Directorul general al Autorității Naționale Fitosanitare, Paulina Gabor, ne-a vorbit recent despre efectele pe care temperaturile crescute din prima lună a acestui an le-au avut în cazul culturilor de toamnă. În luna ianuarie s-au înregistrat temperaturi de până la 19°C, iar în unele regiuni ale țării au apărut simptome ale unor boli și dăunători care apar în mod normal în primăvară.

„În sudul și vestul țării, unde temperaturile au fost mai ridicate decât în mod normal, s-a depistat prezența Septoriozei și a făinării – Erysiphe graminis, dar nu au pus în pericol culturile. În ceea ce privește dăunătorii din sol, deși și-au făcut simțită prezența, nu au afectat culturile datorită oscilaților de temperatură dintre zi și noapte. Colegii continuă să verifice zonele cu risc. Au fost emise buletine de prognoză și avertizare, dar acesta se raportează, în special, la situațiile generate de temperaturile nefavorabile. Împreună cu colegii care se ocupă de omologare, am tras concluzia că trebuie să acordăm atenție sporită efectelor pe care aceste oscilații de temperatură le pot avea asupra culturilor și atunci când se impune să se aplice un produs de contact.“

Pentru că temperaturile crescute pot determina un alt ciclu de apariție a bolilor și dăunătorilor, Paulina Gabor recomandă fermierilor să consulte buletinele fitosanitare emise de structurile teritoriale ale autorității, să monitorizeze culturile și, în cazul în care este necesar, să aplice tratamente omologate pentru organismul respectiv.

În zona Bihorului, fermierii au identificat pe capcanele atractante gărgărița tulpinelor de rapiță. În primăvară, când temperatura depăşeste 9°C, după o perioadă de zbor, hrănire şi copulaţie de 25-30 zile, femelele depun ouăle în măduva tulpinii plantelor gazdă. Primele larve apar în aprilie, iar dezvoltarea completă a acestora are loc în 30-40 zile, după care părăsesc tulpinile şi migrează în sol la 4-6 cm adâncime. În sol, larvele se transformă în pupe şi, după aproximativ o lună, în insecte adulte, dar rămân în diapauză până la sfârşitul toamnei când, părăsind coconii nimfali, urcă la suprafaţă, la baza plantelor, şi hibernează. Larvele rod galerii descendente ori ascendente în măduva tulpinelor și provoacă pagube.


Autoritatea Națională Fitosanitară a identificat în ultimul an trei boli de carantină. Două au fost identificate la cartofi, este vorba despre bacterioze și un focar de flavescență la vița-de-vie. Printre recomandările Autorității Naționale Fitosanitare este și achiziționarea de material săditor de bună calitate și aplicarea unor măsuri de prevenție (curățarea echipamentelor și utilajelor pentru a evita răspândirea bolii de la o cultură la alta).


Liliana POSTICA

Ţânţarii fac parte din categoria de insecte care sunt considerate de departe cele mai periculoase, constituind o mare problemă la nivel global deoarece au un areal de răspândire foarte vast, sunt întâlniţi aproape peste tot, mai ales acolo unde există şi bălţi, lacuri etc., fiind specii care se hrănesc cu sângele oricărei vietăți care mişcă în jurul lor, inclusiv al oamenilor.

În plan global există mai mult de 3.000 de specii de ţânţari, fiecare având particularităţile sale, respectiv sunt specii care nu consumă sânge deloc, alţii nu preferă sânge uman, unele specii preferă să se hrănească seara, iar altele ziua.

Având sânge rece, ţânţarilor, în general, le este greu să trăiască la temperaturi scăzute. Dacă iarna este blândă, unele femele reuşesc să o petreacă fără probleme, însă activitatea cea mai intensă o desfăşoară în perioada călduroasă a anului. 

Un ţânţar cântăreşte în medie 2,5 miligrame, lungimea corpului este între 3,5-5 mm și are o constituţie fragilă, este de culoare gri maroniu, în torace sunt inserate trei perechi de picioare subţiri, acoperite de peri fini, o pereche de aripi înguste şi lungi, precum şi o pereche de aripi posterioare, mai reduse ca dimensiune, care servesc la stabilizarea acestuia.

Masculii prezintă nişte antene lungi, acoperite de peri aspri, trompa lor nu este făcută pentru a înţepa, iar femelele au antene mai scurte şi o trompă folosită la înţepat.

După ce se hrăneşte cu sânge femela țânțar depune 150-300 de ouă înfăşurate într-un înveliş special, lipicios, pe suprafaţa apei, cu predilecţie apă stătătoare, băltoace, mocirle, iazuri sau jgheaburile acoperişurilor.

Întregul ciclu evolutiv, cu durată de 2-3 săptămâni, de la faza embrionară, faza larvară până la pupă se desfăşoară exclusiv în apă, ţânţarii adulţi eclozează la suprafaţa apei şi încep imediat să zboare. În condiţii favorabile, această specie tinde către o înmulţire în masă, populaţia lor cuprinzând un număr deosebit de mare de indivizi.

Ţânţarii nu provoacă pagube alimentelor sau materialelor, sunt supărători din cauza zgomotului pe care îl fac în timpul zborului, însă se regăsesc în categoria agenţilor dăunători pentru igienă şi importanţi în transmiterea unor boli, unele extrem de grave.

Femelele se hrănesc cu sânge o dată la 2-3 zile, înţepăturile lor având efecte neplăcute, prin apariţia eritemelor în zona de contact, pustii roşii şi urticarie.

Intensitatea înţepăturilor la om depinde de genele fiecăruia. Îmbrăcămintea mai închisă la culoare, temperatura corpului şi mişcarea sunt lucruri care atrag ţânţarii.

De asemenea, există o mulţime de compuşi emanaţi de corpul uman, dintre care unii au capacitatea de a respinge ţânţarii, alţii îi atrag, în funcţie de secreţiile şi mirosul fiecărei persoane în parte, ţânţarii având preferinţe diferite, de la specie la specie.

În general, înţepăturile de ţânţar nu pun sănătatea în pericol, însă sunt extrem de deranjante, iar în unele cazuri se poate ajunge la situaţii delicate din cauza provocării unor alergii prin iritarea zonei înţepate care provoacă dureri.

Cu toate acestea, ţânţarii sunt responsabili pentru un număr însemnat de decese înregistrate anual în întreaga lume ca urmare a bolilor răspândite de ei, cu predilecţie în zona tropicală, cum sunt malaria, encefalita sau febra galbenă şi virusul West Nile (pe care îl iau de la păsări şi îl transmit oamenilor, scăzându-le dramatic eficienţa sistemului imunitar).

Există însă pericolul ca, din cauza încălzirii globale, speciile care transmit aceste boli să se răspândească tot mai mult din zona tropicală spre nord.

Anumite specii de ţânţari sunt vectori pentru transmiterea la rumegătoare a Bolii limbii albastre sau a Dermatozei nodulare contagioase, la câine transmit Dirofilarioza, dar şi alte boli care produc morbiditate şi mortalitate ridicată la animale, precum şi însemnate pierderi economice.

Pentru limitarea acţiunii nocive a acestor insecte asupra stării de sănătate a populaţiei umane şi animale se impune aplicarea unor măsuri de prevenire şi combatere de ordin general şi specifice prin care să se limiteze posibilitatea de dezvoltare şi răspândire a ţânţarilor, precum şi lichidarea lor în zonele în care habitează.

Recomandările în acest context se referă la:

  • Identificarea zonelor favorabile dezvoltării şi înmulţirii speciilor de ţânţari;
  • Responsabilitatea autorităţilor locale şi a unităţilor specializate privind efectuarea lucrărilor de amenajare şi întreţinere a râurilor, a lacurilor şi a zonelor limitrofe acestora pentru a împiedica băltirea apelor;
  • Efectuarea lucrărilor de defrişare a resturilor vegetale excesive din parcuri, zone de agrement cu luciu de apă, grădinile din spaţiile intravilane, de pe suprafeţele de pajişti naturale etc.;
  • Solicitarea de către autorităţiile locale implicate sau de către populaţia interesată să se efectueze dezinsecţii în zone şi spaţii unde prezenţa ţânţarilor este evidentă, prin unităţi cu activitate în domeniu, dar și pentru asigurarea asistenţei de specialitate prin ingineri agronomi, medici umani, medici veterinari;
  • Respectarea procedurilor de dezinsecţie prin folosirea de substanţe omologate din grupa de toxicitate II şi IV, care nu sunt dăunătoare omului şi animalelor şi care sunt verificate ca eficienţă, efectuarea dezinsecţiei în două etape: în prima etapă se urmăreşte exterminarea insectelor vii, urmărind ca la 18-21 de zile să fie exterminate ouăle şi larvele de insecte;
  • Colaborarea cu medicii veterinari pentru efectuarea acţiunilor sanitare veterinare, în special a tratamentelor antiparazitare şi a dezinfecţiilor, dezinsecţiilor şi a deratizăriilor, în situaţile în care aceste acţiuni se impun.
  • Protejarea spaţiilor prin plase de protecţie şi, după caz, folosirea unor aparate care emit ultrasunete pentru alungarea ţânţarilor.
  • Populaţia să se protejeze purtând îmbrăcăminte adecvată, să evite zonele cu băltiri, împădurite sau cu vegetaţie înaltă în special în perioada caldă a anului.
  • Colaborarea permanentă cu alte autorităţi judeţene responsabile, prin informări reciproce şi acţiuni comune pentru realizarea măsurilor de prevenire şi combatere a dăunătorilor;
  • În situaţii deosebite de infestaţie masivă, de înţepături cu reacţii locale evidente, în special în zona globului ocular, în stări alergice se recomandă apelarea la medici pentru intervenţii de specialitate.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA, secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Astăzi vom scrie despre principalele simptome ale bolilor și dăunătorilor care atacă în general leguminoasele anuale, însă noi ne vom referi numai la cele mai consumate, nu musai și cultivate, din România, respectiv mazăre, fasole, linte, năut și soia.

Potrivit ghidurilor emise de Autoritatea Națională Fitosanitară, care constituie și cea mai importantă sursă a articolului de față, în România există o singură boală de carantină, respectiv vestejirea bacteriană a fasolei (Curtobacterium flaccumfaciens subsp. Flaccumfaciens), restul fiind organisme non-carantină, prezentă în culturile de la noi și din Europa.

Boli: arsura comună a fasolei (cauzată de două specii distincte, Xanthomonas axonopodis pv. phaseoli și Xanthomonas fuscans subsp. Fuscans), cancerul tulpinii (Diaporthe phaseolorum var. Sojae), antracnoza la soia (Ascochyta sojaecola), mazăre (Ascochyta sp) și fasole (Colletotrichum lindemuthianum), făinare mazăre (Erysiphe pisi), putrezirea uscată a rădăcinilor de fasole (Fusarium martii), pătarea unghiulară a frunzelor de fasole (Isariopsis griseola), mana la soia (Peronospora manshurica) și mazăre (Peronospora pis), mucegaiul alb la fasole (Sclerotinia sclerotiorum), rugina la mazăre (Uromyces pisi) și fasole (Uromyces appendicullatus), arsura bacteriană la soia (Pseudomonas savastanoi) și mazăre (Pseudomonas syringae pv. Pisi), pătarea brună la fasole (Pseudomonas syringae pv. Syringae);

Virusuri: mozaicul comun la fasole (Bean common mosaic virus), virusul răsucirii frunzelor la fasole (Bean leaf roll virus), virusul mozaicului galben la fasole (Bean yellow mosaic virus), virusul pătării la fasole (Broad bean stain virus), virusul ofilirii la fasole (Broad bean wilt virus), virusul brunificării timpurii la mazăre (Pea early-browning virus), virusurile cu enațiuni la mazăre (Pea enation mosaic virus-1, Pea enation mosaic virus), virusul mozaicului la mazăre (Pea mosaic virus), virusul mozaicului mazării transmisibil prin sămânță (Pea seed - borne mosaic virus), virusul stricului la mazăre (Pea streak virus);

Dăunători: gărgărița fasolei (Acanthoscelides obtectus Say), gărgărița mazării (Bruchus pisorum), gărgărița mare a bobului (Bruchus rufimanus), nematodul bulbilor și tulpinilor (Ditylenchus dipsaci), păduchele verde al mazării (Acyrthosiphon pisum), ploșnița leguminoaselor (Adelphocoris lineolatus), viermele sârmă comun (Agriotes lineatus), musca minieră a frunzelor de leguminoase (Agromyza nana), buha semănăturilor (Agrotis segetum), păduchele negru de frunze (Aphis fabae), buha mazării (Ceramica pisi) etc.

Simptome produse de ciuperci

Pete umede: acestea, cu timpul, se acoperă cu un mucegai de culoare albicioasă, pe suprafața căruia se individualizează scleroții, un fel de corpușoare albe, cu timpul de culoarea cărbunelui (putregaiul alb);

Pete albicioase: apar pe frunze și tulpini, fiind de conformație făinoasă (mucegaiul pulbere);

Pătarea frunzelor: este un simptom ce apare la toate tipurile de boli, în diverse perioade de vegetație, petele având diverese culori (de exemplu antracnoză);

Pustule: sunt mici, brun-roșietice sau brun-negricioase, pulverulente (n.n. – care se prezintă sub formă de pulbere).

Simptome produse de bacterii

Veștejirea este cauzată de multiplicarea bacteriilor în vasele xilemice (n.n. – țesuturi transportoare de apă și săruri minerale absorbite de rădăcină și transmise apoi restului organelor plantei), ce determină întreruperea circulației substanțelor și apei. Veștejirea poate fi parțială ori poate cuprinde întreaga plantă. La început, în timpul intervalelor călduroase de peste zi, părți din frunze se ofilesc, dar acestea își revin noaptea. Mai apoi, fenomenul devine permanent din cauză că bacteriile colonizează în întregime vasele conducătoare ale plantei, blocându-le sau rupându-le.

Leziunile (sau pete) apar în toate fenofazele și pe toate organele aeriene ale plantei:

  • cotiledoane – pete circulare sau neregulate, de dimensiuni diferite, cu țesut umed, brun;
  • frunze – pete apoase, translucide, unghiulare, mici, cu sau fără halou, de diferite culori, de la galben-verzui, verde, maro-verzui, brun-roșcat, cafenii, brun-deschis până la brun-negricioase. Acestea confluează, acoperă porțiuni mari din suprafața foliolelor, frunzele se îngălbenesc, se subțiază, se deformează și se ofilesc. Alteori, în faze avansate ale bolii, țesuturile din dreptul petelor se necrozează, frunza apărând zdrențuită. În cazul unor infecții puternice, planta se defoliază prematur;
  • tulpini și pe pețioli – petele sunt alungite, galbene, roșcate până la brune, iar în fazele avansate ale bolii întreaga tulpină se înnegrește, se subțiază și se poate rupe;
  • muguri florali – la infecții puternice, aceștia sunt distruși înainte de a se dechide;
  • păstăi – pete mici, apoase, cu sau fără halou (difuz, roșu), de culoare verde-închis, care apoi se măresc, devin neregulate, de nuanțe brun sau negru. Dacă infectarea survine înainte de formarea semințelor, acestea rămân nedezvoltate și seci, iar dacă sunt afectate sepalele florilor, păstăile în formare se zbârcesc și se usucă;
  • boabe – pete adâncite, cenușii-brune, uscate sau cu crăpături. Boabele afectate rămân mici, se zbârcesc sau se șistăvesc.

Simptom general – pe vreme umedă este posibil să apară în dreptul petelor, pe toate organele aeriene, un exudat albicios, cenușiu sau galben, vâscos, care va lua, după ce se usucă, un aspect de pojghiță lucioasă, brună sau cenușie sau de solzișori pergamentoși și lucioși, care însă se desprind.

Simptome produse de virusuri

Virusurile se manifestă printr-un set deja cunoscut de simptome: mozaic (marmorare și deformarea frunzelor); pete gălbui mici în apropierea nervurilor și mari pe toată suprafața limbului; excrescențe sau proliferări ale țesuturilor pe partea inferioară afrunzelor; benzi de culoare verde-închis sau verde-deschis de-a lungul nervurilor, plus cloroze; pete necrotice pe suprafața limbului frunze îngroșate, răsucite spre fața inferioară; gofrări și răsuciri ale marginilor frunzelor; piticire și scurtarea internodurilor; păstăi deformate, cu număr mic de semințe.

Simptome produse de dăunători

Acestea se împart, după tipul de dăunător, astfel:

  • daune produse de organisme cu aparat bucal de ros, în exteriorul sau în interiorul organelor atacate: roaderea galeriilor în rădăcină și tulpini (larve de gărgărițe); perforarea (larve de fluturi), scheletarea (gărgărițe) și minarea (larve miniere) frunzelor; defolierea completă (omizi);roaderea organelor florale (gândac păros, gândac fitofag, fluturi;
  • daune produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de supt: decolorarea organelor atacate, frecvent a frunzelor (afide, acarieni, ploșnițe); încrețirea și răsucirea frunzelor (afide); deformarea și decolorări ale fructelor (tripși, acarieni); argintarea frunzelor (tripși); crăpături, fisuri și malformații (acarieni);
  • daune provocate de nematozi: gale, mici umflături ale țesuturilor vegetale pe seama cărora se hrănesc; stagnarea creșterii și ofilirea plantelor.

A consemnat Maria BOGDAN

Reușita unei culturi de legume este condiționată în mare măsură de folosirea la plantare a unui răsad viguros și sănătos. În articolul următor, ing. dr. Alexandru Cojocaru, de la catedra de Legumicultură a Facultății de Horticultură din Iași, ne va divulga câteva secrete în vederea obținerii unui răsad de legume cât mai sănătos și fără să fie atacat de agenți patogeni și dăunători.

Dezinfecție: palete alveolare, lădițe, ghivece și substrat

Pentru a obține un răsad de calitate, înainte de a începe lucrarea de semănat, paletele alveolare, lădițele sau ghivecele care se folosesc pentru semănat se vor dezinfecta, ne specifică specialistul. „Vor fi dezinfectate cu soluție pe bază de cupru, iar un produs comercial este Funguran OH 50 WP care se folosește în concentrație de 0,5%, omologat pe piața pesticidelor în țară. Totodată, substratul nutritiv în care semănăm trebuie și acesta să fie dezinfectat. Noi utilizăm o turbă brună, gata dezinfectată, care are un pH de 5,5-5,6%, îmbogățită în macro și microelemente. Pe lângă turbă, în substratul destinat obținerii răsadurilor mai folosim în procent de 10% perlit, care ne ajută în a menține umiditatea substratului; în proporție de 5% utilizăm îngrășământ natural provenit de la păsări.“

Combaterea dăunătorilor răsadurilor

Imediat după ce semințele de la plantele legumicole au germinat, pentru a obține un răsad de calitate este nevoie să efectuăm o serie de lucrări specifice acestor plantule tinere, mai adaugă ing. dr. Alexandru Cojocaru. „În seră folosim plăci adezive pentru identificarea dăunătorilor și, practic, noi efectuăm tratamentele chimice numai la atingerea acelui prag economic de dăunare (PED), specific fiecărui dăunător. Cei mai întâlniți dăunători la noi în țară, care pot afecta răsadurile în seră sau răsadnițe, în funcție de unde se produc ele, sunt Tuta absoluta, Afidele și Tripsul. Pentru combaterea acestora, în caz că pragul economic de dăunare specific fiecărui dăunător este depășit, se vor folosi insecticide care sunt avizate de Autoritatea Națională Fitosanitară, și acestea se pot regăsi în CODEXUL produselor fitosanitare, printre ele se numără Actara 25 WG, în concentrație de 0,01%, Mospilan 20 SG, de asemenea în concentrație de 0,01%, dar și alte insecticide sistemice sau de contact.“

Pythium debaryanum, ciuperca cea mai păgubitoare

Căderea plăntuțelor sau putregaiul plăntuțelor este provocată de ciuperca Pythium debaryanum, care este cea mai frecventă şi cea mai păgubitoare în ceea ce privește producerea de răsaduri. Este comună pentru cele mai importante specii legumicole care se înmulțesc prin răsad (tomate, castraveți, vinete, varză, ardei). Plăntuțele atacate se ofilesc, putrezesc la bază, iar tulpina și rădăcina sunt subțiate. Infecția începe întotdeauna din sol, unde ciuperca se înmulțește foarte ușor. „Printre agenții patogeni care ne pot da bătăi de cap în seră se numără și Pythium. Pentru combaterea acestuia se va folosi un produs specific, omologat la noi în țară, Previcur energy, care se folosește în doză de 0,01%. Pentru a preveni etiolarea răsadurilor, imediat după ce au germinat, mai exact la 10 zile, trebuie efectuat un tratament răsadurilor cu o substanță pe bază de cupru, Funguran OH 50 WP – 0,05%, un produs agreat în horticultura ecologică“, încheie ing. dr. Alexandru Cojocaru.

Beatrice Alexandra MODIGA

În articolul de față vom vorbi despre simptomele produse de diferite organisme dăunătoare cerealelor păioase. La o bună cunoaștere, fermierii – mai ales cei care nu au studii aprofundate fitosanitare sau de specialitate – pot distinge despre ce boală este vorba într-o cultură sau alta.

Simptome produse de ciuperci

În această categorie sunt agenți patogeni care provoacă 17 tipuri de boli, dintre care amintim: mucegaiul de zăpadă (Calonectria graminicola), înnegrirea cerealelor (Cladosporum herbarum), cornul secării (Claviceps purpurea), pătarea ocelară a bazei tulpinii (Cercosporella herpotrichoides), făinarea (Erysiphae graminis), fuzarioza (Fusarium graminearum), rugina galbenă, brună sau neagră (Puccinia sp.), sfâșierea frunzelor (Pyrenophora teres), tăciunele zburător (Ustilago sp), tăciunele frunzelor și al paiului (Urocystis tritici) etc.

Simptome pe flori, boabe și spice: pustule brune sau negre, de 2-3 mm pe rahis, glume și ariste (rugina neagră); spice răsfirate, boabe brune, pline cu un praf negricios, cu miros urât (mălura); spice care se înălbesc total sau parțial, apoi se usucă și se acoperă cu o pâslă albă sau roză (fuzarioză); pete mici pe palee și boabe, cu puncte negricioase rare și mici (pălirea frunzelor); boabe și ariste distruse, înlocuite de un praf negricios ce se scutură (tăciune zburător); spice acoperite de o pulbere negricioasă (înnegrirea cerealelor); spice acoperite de un mucegai roșiatic (mucegaiul de zăpadă).

Simptome pe frunze și pai: pernițe pâsloase, prăfoase, alb-cenușii (făinare); pete consistente, brune, reticulare (helmintosporioza); dungi de-a lungul nervurilor, gălbui-cenușii sau brun-cenușii, cu țesuturi care uneori se sfâșie (sfâșierea frunzelor); dungi galbene pe nervuri, acoperite cu pustule gălbui (rugina galbenă); pustule brune-deschis sau negre, risipite (rugina brună); pete galbene cu margine brună, la baza paiului, din dreptul cărora acesta se frânge (pătarea ocelară a bazei tulpinii).

Simptome produse de bacterii

Cele mai frecvente boli sunt arsura bacteriană (Pseudomonas syringae subsp syringae), arsura aureolată a ovăzului (Pseudomonas syringae pv coronafaciens) și înnegrirea bacteriană (Xanthomonas translucens pv translucens).

Simptome: pete brune circulare, eliptice, neregulate, striuri longitudinale, cu sau fără halou, cu margini difuze sau delimitate, uneori adâncite, de dimensiuni diferite. Acestea apar pe frunze, tulpini, inflorescențe, semințe și glume, iar la un moment dat petele confluează, frunzele se necrozează, căpătând pe porțiuni mari aspectul de ars. În anumite condiții, țesuturile infectate exudează masa de bacterii (cruste galbene după uscare), producând îmbolnăvirea altor plante (arsura bacteriană, arsura aureolată a ovăzului). La înnegrirea bacteriană, spicele infectate rămân nedezvoltate, rahisul este deformat, boabele șiștave, aristele se deformează și se înnegresc.

Simptome produse de virusuri

În această grupă se regăsesc mozaicul dungat al orzului (Barley stripe mosaic virus), piticirea galbenă a orzului (Barley yellow dwarf virus), mozaicul dungat al grâului (Wheat streak mosaic virus), piticirea grâului (Wheat dwarf virus). Simptome: deformări ale plantei, pete clorotice și necroze pe frunze, talia pitică, îngălbenirea plantei, spice incomplet formate, înfrățire puternică din toamnă (virusul piticirii grâului); piticire însoțită de lipsa înspicării, îngălbenirea vârfurilor și a nervurilor frunzelor, înfrățire redusă, spiculețe sterile (piticierea galbenă a orzului); striuri verde-deschis, paralele cu nervurile care, pe măsură ce boala progresează, se transformă în dungare severă și mozaic, creștere redusă a plantelor, cu frați răsfirați și spice mici și sterile (mozaicul dungat al grâului); pete și striuri clorotice, ce evoluează în necroze circulare, fusiforme, de culoare gri sau maronie, cu o înălțime redusă a paiului, înspicare întârziată, spice sterile (mozaicul dungat al orzului).

(Sursă: Autoritatea Națională Fitosanitară)

Maria BOGDAN

În pomicultură, tratamentele mixte au o mare importanță deoarece se reduce numărul de tratamente și se mărește efectul lor în combaterea bolilor și dăunătorilor.

Necunoscând compatibilitatea produselor de combatere putem pricinui daune importante manifestate prin fitotoxicitate (arsuri pe frunze și pe formațiunile de rod).

Ce este bine să știm atunci când dorim să folosim simultan 2 sau 3 produse de combatere

  • Să ne asigurăm că produsele provin de la un agent economic autorizat, că respectivele produse sunt omologate și că sunt destinate scopului urmărit.
  • Să examinăm cu atenție eticheta produsului pe care se specifica doza de aplicare și dacă este compatibil cu alte produse de combatere.
  • Dacă ne este la îndemână să consultăm Tabelul de compatibilitate a produselor fitosanitare. De cele mai multe ori acest tabel este de negăsit, iar când este găsit este neactualizat.

În lipsa acestor informații, vom decurge la realizarea unei probe test.

Varianta 1. Într-un vas de capacitate mai mică se toarnă unul câte unul din produsele pe care dorim să le folosim, având ca regulă de bază: de la produsele solide (granule, pulberi) la cele lichide și de la cele slab solubile la cele ușor solubile.

După fiecare turnare se agită soluția pentru o bună omogenizare a amestecului.

Varianta 2. În cantități mici, se prepară soluția fiecărui produs, respectând doza recomandată. Din soluțiile respective se iau cantități egale care se amestecă (omogenizează) într-un vas mai mare.

Cu ocazia probelor test se va urmări:

  • dacă nu apar depuneri pe fundul vasului;
  • dacă apar unele reacții chimice – barbotaj puternic, creșterea temperaturii soluției se deduce că amestecul respectiv este incompatibil;
  • dacă amestecul se realizează într-o formă liniștită înseamnă că amestecul este compatibil. Soluția poate fi încercată prin aplicare, pentru confirmare că amestecul este compatibil.

Folosind amestecurile de produse, trebuie să avem în vedere următoarele:

  • să nu se aplice aceste tratamente când temperatura aerului este mai mare de 24°C;
  • folosirea amestecului în aceeași zi;
  • în perioadele cu umiditate se folosesc mai mult amestecurile care conțin produse sistemice;
  • în perioade uscate și însorite se vor folosi amestecuri cu produse de contact;
  • pentru eficacitatea tratamentelor se pot adăuga diferiți adjuvanți: de umectare, de contact etc.

Și, nu în ultimul rând, se va evita amestecul cu produsele cuprice (Zeamă bordeleză, Funguran, Champion etc.) dacă completarea mai poate fi făcută.

Ing. agronom Vladimir GONCEARU

Autoritatea Națională Fitosanitară a emis anul trecut un ghid informativ pentru semințoase, respectiv măr, păr, gutui, în cuprinsul căruia sunt evidențiate simptomele generate de bolile și dăunătorii specifici,  în funcție de care un pomicultor poate recunoaște genul de atac din livada sa. Ideal ar fi ca fermierii să aibă acces facil la confirmare prin analiză de laborator, dar cum acest lucru nu este la îndemâna oricui, o descriere a modificărilor care apar pe fructe, frunze, lăstari etc. poate veni în ajutorul deținătorilor de semințoase pentru depistarea bolilor și a dăunătorilor și aplicarea tratamentelor de combatare.

Simptome produse de ciuperci

  • făinări sau pulberi fine, de culoare alb-gălbuie pe frunze și flori sau pâslă albicioasă spre gălbuie, pe ramuri și lăstari (de exemplu făinarea – Podosphaera leucotricha);
  • pete de nuanțe verzi-măslinii sau brune-negricioase pe ambele fețe ale frunzei, iar pe ramuri și lăstari, în dreptul acestora apar pustule mici, care crapă, lăstarii căpătând un aspect răpănos (de exemplu, Rapănul părului – Venturia pirina);
  • pătări circulare brune ale frunzelor, cu 1-2 puncte mici, crustoase, negricioase, în porțiunea centrală a atacului (de exemplu, gutui – Entomosporium maculatum);
  • cancere (de exemplu, cancerul deschis al pomilor – Nectria galigena).

Simptome produse de bacterii

  • pătările și arsurile: pe frunze – pete maronii sau ruginii, de formă eliptică sau neregulată, cu dezvoltare de la vârf spre pețiol, limitate de nervuri, care pot să conflueze, ocupând întreaga suprafață a limbului; pe tulpini – pătările au formă de dungi, benzi sau striuri brune; pe ramuri – vârful lăstarilor se ofilește, apoi se curbează în formă de cârjă și se usucă, arătând ca arse de foc; pe flori care rămân atașate de pom după atac apar pete umectate, care conduc la ofilire, brunificare sau înnegrire, florile părând arse; pe fructele verzi petele sunt circulare sau neregulate, la început de culoare verde intens, apoi brun deschis, cu țesuturi umectate, brunificate sau înnegrite, totul ducând la zbârcire sau mumifiere, cu rămânere a exemplarelor atacate pe pom. Pe vreme caldă și umedă, din lăstarii, pețiolii, din scoarța necrozată, din fructele și florile infectate se poate scurge un exsudat bacterian mucilaginos, albicios până la roșu închis, prezentând diferite nuanțe de brun, galben sau portocaliu (de exemplu, focul bacterian);
  • hipertrofiile (gale, tumori) sunt produse pe rădăcini și tulpini, prezentându-se sub formă de creșteri dezorganizate ale țesuturilor vegetale (proliferări de țesuturi, malformații). Practic, bacteriile pătrund prin răni și stimulează celulele să se mărească și să se dividă (de exemplu, cancerul bacterian, boala rădăcinilor păroase);
  • ulcere (leziuni) apar pe ramuri vechi, șarpante și trunchi, fiind însoțite și de exudări. Țesuturile de sub scoarță, în zona limitrofă leziunilor, sunt maro-roșietice, iar în exterior prezintă fisuri neregulate în scoarță (de exemplu, focul bacterian).

Simptome produse de virusuri și/sau organisme asemănătoare

  • pe frunze: împestrițări și dungi galbene (mozaicul merelor), pete clorotice, cloroze (pătarea clorotică a merelor), decolorări verzi-deschis sau galben-verzui de-a lungul nervurilor (păr-strierea tulpinii), inele neregulate, pete sau linii verzi deschis sau galben verzui (păr – pătare clorotică), deformări și rugozități ale suprafeței limbului (mozaic), culoare verde deschis, uneori clorotică sau roșietică (proliferare), stipele anormal de mari, cu codița scurtă și care pot fi în număr de patru, în loc de două (proliferare), micșorarea limbului, culoare verde-deschis, rigiditate, marginile ușor răsucite spre exterior, înroșirea anormală a frunzelor spre toamnă și căderea lor prematură (declinul perelor);
  • pe fructe: rugozitate și pete verzi deschis (mozaic), deformare alias fructe turtite (măr – strierea tulpinii), inele sau benzi înguste de culoare verde deschis sau brune (păr – pătare clorotică), fructe mici, la 25-30% din mărimea normală, turtite sau aplatizate, cu pedunculul mult alungit și mai subțire, pulpa fructelor este spongioasă, cu gust fad, slab acidulată, cu un conținut redus de zahăr (proliferarea mărului);
  • alte simptome: declinul pomilor, productivitate redusă, formarea unui număr mare de lăstari secundari, slab dezvoltați, subțiri „cu aspect de mături“ sau mături de vrăjitoare, prezența unor inele de culoare brună, vizibile la examinarea unei secțiuni transversale a vaselor conducătoare.

Simptome produse de nematozi

De dimensiuni microscopice, aceștia se localizează fie în țesuturile rădăcinilor, tulpinilor, frunzelor sau în ovarele florilor, fie la exteriorul organelor atacate, fiind fixați de substratul alimentar cu aparatul lor bucal. Prin înțeparea și sugerea sucului celular, atacurile apar sub formă de:

  • gale, mici umflături ale țesuturilor vegetale pe seama cărora se hrănesc;
  • reducerea sistemului radicular.

Simptome produse de insecte și acarieni

  • produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de ros, care apar la exteriorul sau în interiorul organelor atacate: roaderea neselectivă a frunzelor (gândacii de frunze și omizile defoliatoare), ciuruirea frunzelor (gărgărițe ale pomilor), scheletarea frunzelor (omizile tinere ale fluturelui alb al dudului, larvele moliei merelor), galerii în tulpini (sfredelitorul tulpinilor și ramurilor), roaderea organelor florale (gărgărițele fructelor, gândacul păros), minarea pulpei fructelor (viermele merelor), minarea frunzelor (molie).
  • simptome produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de supt (pentru hrănire dăunătorii introduc în țesuturi salivă, conținând enzime care determină modificări morfologice și biochimice ale acestora): decolorarea organelor atacate, frecvent a frunzelor (ploșnițe, afide, acarieni), pigmentarea organelor atacate (afide, păduchele din San José), încrețirea și răsucirea frunzelor (afide), deformarea fructelor (păduchele din San José).

Maria BOGDAN

În actuala conjunctură prin care trece agricultura noastră, în zonele rurale calul este încă în actualitate din raţiuni economice practice, ca o sursă importantă de energie neconvenţională pentru tracţiune, pentru lucrările agricole ce se efectuează în gospodăriile individuale, în construcţii, în exploatarea lemnului din păduri, precum și în zonele de agrement şi pentru sport.

Rentabilitatea creşterii acestei specii este condiţionată şi de modul în care crescătorii de cabaline respectă condiţiile de bunăstare (adăpostire, furajare, adăpare, microclimat, exploatare) şi, în mod prioritar, normele de protecţie sanitară veterinară, respectiv asigurarea statusului de sănătate, după cum informează într-un comunicat colegiul Medicilor Veterinari, Filiala Sibiu.

Dintre bolile transmisibile cu un înalt grad de periculozitate pentru efectivele de ecvine, Anemia Infecțioasă este afecțiunea care generează pierderi economice importante prin reducerea efectivelor ca urmare a sacrificării sau moartea animalelor bolnave, prin costurile mari pentru supravegherea și eradicarea bolii, a restricţiilor privind mişcarea animalelor pe plan local, național și internațional.

Febra de mlaştină, virală

Pentru informarea crescătorilor de cabaline, reamintim că Anemia Infecţioasă Ecvină (AIE) cunoscută şi sub denumirea de febra de mlaştină, este o boală virală produsă de un lentivirus cu acţiune complexă, fiind răspândită pe tot globul, mai des în zonele endemice unde există ape stătătoare sau mlaştini şi unde principalii vectori, insectele hematofage, se dezvoltă în număr mare, fiind o afecţiune la care sunt receptive toate ecvinele, indiferent de rasă, vârstă, sex (cai, măgari, catâri).

Virusul are capacitatea unică de a infecta animalele receptive pe viaţă, producând atacuri intermitente de boală, urmate de perioade în care animalul poate părea normal ca stare generală.

Sursa principală de infecţie o reprezintă animalele bolnave, fără semne clinice de boală, virusul fiind transmis mecanic prin sânge, pe orizontală şi pe verticală, prin:

  • contaminarea prin vecinătate, care presupune prezenţa agentului etiologic în mediul apropiat (exploataţii şi efective de animale învecinate) pe o rază de 200 de metri, permiţând introducerea virusului într-un efectiv indemn, prin insecte hematofage (ţânţari, muşte de grajd) care imprimă bolii un caracter sezonier în perioadele calde şi umede ale anului, când insectele au o activitate maximă;
  • contaminarea prin folosirea de seringi infectate, ace, sonde stomacale sau alte echipamente chirurgicale nesterilizate;
  • contaminarea prin introducere în exploataţii indemne de animale din efective şi exploataţii contaminate prin cumpărare, transfer temporar, donaţii etc.;
  • contaminarea pe verticală se realizează prin utilizarea în activitatea de reproducţie a materialului seminal sau a armăsarilor potenţial infectaţi cu virusul AIE şi transmiterea transplacentară a infecţiei de la mamă la făt.

Simptomele

Perioada de incubaţie a bolii este de 7-21 zile; în forma acută animalele prezintă febră ridicată permanentă sau cu remisiuni, anemie, edeme declive reci în diferite regiuni ale corpului, tulburări cardiovasculare (puls accelerat, aritmic, şoc cardiac puternic). Un simptom caracteristic este tahicardia de efort şi puls evidenţiat la nivelul jugularei; spre sfârşitul bolii animalele slăbesc foarte mult, prezintă ataxie, decubit şi mor.

Cazurile cele mai frecvente de boală au o evoluţie cronică manifestată prin tulburări generale şterse, slăbiciune şi anemie progresivă care pot evolua ani de zile.

Diagnosticul se stabileşte coroborând datele epizootologice (existenţa bolii în zonă) cu datele clinice şi morfopatologice şi se confirmă prin teste specifice de laborator efectuate din probele de sânge recoltate de la întreg efectivul de cai, măgari, catâri existenţi.


De reţinut că, până în prezent, nu există tratament specific şi nici vaccin, protejarea animalelor de infecţia cu virusul AIE asigurându-se prin respectarea măsurilor generale de profilaxie care se realizează prin verificarea anuală a statusului de imunitate a cailor prin teste serologice efectuate în laborator, distrugerea vectorilor (muşte şi ţânţari) din adăposturi şi din jurul acestora, efectuarea acţiunilor de curăţire mecanică şi dezinfecţia grajdurilor pentru animale, respectarea normelor privind circulația animalelor etc.

Combaterea bolilor, o prioritate

Eradicarea bolilor transmisibile la animale de pe teritoriul ţării noastre, printre care şi a Anemiei Infecţioase Ecvine, reprezintă angajamente prioritare ale serviciilor sanitare veterinare, stipulate în programe naţionale de supraveghere, prevenire şi combatere şi care cuprind măsuri specifice pentru fiecare boală în context, Programul de asanare a focarelor de AIE se desfăşoară în baza prevederilor Ordinului ANSVSA nr. 51/2010 (pentru aprobarea programului accelerat de eradicare a anemiei infecțioase ecvine), Ordinului ANSVSA nr. 6/2010 (pentru aprobarea cadrului general privind stingerea focarelor de boli la animale), Ordinului nr. 37/2010 (controlul circulaţiei ecvinelor pe teritoriul României) cu modificările și completările ulterioare, actelor normative prin care se asigură cadrul legal pentru supravegherea efectivelor receptive, depistarea, izolarea şi eliminarea ecvideele bolnave în termen de cel mult 30 de zile de la primirea buletinului de analiză cu rezultat pozitiv.

Aplicarea legislației, obligatorie

Responsabilitatea realizării programului de supraveghere şi asanare a focarelor de AIE revine în egală măsură serviciilor sanitare veterinare, proprietarilor de cabaline şi autorităţilor locale care au obligaţia să respecte şi să aplice legislaţia specifică prin:

  • identificarea prin microcip, pașaport, cod de exploatație şi înregistrarea în Baza Naţională de Date a tuturor ecvideelor existente în proprietate;
  • colaborarea cu medicii veterinari la acţiunea de recoltare de probe de sânge de la întregul efectiv de cabaline şi asini existenţi pe raza judeţului pentru supravegherea incidenţei AIE prin examene de laborator;
  • confirmarea și declararea bolii după emiterea buletinului de analiză de către laboratorul acreditat, cu rezultat pozitiv;
  • izolarea cabalinelor suspecte sau bolnave de restul efectivului şi eliminarea cazurilor pozitive în termen legal, respectiv în maximum 30 de zile de la confirmarea bolii;
  • supunerea măsurilor de carantină şi combatere a exploatației unde au fost înregistrate cazuri de anemie infecţioasă;
  • în focarele declarate, după eliminarea animalelor bolnave unde mai există animale condiţionat sănătoase, se prelevează probe de sânge din trei în trei luni, până la obținerea a două rezultate negative consecutive;
  • întocmirea documentelor de despăgubire pentru proprietarii cabalinelor tăiate, ucise sau altfel afectate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boală, în afara sumelor cuvenite prin asigurări, conform prevederilor HG nr. 1.214/2009. Valoarea de înlocuire a animalului se stabileşte în funcţie de valoarea genetică, zootehnică, sex, vârstă, greutate, stare fiziologică, categorie de producţie, la valoarea de înlocuire corelată cu preţul pieţei la data când a avut loc acţiunea de lichidare a focarului de boală şi se achită prin DSVSA judeţeană.
  • efectuarea lucrărilor de curăţire mecanică a dezinfecţiilor, dezinsecţiilor şi deparazitărilor în adăposturi, cu echipe sau unităţi specializate în acest domeniu;
  • curăţirea şi sterilizarea acelor de seringă, a tuturor instrumentelor folosite în intervenţii medicale, prin fierbere cel puţin 15 minute înainte de reutilizare;
  • comercializarea cabalinelor în târgurile de animale, la alte exploataţii sau la abatorizare se poate efectua numai în condiţiile legii, respectiv să nu se achiziţioneze şi să nu se înstrăineze animale neidentificate, fără documente sanitare veterinare şi paşaportul acestora;
  • certificatul sanitar-veterinar de sănătate este eliberat de medicul veterinar de liberă practică împuternicit doar pentru ecvinele care sunt identificate cu microcip, care deţin paşaport în care se menționează acțiunile sanitare veterinare efectuate şi care fac obiectul comerţului intern;
  • mişcarea ecvinelor pe teritoriul naţional, diagnosticate pozitiv cu anemie infecţioasă ecvină, este interzisă, cu excepţia abatorizării;
  • ecvinele destinate comerţului intracomunitar sau la export se expediază doar din centrele de colectare autorizate sanitar-veterinar, în condiţiile legislaţiei specifice.

Atragem atenţia că, în condiţiile în care autoritatea sanitară veterinară respectă obligaţiile legale de supravegherea Anemiei Infecţioase Ecvine prin diagnostic de laborator, evaluarea animalelor bolnave de către specialiştii în domeniu şi plata contravalorii animalelor eliminate din focar la preţul pieţei, prin costuri suportate de la bugetul de stat; în aceeaşi măsură proprietarii de ecvine au obligaţia să respecte legislaţia specifică şi măsurile stabilite de DSVSA judeţeană, prin medicii veterinari responsabili cu efectuarea şi finalizarea acestei importante acţiuni.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA, secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Rapița este cunoscută ca fiind una din cele mai tehnice culturi pe care fermierii români le practica, cu multe “slăbiciuni” pe tot parcursul perioadei de vegetație. De la pregătirea patului germinativ și semănat, până la recoltat, această cultură necesită îngrijire și atenție specială în privința bolilor, dăunătorilor, fertilizării etc. Odată cu rigorile timpului în care trăim și modificările legislative, lucrurile se complică și mai mult. Este nevoie ca fermierul să devină profesionist, să viziteze câmpurile de rapiță, chiar zilnic, pentru a putea realiza producția de rapiță dorită.

Cea mai mare provocare pentru fermieri o reprezintă combaterea dăunatorilor, care fără dubii, dă mari bătăi de cap până și celor mai experimentați fermieri. Rapița este un magnet pentru o sumedenie de insecte, care apar încă de la răsărit și până la recoltare. În lipsa unui sistem eficient de monitorizare și avertizare, fermierii sunt nevoiți să decidă chiar ei momentul efectuării tratamentului, care uneori poate fi mai greu de ales.

Spre exemplu, în lipsa tratamentul cu insecticid pentru sămânță, Franța riscă să ajungă la jumătatea suprafeței cultivate în trecut, din cauza unui dăunător care toamna face ravagii. Este vorba de Puricii cruciferelor (Phyllotreta spp., Psylliodes chrysocephala) ce nu pot fi controlați complet cu ajutorul aplicărilor de insecticide în vegetație. În România, fermierii pot alege să achiziționeze semințe tratate cu Lumiposa®, scăpând astfel de un stres suplimentar și controlând tot spectrul de insecte apărut după semănat până în stadiul de 4 frunze adevărate.

Dar astăzi, trebuie să acordăm atenție celui mai complicat dăunător din câmpurile noastre de rapiță, și anume, gărgărița tulpinilor de rapiță - Ceutorhynchus napi, care provoacă daune între 30% și 80%.

O scurtă descriere a insectei este disponibilă pe site-ul Corteva.

Adultul are corpul de 3,6‑4,0 mm lungime, de culoarea neagră cenuşie. Protoracele este puţin mai lat decât lung, fără tuberculi laterali. Femurele mijlocii şi posterioare poartă câte un pinten, iar ghearele sunt ascuţite. Elitrele prezintă striuri longitudinale înguste, iar spaţiile dintre striuri, conţin 3‑4 rânduri de perişori scurţi şi fini. Larva este de culoare gălbuie, de tip apodă şi eucefală. La completa dezvoltare (de 3‑4 mm), are capsula cefalică chitinizată de culoare brun gălbuie şi protuberanţe prevăzute cu perişori.

Nimic special până aici, un mic gândăcel, dar totuși dăunătorul care prejudiciază cel mai mult recolta și, adeseori, chiar și cu tratamente efectuate. Care este problema de fapt?

Cea mai mare problemă este momentul în care se efectuează tratamentul, lucru care este un pic mai complicat de apreciat, pentru că adulții nu produc pagube ușor de identificat, fiind posibilă trecerea cu vederea a apariției lor în câmp. Mai mult, în ultimii ani, modificarea climei ajută mult acest dăunător, care apare și se împerechează în momentul în care temperaturile depășesc ziua 7ᵒ C, iar aceste temperaturi apar frecvent în lunile în care fermierul are “garda jos și M.E.T- ul în magazie“, și anume, ianuarie și februarie. Dacă ratăm acest moment al zborului, nu mai putem combate eficient acest dăunător, care produce mari pagube prin larvele ce apar în urma atacului, larve ce NU POT FI COMBĂTUTE cu niciun insecticid aplicat ulterior.

Cum ar trebui sa procedam?

- să montăm capcane și să le monitorizăm zilnic în perioada în care temperaturile depășesc 7ᵒ C;

- în momentul în care vedem în capcană, două zile consecutiv, că numărul indivizilor este în creștere, este necasar să aplicăm primul insecticid. Literatura de specialitate consideră corectă aplicarea unui singur insecticid la 8 zile de la apariția primelor insecte în capcană, dacă vremea are tendința de încălzire. În practică, apar mici probleme, iar această practică pare un pic deficitară, pentru că se întâmplă adesea să nu putem aplica la tip tratamentul din cauza precipiatațiilor sau alți factori, ratând astfel combaterea celui mai important dăunător. Recomandarea noastră este aplicarea unui insecticid cu mod dublu de acțiune: sistemic și de contact, precum INAZUMA®, la două zile în care, în urma monitorizării capcanelor, numărul capturilor este în creștere, după care se aplică și un piretroid de contact la 8 zile.

Cum ne ajuta acest lucru? Aplicând singura soluție rămasă în piață, cu dublu mod de acțiune - Inazuma®, putem combate mai eficient insectele, atât cele prinse în momentul efectuării tratamentului cu substanța de contact, cât și cele ce se vor hrăni ulterior cu acetamiprid, substanță sistemică. Astfel, riscul în cazul în care nu se poate intra în camp la 8 zile va fi unul minor.

Despre Inazuma®:

Inazuma® este un insecticid cu activitate complexă, sistemică și de contact, cu efect de lungă durată.

Se poate utiliza într-un interval de timp foarte larg pentru combaterea celor mai importanţi dăunători ai culturii de rapiţă. Volumul de soluţie recomandat este de 250-400 litri apă.

Doza recomandată este de 0.15-0.2 kg/ha pentru Gândacul lucios al rapiţei (Meligethes aeneus), Gărgăriţa tulpinilor (Ceuthorhynchus spp.) și de 0.125-0.2 kg/ha pentru Afide (Aphis spp.), Viespea rapiţei (Athalia rosae) și Puricele rapiţei (Psylliodes chrysocephala).

În concluzie, trebuie să avem montate capcane, să fim prezenți mai des în câmp, să monitorizăm apariția insectelor și apoi să aplicăm 2 tratamente pentru a fi siguri că vom avea recolta mult dorită.

capcana daunatori

Fig. 1 - Adulți depistați în capcană în data de 17.02.2020

daunatori larve

Fig. 2 - Larve (prima imagine) și tulpină afectată de atacul acestora (a doua imagine).

Recent, Comisia Europeană a adoptat și a publicat lista celor mai periculoși 20 de dăunători de urmărit în carantină. Printre aceștia se numără Xylella fastidiosa, Scarabeul japonez, gândacul asiatic cu coarne lungi, înverzirea citricelor și pătarea neagră a citricelor, al căror impact economic, de mediu și social asupra teritoriului UE este cel mai sever.

În continuare vă prezentăm lista acestor dăunători, cu câte o scurtă prezentare.

Agrilus anxius este un gândac originar din America de Nord, mai numeros în părțile mai calde ale continentului și mai rar în nord. Atacă în mod obișnuit mesteacănul, ucigând frecvent păduri întregi.

Agrilus planipennis, numit și smaraldul sculptor în cenușă, după culoarea sa verde, este tot un gândac, originar din Asia de Nord-Est. care se hrănește cu specii de cenușă. Femelele depun ouă în crăpăturile cojii frasinilor, iar larvele se hrănesc sub coajă, timp de unul sau doi ani, până când devin adulți.

Anastrepha ludens, numită și musca mexicană a fructelor, este o specie de muște tephritide și produce distrugeri importante ale fructelor.

Anoplophora chinenis, numit și CLHB, este un dăunător periculos al citricelor, originar din China. În 2001 a apărut în SUA într-o pepinieră din Washington. Un program de eradicare a fost implementat imediat și ulterior nu au existat noi rapoarte de infestare. Cu o gamă de specii-gazdă de peste 40 de specii de foioase, CLHB reprezintă o amenințare potențială pentru zonele naturale, precum și pentru pomii fructiferi și plantele ornamentale lemnoase (Anonim 2002b).

Anoplophora glabripennis, numit și croitorul asiatic, gândacul asiatic cu coarne lungi, cerul înstelat, gândacul cerului sau ALB, este originar din China de Est și Coreea Această specie a fost introdusă acum în mod accidental în Statele Unite, în 1996, precum și în Canada și mai multe țări din Europa, inclusiv Austria, Franța, Germania, Italia și Marea Britanie.

Anthonomus eugenii este o insectă care distruge în mod special ardeii, originară din Mexic. Primul semn al atacului este distrugerea mugurilor de înflorire și a fructelor imature. Atât hrănirea adultă, cât și cea larvă determină căderea mugurilor. Punctele de hrănire pentru adulți apar ca pete întunecate pe fructe și nu sunt foarte dăunătoare. Uneori fructul este deformat. Căderile de fructe sunt foarte frecvente și este poate cel mai evident semn de infestare. Hrănirea larvelor în interiorul fructului matur face ca miezul să devină maroniu și adesea mucegăit. 

Aromia bungii este cunoscut și ca gândacul cu coarne lungi și gât roșu. Pentru prima dată a fost detectat în Europa în 2008, când trei adulți au fost descoperiți printre paleții de lemn dintr-un depozit din Marea Britanie. Prima raportare a apariției speciilor pe câmp deschis în Europa a fost în Germania, în iulie 2011. În 2012, Aromia bungii a fost descoperită și la pruni din parcuri, grădini și livezi din Campania, Italia, iar în 2013 și în Lombardia. Este considerat unul dintre cei mai distructivi dăunători ai copacilor. Atacă în special caisul și piersicul.

Bactrocera zonata, numită și musca piersicii,  este originară din Asia de Sud și de Sud-Est, unde atacă o mare varietate de fructe moi, precum piersica, guava și mango. Nu se știe exact când s-a răspândit în Orientul Mijlociu, dar există o înregistrare din Arabia Saudită în 1982, iar mai recent a fost găsită în Oman.

Bactericera cockerelli este o specie de psyllid originară din sudul Americii de Nord. Se găsește în mod obișnuit în culturile de cartofi și tomate, dar are o gamă de subspecii care atacă peste 40 de specii de plante solanece și până la 20 de alte genuri. Plantele-gazdă sunt limitate în principal la Solanaceae, incluzând specii importante de culturi și buruieni comune și câteva specii de Convolvulaceae, inclusiv cartoful dulce.

Bactrocera dorsalis, cunoscută anterior ca Dacus dorsalis și denumită în mod obișnuit musca orientală a fructelor, este o specie de muscă de fructe tephritide care este endemică în Asia de Sud-Est. Este una dintre speciile dăunatoare majore din genul Bactrocera, cu o gamă largă de gazde, cultivate sau fructe sălbatice. Masculii speciilor răspund puternic la metil eugenol și acest lucru este utilizat pentru monitorizarea și estimarea populațiilor. 

Bursaphelenchus xylophilus, cunoscut în mod obișnuit sub numele de nematod din lemn de pin sau nematodul de pătrundere a pinului, este o specie de nematod care infectează pinii și determină ofilirea arborilor. Apare pe zone întinse din Statele Unite, Canada și Mexic

Candidatus liberibacter, numită și înverzirea citricelor (în chineză „boala dragonului galben“ sau HLB), este o boală a citricelor cauzată de un agent patogen transmis de vectori. Agenții cauzali sunt bacteriile motile, Candidatus liberibacter spp.  Boala a fost descrisă pentru prima dată în 1929. În cele din urmă, a afectat Statele Unite, ajungând în Florida în 2005. În trei ani s-a răspândit la majoritatea fermelor de citrice.

Conotrachelus nenuphar, zis și gândacul prunului, poate fi găsit în măr, nectarin, prun, vișin, piersic, cais, păr și gutui. Poate supraviețui și pe corcoduș, păducel și măr pădureț. Se găsește cel mai frecvent în zonele de la est de Munții Stâncoși și în estul Canadei. Gândacii prunului pot provoca daune ireparabile la recolta de fructe. La fructele rău deteriorate se pot identifica cicatrici mari și denivelări. Majoritatea fructelor deteriorate în interior (prin împrăștiere în fructe) cad prematur.

Dendrolimus superans, numit și molia de mătase cu căptușeală albă, molie de mătase Sakhalin, omidă japoneză, molie de mătase siberiană, molie siberiană, molie de conifere siberiană sau omidă de zada, este o molie din familia Lasiocampidae. Larvele se hrănesc cu speciile Larix, Picea și Pinus. Este defoliatorul major al pădurilor de conifere din Rusia asiatică.

Phyllosticta citricarpa este o boală fungică cauzată de Guignardia citricarpa. Această ciupercă afectează citricele din toată zona subtropicală, cauzând o reducere a cantității și a calității fructelor.

Popillia japonica sau gândacul japonez este o specie de scarabeu. Adultul măsoară 15 mm lungime și 10 mm lățime, are elitra de culoare cupru iridentă și un torace și cap verde. În timp ce larvele gândacilor japonezi se hrănesc cu rădăcinile multor genuri de ierburi, adulții consumă frunzele unei game mult mai largi de gazde, inclusiv aceste culturi obișnuite: fasole, căpșuni, roșii, ardei, struguri, hamei, trandafir, cireș, prune, pere, piersică, zmeură, mure, porumb, mazăre și afine.

Rhagoletis pomonella, numită și vrăjitoarea merelor, sau vierme de cale ferată, este o specie de muscă a fructelor și atacă mai multe tipuri de fructe, în principal mere.

Spodoptera frugiperda. Dacă larvele acestei insecte sunt numeroase, ele pot defolia complet plantele. După ce și-au epuizat sursa de hrană, invadează vegetația vecină – care poate fi adesea o altă cultură – în număr mare, devorând aproape tot materialul vegetal aflat în calea lor.  În porumb omizile se hrănesc adânc în nervura frunzei, ascunse adesea sub propria lor secreție. Larvele se hrănesc frecvent și cu miezul imatur din interiorul știuletelui în curs de dezvoltare. În fânețe sau pășuni, simptomele infestării se aseamănă adesea cu efectele secetei. Pe legume precum ardei și roșii mugurii și punctele de creștere pot fi distruse; fructele vor fi străpunse, ceea ce le poate determina să cadă sau să putrezească.

Thaumatotibia leucotreta, cunoscută în mod obișnuit ca molia cu coadă falsă sau molia portocalie,  este o molie din familia Tortricidae. Se hrănește cu o gamă largă de culturi, de la bumbac la nuci de macadamia și la unele specii de citrice. Larvele au o dietă mai puțin selectivă decât molia care se hrănește în principal cu culturi de fructe temperate. Se crede că este originară din Africa Subsahariană. A fost detectată în Europa și Statele Unite.

Xylella fastidiosa este o bacterie aerobă, gram-negativă, a genului monotipic Xylella. Este un agent patogen al plantelor și este transmis exclusiv de insectele din pădure care se hrănesc cu lichidul xilem Multe afecțiuni ale plantelor se datorează infecțiilor simptomatice ale X. fastidiosa, incluzând scorbutul bacterian al frunzelor, scorbutulul frunzelor de oleandru, scorbutul frunzelor de cafea (CLS), pătarea lucernei, boala piersicului și boala Pierce la struguri (PD) și citrice (CVC). În Europa a atacat măslinii din zona Salento, din sudul Italiei, provocând sindromul de declin rapid al măslinilor (OQDS). În timp ce distribuțiile bolilor legate de X. fastidiosa sunt limitate în mare parte în America, focare au apărut în Taiwan, Slovacia și alte țări din întreaga lume.

Alexandru GRIGORIEV

Culturile hidroponice pe film nutritiv NFT reprezintă una dintre cele mai interesante sisteme de cultură folosite în noile spații protejate. Această metodă de creștere este o tehnologie ecologică, modernă, simplă și economică. În sera de la USAMV București se cultivă salată sau busuioc, pe acest tip de substrat fără sol. Specialiștii de la Universitatea de Științe Agronomice încurajează sistemul NFT deoarece asigură o productivitate mare într-un timp scurt, fără ca produsul să sufere modificări. Despre cum funcționează și cât de avantajoasă și profitabilă este această tehnologie am aflat direct de la Maria Drăghici, specialist în bioingineria sistemelor hortiviticole.

„Acest sistem este unul adaptat și performant, putându-se practica atât în sere cât și în câmp cu eficiență maximă. Marele avantaj este că nu mai suntem nevoiți să dezinfectăm solul. După desființarea culturii se curăță și se dezinfectează foarte ușor jgheaburile, iar după această etapă se poate reînființa cultura într-un timp foate scurt. De asemenea, timpul în care se formează partea comestibilă a produsului este mult mai scurt“, spune Draghici Elena Maria, specialist în bioingineria sistemelor hortiviticole.

Fără boli și dăunători

Dacă în cultura pe sol o salată în solar se dezvoltă după 30-35 de zile de la plantare, în sistemul NFT se obțin recolte de calitate mult mai repede. De asemenea, datorită tehnologiei avansate nu se efec­tuează tratamente fitosanitare, existând un control asupra nutrienților și factorilor de mediu. Un alt real avantaj al sistemului este că nu se folosesc tratamente deoarece plantele crescute cu ajutorul acestei metode nu sunt predispuse la boli și dăunători. Cu alte cuvinte, poți obține produse mult mai sănătoase. Deocamdată, sistemul NFT poate fi folosit pentru cultura plantelor de talie mică.

„Această salată de tip frunză de stejar a ajuns la o greutate de 180 grame. Dacă mă uit la sistemul radi­cular observ starea de sănătate a plantei. Dacă sistemul radicular este alb, nu necrozat, înseamnă că rădăcinile lucrează foarte bine și plantele absorb elementele nutritive din soluția nutritivă.

În acest sistem, folosind ghivecele nutritive, planta se poate valorifica cu totul. Se înfășoară rădăcina, se pune salata într-o folie de plastic și rămâne proaspătă mai mult timp. Avantajul acestui sistem este că numărul de cicluri într-un an este mult mai mare și putem produce salata atât iarna, cât și primăvara sau vara, când temperaturile sunt foarte ridicate. La tomate sistemul trebuie gândit altfel, însă se pretează perfect pentru culturie de talie mică, cum ar fi: busuioc, cimbru, varză chinezească sau spanac. Prin rețeta nutritivă dăm acele elemente de care planta are nevoie“, spune Draghici Elena Maria.

Economie de timp, bani și... apă

Soluția nutritivă trebuie să curgă continuu timp de 24 ore sau intermitent, alternând cu perioade de întrerupere a alimentarii, acest lucru contribuind la o mai bună oxigenare a rădăcinilor.

„Economia de apă este un lucru foarte important pentru fiecare fermier. Pe o suprafață de 190 m2 noi folosim un rezervor cu capacitatea de 800 l în care se prepară soluția nutritivă. De aici, aceasta este preluată și pompată la capătul rigolei printr-un sistem de furtunașe și condusă în jgheabul de cultură pentru a alimenta rădăcinile, care sunt distribuite în acest sistem. Soluția intră printr-o parte și ajunge la capătul opus, unde este recuperată de tancul cu soluție nutritivă. Acolo se omogenizează, se oxigenează, după care circuitul se reia. Un alt avantaj este faptul că putem regla temperatura soluției nutritive. Un lucru foarte important deoarece aceasta nu trebuie să depășească 20-22 grade. Dacă temperatura începe să crească, planta îmbătrânește, face tijă florală și devine amară“, mai explică Drăghici Elena.

Potrivit specialiștilor, aplicarea acestei tehnologii poate spori producția culturilor din România. Chiar dacă introducerea sa în ferme este ceva mai costisitoare la început, în timp agricultorii își vor recupera investiția.

„Investiția este ceva mai mare, însă gândiți-vă că într-un an de zile putem produce până la 14 cicluri de cultură de salată, depinde de stadiul de vegetație. O salată o valorifici în perioada de iarnă cu un preț, iar vara la fel. Pentru un hectar de cultură, o asemenea investiție ar costa în jur de 1 milion de euro. De asemenea, adoptând o asemenea tehnologie eliminăm și lucrul cu forța de muncă, care este destul de costisitoare și atârnă la cheltuiala fermei. Sunt țări care au trecut la această tehnologie și sunt convinsă că și fermierii noștri sunt deschiși la nou“, conchide prof. univ. dr. Draghici Elena Maria.

Ruxandra HĂBEANU

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

În natură totul este perfect organizat, există un echilibru ecologic extraordinar. Spre exemplu, în situațiile în care o specie de insecte dăunătoare se înmulțește excesiv, apar și prădătorii ei. Natura găsește întotdeauna soluții pentru a-și rezolva problemele. Modelul acesta a fost replicat și de companiile care activează în sectorul de protecție a plantelor și care sunt preocupate să ofere agricultorilor soluții prietenoase cu mediul. Bioplanet este o societate italiană care din 1991 se ocupă cu creșterea masivă a 18 specii de insecte utile. Compania este cotată printre primele cinci cele mai bune societăți care oferă soluții pentru protecția plantelor prin combatere biologică, iar producția sa pleacă spre 30 de țări, de la America de Nord până în Rusia. Mai multe informații despre combaterea ecologică ne-a oferit Maria Nomikou, reprezentant Bioplanet.

Ce este combaterea biologică și ce avantaje are

Combaterea biologică presupune utilizarea organismelor vii contra altor organisme. În culturile agricole este vorba despre utilizarea de insecte utile și de acarieni, de nematode entomopatogene, de fungi utili, de bacterii și de viruși care limitează populația insectelor dăunătoare. Astfel se evită utilizarea de produse chimice și este redusă în mod natural paguba economică asupra culturilor.

Așadar, în loc ca agricultorii să stropească cu pesticide, utilizează insecte utile care se vor hrăni cu cele dăunătoare, iar ultimele vor fi exterminate. Un exemplu cunoscut este buburuza care se hrănește cu afidele de pe plantă, „curățând-o“ astfel de insectele dăunătoare. „Este vorba, în primul rând, de o metodă de protecție a plantelor prietenoasă cu mediul. Nu este primejdioasă pentru om, animalele de companie sau alte animale precum mamiferele, păsările, reptilele, peștii, albinele ș.a.m.d. Are eficacitate crescută și nu are „ dată de expirare“, cum au multe pesticide chimice care după aplicații multiple devin ineficiente. Au un spectru de acțiune larg și au durată de acțiune lungă deoarece, spre exemplu, putem lansa organismele utile la demararea înfloririi, iar ele să dea rezultate până la sfârșitul perioadei de cultivare cu eficacitate crescută“, spune interlocutoarea noastră.

Dar cel mai mare avantaj comercial al acestei metode este faptul că este conformă cu Directivele Uniunii Europene pentru utilizarea de mijloace moderate pentru Protecția Plantelor, deschizând așadar drumul către exportul produselor agricole. În plus, fructele și legumele pentru care s-a folosit combaterea ecologică câștigă încrederea atât a supermarket-urilor, cât și a consumatorilor, iar pentru o astfel de producție se obține un preț mai bun.

Unde poate fi aplicată această metodă

Societatea Bioplanet dispune de peste 30 de specii care pot combate o largă gamă de insecte erbivore, precum tetranychus, Aleyrodidae, Tuta absoluta, thysanoptera, aphis, omizi de lepidoptere, pseudococcus, gândaci, liriomyza ș.a. Organismele utile acționează în principiu în trei moduri: prin vânare, prin parazitare sau atacând insectele erbivore. În funcție de aceasta sunt clasificate în următoarele clase: prădătoare, parazitare sau entomopatogene. De multe ori este necesară utilizarea mai multor specii de organisme utile concomitent la o cultură deoarece fiecare prezintă un specific. În plus, unele dintre aceste organisme pot fi combinate și cu produse chimice. Domeniile de aplicare a combaterii biologice sunt culturile agricole în sere sau pe câmp deschis, livezile, pepinierele, gazonul terenurilor sportive, parcurile, grădinile, chiar și terasele.

Potrivit Mariei Nomikou, „în prezent combaterea biologică poate fi utilizată atât preventiv, dar de multe ori și terapeutic, atunci când insecta erbivoră a căpătat dimensiuni mari. În mod deosebit este utilă contribuția organismelor utile în cazul în care insectele dăunătoare au dezvoltat rezistență la substanțele chimice, iar producătorul nu dispune de mijloace pentru combaterea insectelor erbivore.“

Este suficientă utilizarea insectelor?

Insectele utile oferă protecție contra atacurilor insectelor dăunătoare, dar uneori acestea pot scăpa de sub controlul celor utile. Din acest motiv nu trebuie să uităm de utilizarea măsurilor de cultivare care se iau inițial pentru culturi. Ne referim aici la distrugerea rămășițelor ultimei culturi, plasele de respingere a insectelor, capcanele pentru insecte, instalarea de holuri, în general tehnici și practici de cultivare care îngreunează extinderea insectelor dăunătoare. Este necesară supravegherea de către un expert specializat care va recomanda acțiunile potrivite. De exemplu, poate recomanda lansarea de organisme utile din categoria 2 sau 3 ori utilizarea de mijloace și instrumente compatibile. În cazuri speciale poate fi impusă utilizarea preparatelor chimice în mod selectiv care afectează insectele erbivore, fără a le afecta semnificativ pe cele utile.

„Cum se realizează producția de insecte utile? De exemplu, într-un spațiu creștem plante curate pe care le infestăm cu insecte dăunătoare, iar când infestarea ajunge la un anumit grad introducem prădătorii sau paraziții pe care dorim să îi creștem. Producția se realizează în spații de laborator, în condiții controlate care favorizează dezvoltarea insectelor utile și care împiedică infecțiile. Insectele cresc geometric, ocupând un spațiu foarte mic. Apoi culegem insectele utile care s-au reprodus, le ambalăm în ambalaje speciale și le expediem către producători. Acestea trebuie preluate îndată de către agricultori și eliberate pe cultura lor“, completează reprezentantul Bioplanet.

Combaterea biologică este o metodă modernă deoarece acoperă nevoile actuale pentru produse de calitate înaltă. În forma sub care se utilizează în prezent a fost dezvoltată în țări din Europa de Nord, respectiv în Olanda și Anglia din anii ’60. Dar principiile metodei sunt cunoscute și se aplică încă din Antichitate, când a fost notificată importanța insectelor utile. Teofrast în Grecia Antică, Protecția plantelor biologice ale citricelor în China (sec. 2 E.N.) și protecția roșiilor împotriva Tuta absoluta pe vremea aztecilor sunt doar unele exemple. Combaterea biologică numără 2.500 de ani de istorie în diferite civilizații de pe planeta noastră, iar combaterea chimică, cu problemele aferente create omului și mediului, a fost dezvoltată comercial după 1960.

„Utilizarea insectelor utile nu face altceva decât să mimeze natura. Acest lucru încercăm și noi să facem prin utilizarea insectelor utile, pentru a controla populația insectelor dăunătoare la un nivel care nu provoacă pagubă economică.“ Maria Nomikou

Laura ZMARANDA

Combaterea bolii Lyme, care afectează aproape un milion de europeni, trebuie să devină o preocupare pentru Comisia Europeană și statele membre, inclusiv prin măsuri precum elaborarea unui plan european de luptă împotriva acestei maladii, standardizarea testelor de diagnosticare și a tratamentelor, formarea profesională a medicilor generaliști pentru depistarea bolii, precum și campanii de informare publică, subliniază rezoluția adoptată astăzi de Parlamentul European, a cărei co-autoare este si eurodeputata Daciana Sârbu.

“Boala Lyme face victime și în România, în plus provocând panică în rândul oamenilor care nu știu cum se pot apăra sau cum să procedeze atunci când se tem că ar putea fi infectați. Diagnosticarea este adesea foarte dificilă. De altfel, nu există un consens la nivelul Uniunii Europene în privința tratamentelor adecvate și nici a metodelor de depistare, motiv pentru care practicile naționale variază.

Tocmai de aceea, am cerut prin rezoluția noastră un plan european pentru combaterea bolii, precum și măsuri concrete, precum pregătirea medicilor generaliști pentru o mai ușoară diagnosticare a acestei maladii”, “E inadmisibil ca medicii și bolnavii să fie nevoiți să se lupte aproape în necunoscut cu această boală – e nevoie de informație, de fonduri pentru cercetare și de protejarea posibilelor victime prin măsuri bine gândite”, afirmă Daciana Sârbu.

Boala Lyme ar trebui recunoscută drept boală profesională pentru cei care lucrează în domeniul agriculturii și al silviculturii la nivelul UE, iar cercetarea dedicată metodelor de diagnosticare și tratare ar trebui să beneficieze de fonduri suplimentare, solicită eurodeputații prin textul adoptat astăzi de plenul de la Strasbourg.

Conform rezoluției, borelioza Lyme este cea mai comună boală zoonotică în Europa, cu o incidență mai mare în Europa Centrală, însă în unele cazuri simptomele pot fi absente sau neobservate în primă fază, ceea ce poate duce la complicații serioase ulterioare pentru cei afectați.

În urma solicitărilor eurodeputaților, Comisia a inclus neuroborelioza Lyme pe lista bolilor transmisibile, iar introducerea bolii Lyme în rețeaua europeană de supraveghere epidemiologică va aduce o mai bună coordonare între sistemele de sănătate naționale, precum și asistență reciprocă pentru colectarea de date și oprirea răspândirii bolii.

Folosirea intensivă a terenului destinat cultivării cu plante legumicole, precum și renunțarea în cele mai multe cazuri la  o rotație adecvată a culturilor, au condus la creșterea virulenței atacului unor agenți patogeni de sol, în special Fusarium oxysporum și a dăunătorilor din sol (Meloidogyne sp.). Altoirea plantelor legumicole a apărut ca o necesitate pentru prevenirea pierderilor şi deprecierilor ca urmare a atacului produs de bolile şi dăunătorii de sol dar şi în vederea îmbunătăţirii calităţii producţiei şi a creşterii gradului de toleranţă şi rezistenţă a plantelor la stresul termic și hidric.

altoirea ardei

Avantajele principale ale altoirii sunt:

  • rezistența la atacul unor agenți patogeni de sol conferită hibridului sau soiului de către portaltoi permite cultivarea acestora în zone unde aceștia compromit culturile de legume;
  • este eliminată aplicarea de sterilizanţi pentru sol, contribuind la siguranţa producătorului şi protecția mediului, altoirea putând fi considerată un mijloc eficient permanent pentru obţinerea producțiilor biologice;
  • datorită sistemului radicular viguros al portaltoiului, care exploatează un volum mare de sol, randamentul de utilizare atât a îngrășămintelor organice și chimice cât și al apei este mai ridicat față de culturile nealtoite.
  • altoirea poate induce o vigoare ridicată, toleranţă la temperaturi mai scăzute şi creşterea atât a producţiei timpurii cât şi a celei totale;
  • altoirea determină mici schimbări pozitive în calitatea fructelor și valoarea nutritivă;
  • cheltuielile pentru producerea răsadului altoit sunt compensate de numărul mai mic de răsaduri folosite la unitatea de suprafață.

altoirea radacina tomate

Altoirea este o metodă de înmulţire vegetativă prin care doi parteneri (altoiul şi portaltoiul) vin în contact, se acceptă reciproc şi convieţuiesc ca o entitate nouă. Se practică mai multe metode de altoire, cele mai folosite fiind metoda prin „alipire cu un cotiledon“ și altoirea „cu pană între cotiledoane“.

altoirea tomate

Pot fi cultivate cu succes plantele altoite de pepene verde, pepene galben, castraveți, tomate, ardei, vinete.

Dr. ing. Elena CIUCIUC, SCDCPN Dăbuleni

Deşi chinchilla este un animal rezistent, trebuie acordată o importanţă aparte asigurării unei alimentaţii formate din elemente de cea mai bună calitate aflate în termen de valabilitate și igienizării spaţiului de creştere, a cuştilor, a biberoanelor şi a hrănitoarelor. În următoarele rânduri câteva recomandări din Codul de bune practici aplicabil în domeniul de creștere a chinchilelor.

Igienizarea adăpostului

Sistemul imunitar al chinchillei a scăzut odată cu creşterea ei în captivitate, iar praful din fân, firele de păr căzute de pe animale şi adunate în colţurile adăposturilor, praful şi mizeria aduse în adăpost pe încălţămintea celor care intră în acesta, apa stătută din biberoane reprezintă factori pentru dezvoltarea paraziţilor şi germenilor patogeni sau dezvoltarea unei flore microbiene bogate.

Adăpostul trebuie curăţat zilnic şi spălat cu apă și dezinfectant la două zile. La fiecare două luni trebuie dezinfectate toate suprafeţele (tavan, pereţi, pardoseală). Cuştile se vor curăţa săptămânal prin schimbarea aşternutului de talaş şi de două ori pe an se vor spăla temeinic cu jet de apă sub presiune. Ulterior, acestea trebuie și dezin­fectate. Biberoanele se vor clăti cu apă caldă ori de câte ori trebuie completată apa de băut şi lunar se vor spăla cu detergent cu PH neutru.

Băiţele pentru nisip se vor curăţa zilnic înainte de a pune nisipul. Săptămânal, la curăţenia generală se pot spăla cu o cârpă umedă şi apoi se șterg. Înainte de administrarea hranei noi, hrănitoarele se curăţă cu o pensulă.

Afecțiuni externe

Mâncatul blănii – boala nu este foarte des întâlnită şi sunt puțin cunoscute cauzele şi tratamentele. Ea se manifestă prin smulgerea unor smocuri de păr din blăniță din anumite zone ale corpului. Cauze: unii crescători afirmă că printre cauzele posibile ar fi umiditatea crescută în adăposturi, zgomotele bruşte sau unele dureri abdominale. Combatere: ca remedii încercate amintim folosirea unor antibiotice cu spectru larg sau îmbibarea blăniţelor cu diferite substanţe foarte amare.

Micoza este cea mai răspândită boală externă. Aceasta apare din cauza unor ciuperci microscopice care determină crearea unor pete pe blăniţă, cu un aspect asemănător zonelor mâncate de molii. Cauze: cele mai frecvente motive ale apariţiei sunt umiditatea crescută (atenţie deci la perioadele calde din timpul verilor) şi praful în exces din fân. Boala este contagioasă şi se recomandă separarea animalelor afectate. Primele semne ale micozelor apar pe bot, labe sau organele genitale însă, dacă nu sunt tratate de la primele momente, se pot extinde şi pe alte părţi ale corpului, extinderea masivă a lor putând conduce chiar la moartea animalului. Combatere: tratamentul uzual în aceste cazuri este curăţarea locală a zonelor afectate cu soluţie de clotrimazol, de două sau chiar trei ori pe zi, până când zona devine gri deschis la culoare. În cazul în care, după câteva zile de tratament, nu se constată o ameliorare a bolii (sau cel puţin stoparea extinderii), se poate încerca cu Nizoral unguent.

Sănătatea dinţilor – chinchilla are în total 20 de dinți, incluzând atât incisivii, cât şi molarii. Distribuția lor este următoarea: câte 5 pe partea dreaptă şi stângă pe maxilarul superior şi câte 5 pe părțile dreapta și stânga ale maxilarului inferior. Componenta lor este următoarea: 1/1 incisivi, 0/0 canini, 1/1 premolari și 3/3 molari. Culoarea incisivilor este galbenă și cresc câte 5,5-6,5 mm/an. Cavitatea bucală este mică, îngustă şi umplută în mare măsură de către limbă. La ierbivore (inclusiv unele mamifere mici), cavitatea bucală are un mic orificiu care ajută la menţinerea vegetaţiei în timpul rumegării. Pentru a compensa tocirea normală a dinţilor în timpul rumegării, dinţii trebuie să crească, pentru a se menţine o lungime normală a lor. Erbivorele mici, precum rozătoarele sau iepurii, au o dantură care creşte continuu. Cu alte cuvinte, nu există o structură reală a rădăcinii odată ce vârful rămâne deschis, producând structura dentară, pe întreaga perioadă de viaţă a dintelui. La toate rozătoarele incisivii cresc constant, dar fără dinţi strâmbi. La unele rozătoare (chinchilla și porcu­șorul de Guineea) există o creştere constantă a dinţilor de lângă obraz, în timp ce altele (hamsteri, șoareci) au molari care seamănă cu cei ai câinilor, pisicilor sau cu cei ai omului.

La chinchilla premolarii şi molarii funcţionează pentru a rumega mâncarea, iar incisivii sunt folosiţi pentru a apuca şi a tăia lucrurile fibroase. Toţi dinţii cresc în mod constant. În realitate, nu există o rădăcină anatomică reală. Dinţii de jos (mandibulari) sunt uşor înclinaţi spre limbă, iar creşterea lor excesivă poate duce la secţionarea limbii. Dinţii de sus (maxilari) sunt înclinaţi spre exterior (lateral), unghiul acestora asigurându-se o suprafaţă eficace pentru mestecarea hranei formate din fibre mai groase și când se consumă acest gen de hrană cu un conţinut mare de silicați apare o tocire rapidă a dinţilor şi noi dinţi îi înlocuiesc pe cei tociţi. În sălbăticie aceste animale petrec mult timp mâncând iarbă de calitate scăzută, care are nivel ridicat de silicaţi. Această masticaţie continuă previne creşterea în exces a dinților. Spre deosebire de alimentaţia în sălbăticie, în captivitate oferim chinchillei mâncare concentrată, iar dinţii nu se tocesc în aceeaşi măsură.

Laura ZMARANDA

De la un agricultor bătrân și cu mare experiență am aflat odată un mare secret: câteodată natura hotărăște că este vremea pentru câte o schimbare. Și atunci se întâmplă tot felul de lucruri ciudate. Ba apare câte o boală nouă, ba un dăunător nemaiîntâlnit până atunci ori cine știe ce altceva. Cert este că lucrurile nu se liniștesc până când nu se schimbă un soi, o tehnologie sau un stil de lucru. Desigur, cu condiția ca oamenii să priceapă mesajul pe care natura îl transmite. Altfel, cu atât mai rău pentru ei! Un astfel de moment trăim și astăzi.

Magiun și țuică la jumătate

Virusul Plum Pox (PPV), care produce vărsatul prunului, boală cunoscută și sub numele de Sharka, este, spun specialiștii, cel mai distructiv patogen al speciilor pomicole sâmburoase din lume. El afectează în mod special prunul, dar nu ocolește nici caisul, piersicul sau cireșul.

Sharka a fost semnalată pentru prima oară în Bulgaria, acum 100 de ani. De atunci s-a răspândit încet, dar sigur, în toată lumea. Se pare că doar în Africa și în Australia nu a ajuns încă și asta mai degrabă datorită specificului culturilor de pe aceste continente decât din alte motive.

Această boală produce importante pierderi de producție și afectează calitatea fructelor care reușesc totuși să ajungă la maturitate. Fructele din pomii infestați cu PPV acumulează o cantitate mai mică de zaharuri și multe dintre ele cad din pom înainte de vreme. Majoritatea celor care rămân prezintă pe ele pete inelare, unde pulpa este mai densă și mai acră. Practic, nu mai pot fi folosite cu același randament în producerea unor derivate din fructe. Or, indiferent că acceptăm sau nu, pentru România pruna este un brand național. O dovedesc magiunul, găluștele cu prune, dar și distilatele alcoolice, indiferent că se numesc țuică, palincă sau răchie. Dar infestarea prunilor românești cu PPV este endemică. Cea mai mică rată de afectare este înregistrată în Muntenia, 56%. În Moldova este de 74%, iar în Transilvania se ridică la 76%. Media la nivel național se cifrează la un catastrofic 69%. Mai pe românește spus, asta înseamnă magiun și țuică la mai puțin de jumătate decât ar trebui să se producă!

Boala are leac

Așa cum am spus, Sharka nu afectează doar livezile românești. Conform unor calcule recente, în ultimii 30 de ani au fost investiți peste zece miliarde de euro în cercetări menite a limita efectele PPV. Și, ca de obicei, atunci când există fonduri suficiente și interes, apar și rezultatele. În anul 1990, în Statele Unite, un colectiv de cercetători americani și francezi a creat un prun modificat genetic, care să reziste PPV. De fapt, imunitatea la boală a fost obținută prin inserarea în genomul prunului a unor secvențe din virus. Noul prun a fost botezat inițial C5, apoi Honey Sweet. Apoi au urmat testări în seră, realizate în SUA și Franța. Din 1996 s-a trecut și la testarea rezistenței, dar și a biosecurității, în condiții endemice. În acest context au intrat în joc și cercetătorii români de la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Bistrița. Până în 2002, în colaborare cu specialiștii americani și francezi, ei au testat comportarea noului soi în România.

Rezultatele au fost mai mult decât mulțumitoare. În timp ce în loturile martor, plantate cu soiuri convenționale, rata pomilor infestați cu PPV a crescut constant până la aproape 80%, pe loturile unde a fost plantat C5 nu au fost pomi afectați de Sharka. Mai mult decât atât: chiar în condițiile inoculării artificiale a virusului, pomii nu au fost afectați. Simptome sporadice și discrete ale bolii au apărut doar în apropierea inoculului.

Ce spun cercetătorii...

În ceea ce privește biosecuritatea, au fost studiate mai multe aspecte. Cercetările au exclus toate riscurile ipotetice. De altfel, în 2004 și 2007, EFSA, principalul organism abilitat de a se pronunța în UE asupra siguranței alimentelor, a tras concluzia că utilizarea genei marker npt II, prezentă in genomul prunului Honey Sweet, nu implică riscuri asupra sănătății oamenilor, animalelor sau asupra mediului. De asemenea, cercetările finanţate de Comisia Europeană au demonstrat efectul neutral al secvenței virale inserate în prunul HoneySweet asupra mediului.

La rândul lor, autoritățile americane în domeniu au autorizat folosirea fără restricții a noului soi în plantațiile comerciale, începând din 2010.

Avantajele pe care cultivarea acestui soi le aduce sunt evidente în mai multe planuri. În primul rând ar crește producția, ca urmare a eliminării pierderilor de producție și de calitate provocate de boală. Apoi, un alt câștig, atât pentru pomicultori, cât și pentru mediu, ar fi posibilitatea reducerii numărului de tratamente aplicate, întrucât nu ar mai fi necesare toate tratamentele care să distrugă vectorii PPV.

Dar cel mai mare câștig ar fi dispariția, în timp, a bolii însăși, pe măsura reducerii presiunii focarelor de infecție. În plus, ar fi posibilă apariția unor metode convenționale de ameliorare a rezistenței la această boală.

În concluzie, o serie întreagă de avantaje indiscutabile, pe care cercetătorii le-au arătat.

... și ce votează politicienii

Desigur că acum urmează fireasca întrebare: „Păi și ce mai așteptăm? Când ne ducem la Bistrița să cumpărăm pomi Honey Sweet?“. Ei bine, aici logica firească se fracturează. Deocamdată, nimeni nu poate spune când vom putea începe să punem frână pierderilor cauzate de Sharka. Legislația UE se opune cultivării plantelor modificate genetic. Și punct!

Adică avizul EFSA, care, am mai spus-o, este forul științific al CE pentru securitatea alimentelor, dovezile strânse de cercetători, precum și rezultatele practice obținute în SUA contează, toate la un loc, mai puțin decât voturile unor politicieni care poate că nici nu știu despre ce vorbesc. Căci decizia aparține politicienilor, și nu oamenilor de știință sau agricultorilor. Or, până acum, în mod repetat aceștia au statuat interzicerea cultivării plantelor transgenice pe teritoriul statelor din UE. Dar niciunul dintre ei nu și-a asumat și pierderile economice pe care le suportă pomicultorii și gospodăriile țărănești!

Atât cercetătorii de la Bistrița, cât și cei din Cehia speră că totuși politicienii se vor trezi și vor ține cont și de argumentele științifice bazate pe date obiective. În acest scop, ei au reinițiat programe de testare a noului soi de prun, în scopul de a pune la dispoziția autorităților naționale și europene, dar și a fermierilor și consumatorilor, o informație științifică cât mai amplă.

Poate că cei care hotărăsc destinele gospodarilor din UE vor înțelege, într-un târziu, că de deciziile lor atârnă bunăstarea a milioane de persoanei care trăiesc (și) de pe urma prunelor!

Explicații foto

  • Prunul Sweet Honey în cultura experimentală la Bistrița, în 2014 (foto SCDP - Bistrița)

prunii bolnavi 1

  • Musculița ce transmite virusul

prunii bolnavi 4

  • Fructe afectate de Sharka

prunii bolnavi 3

prunii bolnavi 2

Alexandru GRIGORIEV

 

Anul acesta Nufarm a venit pe piaţă cu un fungicid nou – Soleil, un produs de top în controlul fuzariozei la culturile de cereale păioase.

Fuzarioza şi efectele sale

Combaterea fuzariozei, un patogen ce provoacă nu doar pierderi cantitative ci şi calitative, este o secvenţă importantă în tehnologia cultivării cerealelor păioase. Infestarea boabelor cu fuzarioză reduce considerabil facultatea germinativă, iar ciuperca favorizează formarea de micotoxine.

Din cauza efectului foarte nociv al micotoxinelor asupra omului, a animalelor şi de asemenea, a deprecierii calitative a cerealelor destinate industrializării (panificaţie, fabricarea berii etc.) conţinutul maxim de micotoxine a fost legiferat de către Comisia Europeană. Efectele nocive asupra omului sunt foarte diversificate începând cu tulburări gastrointestinale puternice şi terminând cu efecte cancerigene şi mutagene.

Pentru a reduce efectele negative asupra organismului uman, limitele aprobate sunt foarte stricte. De exemplu, pentru consumul direct, limita maximă admisă este de 750 μg/kg, pentru panificaţie – 500 μg/kg, iar dacă se doreşte utilizarea acestora în hrana pentru sugari şi copii mici, vor fi respinse cerealele ce au un conţinut mai mare de 200 μg/kg.

Acest patogen mai este periculos şi prin faptul că infestarea se produce foarte uşor, inclusiv în timpul recoltării, boabele sănătoase infestându-se prin simplul contact cu cele bolnave.

Soleil – aliatul pentru combaterea fuzariozei

Soleil conţine 2 triazoli cu acţiune complementară: bromuconazolul oferă persistenţă ungicidului, în timp ce tebuconazolul are acţiune curativă datorită translocării rapide în plantă.

Avantaje:

– Ingrediente active complementare pentru o acţiune sistemică și de lungă durată;

– Eficacitate ridicată asupra tuturor speciilor de Fusarium;

– Împiedică formarea micotoxinelor;

– Protecție împotriva Fusarium până la 4-6 săptămâni.

Soleil oferă o protecţie sporită împotriva fuzariozei, având rezultate remarcabile în reducerea semnificativă DON – deoxinvalenol.

Pe lângă fuzarioză, Soleil controlează în mod eficient şi alte boli foliare, cum ar fi – septorioza, rugina şi făinarea. Soleil acţionează asupra ciupercilor prin inhibarea biosintezei ergosterolului în pereţii celulari ai agenţilor patogeni ţintă, dereglând astfel metabolismul acestora.

Aplicarea tratamentelor se face la avertizare, ca tratament foliar în timpul vegetaţiei, de la apariția celui de al treilea nod BBCH 33 – pentru combaterea bolilor foliare – şi până la formarea boabelor – stadiul de lapte, BBCH 71 – pentru combaterea fuzariozei.

Se aplică un singur tratament cu Soleil pe cultură într-un sezon.

Tratamentul se recomandă a fi efectuat preventiv înainte de apariția bolilor pentru o protecție optimă împotriva acestora sau înainte de apariţia condițiilor meteorologice favorabile infecției.

Pentru aplicarea tratamentelor cu Soleil se va folosi un volum de apă de 200 l/ha. Se va mări volumul de apă până la 400 l/ha apă în cazul culturilor cu o densitate ridicată pentru a asigura o acoperire adecvată.

Un tratament cu Soleil la momentul potrivit vă va proteja culturile un timp îndelungat împotriva bolilor şi va asigura o recoltă de calitate.

În ultimii ani, tineretul multor crescători de porumbei a fost afectat de așa-zisul Sindrom Adeno-Coli, o asociație dintre Adenovirus și bacteria Escherichia coli.

Simptomele sunt binecunoscute: apatie, sete exagerată, anorexie, vomă și diaree apoasă (produsă de adenovirusul de tip 1) sau distrugerea masivă a ficatului (produsă de adenovirusul de tip 2, în special la adulți). Apare rapid, produce o deshidratare excesivă și în maximum 2 zile, tot efectivul de tineret este afectat cu mortalitate de 70-80%.

Dacă păsările ar fi afectate doar de Adenovirus, recuperarea s-ar face rapid, în aproximativ 7-8 zile. Din păcate, în majoritatea cazurilor, infecția primară cu Adenovirus se complică cu bacteria E. coli, germen ubicuitar și oportunist, care agravează tabloul clinic, penetrând peretele intestinal și provocând o stare septicemică, care va duce implicit la moarte.

Încă nu există un vaccin comercial eficace disponibil pe piață pentru tratarea acestei boli. Utilizarea vaccinurilor contra EDS76 (boală virală a găinilor, produsă de Adenovirusul de tip 3) nu are niciun efect protector asupra porumbeilor afectați de Adenovirusul de tip 1 sau 2.

Sugestii pentru combaterea și controlul Sindromului Adeno-Coli

Evitați stresul (de orice fel). Asigurați o igienă riguroasă a volierelor; periodic dezinfectați cu CATIOROM, PURSEPT, DECONTAMINOL, Ecocid sau XL Herbs (dezinfectant pe bază de plante).

Administrați hrană de bună calitate. Eventualele contaminări cu micotoxine pot fi fatale, dar acestea pot fi contracarate de administrarea de MYCOLIV și FITOLIV.

oregomix porumbeiPeriodic, administrați PRODIGEST sau OREGOMIX alternativ, câte 1-2-3 zile/săptămână, 0,5-1 ml/litru de apă/zi.

PRODIGEST-ul și OREGOMIX-ul stimulează flora bacteriană naturală prezentă în gușa, stomacul și intestinele porumbelului voiajor și care constă din bacterii acidolactice, în principal. Funcția lor este de a opri bacteriile patogene (E.coli, Salmonella).

O populație sănătoasă de bacterii acidolactice va preveni proliferarea puternică în organism a bacteriilor patogene și va stimula rezistența naturală a porumbeilor. Astfel, rezultă o digerare mai bună și o absorbție mai eficientă a proteinelor, aminoacizilor, mineralelor și a fosfatului din mâncare. Se stimulează producerea de enzime, care ajută la digerarea eficientă a hranei.

Tratament – Varianta I

  • Administrați antibiotice active contra E.coli: fosfomicină (produsul FOSFOTILROM), florfenicol (produsul FLORFENIROM), colistin (produsul COLISTIROM), gentamicină, neomicină, cu mențiunea că ultimele 3 nu se absorb la nivel intestinal, nefiind utile în infecții septicemice
  • Antivirale: ANTI-AI (1 ml/l apă/12 ore, timp de 5 zile)
  • Imunostimulatoare: IMMUNOPLUS (1-2 ml/litru de apă/zi)
  • Antitoxice – Hepatoprotectoare: FITOLIV (1-2 ml/litru de apă/zi)
  • Polivitamine: COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL sau FARMAVITAMINOCOMPLEX ori NUTRI VITAMINAMINO asociate cu electroliți – COLUMBOCLIN
  • Varianta II (individual)
  • Antibiotic: ENTEROGUARD (1cp/zi, 5 zile)
  • Antivomitiv: CASTANROM (1/10 cp/zi), comprimate din pulbere de castan, care are și acțiune antidiareică, ab­sorbantă și antitoxică
  • Vitamine: CARNICOL (1-2 cp/zi)
  • Imunostimulatoare: KING HERBS (2-4 pic/12 ore)
  • Antivirale: ANTI-AI (2-4 pic/12 ore)
  • Hepatoprotector: BEDGEN (1-2 pic/zi) sau METIONINĂ (1/4 cp/zi).

Dr. Cătălin TUDORAN, Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 22, 16-30 noiembrie 2016 – pag. 26

Condiţiile climatice din ultimele zile au favorizat apariţia şi dezvoltarea dăunătorilor/bolilor: viermele prunelor, afide, omizi defoliatoare, acarieni, păduchele din San Jose/ciuruire, pătarea roșie, monilioze care pot cauza pierderi importante la speciile: prun.

Pentru prevenire şi combatere se recomandă executarea tratamentului: trat. II pentru G II la viermele prunelor, trat, I pentru G II păduchele din San Jose-vară, pe toate parcelele. Cantitatea de apă folosită va fi de 1.500-2.000 l/ha în funcţie de talia pomilor.

Folosiţi unul din produsele sau amestecurile de mai jos, după caz:       

• Karate Zeon = 0,015% + Alcupral 50 PU = 0,2% + MILBEKNOCK = 0,05%

• Laser 240SC = 0,06% + Dithane M 45 = 0,2%

• Decis 25WG = 0,003% + Signum = 0,05%

• Calypso 480 SC = 0,02% + Bravo 500 SC = 0,15%

• Juvinal 10 EC = 0,05% + Folpan 80 WDG = 0,2% + Apollo 50 SC = 0,04% .

Perioada optimă de tratament = 14.07 – 20.07.2016

Atenţie ! Nu se tratează când temperatura depăşeşte 25°C.

Atenţie! Se pot utiliza şi alte produse de protecţia plantelor omologate pentru bolile şi dăunătorii amintiţi!

Sursa – Oficiul Fitosanitar Alba

Luni, 25 aprilie, numărul focarelor în Bulgaria au ajuns la 15, conform datelor publicate de Oficiul Internaţional de Epizootii, cu sute de animale ucise!

  • A APĂRUT PRIMUL FOCAR IN MACEDONIA!
  • GRECIA INTERZICE COMERŢUL CU BOVINE DIN BULGARIA ŞI ROMÂNIA!
  • TURCIA A INTERZIS INTRAREA ANIMALELOR CU TRANZIT PRIN BULGARIA!

Asociația Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine și Porcine din România (ACEBOP) trage din nou un semnal de alarmă pentru măsuri intărite la graniţa cu Bulgaria, astfel incât fermierii români să fie protejaţi și solicită modificarea în regim de urgenţă a Anexei nr. 1 a Hotărârii de Guvern nr. 1214 din 2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, listă care cuprinde boli ale animalelor pentru care se acordă despăgubiri.

Lumpy disease (dermatită nodulară la bovine) nu se regăseşte in listă şi in caz de apariţie a bolii, propietarii animalelor bolnave nu vor fi despăgubiţi!!!

De asemenea se solicită activarea de urgenţă a Comandamentului antiepizootic central - conform Hotărârii de Guvern nr. 1218 din 10 octombrie 2005 privind constituirea şi componenţa Comandamentului antiepizootic central şi publicarea prin mijloace media a acţiunilor intreprinse pentru protejarea crescătorilor de bovine din România.

Pagina 1 din 2
Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti