare, cu o calitate bună a laptelui, de la care să poată valorifica totul. Sarcina de a găsi şi alege animalele i-a revenit lui Răzvan, capul familiei, absolvent de Biotehnologii la Facultatea de Medicină Veterinară. După lungi căutări pe Internet a aflat de un fermier care avea rasa Saanen şi de la el a cumpărat primele două capre. Nu a fost uşor. Pe vremea aceea Răzvan era angajat şi a trebuit să apeleze la un credit pentru a plăti vânzătorului 800 euro, cât valorau cele două exemplare. În primii doi ani ai afacerii şi-a menţinut job-ul, însă apoi şi-a dat seama că, „dacă nu te ocupi de afacere, nu se ocupă nimeni de ea“, după cum spune Răzvan Titieni. Tot anul trecut au început să mărească efectivul şi au mai adus în fermă 12 capre, din aceeaşi rasă, cumpărate de data aceasta direct din Austria. Acolo proaspătul fermier s-a înscris într-o Asociaţie a crescătorilor de Capre şi a achiziţionat animalele cu 380 euro bucata. Nici de această dată nu i-a fost uşor să investească. „A fost nevoie de un sacrificiu. Am plecat din ţară pentru 5 luni, unde am câştigat nişte bani pe care i-am investit în ferma de capre, pentru că am hotărât că asta este ceea ce vrem noi să facem de acum înainte“, îşi aminteşte Ramona Titieni.

De când face parte din Asociaţia Crescătorilor de Capre din Austria, Răzvan reprezintă rasa Saanen la toate expoziţiile cu animale din România, nu cu scopul de a vinde exemplarele expuse, ci pentru a face cunoscută rasa şi altor români. Iar performanţele ei chiar sunt de apreciat. Fiind o rasă de lapte, caprele Saanen dau un lapte de o calitate net superioară faţă de rasa comună din România. Pe lângă faptul că are colesterol 0, iar 96% din compoziţie este similară celui matern, acesta aduce beneficii nutritive extraordinare şi nu are acel gust specific de capră. „De regulă, o capră fată câte 2-3 iezi, doar la prima fătare are doar unul. Există totuşi şi excepţii, pentru că noi am avut o capră care a avut 3 ieduţi. Producţia medie de lapte este de 4-5 litri pe zi, dar şi preţul unui animal este destul de mare faţă de rasa autohtonă“, a declarat Ramona Titieni.

Abonamentele clienţilor le asigură desfacerea

Cele 12 capre aduse din Austria anul trecut au fost înmulţite, iar astăzi ferma numără 27 de exemplare. Pe principiul acesta familia Titieni speră să dubleze numărul animalelor an de an. Valorificarea nu îi sperie, au deja piaţă de desfacere în localităţile învecinate, unde distribuie clienţilor interesaţi atât lapte cât şi brânză de capră, pe bază de abonament. „Cererea este mare, anul trecut nu am reuşit să facem faţă, pentru că mămicile au început să-şi crească copiii cât mai natural. De fapt, se ştie din bătrâni că laptele de capră este benefic pentru astm, pentru întărirea imunităţii. În plus, părinţii mă cunosc, ştiu de unde provine laptele, au fost în vizită la ferma noastră, au văzut condiţiile în care le creştem. Preferă ca, în loc să dea 5 lei pe un lapte de vacă din comerţ, din care se scoate totul până ajunge la vânzare, să cumpere la acelaşi preţ lapte de capră, direct din fermă sau adus de mine acasă“, spune Ramona Titieni.

Cu asigurarea furajelor ar fi un pic mai greu, dar cei doi tineri s-au orientat pe plan local, astfel încât să asigure animalelor necesarul de hrană. „Avem 30 ha de păşune arendate, mai mergem în grădini la oameni, mai avem şi noi terenuri cu fâneaţă, am închiriat un teren pe care am pus lucernă, ne-am dotat şi cu un tractoraş cu cositoare, pentru că fără utilaje cam greu te descurci“, afirmă Răzvan Titieni.

Cu toate grijile şi provocările noului domeniu în care s-au implicat, tinerii merg înainte. Pe lângă îngrijirea caprelor şi distribuţia produselor la clienţi, Ramona, care a terminat kinetoterapie, continuă să facă terapie la domiciliul clienţilor. Practicarea profesiei necesită timp, însă îi aduce şi beneficii, pentru că o ajută în găsirea de noi clienţi pentru produsele lactate. Soţul a renunţat din acest an la locul de muncă, gândind că „dacă nu rişti, riscul e mai mare“, după cum spune chiar el, iar acum se ocupă doar de afacerea cu capre.

Fondurile europene, o responsabilitate care îi sperie

Au plecat la drum puţin naivi, dar cu încrederea că le vor face pe toate din mers.

„La început ne gândeam că o să dureze doi ani investiţiile şi apoi gata. Ei bine, am înţeles că acestea nu se termină niciodată, mai ales dacă vrei să faci o treabă aşa cum trebuie făcută, adică să faci toate analizele, toate deparazitările la timp, să ai furaj de calitate, să le dai concentrate pe perioada lactaţiei şi iarna, ca să suplimentezi puţin producţia de lapte. Investiţia este continuă, dar şi satisfacţia este mare atunci când le vezi fericite“, ne-a mărturisit Ramona.

Privindu-i pe cei doi, mi-am dat seama că ar fi tinerii potriviţi pentru Măsura europeană 112 şi evident că nu m-am putut abţine să nu-i întreb dacă au făcut vreun demers în accesarea de fonduri europene. Răspunsul a fost scurt şi destul de radical.

„Nu. Pentru că noi am pornit pe cont propriu, cu paşi mărunţi. Vrem să vedem cum merge piaţa, cum ne descurcăm şi cât putem duce. Niciodată nu spunem niciodată, dar pentru moment nu“, a fost reacţia Ramonei. Am continuat discuţia încercând să aflu ce îi sperie cel mai tare, iar Răzvan Titieni nu a ezitat să răspundă: „Mă sperie responsabilitatea. Depindem de mulţi factori, lucrăm cu animale, anul acesta am avut pierderi mari, pentru că natura îşi ia tributul, dar mergem mai departe. Primăvara este cel mai greu, când încep fătările şi trebuie să facem faţă pierderilor. Am avut capre care din 3 ieduţi au rămas cu unul, pentru că restul nu au supravieţuit. Am făcut autopsii, ca să determinăm cauzele şi să evităm în viitor acest fenomen. Suntem conştienţi că în orice există pierderi, iar biologia nu este matematică.“

Chiar şi în aceste condiţii familia pe care am cunoscut-o la Cluj nu regretă momentul deciziei de a investi în ferma de capre, ba mai mult, îi sfătuieşte şi pe alţii să facă la fel. Dar, cu o condiţie: „Să aibă pasiune pentru ceea ce fac. Dacă nu o fac din plăcere şi o fac pentru bani nu ştiu dacă o să le iasă. Eu spun că, dacă faci ceea ce îţi place, indiferent de domeniu, vei reuşi. Sunt acum fermieri care au mii de capre şi au pornit de la una, iar ca să ajungi să numeri până la 1.000 tot cu 1 trebuie să începi. Şi mai e ceva, ajungi să fii propriul tău stăpân, nu mai eşti un roboţel într-o societate rapidă şi agresivă, în care trebuie mereu să vii, să pleci. Pentru mine este o plăcere să stau în aer liber, să le privesc, să le îngrijesc, acestea au fost şi argumentele care ne-au determinat să pornim la drum cu ferma de capre“, consideră Ramona. Dar, nu uitaţi, spune Răzvan Titieni „nu mai ai sărbători, duminică, vacanţe, ci un program fix şi aproape la fel în fiecare zi, pentru că ele trebuie hrănite dimineaţa, trebuie făcut curat şi ele nu ştiu că este sărbătoare.“

Patricia Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.13, 1-15 IULIE 2013

Ferma de capre, job full-time pentru două generaţii

În timp ce tinerii orăşeni îşi termină şcolile şi rămân în casa părintească aflată eventual la etajele superioare ale blocurilor comuniste, fără prea mari speranţe de angajare în lipsa unei experienţe practice, cei din mediul rural încă mai au o şansă. Traiul la curte alături de părinţi, cu abilităţi gospodăreşti dobândite din copilărie, un pic de iniţiativă, dragoste de animale, nişte subvenţii de la stat sunt ingredientele de bază cu care se poate porni o mică afacere în zootehnie.

Au dat oile pe capre

În felul acesta a pornit şi tânăra familie Budău din satul Valea Dâljii, comuna Râu de Mori din judeţul Hunedoara. Dintotdeauna oamenii din zonă au avut animale, câteva oi, capre, orătănii, cât să le asigure cele necesare, drumurile pe la magazine să fie mai rare şi să cheltuiască mai puţin. Cândva, seniorii familiei Budău, astăzi bunicii celor două fetiţe ale domnului Dinu Florentin şi ale soţiei acestuia, păstoreau 45-50 de oi. Aceasta până într-o zi când noua generaţie, mai tânără, a hotărât că altele sunt criteriile după care vor să-şi trăiască viaţa. Au căutat repede ceva care să le asigure confort, producţii mai mari şi profit mai rapid. Aşa au ajuns să dea nopţile dormite pe la stână alături de oi pe cearceafurile curate ale patului moale de acasă şi creşterea intensivă a caprelor pentru valorificarea laptelui şi brânzei de capră. „A durat 2-3 ani până am renunţat de tot la oi. Dar ne-am gândit că dau mai mult lapte caprele, că sunt mai uşor de întreţinut, vara nu trebuie duse pe munte, deci nici noi nu mai trebuie să dormim la stână. De când avem caprele stăm acasă, dormim în patul nostru“, a declarat Dinu Florentin Budău. Afacerea a pornit cu 6-7 capre, ca după un an să se strângă 30 de capete. Apoi dezvoltarea s-a produs în timp. Pe măsură ce se vindeau oile, familia Budău cumpăra capre, până când acestea au fost înlocuite în totalitate. „Mult timp ne-am menţinut la 60-70 de capre din cauza spaţiului, pentru că nu aveam unde să le iernăm. Când am intrat în iarnă aveam 90 de capete, dar am mai vândut din cele bătrâne, iar astăzi avem 86, cu tot cu masculi“, spune proprietarul.

Afacerile merg şi cu animale fără origine

Deşi îşi dorea animale productive, familia Budău a achiziţionat numai animale fără certificat de origine, metişi de capră, dar un amestec de rase în care predomină Alba de Banat. „Caprele sunt bine adaptate la zonă şi clima noastră, dau o producţie bună. În stabulaţie liberă, doar cu ce mănâncă ele, fără să fie ajutate de noi cu alte adaosuri, producţia de lapte este în medie de 2 litri/zi“, susţine Dinu Florentin Budău. Având în vedere că vara caprele sunt lăsate pe izlazul comunal şi se descurcă singure în privinţa hranei, costurile de întreţinere sunt destul de reduse. Iarna se descurcă cu furajele obţinute pe terenurile avute în proprietate. „Grâul, porumbul pentru animale îl producem noi. În fiecare an, prin rotaţia culturilor, punem 1 până la 2 ha cu porumb, 1 ha cu grâu sau cartofi. Tot pentru a asigura furaje animalelor cosim mai multe loturi, în total circa 5 ha. Avem noroc că vara putem lăsa animalele pe păşunea comunală, unde merg toate animalele din sat, iar pentru treaba asta nu am plătit până acum. Ne costă în schimb terenul arendat, iar noi avem 15 ha de păşune luate de la Consiliul Local şi 3 ha de la particulari“, a precizat fermierul.

Valorificarea se face direct la uşa clientului

Fătările care au avut loc în primăvara acestui an au triplat efectivul de animale. Cele 86 de capre au dat naştere la 180 de iezi, un motiv bun de bucurie pentru familia Bodea, care şi-a propus să păstreze 23 de ieduţe şi 2 iezi de prăsilă, iar restul să-i valorifice prin sacrificare de Paşti. Pe lângă carne, ferma de capre vinde clienţilor lapte, dar şi brânză, caş sau urdă. În plus, soţia se ocupă de cultivarea legumelor tot pentru a întregi coşul cu produse al consumatorului. „În timp, ne-am creat un sistem de livrări la domiciliu. Avantajul nostru este că vindem marfa foarte repede, nu mai stăm în piaţă, nu mai pierdem timp, plec dimineaţa la 8 cu un transport şi la ora 14.00 am terminat livrările. Ducem produsele până la uşa clienţilor noştri. Ţinem legătura permanent cu aceştia şi o dată pe săptămână, vinerea, mergem în Valea Jiului, mai precis în Petroşani, Vulcani, Aninoasa. A fost mai greu la început, până ne-a cunoscut lumea. Dar acum avem clienţi fideli, care cumpără de la noi de 5 ani, practic am ajuns să avem cerere mai mult decât putem noi oferi“, spune fermierul.

După sărbătoarea Paştelui, când începe producţia de lapte încep şi drumurile la cei 50-60 de clienţi câştigaţi de-a lungul timpului, pentru a le oferi lapte, caş, urdă, verdeţuri – ceapă verde, salată, spanac sau roşii, castraveţi, ardei şi cartofi timpurii, în funcţie de sezon.

Diviziunea muncii şi program cu normă întreagă

Văzând cum şi-au rostuit afacerea, am putea spune că totul merge ca pe roate. Chiar dacă „angrenajul“ este mic şi la el trag doar membrii familiei, diviziunea muncii funcţionează, fără a fi impusă de vreun şef, iar sarcinile „de serviciu“ le ocupă toată ziua, mai mult decât o normă întreagă. „Niciunul nu avem serviciu, ne ocupăm numai de creşterea animalelor. Ne mai ajută şi părinţii mei. Tata mai merge pe la animale, mama se ocupă cu închegatul, cu brânza, cu laptele, soţia de legume, iar eu de transportul şi livrarea acestora către clienţi“, spune capul familiei Budău. Cele două fete de 8 şi 11 ani deja îşi ajută părinţii cum pot, deşi speră la un viitor mai bun. „Noi nu ne-am dori ca ele să fie în viitor tot la coada vacii, dar dacă o să le placă creşterea animalelor poate o vor face la alt nivel, mai profesionist, mai modern“, speră tatăl fetelor.

Dorinţa de dezvoltare există, însă birocraţia îi sperie atât de tare încât nu îndrăznesc să se orienteze spre programe de finanţare europeană. „Facem grădinărit pe o suprafaţă de 10-15 ari. Am vrea să ne extindem, dar aici în curtea casei nu mai avem unde. Ne-am dori să mărim şi ferma de capre, ne-am gândit la fonduri europene, dar ne cam sperie birocraţia. Numai pentru subvenţii câte acte trebuie să depunem…

„Până acum ne-am dezvoltat doar din ceea ce am produs noi şi din subvenţia primită pe suprafaţă şi pe animale“, declară Dinu Florentin Budău. Anul trecut ieduţii au fost vânduţi cu 30 lei/kg, nu şi-au acoperit în totalitate cheltuielile făcute pe seminţe, erbicide sau motorină, dar „una peste alta, cu ce investeşti, cu ce obţii din vânzări poţi întreţine o familie, cu copii şi bunici. Caprele ne ajută să trăim decent“, a mai spus Budău.

Celor care ar vrea să crească capre proprietarul fermei le spune că „afacerea merită, însă trebuie să îţi placă să te ocupi de animale. E ca în orice domeniu, decât să o faci forţat sau obligat, mai bine deloc. Cei care au dragoste de animale să înceapă cu 40 de capre fătătoare şi e un început bun“.
Patricia Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2013

Gestaţia şi prima lactaţie la oi şi capre

Reproducţia animalelor înseamnă pentru mulţi fermieri o sursă importantă de venit, aşa încât tot ceea ce ţine de înmulţirea animalelor este un subiect de un real interes pentru crescătorii de animale pe care încercăm să-l tratăm cu toată responsabilitatea. În acest sens am apelat la experienţa doamnei dr. ing. Adriana Vicovan, de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru ovine şi caprine Palas, pentru a vă furniza informaţiile necesare despre amplasarea, amenajarea şi pregătirea adăposturilor pentru fătare, furajarea animalelor gestante, îngrijirea mieilor şi iezilor în perioada de alăptare şi cea de după înţărcare.

Amplasarea şi amenajarea adăpostului

Pentru asigurarea factorilor normali de microclima, adăpostul pentru întreţinerea oilor/caprelor gestante trebuie amplasat cu latura longitudinală contra direcţiei vânturilor dominante, cu padocul în partea sudică. Terenul pe care este amplasat adăpostul trebuie să fie omogen ca structură, neinundabil, cu umiditate redusă, asigurând rezistenţa necesară fundaţiei şi să aibă o pantă de 2%, favorizând scurgerea cu uşurinţă a apelor din precipitaţii şi apele uzate.

Indiferent de forma adăpostului (în forma literelor U, T, I), acesta trebuie prevăzut cu ferestre cu dimensiuni de 60/120 (0,72 m2), uşi exterioare şi interioare de 300/220. Pardoseala adăpostului se recomandă a fi de pământ presat, amestecat cu nisip, peste care se aşază aşternutul permanent (paie uscate, curate). În acest adăpost sistemul de întreţinere a ovinelor/caprinelor este liber, adăpostul se compartimentează, în scopul întreţinerii animalelor pe loturi, cu ajutorul panourilor confecţionate din lemn. Adăpostul trebuie să fie prevăzut cu un padoc larg, unde animalele îşi petrec o bună parte din timp atunci când sunt întreţinute în stabulaţie şi vremea permite acest lucru (în zilele călduroase).

Furajarea animalelor gestante

Alimentaţia femelelor în perioada de gestaţie reprezintă un factor esenţial în dezvoltarea fătului, în exprimarea potenţialului productiv al nou-născuţilor şi a tineretului, precum şi pentru sănătatea şi producţiile de lapte realizate ulterior de oile/caprele mamă.

O deosebită atenţie trebuie acordată animalelor gestante cărora trebuie să li se administreze furaje de bună calitate, să se evite administrarea de furaje mucegăite sau furaje îngheţate (acestea pot produce avor­turi). În lactaţie trebuie să li se admi­nistreze furaje care să stimuleze secreţia lactată, nutreţuri suculente, porumb însilozat, masă verde.

În ultima parte a gestaţiei (ultimele 6 săptămâni), crescătorul poate administra oilor: 0,8-1 kg fân de lucernă de bună calitate; 0,5-0,8 kg paie orz; 0,6-0,7 kg concentrate (amestec de porumb, orz, mazăre); sare şi cretă, iar caprelor fân lucernă – 0,8-1 kg, paie de grâu sau coceni de porumb în cantitate de 0,5-0,8 kg, concentrate 0,4-0,6 kg, sare, cretă.

Pregătirea adăpostului pentru fătare

Pentru perioada fătărilor trebuie efectuată pregătirea adăpostului cu aproximativ 2-3 săptămâni înainte de fătarea oilor/caprelor, aceasta fiind o condiţie esenţială pentru obţinerea unor produşi sănătoşi, viabili, care să se dezvolte normal şi care să pre­întâmpine îmbolnăvirea mieilor şi iezilor şi chiar a oilor şi caprelor mame. Adăpostul amenajat trebuie să fie încăpător, curat, luminos, uscat şi fără curenţi de aer, amenajat cu boxe individuale de fătare şi trei compartimente pentru oile cu miei/caprele cu iezi, în care se asigură 1,5 m2 spaţiu util de cazare pentru cuplul oaie mamă-miel/ capră-ied. În plus, trebuie asigurat 0,3 m front de furajare pentru oile mamă/caprele mamă şi un refugiu pre­văzut cu hrănitori speciale pentru miei/iezi, unde oile şi caprele nu au acces şi calculate cu 0,25 m front de furajare pentru miel/ied. Se amena­jează un compartiment pentru oi mame cu miei cruzi/capre mamă cu iezi cruzi, în vârstă de 5-12 zile, compartimentul cu oi mame cu miei mijlocaşi/capre mame cu iezi mijlocaşi, în vârstă de 12-30 zile şi compartimentul cu oi mame cu miei zburaţi/capre mame cu iezi zburaţi, unde se ţin până la 60 de zile, până la înţărcare.

Îngrijirea necorespunzătoare duce la mortalităţi infantile

Frigul asociat cu curenţii, pe lângă inaniţie, constituie unul dintre factorii principali ai pierderilor de miei şi iezi, în special ai celor cu vitalitate redusă în prima săptămână de viaţă. La temperatura de 100C, mieii şi iezii pot avea grave alterări ale stării de sănătate, aceştia prezintă frisoane, contracţii ale muşchilor pielii, urmate de tremurături care apoi afectează muşchii scheletici.

În timpul perioadei de fătare şi în primele 2-3 săptămâni după fătare trebuie asigurate condiţii optime de microclimat, o temperatură care să aibă valori medii de 16-18oC, o umiditate relativă de 65-75% şi o luminozitate de 1/12. De asemenea, trebuie luate măsuri de evitare a formării curenţilor de aer. Pe timp favorabil mieii şi iezii, împreună cu mamele, pot fi scoşi în padoc, chiar din prima săptămână de viaţă, pentru acomodarea lor treptată la condiţiile externe de mediu, fără însă a-i lăsa să se culce pe teren umed şi rece.

Perioada de alăptare

Îngrijirea mieilor şi iezilor în perioada de alăptare condiţionează starea de sănătate şi intensitatea de creştere şi dezvoltare. Imediat după fătarea mieilor şi iezilor li se efectuează tăierea şi de­zinfecţia cordonului ombilical, curăţirea mucozităţilor din jurul nărilor şi gură şi masajul suprafeţei corpului. Vitalitatea mieilor şi iezilor la naştere se apreciază după: respiraţia regulată şi imediată, reflexul de sugere, mărimea efortului de a se ridica şi rămâne în picioare în cca 35 minute după fătare (toate aceste acte participă direct la declanşarea mecanismului „termoreglării“ şi la buna stare fiziologică a nou- născuţilor). La 20-30 minute după fătare se urmăreşte ca mielul şi iedul să sugă colostru singur sau prin aplecare la ugerul oii sau al caprei (după ce ugerul a fost spălat şi de­zinfectat şi s-au eliminat primele jeturi de colostru, pentru a evita infectarea mieilor şi iezilor). Colostrul este indispensabil pentru nou-născuţi; el are un rol imunologic, laxativ şi nutritiv. Alăptarea se face natural, urmărindu-se îndeaproape alimentaţia oilor/caprelor mame.

Înţărcarea mieilor şi a iezilor

La vârsta de 10-12 zile mieii şi iezii vor primi furaje vegetale, fân de bună calitate şi amestec de concentrate, la discreţie, în refugii special amenajate, unde nu au acces oile şi caprele mame. Obişnuirea cu hrănirea suplimentară a mieilor şi iezilor sugari, la o vârstă cât mai timpurie, permite obţinerea unor sporuri ridicate de creştere într-o perioadă mai scurtă de timp şi cu consumuri reduse pe unitate de greutate corporală, precum şi reducerea perioadei de alăptare şi, în consecinţă, creşterea producţiei de lapte marfă a oilor şi caprelor.

Înţărcarea mieilor se poate efectua tradiţional, la vârsta de 60 şi 90 de zile, şi timpuriu, la vârsta de 45 de zile. Indiferent de durata alăptării, trecerea de la o alimentaţie la alta trebuie să se efectueze progresiv şi efectivele de miei/iezi să beneficieze de o supra­veghere atentă, pentru a se evita scă­derile bruşte ale sporului în greutate şi, evident, repercusiunile asupra rentabilităţii fermei.

Patricia Alexandra POP
LUMEA SATULUI, NR.4, 16-28 FEBRUARIE 2013

 

Capra, un animal rentabil şi fără mari pretenţii

În ultimii ani, tot mai mulţi proprietari de stâne din judeţul Suceava înlocuiesc oile cu capre sau cresc împreună ambele specii. După numai doi ani de când au început să crească capre, Vasile şi Valeria Bistricean se pot lăuda cu o mică fermă. Numărul de animale este raportat la suprafaţa de teren pe care o deţin şi care este suficientă pentru a asigura hrana animalelor pe timpul verii, dar şi necesarul de furaje pentru iarnă. Dacă afacerea va merge, bucovineanul intenţionează să arendeze sau să cumpere terenuri, să-şi mărească efectivele de capre şi să construiască un saivan modern, dotat la standarde europene.

Povestea caprelor de la Băişeşti

În urmă cu cinci ani, cel mai mic dintre băieţii familiei Bistricean a cumpărat de la Sighetul Marmaţiei 130 de capre, găsite în urma unui anunţ de pe internet. Şi-a făcut propria fermă, produsele din lapte de capră aveau desfacere, dar după trei ani a venit criza, vânzarea brânzei de capră şi a celorlalte produse obţinute s-a îngreunat, ferma a devenit neprofitabilă şi peste 200 de capre au fost vândute.

Au mai rămas câteva ieduţe, pe care părinţii Vasile şi Valeria Bistricean s-au gândit să le crească mai departe după ce au ieşit la pensie. Exista un adăpost pentru ele şi teren aveau suficient. Aveau experienţă în creşterea vacilor şi s-au gândit că nu poate fi prea greu să înveţe să îngrijească şi capre, animale cunoscute ca fiind mai puţin pretenţioase. Şi aşa au reluat o afacere despre care nici nu bănuiau la început că le va aduce atâta satisfacţie. „Cerceluţa“, „Fosăita“ (pentru că a fost bolnavă), gemenii „Fetiţa“ şi „Băiatul“ sau ţapul „Stalin“ sunt doar o parte din numele celor peste 50 de capre şi ţapi.

Mănâncă puţin, dar dau lapte mult

„Capra produce o cantitate de lapte mai mare decât oaia. În plus, aceasta are într-un an mai mulţi iezi faţă de o oaie. De la capră poţi valorifica totul, începând cu laptele, blana şi până la carne, aceasta din urmă fiind mai puţin pretenţioasă la mâncare. Mănâncă absolut orice: iarbă, lucernă, paie de grâu, coceni de porumb, frunze de sfeclă. Şi este mult mai uşor de crescut. După ce se termină treieratul le scoatem pe câmp la păscut, apoi le mutăm pe terenurile unde am recoltat porumbul şi le putem ţine pe câmp la păscut până la prima zăpadă sau până când îngheaţă iarba. Iarna le dăm porumb, secară şi şrot, plus fân şi chiar strujeni. Trebuie să le dăm numai mâncare şi apă, nu le mai mulgem întrucât ele dau lapte numai până la Crăciun“, ne-a explicat Vasile Bistricean.

Pentru a valorifica cele 2 hectare de teren din apropierea fermei de capre, copiii familiei Bistricean au amenajat o livadă cu 1.000 de pomi fructiferi: meri, peri şi pruni. Pentru a asigura şi hrana caprelor, pomii sunt plantaţi la distanţe mari pe rând dar şi între rânduri, iar coroanele pomilor sunt dirijate în aşa fel încât să nu umbrească foarte mult.

Pentru că în fermă lucrează doar cei doi soţi, muncile sunt împărţite în mod echitabil. Valeria Bistricean se ocupă cu mulsul caprelor. Are o instalaţie modernă de muls, dar uneori le mulge şi manual. Spune că o capră se mulge ca şi o vacă, iar 50 de capre sunt prea puţine pentru a fi rentabile, dar destule pentru a da de muncă întregii familii. Chiar dacă în popor capra este numită „vaca săracului“, Valeria Bistricean este de părere că este animalul cel mai eficient, pentru că mănâncă puţin, în schimb oferă o producţie bună de lapte. Pentru oamenii în vârstă, capra este mult mai uşor de întreţinut decât alte animale. În plus, o capră produce de două ori mai mult lapte decât o oaie, consumând aceeaşi cantitate de hrană. De asemenea, se hrăneşte cu furaje pe care alte animale nu le mănâncă şi se adaptează uşor la variaţiile de temperatură.

Când este nevoie de tratamente, greul cade tot pe doamna Valeria. Ea face singură tratamentul necesar pentru vindecarea animalelor din gospodărie. „Medicul veterinar vine, consultă animalele, stabileşte tratamentul, ne arată cum trebuie să-l administrăm şi apoi ne descurcăm singuri“, susţine femeia.

Laptele de capră, dietetic şi hrănitor

Din producţia obţinută, o parte a produselor este destinată consumului familial, iar restul pentru satisfacerea cererii pe plan local. „În zonă este mai ieftină brânza obţinută numai din lapte de capră decât brânza de oaie. Şi dacă mai ţinem cont că în brânza de oaie se bagă şi lapte de vacă, valoarea ei calitativă scade mult, dar preţul unui kilogram rămâne destul de ridicat. Noi nu avem vaci, facem brânză 100% din lapte de capră. Nu se poate compara laptele de oaie cu cel de capră. Laptele de capră, chiar dacă este foarte gras şi hrănitor, este considerat dietetic. Brânza de capră este dietetică, o pot consuma diabeticii fără nicio problemă, iar laptele este şi medicament în câteva afecţiuni“, ne-a spus Vasile Bistricean.

Crescătorul de capre spune că produsele din lapte de capră sunt foarte apreciate în Uniunea Europeană, unde sunt vândute foarte bine. Pentru a se regăsi pe rafturile supermarketurilor brânza de capră produsă la Băişeşti ar trebui omologată. „Este prea complicat, a încercat băiatul cel mic şi s-a lovit de birocraţie. Pentru a obţine această hârtie trebuie să stai bine cu nervii şi să ai răbdarea necesară pentru a tot insista pe la uşile care dau tot felul de avize. Noi doi ne ocupăm de toate activităţile din fermă, creştem pe lângă capre şi zeci de gâşte, raţe, găini, porci, cultivăm terenul, nu avem timp să stăm să batem la uşi“, a precizat Vasile Bistricean.

Silviu BUCULEI
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2013

Răsfugul alb şi răsfugul negru, două boli infectocontagioase grave ale oilor şi caprelor

Cele două boli prezente pe tot globul, inclusiv în ţara noastră, provoacă pagube economice însemnate la oi şi capre, atât prin mortalitate, cât şi prin afectarea producţiei de lapte.

AGALAXIA CONTAGIOASĂ A OILOR ȘI CAPRELOR, numită popular „răsfugul alb“, este o boală infectocontagioasă la care sunt sensibile, de obicei, femelele în lactație, dar se pot îmbolnăvi și femelele sterpe, masculii, precum și tineretul. Agentul etiologic al bolii este Mycoplasma agalactiae, cu rezistență redusă în mediul exterior, dar care poate să rămână în stare latentă în glanda mamară un timp îndelungat.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Dr. Viorica CHIURCIU - Medic veterinar,
Doctor în ştiinţe medicale
SC ROMVAC COMPANY SA
LUMEA SATULUI, NR.24, 16-31 DECEMBRIE 2012

Abonează-te la acest feed RSS