ipso iunie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 23 Jun 2021

Cum a parcurs zootehnia românească drumul de la comunism la capitalism

Despre zootehnia românească nu se știe exact ce era bine: să fie supradimensionată și slab performantă, ca înainte de 1989, sau să fie ajustată pe principiul economiei de piață liberă, așa cum o avem de câțiva ani încoace? Fermierii români au ajuns, credem, la maturitatea în care reacția lor să fie dictată de cerere și ofertă, iar în acest caz pesemne că efectivul se reglează continuu în funcție de acest indicator de piață. Vă prezentăm astăzi, dar și în ediția viitoare a revistei noastre, un articol care să reflecte modul în care au evoluat principalele sectoare zootehnice din România.

Suceava, cel mai mare crescător de bovine din țară

Efectivul de bovine a scăzut de 2,79 ori în ultimii 30 de ani, de la 5.380.780 de capete, în 1990, la 1.923.283 de capete, în 2019 (din care numărul de vaci de lapte este de 1.138.818 capete). În urmă cu trei decenii, doar 9 județe din România aveau mai puțin de 100 de mii de capete, iar astăzi unul singur depășește această cifră. Cele mai mari efective de bovine sunt deținute, în ordine, de județul Suceava 131.181 de capete (față de 246.300, în 1990, când județul era tot lider național) și, la mare distanță, de Botoșani - 91.853 de capete, Bistrița-Năsăud - 77.791, Maramureș - 74.219, Bihor - 72.613, Harghita - 72.236, Mureș - 70.007, Cluj - 66.493, Neamț - 69.254 și Alba - 60.789. Observăm așadar o concentrare a creșterii bovinelor în nordul Moldovei (466.332 de capete) și nord-vestul (368.869) și centrul (341.006) Transilvaniei, așa cum reiese și din graficul alăturat (sursă INS).

efective bovine

Potrivit Institutului Național de Statistică, în 2019 în România au fost colectate 1,122 milioane de tone de lapte de vacă, vândut apoi pe piața internă în următoarele cantități: 331.344 tone de lapte de consum, 68.114 tone de smântână, 225.487 tone de lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut, lapte bătut şi alte produse lactate similare), 96.717 tone de brânzeturi și 10.653 tone de unt. În același interval, procesatorii români au importat 108.492 tone de lapte . Ultima cifră, cea privind cantitata de carne de bovine în viu, de 232,6 mii tone, provine din 2017 (sursă MADR). În UE, România se află pe poziția a 8-a, ca număr de vaci cu lapte, după Germania, cu 4,1 milioane, Franța - 3,5 milioane, Polonia - 2,2 milioane, Italia - 1,9 milioane, Regatul Unit - 1,9 milioane, Olanda - 1,5 milioane, Irlanda - 1,4 milioane.

Județul Timiș a fost și a rămas cel mai mare crescător de porcine

În cazul porcinelor nu este edificatoare și nici corectă o raportare la anul 2019 ori la ultimii 3-4 ani, când specia a fost masiv devastată de pestă. Da, este adevărat, după 1990 a început prăbușirea sectorului, iar din 1991 niciodată România n-a mai atins pragul de 10 milioane de exemplare. S-ar putea consemna așadar următoarea statistică: între 1990 și 2001 e existat o descreștere continuă a efectivelor, de la 12.003.384 de capete de animale (1990), până la 4.446.828 capete (2001); din 2002 începe o creștere ușoară (5.058.161) care se păstrează până în 2008 (6.173.682); din 2008 și până astăzi, efectivul s-a micșorat anual, până când s-a ajuns la minimul istoric de 3.834.136 de capete, în  2019 (de peste trei ori mai scăzut ca în urmă cu trei decenii).

zootehnia romaneasca 2

În anul 2019, cele mai multe efective de porcine se regăseau în Timiș - 605.619 de capete și Brăila - 482.007 de capete, la mare distanță aflându-se, în acest clasament, județele Arad - 208.309 de capete, Bihor - 164.395, Argeș - 158.624, Olt - 150.106, Buzău - 137.471, Dolj - 127.301, Satu Mare - 122.258, Ialomița - 116.858, Neamț - 111.694, Vrancea - 105.016 și Călărași - 104.926 de capete. Pe regiuni de dezvoltare situația era următoarea: Vest - 944.700 de capete, Sud Vest Oltenia - 583.808 capete, Nord Vest - 560.871 capete, Sud-Vest Oltenia - 499.081 capete, Sud Est - 482.007 capete, Nord Est - 381.248 capete, Centru - 372.419 capete și București Ilfov - 10.002 capete. Minsterul Agriculturii spune că, în 2019, românii au consumat 739.000 de tone de carne de porc, însă numai 343-350.000 de tone ar proveni de la crescătorii autohtoni. Diferența, este limpede, provine din import. În analiza de față, 70% din cauzele care au condus la diminuarea performanțelor din sectorul suine pot fi puse fără rezerve pe seama pestei porcine africane. Această boală a afectat 30 de județe, printre care Sălaj, Bihor, Satu-Mare, Călărași, Brăila, Constanța, Ialomița, Galați, Ilfov, Tulcea, Buzău, Giurgiu, Dâmbovița, Teleorman, Maramureș, Vrancea, Dolj. Pe plan continental, UE este al doilea cel mai mare producător de carne de porc din lume, după China, și cel mai mare exportator de carne de porc și de produse din carne de porc din lume. Principalele țări producătoare din UE sunt Germania, Spania și Franța, Polonia, Danemarca, Țările de Jos și Belgia. România se situa, în 2018, pe locul al 13-lea ca efective de porcine.

Timiș și Sibiu, județele cu cel mai mare efectiv de ovine

Sectorul ovinelor a înregistrat regrese, dar nu atât de dramatice ca în cazul altor specii. În 1990, în România exista un efectiv de 14.061.864 de capete, iar în 2019, numărul acestora a ajuns la 10.358.699 de exemplare, o diminuare așadar de 26,34%. Pe intervale de timp, între 1990 și 2001 s-a înregistrat o descreștere a efectivelor, cu un minim absolut, în 2001, de 7.251.185 de capete, după care urmează, cu mici sincope, o creștere constantă a numărului de ovine, până când s-a trecut de pragul de 10 milioane de exemplare, în 2019. Pe regiuni de dezvoltare, cele mai multe exemplare se găsesc în Centru (2.285.787 de capete), iar cele mai puține, exceptând București-Ilfov, în Sud Vest Oltenia (692.968).

efective ovine

Pe județe, cei mai mari crescători de ovine provin din Timiș - 612.638 de capete, Sibiu - 564.151, Mureș - 482.481, Arad - 423.766, Alba - 423.695 și Brașov - 413.518. Urmează patru județe cu efective între 300 și 400.000 de capete: Bistrița Năsăud, Tulcea, Constanța și Caraș Severin. La nivel european, cu 16% din populația totală de oi, România este al doilea cel mai mare crescător de ovine, după Spania (17 mil. capete), fiind urmată de în clasament de Irlanda, cu 8,4 milioane de capete, Franța, cu 7,1 milioane și Croația, cu 7 milioane. După cum se cunoaște, românii nu sunt mari consumatori de carne de oaie, astfel că cea mai mare parte a producției merge la export. Potrivit MADR, România a exportat anual în jur de 1,6-1,8 milioane capete ovine în țări terțe precum Arabia Saudită, Regatul Hașemit al Iordaniei, Liban, Libia, Statul Kuwait, Israel, la care se adaugă încă un milion de capete trimise spre Grecia, Italia, Franța sau Ungaria.

(Va urma)

Maria BOGDAN

Longevitatea la ovine și bovine

La nivel internațional și național există un interes deosebit pentru longevitatea animalelor. Ovinele și bovinele cu o reproducție și o stare de sănătate bune au o longevitate productivă mare. Longevitatea productivă reprezintă perioada de timp de la prima fătare a animalului până la ieșirea din efectiv.

În cadrul INCDBNA-IBNA Balotești s-au efectuat studii privind longevitatea productivă a ovinelor și bovinelor. Pentru evaluarea genetică a animalelor privind longevitatea productivă s-a utilizat metoda parametrică Weibull (Modelul Proporțional Hazard) – analiza supraviețuirii. Din studiile efectuate s-a observat că longevitatea este influențată

într-o proporție mică de factorii genetici și într-o proporție mult mai mare de factorii de mediu, cum ar fi nutriția, condițiile de adăpostire, starea de sănătate a animalului. Managementul fermei are un rol important în realizarea performanțelor productive și în asigurarea unei stări bune de sănătate. Un management bun determină realizarea unor producții ridicate și determină o bună supraviețuire a animalelor.

Fermierii păstrează în turme ovinele care prezintă o bună prolificitate și o producție de lapte mare și reformează oile cu probleme de reproducție și cu o producție de lapte mică. În fermele de vaci sunt păstrate vacile care sunt bune din punctul de vedere al producției și reproducției. Supraviețuirea mieilor și vițeilor influențează producția de carne. Longevitatea pentru miei și viței reprezintă perioada de timp de la naștere până la ieșirea din efectiv.

Longevitatea influențează profitul în fermele de ovine și bovine. O bună longevitate determină un profit mai mare pentru fermieri.

Evaluarea genetică a ovinelor și bovinelor pentru longevitate productivă este importantă în programele de selecție.

Rodica Ștefania PELMUȘ

pelmus_rodica_stefania @yahoo.com

Mica fermă de vaci de lapte din comuna Dumitra

Fermierul Vasile Tofeni, în vârstă de 46 de ani, din Dumitra, o comună din județul Bistrița-Năsăud, crede în ideea de fermă familială. Chiar el a înființat în anul 2000, o mică fermă de vaci din rasele Bălțată românească și Holstein, aduse din Olanda.

„De mic copil am lucrat la o fermă de vaci în comuna Dumitra și așa am ajuns să îndrăgesc animalele, în special vacile de lapte. În anul 2000 mi-am cumpărat primele două vaci, le-am înmulțit până am ajuns la un efectiv de 15 vaci. În anul 2017, prin intermediul programului Ajutor de minimis pentru achiziția de vițele/juninci, am mai achiziționat încă 10 juninci gestante din Olanda. Iar de atunci le-am tot înmulțit și în prezent am un efectiv de 60 de capete, respectiv 40 de mame și 20 de juninci. Rasa Holstein cu origine din Olanda este sensibilă și greu de adaptat în România, dar am reușit cu eforturi mari să îngrășăm vacile într-un mediu nou. Printre ele mai avem 5 capete din rasa Bălțată românească, o rasă ușor adaptabilă mediului nostru.“

Crescătorul spune că este mulțumit de rezultate, iar cheltuielile sunt recuperabile. „Le furajăm cu siloz de porumb, lucernă verde, făină de mălai, făină de grâu, premixuri și cu o gamă variată de șroturi (șrot de floarea-soarelui, rapiță și soia). O rație are cu aproximație 50 kg de siloz porumb, 8-10 kg de șroturi/ cap de animal, și mă costă în jur de 28 lei/cap de animal/zi. Producem doar lapte pe care îl predăm la un procesator, la prețul de 1,5 lei/litru. Această afacere este profitabilă, dar cere multă investiție și muncă. Pe viitor vreau să ajung la un efectiv mai mare de animale“, mai spune Vasile Tofeni.

Beatrice Alexandra MODIGA

„Noi suntem ultimii țărani ai României!“

Deși aceste cuvinte ar părea răstite, fermierul Mazăre din Întorsura Buzăului le-a rostit cu un ton resemnat, tremurat și blând. Ca pe o sentință implacabilă rostită către cei mai iubiți dintre oameni. De undeva de pe strada Primăverii, de la polul frigului românesc, acolo unde 23 de vaci sunt hrănite cu fân, siloz și multă iubire.

Valea Crivina, unde era moara lui Mazăre, a ajuns acum strada Primăverii nr. 16

Acum 300 de ani, un om înstărit din Prejbea, o localitate învecinată, care avea ciurda de vaci la păscut în acest loc, a hotărât să facă o moară acolo. Apoi a dat de zestre moara fetei sale care s-a căsătorit cu Andrei Mazăre. O moară de piatră pe apă, antrenată de o roată având cupe din lemn. Gheorghe Mazăre nu a mai prins moara în funcțiune. A asistat însă la demontarea ei. Iar în curte mai sunt câteva pietre de moară de diferite mărimi, așa ca un fel de masa tăcerii. Ca la mai toate morile din acea perioadă mai găseai și câte un teasc pentru stoarcerea uleiului din semințe sau miez de nucă. Peste ani, teascul, de care nimeni nu a mai avut nevoie de când a apărut uleiul de floarea-soarelui, l-a achiziționat Răzvan Ciucă, inițiatorul și ani de zile directorul Muzeului Național al Agriculturii din Slobozia. Acum poate fi văzut alături de exponate din toată țara de cine mai vrea să știe ceva din istoria agriculturii românești. Acolo unde, în curând, va ajunge și ultimul țăran.

Iată cum după 300 de ani de morărit, chiar dacă moara nu mai există de o jumătate de veac, lumea numește acest loc tot moara lui Mazăre.

Creșterea vacilor de lapte este tradițională în familia Mazăre

La fel ca și creșterea oilor și a porcilor. Rămânea ceva uium de la moară și trebuia folosit. Pe atunci lanțurile scurte erau realitate și nu dădea nimeni bani ca să se înființeze. La fel și integrarea producției pentru obținerea unui profit (valoare adăugată, cum se spune acum). Nici comuniștii nu au reușit să rupă tradiția. Dar se pare, cel puțin așa ne spune fermierul, că ar putea fi ultimul din familie care se va mai ocupa cu această activitate, deși a construit acum 3 ani grajdul cu gândul de a-l lăsa copiilor lui. Acum fata lucrează pentru o firmă de construcții cu acționari canadieni, ca proiectant. A absolvit Facultatea de Design de Produs și Mediu din Brașov. În week-end, fiica vine și mulge vacile. Știe rostul ca și băiatul, care s-a ocupat îndeaproape de bunul mers al fermei. Când am ajuns acolo tânărul fermier se angajase deja ca inginer silvic și era în instructaj la Holtzindustrie Schweighofer, fabrica de cherestea din Recea, deși își vedea viitorul ca fermier și viitor proprietar de pensiune agroturistică. Au făcut și iazuri cu pește. În plus, locul e așa de generos încât „boierii de la București“ s-ar bucura de câteva clipe de liniște.

Gheorghe Mazăre are 23 vaci, peste 30 de oi și o filozofie aparte

Mi-a plăcut să-l ascult pe acest fermier. Chiar și atunci când se văita nu arăta cu degetul spre nimeni. Nu a suduit politicienii, nu a aruncat cu invective în cei de la APIA care or să-i taie 1 ha de la plată pentru că a avut îndrăzneala să refacă pășunea într-un loc de unde a scos ceva pietriș spre a aranja groapa pentru siloz. A întors cei 5 ari ca să pună lucernă și teledetecția a surprins loc arat în pășune și l-au penalizat. Acel hectar înseamnă 7% din suprafața de 15,5 ha eligibile pe care o administrează. Mai folosește încă vreo 15 ha luate cu arendă, dar „la negru“. Adică, proprietarii își iau subvenția și el le mai plătește 400 lei/ha. „Nu vor să facă contract de arendă, dar nici să-l lucreze nu vor“, spune Gheorghe Mazăre.

Vacile cu lapte au o medie a producției de 15 l. Sunt 17 la număr, toate în COP, iar 13 sunt eligibile pentru sprijinul voluntar cuplat. „Dacă ne vor mai da ceva. Că nici să mă împrumut nu mai îndrăznesc. În mai mi se termină și silozul și o să mut vacile în ferma de vară“, mai spune fermierul. Deși o să fie greu și cu iarba din cauza secetei. „Am intrat în toamnă cu secetă, iarna asta a dat doar un pospai de omăt, iar primăvara, în ultimii ani, nu mai vrea să plouă și sunt temperaturi de vară“, spune îngrijorat fermierul de pe strada Primăverii nr. 16. Ca un amănunt colorat, de acolo, de pe pășunea de vară, până anul trecut când a cumpărat un tractor, transporta laptele cu un măgăruș cu teleguță până la tancul de răcire. Au cumpărat și utilaje în speranța că zootehnia va avea vremea ei. „Nu găsești pe nimeni să vină la vaci. Țiganii sunt înscriși la ajutorul social și ne numesc «români proști» pentru că muncim și mirosim a balegă. Iar procesatorii iau laptele pe te miri ce“, mai spune Mazăre. Dar și-au pierdut încrederea. Procesatorul, Milcov Sărămaș îi dă iarna 1,2-1,1 lei/l de lapte, iar vara scade prețul de achiziție și la 0,7 lei/l. „Nici să mori, nici să trăiești. Doar atât cât să agonizăm!“, spune unul din ultimii țărani ai României. Au cumpărat și tanc de răcire de 750 l, iar din 2006 și-au făcut întreprindere familială. Ca să intre în rândul fermierilor europeni!

Au încercat să facă un grup de producători

De fapt, acesta a fost momentul în care au trecut la forma de organizare persoană juridică. S-au ales cu câteva seminarii și tot felul de promisiuni. Și cu dări către stat, în timp ce majoritatea producătorilor de lapte din zonă nu au societăți deschise. Din păcate, inițiativa a decedat în fașă. Ba chiar înainte de a fi înfășată. Gheorghe Mazăre este deschis asocierii pentru că este convins că uniți ar reuși să negocieze un preț mai bun. Ar suna și fumos un grup de producători de lapte din orașul Întorsura Buzăului. Mai ales că o parte din pășune, respectiv primii 60 m, face parte din intravilan. Dar cel mai mult teren îl are arondat la comuna Sita Buzăului. Tot plătește aproape 1.200 lei impozit anual pe proprietăți.

Fermierul de 57 ani povestea, cu anume umor, de încercările celor de la județ, dar și ale celorlalte autorități locale în a convinge lumea că e mai bine să se asocieze. Sau cum să acceseze fondurile europene etc. Mazăre a spus că mai toți încheiau așa: „în mare cam așa se pun lucrurile“; în schimb, spune fermierul, „pe noi ne mănâncă lucrurile astea mai mici și imposibil de dus la un capăt“.

Toate animalele din curte stau la mângâiat

Ca într-un basm urban scroafa tânjește după mângâiere. A fătat de trei ori și au vrut să o vândă, dar nu a cumpărat-o nimeni. Cred că avea peste 300 kg. „Știu că pare așa frumoasă viața la țară atunci când oamenii o privesc câteva minute“, spune cu un zâmbet de ascet urmașul morarilor din Valea Crivina. Și nu pot să-i spun decât că îl înțeleg (la un moment dat aveam aproape 10 vaci în curtea mea de la țară și visam să fiu fermier).

Acum îi pare rău că nu a acceptat să se întoarcă la fostul UFET, acolo unde a cumpărat un austriac. A avut o ofertă și de la școală să se angajeze ca maistru la instruirea practică. Dar el deja se hotărâse să înmulțească animalele, așa cum au făcut-o de-a lungul veacurilor strămoșii săi. Își aducea aminte de bunicul său care a fost prizonier de război la Marea de Azov în a doua conflagrație mondială. A lipsit mulți ani de acasă. O perioadă a fost în lagăr. Apoi a fost eliberat și a mers din sat în sat, din casă în casă, până a rămas o perioadă la un om înstărit care avea și vaci, dar și o prisacă. Acolo a învățat să îngrijească albinele și a adus această îndeletnicire și la Valea Crivina. Abia de acolo a reușit să trimită o scrisoare în țară, după 6 ani, și să primească și el vești de acasă. Când a adormit cu scrisoarea lângă el boierul a putut citi în aceasta că familia lui Nicholas avea 18 vaci acasă. A doua zi i-a zis: „Nicholas (așa îi spunea boierul de origine germană), tu ai mai multe vaci ca mine“, apoi l-a ajutat să ajungă acasă. De acolo a învățat să folosească stupii cu rame de lemn și să se ocupe de selecția vacilor.

Nimic din ce am văzut în această fermă nu e fals sau kitch. Nici peretele grajdului pe care erau expuse joagărele devenite inutile în prezența motoferestraielor, niciun fel de sculptură naturală căreia fermierul nostru i-a spus „Cumințenia pământului“ (ca un apropo la subscripția publică). Poate într-o zi acest lemn de alun crescut prin lemnul de salcie frumos lustruit și lăcuit va salva ceva din rusticul amestecat cu gândul bun al acestei frumoase familii de țărani români din această zonă binecuvântată de Dumnezeu.

Gheoghe Mazăre va continua să se trezească când lumea din oraș doarme și să se culce când toți ceilalți locuitori visează deja. Nu pentru bani sau bogăție. Ci pentru că așa i-a cântat cucul!

Tudor CALOTESCU

Ferma de vaci de la Curtici: „O pasiune nebună, un sacrificiu asumat!“

Una dintre cele mai moderne şi de succes ferme de vaci din ţară se află la Curtici, în judeţul Arad, administrată de Tăşedan Alexandru, un tânăr de 30 de ani, absolvent al Facultăţii de Zootehnie din Timişoara. Ce rase de vaci deţine, dar şi ce planuri de viitor are ne spune chiar el în interviul acordat.

Rep.: Cum aţi ajuns să vă ocupaţi de creşterea vacilor, de la ce efectiv aţi pornit şi ce efectiv numără ferma în prezent?

Tăşedan Alexandru: Ferma noastră a luat fiinţă în 2009, an în care am inaugurat cu adevărat ferma de la Curtici pentru că până atunci eram acasă, în sat, unde povestea a şi început. La vârsta de 7 ani, bunicii mei au cumpărat o viţeluşă pentru a fi sacrificată cu ocazia Crăciunului. La insistenţele mele, s-au hotărât ca ea să nu fie sacrificată. De aici încolo începe povestea cu o viţică, după care ea a fătat tot o viţeluşă pe care am păstrat-o. Timpul a trecut, am ajuns la liceu, bineînţeles unul de specialitate, de unde am diploma de tehnician veterinar. La scurt timp trebuia să ne hotărâm dacă povestea mea trece de la hobby la o afacere, doar că efectivul era deja mare pentru spaţiul disponibil la bunici acasă. Aşa că împreună cu familia am cumpărat o parte din fostul CAP din Curtici, unde au şi început lucrările de modernizare din anul 2008 până în octombrie 2009. Am plecat la drum cu 9 vaci din grajdul bunicilor, azi având un efectiv de 265 de bovine şi deţinem 3 rase: Bălţată Românească, Holstein şi Brună. În acest moment livrăm la o fabrică din Timiş şi prin automatele proprii ale fermei. Ferma este compusă din ferma de vaci şi partea vegetală. La momentul de faţă lucrăm peste 600 ha în judeţul Arad; o parte din teren va fi păşune, unde vom popula cu vacile de carne.

Rep.: Ce puteţi să ne spuneţi despre sistemul de furajare folosit pentru un efectiv atât de numeros?

T.A.: Furajăm pe grupe de producţii, respectiv pe trei grupe de lactaţii. Grupa cu producţii mari, formată în general din vaci trecute de 5,5 luni de gestaţie şi grupa de recent fătate, unde vacile stau aproximativ 60 de zile de la fătare. Folosim în raţii fân de lucernă, paie, siloz porumb, semifân, lucernă, siloz lucernă, şrot de germeni de porumb, şrot rapiţă, premixuri, grăsimi, sare, melasă.

Rep.: Aţi făcut un calcul până în prezent, cam cât ajunge o astfel de investiţie?

T.A.: Investiţiile într-o fermă de vaci de lapte nu se opresc niciodată, astfel că nu poţi spune o sumă deoarece complexitatea tehnologiei din fermă diferă de la caz la caz. Oricum, vorbim de sute de mii de euro doar pentru partea de zootehnie, fără să luăm în calcul partea vegetală, fără de care nu poţi avea tehnologie.

Rep.: Din propria experienţă de până acum, ce sfaturi recomanzi celor care doresc să investească într-o asfel de fermă?

T.A.: Sfatul meu ar fi să se gândească bine dacă vor să facă asta, dacă au o bază furajeră, pentru că nu poţi avea vaca de lapte fără o bază furajeră, nu poţi cumpăra silozul sau fânul pentru că nu va fi rentabil. La fel, trebuie să fie o pasiune nebună, un sacrificiu asumat, iar mai departe vin de la sine, însă vaca de lapte este ca şi un copil mic, mereu trebuie să fie acolo 24/24 de ore.

Rep.: Cum vedeţi ferma aceasta peste 5 sau chiar 10 ani?

T.A.: Avem în plan construirea unui nou grajd complet robotizat, de la furajare până la muls, scos dejecţii, pentru că, după cum ştim noi, fermierii, nu mai există forţa de muncă, iar acest aspect ar duce un plus mare fermei. Noi deţinem în acest moment 6 grajduri, sunt model CAP, însă pentru producţii bune şi un confort sporit le vom păstra doar pentru tineret, astfel încât vacile cu lapte să beneficieze de ce este mai bun. În rest, am planificat ca în acest an să începem cu 50 de vaci de cane Angus şi ceva diferit faţă de ceea ce am făcut până acum, 2.000 de găini ouătoare. Pe lângă aceasta, tot în acest an vom începe construcţia la fabrica de peleţi, unde vom produce peleţi pentru uz intern şi contractări externe.

Beatrice Alexandra MODIGA

Ferma de 40 de vaci oferă un trai decent familiei Bogos

Fermierul Florin Bogos din satul Podolenii de Jos, comuna Cozmeşti, judeţul Iaşi, crede de o viaţă de om în ideea de fermă familială. Are chiar el una, pe un deal din satul natal, respectiv un efectiv de 40 de vaci din rasa Bălțată românească.

„Eu m-am apucat de creșterea vacilor de mic copil, fiind o îndeletnicire transmisă din tată-n fiu la noi în familie. Nu am avut din prima această rasă, am luat de la cineva o junică și așa le-am tot înmulțit. Creștem aceste animale în familie, deocamdată doar eu cu soția; băieții sunt plecați, unul la facultate, iar celălalt la liceu. Mai avem ajutor de la copii, la sfârșit de săptămână, când vin acasă; fără ei ar fi greu. Aici în sat mai este un frate care are un efectiv  mai mare, dar la el forța de muncă e mult mai mare, un altul este în Podolenii de Sus; și el are un efectiv destul de numeros. An de an luăm subvenția de la APIA, dar e mică, mai mult de 500 lei nu s-a dat niciodată“, ne spune crescătorul ieşean.

Toturor celor din comuna Cozmeşti care au animale primăria le-a concesionat un imaş, o suprafaţă de 49 ha, unde pasc toate animale, mai spune Florin Bogos. „Am ceva teren arabil, am mai luat și în arendă, dar anul acesta nu s-a făcut absolut nimic, doar în jur de 1.000 kg de porumb. Noroc cu terenul concesionat de primărie! În acest moment nu aș da la nimeni sfatul să se apuce de creşterea animalelor. E greu să mă pronunț; dacă nu ești de mic crescut cu așa ceva este greu. Trebuie să aibă în primul rând teren pentru a avea cu ce face furajele.“

Pentru familia Bogos este dificil să distribuie produsele deoarece soții spun că se află într-un sat la marginea județului, departe de pieţele cheie. „Eu le mulg doar o singură dată în zi, dimineața, îmi dau în jur de 7 litri/cap de vacă la mulsoare, dar am zile când nu mulg niciuna, în funcție de cerințe. Facem brânză scoaptă, cum se spune, dar și caș, pe care le vindem la piață în Cozmești, dar cerere este mică pentru că la noi în sat este lume puțină. Nu avem posibilitatea de a ajunge și în alte piețe din alte localități, fiind producător mic... pentru noi nu merită să aprovizionăm alte piețe, aș spune că este ceva complicat, ne trebuie transport, suntem prea departe și de Răducăneni, de Iași nici nu mai spun“, încheie fermierul Florin Bogos.

Beatrice Alexandra MODIGA

APIA: Stadiul autorizării la plată a Măsurii 21

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) reamintește că, la data de 22 decembrie 2020, a dat startul plăților pentru cererile depuse de fermieri în cadrul Măsurii 21 din Programul Național de Dezvoltare Rurală PNDR 2014-2020 - Sprijin temporar cu caracter excepțional acordat fermierilor și IMM-urilor care au fost afectați în mod deosebit de criza COVID destinată următoarelor sectoare: zootehnic (bovine, ovine și caprine), vegetal (legume-fructe și cartofi).

Plățile s-au realizat după aprobarea suplimentării bugetului alocat acestei măsuri, de la 150 milioane de euro la 182,5 milioane de euro.

Astfel, până la data de 31 decembrie 2020, din plafonul de 182,5 milioane de euro, APIA a autorizat la plată suma de 179,79 milioane euro pentru un număr de 122.447 cereri  unice, din care:

  • Suma de 51,57 milioane euro, pentru un număr de 148 cereri - sectorul legume fructe;
  • Suma de 85,1 milioane euro, pentru un număr de 691 cereri - sectorul bovine;
  • Suma de 43,12 milioane euro, pentru un număr de 946 cereri - sectorul ovine/caprine.

Conform fluxurilor procedurale din cadrul APIA și al instituțiilor financiare bancare, o parte dintre fermieri au primit în conturi sumele aferente acestei măsuri începând cu data de 30 decembrie, iar alimentarea conturilor fermierilor se va realiza și în perioada 4 - 8 ianuarie 2021, astfel încât fermierii să beneficieze cât mai repede de acest sprijin.

Sursa: apia.org.ro

Investiţie de 80.000 euro într-o fermă de vaci, rasa Montbeliarde

Alin Moscu provine din Mizil, judeţul Prahova; acolo a copilărit şi a absolvit liceul. Încă de când era mic copil a avut în sânge iubirea pentru animale, transmisă de bunicul său din Schela, judeţul Galaţi, şi aşa a ajuns să investească aici, într-o fermă de vaci, rasa Montbeliarde, în jur de 80.000 de euro.

Montbeliarde – o rasă rezistentă la boli

„Povestea acestei ferme pleacă de la bunicul meu, (…) când în anul 2008 a început uşor-uşor să se extindă cu animalele şi terenul agricol. Eu eram mic în acea perioadă, dar mereu când aveam posibilitatea, mai ales în vacanţe, mergeam acolo, visam şi eu odată cu el să am într-o bună zi mica mea fermă de animale. Dar abia în 2017, împreună cu tatăl meu, am reuşit să investim şi să ne implicăm mai mult, când am achiziţionat un lot de 15 juninci din rasa Montbeliarde. În prezent am reuşit să am un efectiv de 45 de capete (vaci + tineret). Am ales această rasă pentru calitatea laptelui şi a viţeilor. Este o rasă care în ferma mea s-a acomodat foarte bine, fiind rezistentă la boli, iar în toţi aceşti ani am avut foarte puţine probleme cu ele. Sistemul de furajare are la bază silozul, lucerna, făina de porumb, borhotul de sfeclă şi, mai nou, le îndulcim pofta cu morcovi. La ora actuală, această investiţie pot spune că a depăşit cu mult 80.000 de euro“, adaugă crescătorul.

Mare parte din laptele produs în fermă ajunge pe masa clienţilor din localitate şi din Galaţi, mai spune Alin. „Ajutor de nădejde în acest sens este bunica mea, pentru procesarea laptelui. Ca produse avem caş, brânză dulce şi smântână. Toate aceste produse sunt distribuite la domiciliu şi mă zbat să ajungă la cât mai mulţi clienţi şi, totodată, încerc să le deschid ochii consumatorilor cu privire la deosebirea dintre un lapte de calitate, sănătos, şi unul din supermarketuri.“

Mai multă automatizare în fermă

rasa de vaci Montbeliarde

Dacă te apuci de o aşa fermă trebuie să ai multă încredere în tine, să visezi şi să lupţi că într-o zi vei ajunge acolo unde îţi doreşti, specifică tânărul. „Orice început este greu! Celor curajoşi le urez să opteze pentru automatizare, pentru că problema forţei de muncă este mare şi am întâlnit fermieri care au renunţat în scurt timp. Îmi doresc în viitorul apropiat să pot accesa fonduri europene pentru a avea mai multă automatizare, să fiu 100% sigur de afacerea mea. Vreau să îmi deschid un magazin în localitate pentru a promova produsele mele şi ale familiei şi, nu în ultimul rând, să ajung la un efectiv de 70-80 de capete. Nu în ultimul rând, îmi doresc să am cea mai performantă şi cochetă fermă din judeţul Galaţi“, a adăugat Alin Moscu.


Originea rasei Montbeliarde

Rasa Montbeliarde provine din Bos Taurus Frontosus şi face parte din grupul de rase „bălţate roşu cu alb“ aparţinând familiei Simmental şi Fleckvieh, fiind membră a Federaţiei Internaţionale Simmental & Fleckvieh (WSFF) şi a Federaţiei Europene Simmental.

Istoria rasei este legată de începutul secolului al XVIII-lea, şi anume de momentul în care mai mulţi fermieri din teritoriul actual al Elveţiei s-au stabilit în Franţa în regiunea France Comté, aducând cu ei şi vacile pe care le deţineau. În urma unui proces metodic de selecţie exemplare din această populaţie de vaci au început să particip la diferite expoziţii sub denumirea de Montbeliarde (după numele celui mai important oraş al departamentului Doubts din regiunea France Comté).

Montbeliarde este o rasă mixtă, fiind considerată cea mai perfecţionată rasă pentru producţia de lapte din cadrul familiei Simmental.


Beatrice Alexandra MODIGA

De ce vaca pentru carne nu este o afacere în Călărași

Fermierul Constantin Anghel conduce din anul 1991 Societatea Agricolă Agrozootehnica Independenţa SA din Județul Călărași. Prin muncă și pricepere, și-a câștigat renumele și respectul în agricultură. Cu toate acestea, ca orice fermier, a trăit și dezamăgiri. Încercând să facă un proiect pentru creșterea vacilor de carne, a realizat treptat că afacerea nu este rentabilă…

Pentru înființarea unei ferme de bovine se pot accesa fonduri prin Măsura 121, de încurajare a modernizării exploatațiilor agricole.

Pentru a demara o astfel de investiție, a cărei valoare medie este de 100.000 de euro, solicitantul trebuie să fie înregistrat ca persoană fizică autorizată, asociație familială sau societate comercială cu capital 100% privat. Sunt acceptate și persoane fizice neautorizate, cu singura condiție de a se autoriza în termen de 30 de zile de la data primirii notificării privind selectarea cererii de finanțare. Asociațiile în domeniu cu statut juridic, grupurile de producători sau cooperativele sunt cele mai recomandate forme juridice pentru a demara astfel de investiții.

Fermierul Anghel Constantin a făcut la vremea respectivă demersuri pentru ferma de vaci pentru carne prin AFIR- Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, acțiune făcută pentru a se putea da banii. Însă, concluzia la care a ajuns, în timp, a fost că nu exista preț bun pentru o vacă de carne. „Au un preț foarte mare junicile pe care le cumperi. De momentul în care fată, trebuie să aștepți 18 luni până se fac tăurași și ajung la 600 de kg… În primii ani, îngrășam tăurașii. Am renunțat și la ei, pentru că prețul este extraordinar de mic. Normal, prețul bun ar trebui să fie de 13-14 lei pe kg. Dacă facem un calcul simplu: 100 de junici, 100 de vaci, se înmulțesc cu material sexat, îți fată 70 de tăurași. Din 70 de tăurași, vă dați seama că mai am 30-40 de vițele“, ne dezvăluie, dezamăgit, fermierul.

Reticența față de ferma cu vaci pentru carne a venit și din faptul că în urmă cu zece ani a început un program privind însămânțarea din material seminal, din rase de carne, pe rasa Holstein, care nu s-a dovedit a fi tocmai un succes. „Noi avem aici, la Dragalina, Călărași, un complex de îngrășare al tăurașilor, cu abator cu tot, de ce nu sunt interesați dinainte să spună haideți să creșteți tăurași și să fixăm un preț? Ca să știm și noi, implicit eu: mă apuc să cumpăr vaci de carne să fac tăurași de carne sau nu mă apuc? Trebuie să iau pixul, să iau calculatorul, să încep să socotesc dacă este sau nu rentabil. Am fost, m-am interesat, ele se cresc mult mai ușor. Lași vițeii acolo până la 8 luni, sug,  apoi îi înțarci. Sincer, consider că afacerea cu vaci pentru carne se pretează perfect pentru zona de deal și de munte. Aici, la câmpie, sunt costurile mult mai mari“, spune Anghel Constantin.

Cea mai mare problemă este unde și la cât vinzi

Fermierul a oprit din timp investițiile în afacerea cu vaci de lapte, după ce a făcut unele calcule și a realizat că în zona în care are cooperativa, această afacere nu este profitabilă: „Am zis, luăm 50 de vițele, de junici, plecăm cu ele în 2-3 ani, să vedem cum facem. Dar nici nu putem să ne aruncăm așa în neant, pentru că și costurile sunt extrem de mari.

Dacă aici, în Călărași, s-ar dori să se facă vaci de carne, probabil că autoritățile trebuie să gândească: 50% din costul junicilor îl suport eu, ca guvern. Au mai fost hotărâri de Guvern de acum 20 de ani, precum și de minimis acum 4 ani, când nu trebuia să cumperi decât 20 de junici. Dar mai întâi să știm dacă vrem să ne extindem, pentru că nu există cultul pentru carne de bovine, la noi în țară. Trebuie să ai și desfacere, pentru că dacă nu ai desfacere, cei de la abator nu vor cumpăra, el va sacrifica în funcție de comenzile pe care le are“, explică fermierul.


Creșterea vacilor de carne este o afacere foarte grea și pentru aceasta, ea trebuie să fie foarte bine gândită. „Noi am mai făcut în România treburi negândite, de genul: dă-i subvenții, ajutăm omul și vaca… Sau putem spune, da, facem, pentru că avem piață de export. Atunci fac un centru, să știu cât trebuie să export, pentru că acum nu mai merg la export animale în viu, pe motiv de protecție a animalelor. Trebuie să le tai în carcase, ca să le duci la export. În agricultură, oamenii nu mai au probleme cu tehnologiile, utilajele, cea mai mare problemă este unde vinzi și la cât vinzi? Deși noi nu prea știm pentru că nimeni nu-și permite din toamnă să spună haide să încheiem contracte“, a conchis Anghel Constantin.


Anca LĂPUȘNEANU

Vești bune pentru crescătorii de bovine - Comisia Europeană a aprobat schema de ajutor în valoare de 7,4 milioane de euro

Comisia Europeană a aprobat o schemă în valoare de 7,4 milioane de euro (aproximativ 35,7 milioane de lei) pentru sprijinirea întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul creșterii bovinelor, în contextul crizei provocate de pandemia de COVID-19.

Sprijinul va fi acordat sub formă de subvenții directe în cadrul schemei aprobate de Comisie, iar scopul este de a ajuta organizațiile care își desfășoară activitatea în sectorul creșterii bovinelor să își acopere nevoile de lichidități și să-și poată continua activitatea astfel încât să furnizeze alimente și materii prime furajere pentru industria alimentară și să-și mențină locurile de muncă.

Cuantumul ajutorului de stat este de 100 euro/cap femelă bovină adultă (echivalent în lei), iar valoarea totală ce poate fi acordată unui beneficiar nu trebuie să depășească echivalentul în lei a 100.000 de euro.

Schema ajutoarelor publice va aduce beneficii unui număr de peste 1.000 de întreprinderi care își desfășoară activitatea în domeniul creșterii bovinelor, condițiile stabilite fiind:

  • Granturile nu depășesc 100.000 de euro per beneficiar, după cum se prevede în cadrul temporar pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea în domeniul producției agricole primare;
  • Sprijinul poate fi acordat până la 31 decembrie 2020.

De asemenea, Comisia Europeană a constatat că această măsură de sprijin este necesară, adecvată și proporțională pentru a remedia o perturbare gravă a economiei unui stat membru al Uniunii Europene.

Pentru a beneficia de aceste ajutoare, solicitanții trebuie să depună cereri de solicitare la Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură (APIA) pe o perioadă de 20 de zile lucrătoare de la publicarea actului normativ în Monitorul Oficial, respectiv din 2 septembrie 2020.

Cererea de solicitare a ajutorului de stat și documentele justificative se depun la centrele județene ale APIA, dar se pot transmite și prin fax, poștă sau email, cu condiția asumării prin semnătură pe fiecare pagină a documentului transmis.

Care sunt criteriile de eligibilitate

Beneficiarii ajutoarelor de stat aprobate de Comisia Europeană sunt crescători care dețin animale din specia bovine, respectiv întreprinderi individuale și familiale, persoane fizice autorizate, persoane fizice și persoane juridice.

Pentru a obține acești bani, solicitanții trebuie să îndeplinească următoarele condiții de eligibilitate:

1. să dețină minimum 91 de capete femele adulte din specia bovine înregistrate în RNE în exploatații cu cod ANSVSA la data de 1 iulie 2020;

2. femela din specia bovină să aibă vârsta de minimum 24 de luni la data de 1 iulie 2020;

3. să nu fi solicitat alte tipuri de ajutor de stat pentru aceleași costuri eligibile în baza Comunicării CE – Cadrul temporar pentru măsuri de ajutor de stat de sprijin al economiei în contextul actual cauzat de pandemia de COVID-19 (2020/C91I/01);

4. să nu se afle în dificultate, respectiv reorganizare, lichidare sau faliment, în baza evidențelor Oficiului Național al Registrului Comerțului la data de 31.12.2019 sau, în cazul persoanei fizice, nu a fost emisă o decizie definitivă a instanțelor judecătorești de constatare a falimentului până la data de 31.12.2019.

Ce documente sunt necesare

Cererea de solicitare a ajutorului de stat trebuie să fie însoțită de următoarele documente:

  • copie după B.I sau C.I. a beneficiarului, certificatul de înregistrare la Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC), împuternicire și o copie a B.I./C.I. a reprezentantului legal;
  • registrul exploatației emis de operatorul Sistemului național de identificare și înregistrare a animalelor din care rezultă efectivul de bovine deținut la data de 1 iulie 2020 pentru exploatația cu cod atribuit de ANSVSA;
  • coordonate bancare/trezorerie.

În cazul în care cererea este depusă prin împuternicitul unei persoane fizice, împuternicirea pentru completarea și semnarea cererii de plată în locul solicitantului se face prin procură notarială.

Dacă este vorba despre persoană fizică autorizată, titularul unei întreprinderi individuale, reprezentantul unei întreprinderi familiale sau administrator/reprezentant legal al persoanei juridice care depune cererea prin împuternicit, acesta din urmă va completa cererea unică de plată cu denumirea și CUI/CIF ale persoanei juridice/PFA/ÎI/ÎF, cu datele de identificare ale administratorului/titularului/ reprezentantului legal, iar la rubricile din cererea unică de plată rezervate pentru împuternicit va completa datele de identificare ale împuternicitului.

Solicitanții care dețin mai multe exploatații de creștere a bovinelor, cu coduri ANSVSA situate pe raza mai multor unități administrativ teritoriale din județe diferite, depun o singură cerere la centrul județean al APIA pe raza căruia își au sediul social sau își au domiciliul – după caz.

Retragerea cererii de ajutor de stat în sectorul bovine

Beneficiarul poate retrage cererea prin intermediul formularului de retragere a ajutorului de stat (Anexa nr. 2), document ce se poate depune în orice moment până la aprobarea ajutorului de stat.

Prin acest formular sunt permise următoarele operațiuni, mai puțin în situațiile în care solicitantul a fost informat cu privire la neconformitățile din cererea sa de plată:

  • retragerea integrală a cererii ajutorului de stat;
  • retragerea parțială a cererii de ajutor de stat (retragerea unei exploatații cu cod ANSVSA).

Potrivit Ghidului Solicitantului, cei care au retras cererea de ajutor de stat în sectorul bovine nu mai pot solicita din nou aceeași schemă.

Simona Nicole DAVID

Crescătorii de animale vor primi ajutoare de stat

În ședința de joi, Guvernul a discutat trei Ordonanțe de Urgență privind acordarea unor ajutoare de stat crescătorilor de animale, informează Hotnews. Guvernul spune că aceste ajutoare sunt acordate în contextul crizei economice generate de pandemia COVID-19, schema având ca scop compensarea pierderilor cauzate de pandemia COVID-19. Pe ordinea de zi se mai află un proiect de Hotărâre privind acordarea unui ajutor de minimis apicultorilor, din cauza secetei.

OUG privind schema de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul bovin. Ajutorul de stat se acordă beneficiarilor care dețin minimum 100 capete femele adulte din specia bovină înregistrate în RNE în exploatații cu cod ANSVSA la data de 1 iulie 2020.

Beneficiarii ajutorului sunt crescătorii din sectorul bovinelor, respectiv întreprinderi individuale și familiale, persoane fizice autorizate, persoane fizice, după caz, precum și persoane juridice care desfășoară activitate de creștere a bovinelor.

Cuantumul ajutorului este echivalentul în lei a 100 euro/UVM, iar plafonul maxim al schemei de ajutor de stat este de 35.700 mii lei și se asigură de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru anul 2020.

OUG privind schema de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul suin. Ajutorul de stat se acordă pe capacitatea de producție deținută de beneficiar, respectiv locurile de cazare, echivalent UVM, funcție de categoriile de porcine.

Beneficiarii ajutorului sunt întreprinderile individuale și familiale, persoanele fizice autorizate, după caz, precum și persoanele juridice care desfășoară activitate de îngrășare și/sau reproducție a suinelor.

Pentru fiecare beneficiar valoarea ajutorului nu depășește echivalentul în lei a 100.000 euro, iar cuantumul ajutorului este de 100 euro/UVM, echivalent în lei.

Valoarea totală maximă a schemei de ajutor de stat este de 119.560 mii lei și se asigură de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru anul 2020.

OUG privind schema de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul creșterii păsărilor. Ajutorul de stat se acordă pe capacitatea de producție deținută de beneficiar, echivalent UVM, funcție de speciile și categoriile de păsări.

Beneficiarii ajutorului sunt întreprinderile individuale şi familiale, persoanele fizice autorizate, după caz, precum şi persoanele juridice care desfășoară activitate de reproducție și/sau incubație și/sau creștere a păsărilor pentru carne sau ouă.

Pentru fiecare beneficiar valoarea ajutorului nu depășește echivalentul în lei a 100.000 euro, iar cuantumul ajutorului este de 100 euro/UVM, echivalent în lei.

Valoarea maximă a schemei de ajutor de stat este de 109.800 mii lei, și se asigură de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru anul 2020.

În cazul în care valoarea totală a ajutorului calculat depășește plafonul maxim, ajutorul cuvenit se reduce proporțional pentru toți beneficiarii.

Hotărâre de Guvern privind reducerea pierderilor și pentru continuarea activității în sectorul apicol. Reglementează acordarea de sprijin financiar în cadrul unei scheme de ajutor de minimis pentru compensarea efectelor fenomenelor hidrometeorologice nefavorabile manifestate în perioada martie – mai 2020 asupra sectorului apicol.

Beneficiarii prezentei scheme de ajutor de minimis sunt:

  • apicultori, persoane fizice care dețin atestat de producător emis în baza Legii nr. 145/2014 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței produselor din sectorul agricol, cu modificările și completările ulterioare, valabil la data depunerii cererii;
  • apicultori, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale, constituite potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cu modificările și completările ulterioare;
  • apicultori, persoane juridice, precum și orice forme asociative cu sau fără personalitate juridică constituite conform legii.


Sprijinul financiar reprezentând ajutor de minimis se acordă întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul apicol, în domeniul producției primare, pentru compensarea efectelor fenomenelor hidrometeorologice nefavorabile manifestate în perioada martie – mai 2020 asupra sectorului apicol”, astfel încât să se asigure continuarea ciclului de producție și este în valoare de 25 lei/familia de albine.

Prin proiectul de Hotărâre de Guvern se propune acordarea unui sprijin de 25 lei/familie pentru compensarea efectelor fenomenelor hidrometeorologice nefavorabile, valoare care reprezintă aproximativ 61% din cheltuielile efectuate de către apicultori pentru asigurarea rezervelor de hrană, conform tehnologiei apicole

Valoarea totală a ajutorului de minimis care se acordă unei întreprinderi unice nu poate depăși suma de 20.000 euro pe durata a trei exerciții financiare, în cursul exercițiului financiar respectiv și în cele două exerciții financiare precedente.

Sumele reprezentând ajutoare de minimis se plătesc întreprinderilor unice într-o singură tranșă.

Pentru a fi eligibile la acordarea ajutorului de minimis, întreprinderile trebuie să îndeplinească următoarele criterii cumulative de eligibilitate:

  • să aibă familii de albine înscrise în baza de date națională apicolă la data 1 martie 2020, conform Sistemului unitar de identificare a stupinelor și stupilor, gestionat de Agenția Națională pentru Zootehnie „Prof. Dr. G.K. Constantinescu”, potrivit prevederilor Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr.251/2017;
  • să aibă familii de albine autorizate la direcția sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor județeană, respectiv a municipiului București.

Reproducţia în fermele de vaci de lapte. Asistenţa vacilor la fătare

În condiții normale, cca 20% din vacile multipare şi cca 50% dintre juninci necesită asistență la fătare, medicul veterinar fiind nevoit să intervină prin efectuarea operației de cezariană la cca 2-5% din cazuri.

Se consideră o fătare normală (eutocică) atunci când viţelul se naște la termen şi fără intervenția îngrijitorului sau a medicului veterinar. Durata unei fătări eutocice este cuprinsă între 30 de minute și 4 ore. Dacă se depășește acest interval este recomandată intervenția personalului calificat din fermă.

Semnele premergătoare (prodromale) ale fătării:

  • apariţia mucusului cervical, dopul mucos care obturează lumenul cervical se fluidifică și se elimină din vagin sub forma unor cordoane subțiri, gălbui, transparente. Această fluiditate începe să se observe cu 1-2 zile înainte de fătare;
  • instalarea cu 12-48 de ore înainte de fătare a unei ușoare hipotermii, temperatura scăzând cu 0,4 până la 1,2°C sub limitele normale (38-38,5° Celsius);
  • mărirea în volum a ugerului şi prezenţa secreției colostrale, acestea declanșându-se cu 24-48 ore înainte de fătare. Există însă și cazuri în care secreția colostrală se declanșează cu 4-5 zile înainte de fătare, fapt ce reduce semnificativ calitatea colostrului în momentul naşterii viţelului, acesta fiind impropriu din cauza conţinutului redus în imunoglobuline;
  • starea de agitație a vacii, culcări și ridicări repetate, micțiuni frecvente, întreruperea și reluarea bruscă a furajării sau rumegării.

Travaliul

  • vacile cu semne clinice trebuie supravegheate din oră în oră, inclusiv pe parcursul nopţii;
  • un semn evident de debut al fătării este reprezentat de apariţia contracţiilor uterine. La început acestea au o intensitate redusă și pot fi observate la intervale de 20-30 de minute, ajungând la un interval de 1-2 minute, cu intensitate crescută în momentul fătării.

Fătarea

Fătarea propriu-zisă are loc în momentul când vaca are cervixul complet dilatat, iar vițelul traverseză canalul de fătare. În mod normal, în faza de debut se pot observa perioade de contracţii de lungă durată (3-5 minute) şi membranele fetale, urmate de apariția membrelor anterioare ale vițelului, în cazul poziţionării corecte a acestuia. Comportamentul femelei devine evident, este extrem de neliniștită, priveşte des înspre trenul posterior, arcuieşte spatele, vezicula amniotică este ruptă din cauza presiunii exercitate în vagin, fetusul fiind expulzat în exterior.

În cazul fătărilor anormale (distocice), când viţeii sunt prea mari (peste 45 kg) sau contracţiile nu sunt suficient de puternice, se recomandă utilizarea extractorului de viţei. În cazul în care expulzarea fătului nu poate avea loc, se solicită intervenţia medicului veterinar pentru efectuarea operaţiei de cezariană cu scopul salvării viţelului şi a vacii.

În cazul în care fătarea are loc prin cezariană este recomandată utilizarea de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), alfa-2agoniști (de exemplu xylazină) sau a anesteziei locale (de exemplu procaină, lidocaină). Antiinflamatoarele pot fi administrate şi în cazul fătărilor eutocice, reducând durerea postpartum, facilitând revenirea mai rapidă a femelei şi crescând fertilitatea ulterioară.

Se recomandă ca imediat după fătare vacile să fie lăsate să își lingă viţeii, acest comportament fiind benefic în primul rând viţelului, asigurându-se activarea circulaţiei periferice, dar şi vacii, lichidul amniotic conţinând substanţe cu efect analgezic şi lactogen.


În mod normal, eliminarea placentei și a membranelor fetale are loc la 6-12 ore după fătare. Întârzierea cu mai mult 24 de ore a eliminării acestora se consideră a fi retenţie placentară, aceasta având o frecvenţă de 10-15% la vacile de lapte. Factorii care predispun la retenţie placentară sunt fătările distocice, gestaţiile gemelare, hipocalcemia, lipsa mişcării active a vacilor.


Andra ŞIPOŞ,

Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Baloteşti

Sprijin pentru crescătorii de bovine: 100 de euro/cap vacă femelă adultă

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a publicat un proiect de Ordonanță de Urgență pentru plata unor subvenții în valoare de 100 de euro/vacă femelă adultă pentru fermieri.

Potrivit actului normativ, fondurile vor fi alocate de la bugetul de stat, iar plafonul maxim va fi de 100.000 de euro/fermă. Subvenția va fi temporară și va fi acordată doar fermelor care au peste 100 de femele adulte din specia bovine înregistrate în RNE, în exploatații cu cod ANSVSA, la data de 1 iulie.

În Ordonanță se mai arată că beneficiarii eligibili nu trebuie să se afle în dificultate – reorganizare, lichidare, faliment – în baza evidențelor Oficiului Național al Registrului Comerțului la data de 31.12.2019 sau, în cazul persoanei fizice, nu a fost emisă o decizie definitivă a instanțelor judecătorești de constatare a falimentului până la 31.12.2019.

Cei care au solicitat alte tipuri de ajutor de stat pentru aceleași costuri eligibile în baza Comunicării CE – Cadru temporar pentru măsuri de ajutor de stat de sprijin a economiei în contextul actualei pandemii de COVID-19 (2020/C911/01) nu se află printre beneficiarii eligibili.

Proiectul de act normativ este în dezbatere timp de zece zile și poate fi consultat integral, pe site-ul MADR (click aici)

Reproducţia în fermele de vaci de lapte: admiterea la montă a vacilor şi viţelelor

Activitatea de reproducţie influenţează semnificativ productivitatea şi eficienţa economică a fermelor de vaci de lapte. Lactaţia vacilor este condiţionată de fătare, iar intervalul între fătări (calving interval) influenţează cantitatea de lapte obţinută per lactaţie, fiind totodată cel mai utilizat indicator în evaluarea eficienţei reproductive.

La nivel european se estimează pierderi de cca 4-6 euro/zi/vacă pentru fiecare zi suplimentară de repaus uterin, înregistrată după 60 de zile de la fătare. Mai mult, costurile ridicate pentru achiziţionarea materialului seminal congelat, în special cel provenit de la tauri cu valoare de ameliorare ridicată şi/sau sexat, precum şi costurile cu operatorul însămânţător impun o evaluare periodică a activităţii de reproducţie la nivelul fermei.

Condiții de admitere

Pentru a putea monitoriza în mod eficient activitatea de reproducţie din fermă, în vederea luării unor măsuri corective atunci când acestea se impun, o serie de factori-cheie trebuie cunoscuţi şi respectaţi, precum:

Admiterea la montă a viţelelor să se facă la greutăţi reprezentând minimum 65% din greutatea de adult a vacilor. Având în vedere variabilitatea mare în cadrul fermelor cu privire la dezvoltarea corporală a adultelor, se recomandă ca fermierii să cântărească un lot de 20-30 vaci multipare din ferma proprie, vaci aflate în lactaţiile IV-V, care şi-au încheiat procesul de creştere, stabilind astfel greutatea medie a vacilor din fermă.

Junincile trebuie să atingă o greutate corporală de minimum 90% din greutatea vacilor adulte în momentul fătării. Pentru fiecare 50 kg greutate corporală suplimentară a junincilor în momentul fătării se înregistrează o creştere a producţiei de lapte cu 300 kg în prima lactaţie. Sporul mediu zilnic de creştere a junincilor este recomandat să fie cuprins între 700 g şi 850 g, cu evitarea îngrăşării acestora, existând riscul depunerilor excesive a depozitelor de grăsime la nivelul aparatului genital şi al glandei mamare, cu repercusiuni negative asupra uşurinţei la fătare, fertilităţii şi producţiei de lapte.

Condiţia corporală a animalelor (BCS-Body Condition Scoring) la admiterea la montă să fie de minimum 2,5-3, iar la trecerea în repaus mamar se recomandă o condiţie corporală de 3-3,5. Condiţia corporală a vacilor (BCS) este o metodă de apreciere subiectivă a rezervelor corporale, acordându-se gradual note între 1 şi 5, nota 1 fiind acordată animalelor emaciate (foarte slabe), iar nota 5 animalelor foarte grase (obeze). La vacile din rasa Holstein, pierderea/ câştigul în greutate corporală a cca 30 kg corespund modificării unei unităţi BCS.

Pe lângă greutatea şi condiţia corporală a vacilor şi viţelelor, la admiterea acestora la montă se evaluează şi lărgimea crupei (distanţa dintre cele două puncte ale ischiilor), care pentru o fătare uşoară se recomandă să fie de minimum 20-22 cm (o palmă întinsă). Vacile care au crupe înguste, cu o distanţă între punctele ischiilor mai mică de 19 cm, pe cât posibil, nu se reţin pentru reproducţie din cauza riscului ridicat de distocii.

Pentru evitarea distociilor se recomandă alegerea taurilor amelioratori pentru uşurinţa la fătare. Această însuşire în ameliorare se numește „uşurinţă la fătare paternă“, fiind reprezentată de influenţa directă a taurului asupra frecvenţei distociilor. Uşurinţa la fătare paternă este o însuşire cu o heritabilitate modestă, cu valori cuprinse între 0,10 şi 0,12, iar uşurinţa la fătare a fiicelor taurului are o heritabilitate de 0,04-0,05. Deşi cele două însuşiri au un determinism genetic aditiv redus, având în vedere efectul cumulativ, se recomandă ca în alegerea taurilor (potrivirea perechilor) să fie urmărit acest criteriu, în special în fermele în care peste 20% din vaci au nevoie de asistenţă la fătare.

În cazul primiparelor, pentru a favoriza procesul de creştere se recomandă ca durata repausului uterin să fie prelungit cu un ciclu de călduri (20-21 zile), comparativ cu vacile multipare din fermă. Pentru susţinerea dezvoltării corporale pe parcursul primei lactaţii, raţia zilnică să fie suplimentată cu 1-2 kg furaje concentrate peste necesarul de întreţinere a funcţiilor vitale şi producţiei de lapte;

Durata repausului uterin la vacile de lapte este extrem de variabilă, fiind de regulă cuprinsă între 60 şi 140 zile. Pentru a obţine un interval între fătări de 12-13 luni, data montei fecunde nu trebuie să aibă loc mai târziu de 110 zile de la ultima fătare. Chiar dacă unele vaci manifestă călduri la 40-45 zile de la fătare, acestea nu se vor însămânţa mai repede de 60 de zile deoarece involuţia uterină nu este completă. La vacile cu producţii mari de lapte (peste 10.000 kg/lactaţie) intervalul între fătări este de regulă mai mare, fiind cuprins între 13-15 luni.

Ţintele privind numărul de însămânţări artificiale pentru obţinerea unei gestaţii sunt de 1,5 pentru viţele şi 1,8 pentru vacile multipare, valori mai mari de 2,5 IA/gestaţie indicând probleme de reproducţie în fermă. Dacă în fermă se folosește material seminal sexat, din cauza costurilor semnificativ mai mari de achiziție, se recomandă ca acesta să fie utilizat pentru însămânțarea vițelelor cu dezvoltare corporală armonioasă și fără patologii de reproduție.

Recomandări privind admiterea la montă a vițelelor în funcţie de gradul de dezvoltare corporală

(vezi tabel în revistă)

Andra ŞIPOŞ,

Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Baloteşti

Odihna și rumegarea - indicatori de bunăstare și confort la vacile de lapte

Vacile de lapte au un ritm circadian specific, iar activitățile principale de odihnă, hrănire și rumegare se desfășoară conform unui tipar conservator. Comportamentul vacilor este influențat de o serie de factori precum sistemul de întreținere, tipul de furajare, starea de sănătate, factorii climatici și nivelul productiv.

Modificări de comportament

Modificările de comportament în ceea ce privește timpul alocat odihnei și rumegării pot fi folosite ca un indicator de bunăstare şi confort al animalelor şi au implicaţii directe asupra stării de sănătate şi a producţiilor obţinute.

Astfel, atunci când taurinele stau culcate se reduce presiunea exercitată de greutatea corporală asupra membrelor, reducându-se incidenţa şchiopăturilor, iar la nivelul glandei mamare are loc o intensificare a circulaţiei sângelui cu 20-25%, comparativ cu poziţia ortostatică şi ca urmare creşte producţia de lapte. Vacile de lapte alocă odihnei în medie 10-14 ore. Vacile aflate în lactație se odihnesc în 15-20 reprize pe zi, fiecare având o durată de la 0,5 la 3 ore. Atunci când durata odihnei și a furajării sunt afectate simultan, vacile aleg să se odihnească și neglijează furajarea. Pentru fiecare oră de reducere a odihnei se înregistrează o reducere a consumului de furaje cu 45 de minute. Având în vedere efectele ierarhiei sociale la vacile întreţinute în sistem liber şi influenţa acesteia asupra odihnei, se recomandă ca în fermele cu efective mari să fie constituite grupe tehnologice de maximum 40-50 de capete.

La întreţinerea vacilor în cuşete, durata odihnei este semnificativ influenţată de tipul despărțitorului de stand şi dimensiunile cuşetelor, precum şi de tipul de aşternut. Astfel, se recomandă ca pentru taurinele din rasa Jersey, cu o dezvoltare corporală mai mică (400-450 kg), dimensiunile minime să fie de 2,4/1,05 m, în timp ce la rasele cu dezvoltare corporală mare precum Holstein (600-650 kg), dimensiunile recomandate sunt de 2,5/1,14 m. La întreţinerea liberă, vacile preferă odihna pe aşternut de nisip, comparativ cu utilizarea saltelelor de cauciuc, alocând odihnei cu cca 10-15% mai mult. Pentru vacile întreținute legat, dimensiunile recomandate ale standului de odihnă sunt de 1,7-1,8/1,2 m. În acest caz așternutul de paie este cel mai des folosit recomandându-se utilizarea a 2-3 kg de aşternut pe vacă şi împrospătarea zilnică a acestuia cu 0,5 kg.

4 litri de salivație

Având în vedere că principala activitate a vacilor culcate este rumegarea, odihna influenţează direct durata zilnică a rumegării. Aceasta are loc de regulă la scurt timp după încetarea consumului de furaje şi în timpul nopţii. De regulă, vacile rumegă între 6-9 ore pe zi în 12-17 perioade, efectuând în medie 25.000-29.000 de mişcări masticatorii pe parcursul a 24 de ore. În timpul rumegării se produc cca 200-300 ml de salivă/min., fapt ce concură la menţinerea unui pH adecvat în rumen. Cantitatea de salivă este influenţată de structura raţiei, astfel consumul unui kg de fibroase determină o salivaţie de 4 litri, în timp ce consumul de furaje suculente determină producerea a 0,5 litri de salivă. Lipsa sau reducerea rumegării la vacile aflate în lactaţie pot fi semne clinice de debut al unor boli metabolice şi/sau afecţiuni digestive. Cercetările recente au arătat implicaţiile practice ale comportamentului, vacile care alocă odihnei şi rumegării 10-11 ore pe zi produc cu 2,5-3 kg mai mult lapte comparativ cu vacile care se odihnesc şi rumegă 6-7 ore, în condiţii identice de furajare şi întreţinere.


Având în vedere importanţa odihnei şi rumegării la vacile de lapte, se recomandă:

  • Respectarea programului zilnic de activităţi din fermă;
  • Utilizarea unei cantităţi suficiente de aşternut de calitate;
  • Respectarea dimensiunilor cuşetelor de odihnă în funcţie de dezvoltarea corporală a animalelor;
  • Vacile în lactație să nu petreacă mai mult de 1-1,5 ore la o mulsoare, inclusiv staționarea în sala de așteptare;
  • Evitarea lotizărilor frecvente şi constituirea unor grupe de producţie omogene (conform nivelului productiv, vârstei animalelor şi a stării fiziologice);
  • Raţiile administrate să fie echilibrate şi să respecte cerinţele nutriționale ale vacilor;

Conţinutul în celuloză al raţiei să fie cuprins între 23-25%, minimum 17%. Acest lucru se poate realiza prin introducerea în raţie a unei cantităţi de 2,5-3 kg fân de lucernă de calitate.


Mădălina MINCU,

Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Baloteşti

Reducerea stresului de caniculă la vacile de lapte

Vacile aflate în lactaţie tolerează cu dificultate temperaturile excesive din timpul verii, zona de confort termic a acestei categorii fiind cuprinsă între 5° şi 22°C. Stresul de caniculă se instalează atunci când temperatura depăşeşte valoarea de 28°C, vacile de lapte reducându-şi consumul de furaje cu 10-30%, în funcţie de severitate. Având în vedere că o parte din energia din furaje este direcţionată de organism către procesele de termoreglare, la temperaturi mai mari de 33°C producţia de lapte scade cu peste 20%.

Un element esenţial pentru reducerea stresului de caniculă este asigurarea unui regim hidric corespunzător, ţinând cont că pentru fiecare kg de substanţă uscată ingerată de animal sunt necesari 5,5 litri de apă, iar pentru producerea unui kilogram de lapte sunt necesari 4,5 litri de apă.

Conform particularităţilor anatomice şi de comportament ale taurinelor, acestea consumă apa prin imersarea botului aproximativ 2-3 cm, viteza de consum a apei fiind de 4,5-5,5 litri/minut.

În condiţii termice neutre, vacile aflate în lactaţie consumă, de regulă, 70-80 litri de apă pe zi, în condiţii de caniculă consumul ridicându-se la 120-150 litri, în cazul vacilor cu producţii de lapte mai mari de 25 kg/zi.

Vacile consumă apa imediat după furajare şi după efectuarea mulsului, preferând apa la o temperatură de 10-17ºC. La temperaturi ale apei de peste 32ºC consumul este semnificativ redus sau sistat.

Apa administrată vacilor trebuie să fie lipsită de miros şi gust, respectând concentraţiile maxime de nitriţi (0,4 mg/dm³) și nitraţi (45 mg/dm³). Se recomandă recoltarea de probe de apă şi trimiterea acestora pentru analize chimice şi microbiologice, cel puţin de două ori pe an.

La vacile întreţinute pe păşune, stresul de caniculă este amplificat de expunerea la radiaţia solară directă. De aceea este imperios necesară asigurarea de umbrare şi accesul la o sursa de apă proaspătă. Astfel, se recomandă ca umbrarul să asigure 2-2,5 m2 per animal, iar sursa de apă să nu fie la o distanţă mai mare de 250-350 m.

De asemenea, trebuie ales cu grijă tipul de adăpători utilizate. În cazul adăpătorilor cu clapetă scade consumul de apă cu cca 30%, comparativ cu adăpătorile cu nivel constant, datorită faptului că vacilor nu le este caracteristic consumul prin soarbere de la suprafaţa apei. Mai mult, presiunea apei în urma apăsării pe clapetă este mare, ceea ce constituie un factor stresant pentru animal.

În adăpost, de regulă, poziţionarea şi dimensionarea adăpătorilor este extrem de importantă, recomandându-se ca sursa de apă să nu fie la o distanţă mai mare de 50 m faţă de frontul de furajare, asigurând un front de adăpare suficient / vacă, cu o înălţime a adăpătorilor de 0,7-0,8 m.

Recomandări pentru reducerea stresului de caniculă la vacile de lapte:

  • utilizarea adăpătorilor cu nivel constant, asigurând 2 adăpători pentru fiecare grupă tehnologică (30-50 de capete);
  • curăţarea zilnică a adăpătorilor şi verificarea funcţionării acestora, având în vedere acumularea de resturi furajere care pot duce la blocarea instalaţiilor de adăpare sau la degradarea calităţii apei;
  • utilizarea de ventilatoare şi umidificatoare în adăposturi şi / sau întreţinerea vacilor în adăposturi semideschise, pentru a permite o ventilaţie suficientă;
  • asigurarea de umbrare şi accesul la o sursă de apă proaspătă pentru vacile întreţinute pe păşune;
  • creşterea valorii energetice a raţiei zilnice, prin utilizarea furajelor concentrate, fără ca acestea să aibă un aport mai mare de 65% din valoarea energetică a raţiei, în vederea evitării apariţiei acidozei ruminale;
  • 60% din raţia zilnică să fie acordată vacilor în intervalul 20:00-06:00, când temperatura medie scade, astfel încât să fie încurajat consumul de furaje;
  • reducerea proporţiei furajelor grosiere din raţie deoarece prin procesul de digestie a fibrei sunt degajate cantităţi ridicate de căldură biologică, fără a scădea însă conţinutul de celuloză al raţiei sub 17%;
  • în sistemul gospodăresc, unde de regulă se practică adăparea la găleată, se recomandă adăparea vacilor de 4-5 ori/zi.

Mădălina MINCU,

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Baloteşti

Recomandări privind utilizarea probioticelor în hrana viţeilor

Sistemul intensiv de creștere a tineretului taurin apelează frecvent la produse cu acțiune stimulantă în vederea îmbunătățirii capacității de valorificare a resurselor furajere şi a stării de sănătate. Dacă în trecut o practică des întâlnită a fost reprezentată de administrarea antibioticelor în doze de prevenție, cu rol de promotor în creșterea tineretului taurin, începând cu anul 2006 administrarea antibioticelor ca aditivi furajeri în zootehnie a fost restricționată în Uniunea Europeană. Ca alternativă, Comisia Europeană a elaborat recomandări privind utilizarea probioticelor în creșterea animalelor (Regulamentul CE nr. 767/2009). Probioticele sunt microorganisme vii, cu efecte potenţial benefice asupra organismului animal, administrate în cantități suficiente, într-un interval specific de timp.

Utilizarea probioticelor în alimentația viţeilor poate avea următoarele efecte:

  • Administrarea în primele 3 săptămâni de viață poate reduce incidența și severitatea diareei cu 25-30% și crește sporul mediu zilnic cu până la 10-15% în perioada de alăptare;
  • În perioada de creștere poate contribui la reducerea nivelului de stres, stimularea dezvoltării ruminale, limitând acidoza ruminală prin popularea tractului digestiv cu bacterii specifice;
  • Favorizează absorbția nutrienților, contribuind activ la reducerea incidenței și a severității afecțiunilor gastrointestinale până la statutul de tineret taurin la îngrăşat;
  • Contribuie la creșterea greutății carcasei și la o pondere mai mare a cărnii în carcasă, datorită efectului pozitiv exercitat asupra ratelor de creștere şi îmbunătăţirii ratelor de conversie a furajelor.

Posibilitățile de administrare diferă în funcție de formularea produsului bio-terapeutic, după cum urmează: lichid, pulbere, capsule și microcapsule.

Recomandările de administrare a produsului probiotic animalelor de fermă derivă din forma de prezentare a produsului, respectiv pe cale bucală: per os (administrare directă), în apă sau în rețetă (solidă sau lichidă). Rezultatele cele mai importante se observă, de regulă, în primele 14 zile de la debutul administrării probioticelor.

Recomandări în administrarea probioticelor:

  • Rațiile furajere administrate să fie echilibrate energo-proteic, în funcție de necesarul fiecărei categorii de animale;
  • Administrarea de probiotice pentru atenuarea perioadelor de stres, precum înțărcarea, transportul animalelor, vaccinarea, ecornarea, relotizări, schimbări ale rațiilor furajere;
  • Evitarea suprapunerii mai multor factori de stres în același timp, ca de exemplu ecornarea şi vaccinarea;
  • Asocierea probioticelor cu vitamine (A, B, C, D3, E), prebiotice (inulina) şi săruri minerale rehidratante (clorura de sodiu, citrat de sodiu și clorura de potasiu);
  • Păstrarea în condiții optime de temperatură şi umiditate a produselor probiotice, evitând expunerea directă la soare a acestora;
  • Administrarea corectă a produselor probiotice, respectând dozajul și timpul de administrare.

Exemple de produse probiotice introduse în hrana vițeilor și dozarea recomandată:

recomandari probiotice vitei tabel

Daniela GRIGORE,
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creştere a Bovinelor Baloteşti

Fermă mixtă de animale, o afacere rentabilă de 100 de ani în Ciolăneşti

Monica Crancu-Ichim duce mai departe tradiţia de peste 100 de ani a familiei de a creşte animale. Începând cu anul 2000 a optat pentru rasa de oi Ţigaie cu cap negru de Teleorman, rasa mixtă de bovine Brună, iar la capre a mers pe vechea rasă Carpatină. Ferma se află în satul Ciolăneşti, comuna Fitioneşti, judeţul Vrancea, iar investiţia se ridică la peste 30.000 de euro.

O fermă de trei generaţii

Ferma familiei Crancu este una în care muncesc cot la cot părinţii, soţul şi mezinul de aproape doi ani. Monica este absolventă de Medicină Veterinară şi momentan îşi dedică timpul copilului şi animalelor din fermă. Acesta mai spune că duce mai departe o tradiţie mai veche a familiei, de peste 100 de ani. „Bunicul meu, Jenică Crancu, a fost primul din familie care s-a ocupat cu creşterea oilor şi a fost renumit în judeţ pentru brânza pe care o făcea. Tatăl meu a continuat tradiţia şi acum sper ca şi eu să o duc mai departe. În acest moment avem 400 de ovine, 20 de caprine şi 30 bovine şi pot spune că împreună cu surorile mele am crescut între animale şi am ajutat la creşterea efectivului; practic, avem în sânge dragostea pentru animale şi se pare că am transmis-o soţului şi copilului. Din anul 2000 am optat pentru rasa Ţigaie cu cap negru de Teleorman sau Carabaşă, aducând berbeci şi făcând metisări; această rasă este mixtă pentru carne-lapte. La noi în fermă producţia de lapte poate ajunge la 2 l/zi, iar sporul mediu zilnic al mieilor este situat între 350-500 g, pornind de la o greutate de 5-7 kg la fătare. Este o rasă docilă ce valorifică foarte bine păşunea. La vaci am optat în principal pentru rasa Brună, dar avem şi metişi cu rase de carne întrucât optăm pentru însămânţări artificiale cu rase de carne pentru a avea viţei buni. La capre mergem pe vechea rasă Carpatină.“

Pe viitor... un abator propriu şi o extindere a paletei de produse

Produsele disponibile sunt vândute de acasă, în piaţa publică din Panciu, sunt livrate la domiciliul clientului sau în puncte stabilite de comun acord, mărturiseşte tânăra. „Anul trecut am livrat produse în Vrancea, Bacău şi Bucureşti. Pe timp de vară din laptele de la oi şi capre facem caş şi urdă; laptele de vacă este în cantitate mică deoarece viţeii stau cu vacile şi noi mulgem doar surplusul. În gospodăria noastră se găseşte brânză dulce şi caş de vacă, smântână, brânză frământată de oi, caş şi urdă de oaie şi pastramă de miel/ied/oaie/capră/viţel, în funcţie de sezon. Dorim să ne extindem şi să facem caşcaval, unt, iaurt, dar şi alte produse din carne.“

Zootehnia poate deveni motorul economiei dacă oamenii vor consuma produsele româneşti, este de părere femeia, de aceea pe viitor familia Crancu vrea să aibă propriul abator şi să extindă paleta de produse. „Celor care vor să investească în această afacere le recomand să nu înceapă dacă nu iubesc animalele şi să nu se aştepte la un profit uriaş din prima zi deoarece, ca în orice domeniu, sunt suişuri şi coborâşuri... dar mai ales să se înarmeze cu răbdare, pentru că timpul de lucru este de 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână. În următoarea lună dorim să achiziţionăm un aparat de muls atât pentru vaci cât şi pentru oi şi capre, iar în următorii 5 ani vrem să avem propriul abator, să ne extindem paleta de produse şi să ne ocupăm şi de cultivarea legumelor. Noi sprijinim împrietenirea copiilor cu animalele de la vârste cât mai fragede şi consumul de alimente cât mai sănătoase, aşa că îi aşteptăm pe cei doritori să ne viziteze.“


Baza furajeră este asigurată în principal de familia Ichim, dar la nevoie achiziţionează din alte surse contra cost. Vara animalele merg la păşunea ce este închisă cu gard electric şi parcelată, dar primesc şi supliment de cereale, în funcţie de producţie. Furajarea pe timp de iarnă se face cu suculente (1 kg/zi/oaie, 10 kg/zi/vacă), cereale (0,5 kg/zi/oaie şi 5 kg/zi/vacă) şi fân de lucernă (2 kg/zi/oaie şi 20 kg/zi/vacă), având apă la discreţie.

Beatrice Alexandra MODIGA

Cu o fermă de 15 de vaci, familia Lucan trăieşte decent

Mariana şi Petrică Lucan locuiesc în satul Tămăşasa, comuna Mărtineşti, la 8 km de Orăştie, şi se ocupă de aproximativ 4 ani de o micuţă fermă de vaci din momentul în care au primit moştenire 6 văcuțe. Pe viitor, cei doi tineri entuziaşti îşi doresc o făbricuţă de lapte şi în jur 30 de capete din rasa Holstein pur.

La început cei doi tineri erau angajaţi la o firmă de cablaje din Orăştie, unde aveau muncă de birou, dar făceau ceva ce nu îi reprezenta deoarece voiau să lucreze pentru ei, nu pentru alţii, ne spune Mariana. „Am lucrat la această firmă aproape 3 ani, după care am decis să începem să lucrăm pentru noi. Am moştenit de la părinţi 6 văcuţe şi în anul 2015 am accesat măsura pentru instalarea tinerilor fermier, unde am obţinut 40.000 euro, din care ne-am cumpărat un tractor şi aproape toate utilajele necesare pentru a face agricultură la scară mică“, îşi aminteşte tânăra.

ferma bovine

În prezent, familia Lucan are 15 văcuţe, rasa Bălţată, plus metiş de Holstein. La un astfel de efectiv de animale, deseori producţia de lapte pe zi ajunge să fie de 200 de litri, din care fac telemea şi brânză dulce. „Văcuţele sunt din rasa Bălţată şi ceva metiş de Holstein. Pe viitor, am vrea doar Holstein pur, dar mai durează. Vara pregătim nutreţ pentru ele, respectiv 12.000 de baloţi mici de lucernă, trifoi şi fân, şi le ţinem în stabulaţie liberă, le mulgem pe păşune cu generatorul şi mulgătoare; începând de anul acesta am reuşit pentru perioada de iarnă să facem un grajd mai încăpător şi le ţinem acolo, iar zilnic le dăm în jur de 25 de baloţi şi cam 150 kg de făină. Legat de distribuţie, avem o reţea de abonaţi de cca 60 de persoane, iar restul ce ne rămâne ajunge la piaţă, unde din fericire se vinde foarte bine. Mulgem aproximativ 200 de litri de lapte pe zi, dar din cea mai mare cantitate de lapte facem telemea şi brânză dulce. La piaţă, în Orăştie, mergem cam de 2-3 ori pe săptămână“, mai adaugă aceasta.

Investiţiile ce trebuie făcute într-o astfel de fermă sunt foarte mari, dar dacă este ambiţie şi hărnicie se poate, mai specifică Mariana. „Spun acest lucru deoarece în fiecare an îţi trebuie câte ceva, de la remorci, adăposturi pentru animale, adăposturi pentru nutreţ până la magazii pentru cereale. Pe viitor ne dorim să avem 25 de capete la muls tot timpul şi să fie cât mai productive şi de rasă. De altfel, noi încurajăm toţi tinerii care vor să înceapă o afacere în agricultură, dar trebuie să fie conştienţi că este destul de greu, în primul rând cu birocraţia de la noi care te face să îţi iei câmpii. E greu chiar şi cu DSV-ul, dar dacă este ambiţie şi foarte multă hărnicie, se poate. Nu pentru a-ţi face palate, ci pentru a trăi decent. Peste 10 ani ne vedem cu o făbricuţă de lapte şi cu 30 de capete din rasa Holstein pur, care să ne dea 40 de litri la zi“, încheie Mariana Lucan.

Beatrice Alexandra MODIGA

Familia Horvath din Joseni creşte vaci Angus achiziţionate din Ungaria

Firma SC Rinde Mast SRL a fost înfiinţată în anul 2007 de doi medici veterinari şi un tehnician veterinar, la doi ani după o vizită de lucru într-o fermă de Galloway şi Angus, în Ungaria la Szeged, unde s-a născut ideea dezvoltării unei ferme de vaci de carne. Nina Horvath din Joseni, judeţul Harghita, a fost cea care împreună cu soţul său și un prieten au achiziţionat 12 viţele, iar în prezent efectivul matcă al crescătoarei este de 28 capete vaci şi juninci.


Iniţial, ar fi vrut să achiziţioneze doar rasa Galloway, dar, nefiind animale spre vânzare, au optat pentru rasa Angus.

Fermă situată la polul frigului din România

„Le-am achiziţionat în anul 2008 din Ungaria. S-a ales Angus pentru rusticitate, ferma fiind situată la polul frigului din România, astfel era evident că trebuia aleasă o rasă care se pretează la condiţiile de mediu şi la furajele care pot fi asigurate în zona dată. Iniţial, au fost achiziţionate 12 viţele în vârstă de 11-12 luni, iar în momentul de faţă efectivul matcă este de 28 capete vaci şi juninci, dar mai avem tineret mascul castrat, tineret mascul de prăsilă şi tineret femel de prăsilă, deoarece nu ne dorim cantitate, ci calitate“, a declarat Nina Horvath.

Deparazitări, vaccinări şi dezinsecţie pe păşune

vaci de carne Angus2

Crescătoarea are mare grijă de animalele sale atât în ceea ce priveşte hrana acestora, cât şi tratamentele aplicate, astfel încât se efectuează deparazitări şi vaccinări. „Vara animalele păşunează, dar primesc şi supliment vitamino-mineral prin bulgări de sare naturali, respectiv produsele Crystalyx şi/sau Sano. Iarna, furajul este reprezentat de fân (administrat la discreţie), paie şi siloz (borceag, amestec furajer specific). Bineînţeles, suplimentul vitamino-mineral este la discreţie. Totodată, se efectuează acţiuni specifice precum deparazitări, vaccinări şi tuberculinare, conform programului strategic naţional de combatere a bolilor de către medicul veterinar cu care are contract firma, exploataţia deţinând atestate ca fiind indemnă de boli ca TBC, leucoză etc. Un aspect extrem de important este dezinsecţia, în mod special pe păşune, deoarece aceasta se face ori de câte ori situaţia o impune, nu neapărat la intervale fixe de timp, ci când atacul insectelor este masiv“, mai adaugă femeia.

În cadrul fermei de la Joseni, fătările sunt grupate în lunile martie-aprilie, iar tineretul se înţarcă în jurul vârstei de 8 luni. „De la înţărcare tineretul stă o lună în fermă pentru a trece de perioada stresului cauzat de aceasta, după care intră la oferta disponibilă spre vânzare, de obicei în lunile decembrie-ianuarie“, specifică d-na Horvath.

Subvenţia, pentru a investi în fermă şi a creşte afacerea

vaci de carne Angus

Preţul animalelor de prăsilă este destul de variabil, în funcţie de vârstă, cantitate, calitate şi vânzător; mai intervin şi preţul utilajelor, adăpostului, instalaţiile de adaptare/ furajare, standurile de contenţie, gardurile electrice, care sunt variabile, mai spune crescătoarea. Aceasta mai precizează că, dacă faci acest lucru pentru subvenţie, mai bine te apuci de altceva! „Este o investiţie pe termen lung, banii intră în cel mai bun caz o dată pe an, când reuşeşti să vinzi viţelul înţărcat/ îngrăşat, cu condiţia să nu îţi intre vreun urs sau lup în turmă şi să facă prăpăd. Această activitate implică, pe lângă investiţii financiare, mult devotament şi dragoste de animale. Dacă acestea din urmă lipsesc, activitatea nu mai are niciun farmec, ba dimpotrivă, se transformă într-un chin şi pentru proprietar, şi pentru animale. Planul de afacere trebuie să fie construit pe intrări-ieşiri financiare, fără a lua în calcul subvenţia, practic aceea să fie «cireaşa de pe tort». Dacă fără subvenţie planul de afaceri nu este viabil, atunci mai bine se investeşte în orice altceva. De altfel, subvenţia este pentru a investi în fermă şi a creşte afacerea, nu pentru a fi baza supravieţuirii“, încheie Nina Horvath din Joseni, judeţul Harghita.

Beatrice Alexandra MODIGA

Abonează-te la acest feed RSS