reclama youtube lumeasatuluitv
update 13 Dec 2019

Babesioza la ovine - Cârceag

O boală parazitară importantă întâlnită la ovine este babesioza, caracterizată prin evoluție sezonieră, estivală și zonală, în strânsă concordanță cu aria de răspândire și biologia vectorilor (căpușele). Agenții etiologici ai babesiozelor la ovine sunt reprezentați de Babesia motasi, de Babesia ovis și de căpusele Rhipicephalus bursa, Ixodes spp., Haemaphysalis spp., ca agenți transmițători.

Babesioza oilor, denumită popular „cârceag“, apare din cauza parazitării intraeritrocitare de către babesii care se dezvoltă, ajung la maturitate și se înmulțesc asexuat în celula gazdă. În absența unei deparazitări corespunzătoare a ovinelor, căpușele infestate cu babesii contaminează sângele animalului și declanșează boala.

Simptomele clinice ale bolii evoluează cu febră, anemie, icter și hemoglobinurie, urinare cu sânge des întâlnită în cazul tuturor babesiozelor. Din punct de vedere clinic, evoluția bolii poate fi supraacută, acută și cronică.

În forma supraacută, boala evoluează de la câteva minute până la 4-5 ore, cu mortalitate în procent de 100% și imposibilitatea unei intervenții terapeutice. Oile cad, scot gemete și mor în decubit. În cazul în care oile nu mor fulgerător, în 3-4 ore, se poate constata și hemoglobinurie caracterizată prin urină de culoare cafenie. Animalul moare prin asfixie datorată anemiei.

În forma acută, forma cea mai des întâlnită, animalele suferă de hipertermie, dar cu perioade de remisie a febrei în raport direct proporțional cu numărul paraziților intraeritrocitari; după această perioadă temperatura corporală se menține ridicată timp de 4-5 zile, cu risc mare de mortalitate în această fază, dar de regulă moartea oilor are loc în hipotermie. Oile bolnave sunt abătute și își pierd pofta de mâncare. După 3-4 zile de boală, se instalează anorexia, timp în care oile beau foarte multă apă. Poate apărea paralizia trenului posterior, oile stau culcate, iar ridicarea de la sol se face cu mare greutate, scoțând gemete și scrâșnind din dinți, decubitul este costal cu capul întins pe gât, se observă tremurături musculare. Mucoasele sunt congestionate, ulterior devin anemice, iar uneori mucoasa conjunctivală poate fi colorată subicteric. Urina se modifică și capătă culoare roșiatică la 3-4 zile după infestație și poate deveni cafenie, intensitatea culorii depinzând de numărul de paraziți.

În stabilirea diagnosticului, un rol principal îl au datele epizootologice; boala este strâns legată de sezon și poate evolua din lunile mai până în noiembrie. Simptomele clinice sunt abatere, inapetență, mers greoi, anemie și urină colorată în roșu-brun.

Din punctul de vedere al diagnosticului diferențial, acesta trebuie făcut, din punct de vedere clinic, cu antrax, luând în considerare aspectul congestiv și cianotic al mucoaselor, spre deosebire de babesioză care are o evoluție mai lentă, cu mucoase cu un aspect anemic.

În tratamentul babesiozelor se utilizează dipropionat de imidocarb 0,25 - 0,5 ml/10 kg, greutate corporală în funcție de gravitatea bolii, administrat subcutanat sau intramuscular.

multivitarom borogluconat de calciu Romvac

Se utilizează tonice generale și rehidratante: BOROGLUCONAT DE CALCIU 10-30 ml/animal, CAFEINĂ NATRIUM BENZOICĂ 1-5 ml/zi fracționată în mai multe prize, PNEUMOGUARD 1-2 ml/animal, MULTIVITAROM 7-12 ml soluție/animal, VITA B1+B6 2-5 ml/animal, VITA C 10% 2-10 ml/zi, VITAMINA K3 2-5 ml/animal.

Profilactic, animalele trebuie deparazitate extern cu ROMIVERMECTIN 1ml/50 kg/greutate corporală.

Laboratorul de Diagnostic Romvac Company SA

Ovinele și bolile parazitare

Ovinele, indiferent de vârstă, pot fi infestate cu diferiți paraziți și de aceea, înainte de scoaterea lor la pășune, acestea trebuie deparazitate atât intern, cât și extern. Această acțiune este deosebit de importantă deoarece se evită contaminarea pășunilor cu paraziți de la animale și, în consecință, infestarea altor turme de oi. Prin deparazitarea animalelor se evită atât pierderile economice, cât și riscul îmbolnăvirii omului din cauza paraziților care se pot transmite de la animale la om. Totodată, este obligatorie dehelmintizarea câinilor având în vedere rolul acestora ca gazdă pentru unii paraziți, făcând parte din ciclul biologic al acestora. Astfel, prin consum de carne sau organe crude de la oi infestate cu paraziți, câinii vor transmite prin fecale ouă de paraziți atât la om, cât și la animale, îmbolnăvindu-le grav. Cele mai frecvente boli parazitare întâlnite la ovine sunt: fascioloza, dicrocelioza, dictiocauloza, cenuroza, moniensioza, scabia și oestroza.

Fascioloza (gălbeaza mare sau gușa) este una dintre cele mai grave boli întâlnite la ovine atât sub aspectul mortalităților, cât și prin scăderea producțiilor. Boala este produsă de un parazit în formă de frunzuliță care se localizează în canalele biliare. Infestarea animalelor are loc în special la pășune, iar gazda intermediară este un melc de apă dulce. Semnele clinice sunt în funcție de anotimp și de gradul de infestație a oilor cu paraziți. Animalele slăbesc, prezintă semne de anemie, lâna devine sfărâmicioasă și cade, apar edeme în special la nivelul pleoapelor și submandibular (gușă). La oile gestante apar avorturi, iar mieii fătați sunt debili, nedezvoltați, iar cantitatea de lapte este redusă.

Dicrocelioza (gălbeaza mică) este produsă de un vierme asemănător cu cel din fascioloză. În general, boala nu se manifestă clinic, dar în infestații masive animalele slăbesc și au o dezvoltare încetinită. De cele mai multe ori, gălbeaza mare coexistă cu gălbeaza mică, agravându-se reciproc.

Dictiocauloza (bronhopneumonia vierminoasă) este o parazitoză a aparatului respirator cauzată de viermi geohelminți cu corpul filiform care se dezvoltă în arborele traheobronșic. Infestarea animalelor se face în special la pășune mai ales vara, în anii ploioși. Boala se manifestă prin jetaj (curge nasul), respirație accelerată, tuse mai ales, dimineața sau în urma eforturilor. Uneori apar diaree și sete exagerată, animalele nu au poftă de mâncare și slăbesc foarte mult.

Moniensioza (panglica mieilor) este o parazitoză produsă de tenii care se localizează în intestin, mai frecvent la miei. Simptomele bolii constau în slăbire avansată, anemie, colici, constipație și diaree, mieii devin tarați, rămân în urma turmei, fiind numiți de ciobani „toboșari“. Oile adulte pot fi parazitate fără să manifeste semne clinice, dar sunt purtătoare de paraziți și sursă de contaminare a pășunilor.

Cenuroza (căpiala) este produsă de larva unei tenii care parazitează ca adult în intestinul câinelui sau al altor carnivore. Câinele se contaminează cu parazitul prin consum de capete crude (creier) de la oi infestate, apoi transmite din nou parazitul animalelor, chiar și omului, prin intermediul fecalelor. Boala se manifestă în mod special la miei la care se constată semne nervoase exprimate prin mișcări circulare, poziție înclinată a capului pe o parte sau pe spate, animalele se lovesc de obstacole, prezintă spasme și crize epileptiforme etc.

Măsurile de profilaxie ale acestor parazitoze constau în deparazitarea oilor cu două săptămâni înainte de scoaterea acestora la pășune, cu următoarele produse: suspensii buvabile de ROMBENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS, ROMFENBENDAZOL, FASCIOCID; soluții injectabile de ROMIVERMECTIN sau ROMAVERMECTIN PLUS.

De asemenea, este obligatorie deparazitarea internă a câinilor din gospodărie, cel puțin trimestrial, cu PARACAN, ROMBENDAZOL SUPER sau TOTAL.

rombendazol 10 la suta Romvac

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar CS I,
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Cestodozele, boli parazitare periculoase la erbivore

Cestodozele sunt boli parazitare produse de viermi plați și segmentați, de culoare albă, în formă de panglică, care evoluează la rumegătoare şi cabaline, având caracter sezonier.

Aceşti viermi, în stadiul adult, parazitează intestinul subţire al animalelor. Animalele parazitate elimină, odată cu fecalele, ouă sau segmente de cestod care conţin ouă. Acestea se răspândesc pe păşune, de unde vor fi consumate de către acarienii de păşune, adică de către insecte de mici dimensiuni, care trăiesc pe păşuni umede. Aceste ouă de paraziți sunt foarte rezistente la temperaturi ridicate şi la îngheţ. Insectele, fiind coprofage, se hrănesc cu materii fecale, iar în organismul acestora ouăle parazitului vor evolua în larve infestante.

Contaminarea animalelor are loc la păşune, începând cu luna martie până toamna târziu, prin ingerarea odată cu iarba a acarienilor contaminaţi cu forme larvare ale parazitului. De asemenea, contaminarea poate avea loc şi la grajd, când se administrează fân proaspăt cosit de pe terenuri umede.

În corpul unui singur animal pot fi întâlniți mai mulți paraziți care formează adevărate ghemuri ce pot bloca intestinul. Aceşti viermi pot provoca, de asemenea, iritaţii ale mucoasei intestinale. În plus, au acţiune toxică asupra organismului deoarece eliberează o cantitate mare de toxine în organism, care acţionează asupra sistemului nervos al animalului. Mai mult, paraziţii produc dereglări ale metabolismului deoarece cantităţi mari de substanţe nutritive şi vitamine sunt consumate de aceştia.

Cestodozele cailor

Cestodozele cailor sunt boli produse de paraziṭi din fam. Anoplocephalidae – Anoplocephala magna, ce parazitează tineretul cabalin.

În cazul infestărilor masive, ṣi mai ales când animalele sunt slăbite, se pot observa o ușoară anemie ṣi tulburări digestive. Deoarece semnele clinice nu sunt concludente, diagnosticul se poate stabili pe baza unui examen parazitologic. Prognosticul este, de obicei, favorabil. Pentru a evita neplăcerile produse de paraziṭii intestinali, se recomandă deparazitarea cailor folosind produsul ECVIROM sau ECVIROM I.

Cestodozele rumegătoarelor mici

Cea mai importantă cestodoză se întâlneşte la tineretul ovin, iar boala se mai numeşte „panglica mieilor“ sau moniezioză, fiind produsă în general de parazitul Moniezia expansa. Frecvenţa cea mai mare se întâlneşte la miei şi iezi cu vârste de până la 1 an.

Simptomele apar în cazul parazitării intense şi se exprimă prin: anemie lentă, paliditatea mucoaselor ochilor, buzelor și gingiilor, diaree cu fecale negricioase, alternând cu constipaţie, abdomen balonat, colici, mers nesigur și dezechilibrat. Mieii care prezintă aceste simptome sunt denumiţi de ciobani „toboşari“.

Oile adulte nu manifestă semne clinice, chiar dacă sunt parazitate.

Diagnosticul se pune pe semnele clinice de slăbire avansată, balonarea abdomenului, pe prezenţa fragmentelor de parazit în fecale şi se confirmă prin metode de laborator.

Profilaxia şi tratamentul se bazează pe deparazitarea animalelor de 2 ori pe an, primăvara – cu două săptămâni înainte de ieşirea la păşunat şi toamna – după 2-3 săptămâni de la intrarea în stabulaţie, folosind următoarele produse: ROMBENDAZOL 2,5%, ROMBENDAZOL 10 % sau ROMFENBENDAZOL.

De asemenea, se recomandă tratament adjuvant cu produsele: Multivitarom, Vitamina AD3 E, Vitamina B1 + B6 şi Vitamina C.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, Romvac Company SA

RombendazolRomfenbendazol

Ovinele și cele mai frecvente boli parazitare ale acestora

Ovinele, indiferent de vârstă, pot fi infestate cu diferiți paraziți și de aceea, înainte de scoaterea lor la pășune, trebuie deparazitate atât intern, cât și extern. Această acțiune este deosebit de importantă deoarece se evită contaminarea pășunilor cu paraziți de la animale și, în consecință, infestarea altor turme de oi. Prin deparazitarea animalelor se înlătură atât pierderile economice, cât și riscul îmbolnăvirii omului din cauza paraziților care se pot transmite de la animale la om. Totodată, este obligatorie dehelmintizarea câinilor, având în vedere rolul acestora ca gazdă pentru unii paraziți, făcând parte din ciclul biologic al acestora. Astfel, prin consum de carne sau organe crude de la oi infestate cu paraziți câinii vor transmite prin fecale ouă de paraziți atât la om, cât și la animale, îmbolnăvindu-le grav. Cele mai frecvente boli parazitare întâlnite la ovine sunt: fascioloza, dicrocelioza, dictiocauloza, cenuroza, moniensioza, scabia și oestroza. 

Fascioloza (gălbeaza mare sau gușa) este una dintre cele mai grave boli întâlnite la ovine atât sub aspectul mortalităților, cât și prin scăderea producțiior. Boala este produsă de un parazit în formă de frunzuliță care se localizează în canalele biliare. Infestarea animalelor are loc în special la pășune, iar gazda intermediară este un melc de apă dulce. Semnele clinice sunt în funcție de anotimp și de gradul de infestație a oilor cu paraziți. Animalele slăbesc, prezintă semne de anemie, lâna devine sfărâmicioasă și cade, apar edeme, în special la nivelul pleoapelor și submandibular (gușă). La oile gestante apar avorturi, iar mieii fătați sunt debili, nedezvoltați, iar cantitatea de lapte este redusă.

Dicrocelioza (gălbeaza mică) este produsă de un vierme asemănător cu cel din fascioloză. În general, boala nu se manifestă clinic, dar în infestații masive animalele slăbesc și au o dezvoltare încetinită. De cele mai multe ori, gălbeaza mare coexistă cu gălbeaza mică, agravându-se reciproc.

Dictiocauloza (bronhopneumonia vierminoasă) este o parazitoză a aparatului respirator cauzată de viermi geohelminți cu corpul filiform care se dezvoltă în arborele traheobronșic. Infestarea animalelor se face, în special la pășune mai ales vara, în anii ploioși. Boala se manifestă prin jetaj (curge nasul), respirație accelerată, tuse mai ales, dimineața sau în urma eforturilor. Uneori apar diaree și sete exagerată, animalele nu au poftă de mâncare și slăbesc foarte mult.

Moniensioza (panglica mieilor) este o parazitoză produsă de tenii care se localizează în intestin, mai frecvent la miei. Simptomele bolii constau în slăbire avansată, anemie, colici, constipație și diaree, mieii devin tarați, rămân în urma turmei, fiind numiți de ciobani „toboșari“. Oile adulte pot fi parazitate fără să manifeste semne clinice, dar sunt purtătoare de paraziți și sursă de contaminare a pășunilor.

Cenuroza (căpiala) este produsă de larva unei tenii care parazitează ca adult în intestinul câinelui sau al altor carnivore. Câinele se contaminează cu parazitul prin consum de capete crude (creier) de la oi infestate, apoi transmite din nou parazitul animalelor, chiar și omului, prin intermediul fecalelor. Boala se manifestă în mod special la miei la care se constată semne nervoase exprimate prin mișcări circulare, poziție înclinată a capului pe o parte sau pe spate, animalele se lovesc de obstacole, prezintă spasme și crize epileptiforme etc.

Măsurile de profilaxie ale acestor parazitoze constau în deparazitarea oilor cu două săptămâni înainte de scoaterea acestora la pășune, cu următoarele produse: suspensii buvabile de ROMBENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS, ROMFENBENDAZOL, FASCIOCID; soluții injectabile de ROMIVERMECTIN sau ROMAVERMECTIN PLUS.

De asemenea, este obligatorie deparazitarea internă a câinilor din gospodărie cel puțin trimestrial, cu PARACAN, ROMBENDAZOL SUPER sau TOTAL.

ROMBENDAZOL

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar Doctor în ştiinţe medicale

Romvac Company SA

Ovinele și cele mai frecvente boli parazitare ale acestora

Ovinele, indiferent de vârstă, pot fi infestate cu diferiți paraziți și de aceea, înainte de scoaterea lor la pășune, acestea trebuie deparazitate atât intern, cât și extern. Această acțiune este deosebit de importantă deoarece se evită contaminarea pășunilor cu paraziți de la animale și, în consecință, infestarea altor turme de oi. Prin deparazitarea animalelor se evită atât pierderile economice, cât și riscul îmbolnăvirii omului din cauza paraziților care se pot transmite de la animale la om. Totodată, este obligatorie dehelmintizarea câinilor, având în vedere rolul lor de gazde pentru unii paraziți, făcând parte din ciclul biologic al acestora. Astfel, prin consum de carne sau organe crude de la oi infestate cu paraziți, câinii vor transmite prin fecale ouă de paraziți atât la om, cât și la animale, îmbolnăvindu-le grav. Cele mai frecvente boli parazitare întâlnite la ovine sunt: fascioloza, dicrocelioza, dictiocauloza, cenuroza, moniensioza, scabia și oestroza.

Fascioloza (gălbeaza mare sau gușa) este una dintre cele mai grave boli întâlnite la ovine atât sub aspectul mortalităților, cât și prin scăderea producțiilor. Boala este produsă de un parazit în formă de frunzuliță care se localizează în canalele biliare. Infestarea animalelor are loc în special la pășune, iar gazda intermediară este un melc de apă dulce. Semnele clinice sunt în funcție de anotimp și de gradul de infestație a oilor cu paraziți. Animalele slăbesc, prezintă semne de anemie, lâna devine sfărâmicioasă și cade, apar edeme, în special la nivelul pleoapelor și submandibular (gușă). La oile gestante apar avorturi, iar mieii fătați sunt debili, nedezvoltați, iar cantitatea de lapte este redusă.

Dicrocelioza (gălbeaza mică) este produsă de un vierme asemănător cu cel din fascioloză. În general, boala nu se manifestă clinic, dar în infestații masive animalele slăbesc și au o dezvoltare încetinită. De cele mai multe ori, gălbeaza mare coexistă cu gălbeaza mică, agravându-se reciproc.

Dictiocauloza (bronhopneumonia vierminoasă) este o parazitoză a aparatului respirator, cauzată de viermi geohelminți cu corpul filiform care se dezvoltă în arborele traheobronșic. Infestarea animalelor se face în special la pășune mai ales vara, în anii ploioși. Boala se manifestă prin jetaj (curge nasul), respirație accelerată, tuse mai ales, dimineața sau în urma eforturilor. Uneori apar diaree și sete exagerată, animalele nu au poftă de mâncare și slăbesc foarte mult.

Rombendazol 10 la sura Romvac

Moniensioza (panglica mieilor) este o parazitoză produsă de tenii care se localizează în intestin, mai frecvent la miei. Simptomele bolii constau în slăbirea avansată, anemie, colici, constipație și diaree, mieii devin tarați, rămân în urma turmei, fiind numiți de ciobani „toboșari“. Oile adulte pot fi parazitate fără să manifeste semne clinice, dar sunt purtătoare de paraziți și sursă de contaminare a pășunilor.

Cenuroza (căpiala) este produsă de larva unei tenii care parazitează ca adult în intestinul câinelui sau al altor carnivore. Câinele se contaminează cu parazitul prin consum de capete crude (creier) de la oi infestate, apoi transmite din nou parazitul animalelor, chiar și omului, prin intermediul fecalelor. Boala se manifestă în mod special la miei, la care se constată semne nervoase exprimate prin mișcări circulare, poziție înclinată a capului pe o parte sau pe spate, animalele se lovesc de obstacole, prezintă spasme și crize epileptiforme etc.

Măsurile de profilaxie ale acestor parazitoze constau în deparazitarea oilor cu două săptămâni înainte de scoaterea acestora la pășune, cu următoarele produse: suspensii buvabile de ROMBENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS, ROMFENBENDAZOL, FASCIOCID; soluții injectabile de ROMIVERMECTIN sau ROMAVERMECTIN PLUS.

De asemenea, este obligatorie deparazitarea in­ternă a câinilor din gospodărie, cel puțin trimestrial, cu PARACAN, ROMBENDAZOL SUPER sau TOTAL.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar,
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 8, 16-30 aprilie 2017 – pag. 26

BRONHOPNEUMONIA VIERMINOASĂ – o boală parazitară a rumegătoarelor și cabalinelor, favorizată de timpul ploios

Bronhopneumonia vierminoasă, numită şi dictiocauloză, este o parazitoză a aparatului respirator care afectează în special rumegătoarele, dar şi cabalinele.

Boala evoluează cronic, rareori acut şi afectează mai grav tineretul acestor specii.

Ciclul biologic al paraziţilor implică o fază care se dezvoltă în organismul animalelor şi o fază care se dezvoltă pe sol (geohelminţi). Astfel, viermii adulţi se localizează în bronhii şi trahee, unde se hrănesc cu mucus, iar la maturitate elimină ouă din care ies larve care, fiind înghițite de către animal, odată cu mucusul din aparatul respirator, sunt eliminate în mediul exterior, prin fecale. Dezvoltarea acestor larve se face numai dacă există condiţii favorabile de umiditate, temperatură şi oxigen.

De aceea dictiocauloza are caracter sezonier, fiind foarte răspândită vara, în anii ploioşi.

Infestarea animalelor se face cu larve, în special la păşune, iar cele mai grave şi mai multe cazuri de îmbolnăviri apar la oi şi capre. Animalele tinere întreţinute necorespunzător sunt cele mai afectate. Incidența cea mai mare a bolii apare în lunile septembrie-octombrie, la animalele adulte, iar la miel aceasta poate să apară chiar din luna iunie, în urma infestărilor cu paraziți din lunile aprilie-mai. Poluarea păşunilor cu larve în ţara noastră începe primăvara, când animalele sunt scoase la păşune. Astfel, există un cerc vicios, păşunea este o sursă de infestare pentru animale, iar animalele, o sursă de infestare pentru aceasta. Boala este menţinută de la an la an, în anumite zone, atât de animalele bolnave, cât şi de cele clinic sănătoase, purtătoare de paraziţi. Infestaţia animalelor se face şi în timpul adăpatului din bălţi sau a diferitelor acumulări de apă de pe păşuni. Larvele parazitului ajung odată cu iarba sau apa în intestin, de unde migrează în ganglioni, cord şi ajung în aparatul respirator. Pe tot parcursul migrării, paraziţii produc leziuni mai mult sau mai puţin grave.

Simptome

Dictiocauloza se manifestă clinic atunci când viermii au ajuns în stadiul de adult în aparatul respirator. Tineretul speciilor amintite este cel mai afectat şi prezintă jetaj abundent (le curge nasul), tuse, respiraţie accelerată, mai ales dimineaţa, la schimbări bruşte de temperatură sau în urma eforturilor. Animalele afectate nu au poftă de mâncare, slăbesc foarte mult, iar la viţei pot să apară asfixii şi chiar moartea în timpul accesului de tuse. Uneori, la 2-3 zile de la infestare, apare şi o fază clinică, digestivă, manifestată prin diaree urât mirositoare şi sete accentuată.

Diagnosticul se suspicionează pe baza semnelor clinice, coroborate cu aspectele epizootologice ca: izbucnirea îmbolnăvirilor cu caracter enzootic, în sezoanele de vară, în anii ploioşi cu manifestări grave mai ales la tineret, întreţinut pe păşuni umede sau în adăposturi neigienice, cu umezeală. Diagnosticul diferenţial trebuie să se facă faţă de alte afecţiuni pulmonare sau digestive cu alte cauze. Diagnosticul de certitudine se confirmă numai prin examen larvoscopic făcut în laborator.

Prognosticul bolii este favorabil sau rezervat în funcţie de vârstă, intensitatea parazitării şi de starea de întreţinere a animalului. Astfel, prognosticul este rezervat la animalele tinere cu întreţinere proastă. La animalele adulte prognosticul economic este grav deoarece randamentul producţiilor scade, iar oile gestante nasc miei mici cu diferite afecţiuni.

Profilaxie și tratament

Se folosesc următoarele medicamente antiparazitare pentru cabaline: ECVIROM şi ECVIROM I, suspensie orală.

Pentru rumegătoare (bovine, ovine, caprine) se recomandă ROMBENDAZOL 2,5% şi 10%, ROMFENBENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS – suspensii orale sau ROMAVERMECTIN, ROMIVERMECTIN şi ROMA­VERMECTIN PLUS – soluţii injectabile.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Moniezioza (panglica mieilor), o boală parazitară frecventă în sezonul de primăvară

Moniezioza este o cestodoză a rumegătoarelor mici, fiind cel mai des întâlnită la miei și iezi, în primele luni după ieșirea la pășune. Această parazitoză produce pierderi economice mari din cauza creșterii încetinite a mieilor și uneori chiar pierderi prin mortalitate.

Cestodele, numite tenii sau panglici, sunt viermi cu corpul segmentat, care în ciclul lor biologic trec prin două faze: faza adultă, sub formă de viermi plați care parazitează în tubul digestiv la toate speciile de animale, unde se hrănesc cu sucurile digestive; și faza larvară, care se află în organele interne ale altor viețuitoare (insecte, pești, mamifere etc.). Astfel, evoluția de la faza larvară la cea de adult a parazitului necesită, în majoritatea cazurilor, două sau mai multe gazde reprezentate de două sau mai multe specii de animale. La tineretul ovin, frecvența cea mai mare o are cestodoza cauzată de parazitul Moniezia expansa, de unde și denumirea bolii de moniezioză. Evoluția acestui parazit necesită prezența unor gazde intermediare, reprezentate de acarieni de pășune. Aceștia trăiesc pe pământ, suportă variații mari de temperaturi (înghețuri, temperaturi ridicate), se întâlnesc pe pășunile umede și se hrănesc cu resturi organice, fiind insecte coprofage.

Infestarea pășunilor, acarienilor și a animalelor

Animalele infestate (oile, caprele) elimină, odată cu fecalele, fragmente de tenie pe pășune. Aceste fragmente care conțin ouă de parazit vor fi ingerate, odată cu resturile vegetale, de către acarienii de pășune în corpul cărora se vor dezvolta larvele parazitului. Aceste forme larvare vor ajunge în corpul rumegătoarelor cu acarienii ingerați odată cu iarba. În tubul digestiv al rumegătoarelor (mieilor), din larve se vor dezvolta tenii adulte care cresc rapid (7-8 cm în 24 de ore). Astfel, creșterea lor rapidă și numărul mare (uneori până la 30 de exemplare) fac ca mieii să aibă manifestări clinice din cele mai grave. În consecință, din cauza faptului că viermii au mișcări permanente, apar iritații și inflamații în intestine, iar, prin for­marea de adevărate ghemuri, pot să obstrueze lumenul intestinal. Acești paraziți eliberează și toxine în circulație care acționează asupra circulației sanguine, sistemului nervos și metabolismului. De asemenea, aceștia sărăcesc organismul în vitamine.

Semne clinice

Moniezioza poate apărea primăvara foarte de timpuriu, chiar în aprilie, la tineretul ovin. La început nu se observă niciun semn, ci doar fragmente de tenii în crotine. În cazul parazitărilor intense, pot apărea treptat balonarea abdomenului (ciobanii numesc animalele „miei toboșari“), colici, diaree abundentă, slăbire, mers nesigur, mucoase anemice (decolorate), iar uneori animalul prezintă tulburări nervoase și ochi tulburi. Animalele adulte și mai ales cele bătrâne, deși pot fi parazitate, nu manifestă semne clinice, fiind purtătoare de paraziţi și, deci, sursă de infestare pentru pășuni.

Profilaxie și tratament

Deparazitarea animalelor tinere și adulte se va face de 3-4 ori pe an, începându-se primăvara de timpuriu, înainte de ieșirea la pășunat, și se repetă la 21 de zile. Recomandăm următoarele produse: ROMBENDAZOL 2,5%, ROMBENDAZOL 10%, ROMBENDAZOL PLUS și ROMFENBENDAZOL. Mieii parazitaţi vor fi trataţi cu aceleași medicamente antiparazitare, dar și cu vitamine: COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL – ROMVAC 3, MULTIVITAROM și VITAMINA B1-B6.

Animalele adulte (oi, capre), deși nu prezintă semne clinice, vor fi obligatoriu deparazitate deoarece acestea întreţin parazitoza.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Cele mai frecvente boli parazitare întâlnite la ovine

Ovinele, indiferent de vârstă, pot fi infestate cu diferiți paraziți și de aceea, înainte de scoaterea lor la pășune, acestea trebuie deparazitate atât intern, cât și extern. Această acțiune este deosebit de importantă deoarece se evită contaminarea pășunilor cu paraziți de la animale și, în consecință, infestarea altor turme de oi. Prin deparazitarea animalelor se evită atât pierderile economice, cât și riscul îmbolnăvirii omului din cauza paraziților care se pot transmite de la animale la om. Totodată, este obligatorie dehelmintizarea câinilor, având în vedere rolul acestora ca gazdă pentru unii paraziți, făcând parte din ciclul biologic al acestora. Astfel, prin consum de carne sau organe crude de la oi infestate cu paraziți, câinii vor transmite prin fecale ouă de paraziți atât la om, cât și la animale, îmbolnăvindu-le grav. Cele mai frecvente boli parazitare întâlnite la ovine sunt: fascioloza, dicrocelioza, dictiocauloza, cenuroza, moniensioza, scabia și oestroza.

Fascioloza (gălbeaza mare sau gușa) este una dintre cele mai grave boli întâlnite la ovine atât sub aspectul mortalităților, cât și prin scăderea producțiilor. Boala este produsă de un parazit în formă de frunzuliță care se localizează în canalele biliare. Infestarea animalelor are loc în special la pășune, iar gazda intermediară este un melc de apă dulce. Semnele clinice sunt în funcție de anotimp și de gradul de infestație a oilor cu paraziți. Animalele slăbesc, prezintă semne de anemie, lâna devine sfărâmicioasă și cade, apar edeme, în special la nivelul pleoapelor și submandibular (gușă). La oile gestante apar avorturi, iar mieii fătați sunt debili, nedezvoltați, iar cantitatea de lapte este redusă.

Dicrocelioza (gălbeaza mică) este produsă de un vierme asemănător cu cel din fascioloză. În general, boala nu se manifestă clinic, dar în infestații masive animalele slăbesc și au o dezvoltare încetinită. De cele mai multe ori, gălbeaza mare coexistă cu gălbeaza mică, agravându-se reciproc.

Dictiocauloza (bronhopneumonia vierminoasă) este o parazitoză a aparatului respirator, cauzată de viermi geohelminți cu corpul filiform care se dezvoltă în arborele traheobronșic. Infestarea animalelor se face în special la pășune mai ales vara, în anii ploioși. Boala se manifestă prin jetaj (curge nasul), respirație accelerată, tuse mai ales, dimineața sau în urma eforturilor. Uneori apar diaree și sete exagerată, animalele nu au poftă de mâncare și slăbesc foarte mult.

Moniensioza (panglica mieilor) – parazitoză produsă de tenii care se localizează în intestin, mai frecvent la miei. Simptomele bolii constau în slăbirea avansată, anemie, colici, constipație și diaree, mieii devin tarați, rămân în urma turmei, fiind numiți de ciobani „toboșari“. Oile adulte pot fi parazitate, fără să manifeste semne clinice, dar sunt purtătoare de paraziți și sursă de contaminare a pășunilor.

Cenuroza (căpiala) este produsă de larva unei tenii care parazitează ca adult în intestinul câinelui sau al altor carnivore. Câinele se contaminează cu parazitul prin consum de capete crude (creier) de la oi infestate, apoi transmite din nou parazitul animalelor chiar și omului, prin intermediul fecalelor. Boala se manifestă în mod special la miei, la care se constată semne nervoase exprimate prin mișcări circulare, poziție înclinată a capului pe o parte sau pe spate, animalele se lovesc de obstacole, prezintă spasme și crize epileptiforme etc.

Măsurile de profilaxie ale acestor parazitoze constau în deparazitarea oilor cu două săptămâni înainte de scoaterea acestora la pășune, cu următoarele produse: suspensii buvabile de ROMBENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS, ROMFENBENDAZOL, FASCIOCID; soluții injectabile de ROMIVERMECTIN sau ROMAVERMECTIN PLUS.

De asemenea, este obligatorie deparazitarea internă a câinilor din gospodărie cel puțin trimestrial, cu PARACAN, ROMBENDAZOL SUPER sau TOTAL.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
Romvac Company SA

Căldura și umiditatea din timpul verii favorizează singamoza, o parazitoză gravă a păsărilor

De ce se îmbolnăvesc păsările

Singamoza este o boală parazitară a aparatului respirator al păsărilor care apare în sezonul călduros, în fiecare an în gospodăriile cu condiţii necorespunzătoare de alimentaţie şi igienă, fiind prezentă la păsările subnutrite, cu hipovitaminoze, crescute în adăposturi neigienice și aglomerate. Boala evoluează mai grav la puii de 3-4 săptămâni, dar şi peste această vârstă (2-3 luni) în cazul în care condiţiile de igienă şi alimentaţie sunt necorespunzătoare. Boala se caracterizează prin dificul­tate în respiraţie; puii stau în permanenţă cu ciocul deschis, plin cu mucus, prezintă respiraţie accelerată şi zgomotoasă, tuse puternică şi bruscă. Aceştia au tendinţa de a înghiţi continuu şi prezintă mişcări sacadate ale capului.

Păsările slăbesc, sunt anemice, iar moartea se poate produce prin asfixiere.

Curcile şi păunii fac boala indi­ferent de vârstă.

Viermii roșii ai gâtului

Boala este specifică păsărilor crescute în gospodăriile populaţiei, fiind cauzată de viermi rotunzi, de culoare roşie, din familia Syngamidae. Din acest motiv singamoza mai poartă denumirea de viermii roşii ai gâtului.

Aceşti viermi se localizează în traheea galinaceelor domestice (găină, curcă, păun), dar şi la cele sălbatice, mai ales la fazani.

La galinacee, masculul şi femela parazitului stau în permanenţă cuplați, sub forma literei Y. Aceştia se fixează cu ajutorul capsulei bucale, de mucoasa traheală, se hrănesc cu sânge şi produc leziuni la acest nivel. Femelele parazitului elimină ouă care ajung în mediul exterior fie prin excrementele păsărilor bolnave sau purtătoare, fie prin strănut. În mediul exterior ouăle evoluează în anumite condiţii de temperatură, umiditate şi aeraţie, condiţii care sunt favorabile în sezonul călduros, devenind infestante. Acestea contaminează adăposturile, furajele, iarba sau ajung în corpul anumitor nevertebrate cum ar fi melcii, larvele de muşte şi în special râmele care constituie rezervoare de paraziţi. Păsările se pot contamina pe cale orală fie direct, ingerând ouăle sau larvele de parazit care se găsesc pe iarbă, fie indirect prin ingerarea râmelor sau a altor nevertebrate infestate cu ouă de paraziţi.

Păsările adulte sunt purtătoare de paraziţi şi reprezintă sursă de contaminare pentru tineret. Păsările sălbatice reprezintă, de asemenea, o sursă de infestaţie pentru păsările domestice.

Diagnosticul

Diagnosticul prezumtiv se pune pe semnele clinice: tuse, tendinţă de asfixie, ciocul deschis în permanenţă. Diagnosticul de certitudine se pune în laborator, unde se face diferenţierea faţă de alte boli cu semne clinice respiratorii: laringotraheita infecţioasă, bronşita infecţioasă, micoplasmoza, coriza infecţioasă, aspergiloza şi altele.

Cum prevenim îmbolnăvirea păsărilor

Profilaxia constă în primul rând în deparazitarea internă a tuturor păsărilor din gospodărie (primăvara şi toamna), cu Rombendazol F, menţinerea igienei în adăposturi şi deparazitarea acestora cu soluţii insecticide ca Romparasect 5% sau Tetracip. Se recomandă creşterea, pe cât posibil, a tineretului aviar separat de păsările adulte şi izolat de curci. Pentru creşterea rezistenţei generale la tineret se va asigura o alimentaţie corespunzătoare sub aspect cantitativ şi calitativ.

În cazul apariţiei bolii într-o gospodărie, tratamentul se face la întreg efectivul, cu Rombendazol F, iar la puii cu semne clinice grave se recomandă să li se administreze concomitent unul dintre produsele: Galiprotect, Romigal, Avian protect sau Enrofloxarom. Pentru redresarea organismului se vor administra vitamine și premixuri vitamin-minerale: Complex polivitaminic buvabil Romvac 3, Romstarter 9+1A, Cavitrom, Vitamina AD3E etc. Adă­posturile se curăţă mecanic săptă­mânal şi se deparazitează cu aceleaşi soluţii insecticide.

Dr. Viorica CHIURCIU

Doctor în științe medicale

ROMVAC COMPANY S.A.

Râia psoroptică şi oziuroza, boli parazitare care afectează cabalinele

Oxiuroza şi râia psoroptică sunt două boli parazitare diferite care afectează cabalinele și se manifestă prin prurit anal violent şi depilaţii la baza cozii, determinând agitaţia animalelor.

Oxiuroza este o parazitoză cronică produsă de oxiuri (Oxyurus equi), care evoluează la toate cabalinele indiferent de vârstă. Oxiurii sunt viermi rotunzi având corpul neuniform calibrat, cu partea anterioară mai îngroşată, iar cea posterioară mai subţire, de culoare alb – sidefie sau cenuşie la paraziţii hrăniţi. Masculul măsoară 1-3 cm lungime, iar femela 5-15 cm şi are forma unui semn de întrebare, aceştia dezvoltându-se şi reproducându-se în intestinul gros al cabalinelor (colon, rect, anus). Femelele fecundate ale parazitului coboară la nivelul deschiderii anale, unde depun 10.000 – 50.000 de ouă sub formă de grămezi, învelite într-o substanţă lipicioasă care aderă la pliurile anale şi perianale, provocând mâncărimi. Ouăle parazitului sunt embrionate ajungând pe sol, stănoage, jgheaburi şi pereţii adăposturilor odată cu fecalele animalului sau prin mobilitatea cozii acestuia. Odată ajunse în mediul exterior, acestea devin infestante în 2-3 zile, în condiţii de temperatură şi umezeală optime.

Infestarea şi reinfestarea animalelor se fac atât la păşune cât şi în adăposturi, prin ingerarea ouălor prezente în apă, furaje sau pe diferite obiecte infestate. Din ouăle ingerate ies larvele care se vor dezvolta în colon, devenind viermi adulţi după 5-6 luni, astfel că, dacă animalele se contaminează la păşune în timpul verii, manifestările clinice apar tocmai în sezonul rece. Aceste semne clinice sunt uşor de observat mai ales la cabalinele adulte, care manifestă prurit anal, având tendinţa de a se freca cu regiunea posterioară de pereţii adăposturilor şi de diferite obiecte. Ca urmare, perii de la baza cozii se rup, devenind zburliţi. Gratajul (scărpinatul) continuu face ca animalele să fie neliniştite, iar ouăle parazitului să fie cu uşurinţă răspândite în mediu. În jurul anusului se observă prezenţa unor cruste alb-văroase, iar uneori, după actul defecării, se văd paraziţi fixaţi pe pliurile mucoasei anale sau în fecale.

Râia psoroptică este una dintre cele trei tipuri de râie cu care se pot infesta cabalinele. Această râie este produsă de Psoroptes communis var. equisi şi se dezvoltă în regiunile cu păr lung – la coamă, coadă, moţ, unde apar mici noduli, cruste fine, abundente, cu miros respingător. Ca şi în cazul oxiurozei, animalele prezintă prurit anal (mâncărime), animalul se freacă de obiectele din jur, apărând fenomenul de pseudotundere la baza cozii.

Având în vedere asemănarea dintre manifestările clinice ale celor două boli parazitare descrise, pentru a se evita confuziile trebuie făcut un diagnostic diferenţial între acestea, ţinând cont de aspectele lezionale ale acestora. Astfel, în oxiuroză se observă prezenţa crustelor alb – văroase perianal şi uneori a paraziţilor pe suprafaţa mucoasei anale; în râia psoroptică apar leziuni caracteristice la baza cozii, dar spre deosebire de oxiuroză, acestea apar  şi la nivelul coamei și moţului. Cele două boli se confirmă prin examen de laborator microscopic, când se pun în evidenţă ouăle de oxiuri sau parazitul în cazul râiei psoroptice.

Profilaxie şi tratament

Sunt necesare menţinerea igienei corporale și  deparazitarea periodică a animalelor cu ECVIROM sau ECVIROM I, antiparazitar cu spectru larg, pentru combaterea endo și ectoparaziților. Tratamentul trebuie aplicat tuturor animalelor de 3-4 ori pe an.

Concomitent cu deparazitarea animalelor, trebuie să se facă deparazitarea adăposturilor, a obiectelor de pansaj și harnaşamentelor cu soluţii de ROMPARASECT 5% sau TETRACIP, insecticid concentrat cu acțiune șoc asupra paraziților.

Dr. Viorica Chiurciu, doctor în ştiinţe medicale

Romvac Company SA

Abonează-te la acest feed RSS