reclama youtube lumeasatuluitv
update 6 Dec 2019

În Mihăilești, o fabrică de ouă lichide așteaptă inaugurarea

După 1990 avicultura românească a devenit un simbol al rezistenţei. Noile condiții de existență economică au făcut ca multe dintre unitățile de top să-și închidă porțile. Foarte puține avicole românești au asimilat schimbarea și și-au rescris identitatea. Este și cazul Avicolei București care, după o serie de transformări, a reușit să își continue activitatea și după 1990.

Exportul va fi în creștere

Avicola București este în prezent o societate publică pe acțiuni, listată la Bursa de Valori București, 99% din acțiuni aparținând SIF Muntenia. Din cele 16 ferme câte avea avicola în 1990 au mai rămas trei ferme specializate pe producția de ouă în care sunt implementate sisteme de creștere la sol (10%) și în baterii (90%). Pentru că acest ultim sistem este mai economic este posibil ca pe viitor să se investească mai mult în această direcție. Avicola București activează pe raza a trei județe Butimanu (Dâmbovița), Codlea (Brașov) și Mihăilești (Giurgiu). În Codlea există ferma de părinți-reproducători rase ușoare Lohman Brown (din 2005 Avicola București a devenit unic importator al acestei rase). Acolo se obțin puicuțe hibride de o zi care sunt livrate la societăți din România, din țările membre UE și extracomunitare. În Codlea există un efectiv de 30.000 de părinți reproducători și se obțin 1,5 milioane puicuțe hibride. La nivelul avicolei există un efectiv de peste 300.000 de găini ouătoare, iar tineretul de înlocuire pentru societate, cât și pentru partenerii avicolei este de cca 400.000 de exemplare. Anual se obțin 70-75 milioane de ouă, producție care este valorificată în marile lanțuri de magazine din țară și 30% pe piața externă, dar se speră ca acest procent să crească. În lunile mai și iunie exportul este o variantă mai avantajoasă pentru că în această perioadă pe piața internă prețurile scad. În cadrul avicolei se obțin atât ouă standard, cât și ouă îmbogățite în omega și vitamina E, în seleniu, minerale și cu conținut redus de colesterol. Toate aceste rezultate au în spate proiecte de cercetare. De altfel, 5% din investițiile societății sunt direcționate către segmentul de cercetare.

Cifra de afaceri spre care se țintește, 10 milioane de euro

Până la intrarea în Uniunea Europeană, posibilitatea de a realiza investiții a fost limitată, însă din momentul în care a fost posibilă accesarea fondurilor europene Avicola București a început un amplu program de modernizare. În 2006 au fost accesate fonduri prin programul SAPARD în valoare de 2 milioane de euro, iar în 2010, prin Fondul European de Dezvoltare Rurală, a fost implementat un proiect în valoare de 1,5 milioane de euro. Datorită acestor surse de finanțare a fost posibilă modernizarea fermelor și înființarea unei fabrici de ouă lichide. Acest ultim proiect, al fabricii de ouă lichide, a fost depus în 2010, iar inaugurarea va avea loc anul acesta, după ce vor fi obținute toate autorizațiile. În această unitate, construită pentru a deservi cerința de pe piața Uniunii Europene (dacă va exista cerere pe piața din România produsele vor fi valorificate și aici), se vor obține diverse ovoproduse destinate industriei de procesare precum gălbenuș și albuș separate sau mixate, produse cu adaos de zahăr sau sare în funcție de solicitări. Cert este că, în pofida turbulențelor de pe piața ouălor de consum cauzate de concurența neloială, supraproducție și uneori preț de valorificare sub costul de producție, Avicola București și-a propus să continue marșul spre performanță și să ajungă la o cifră de afaceri de 10 milioane de euro.

Cum va funcționa fabrica

mihailesti avicola30

Fluxul tehnologic în fabrica de ouă lichide va fi structurat în trei etape. Ouăle ajung în unitate pe la punctul de recepție. De aici pleacă spre mașina de spargere, unde sunt separate de coji și sunt, în funcție de comenzi, separate în diferite proporții. După partea de recepție și spargere începe o altă etapă, cea a pasteurizării. La ieșirea din pasteurizator produsele vor fi răcite într-un răcitor cu plăci. În cazul în care se dorește adăugarea anumitor aditivi există tancuri speciale în acest sens. Fabrica este dotată și cu tancuri de reținere, unde produsele pot fi agitate în mod constant. Ultima etapă a fluxului tehnologic presupune ambalarea. Ouăle lichide sunt ambalate în recipiente la fel în funcție de solicitări și ajung în depozit, acolo unde temperatura și umiditatea sunt controlate. Având în vedere că produsele sunt pasteurizate, pot rămâne mai mult timp în unitate.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 14, 16-31 iulie 2017 – pag. 38-39

UCPR: Producătorii de ouă din România în prag de faliment

Adunarea Generală a Uniunii Crescătorilor de Păsări din România, a analizat piaţa ouălor de consum din România şi comunică următoarele:

  • gradul de autosuficienţă pentru ouăle de consum în piaţa internă este de 105,2%;
  • preţul mediu al ouălor la poarta fermei în perioada ianuarie – iunie 2016, în România, a fost 85,50 Euro/100 (0,24 lei/ou);
  • preţul mediu al ouălor la poarta fermei în perioada ianuarie – iunie 2016, în UE 28, a fost 113,66 Euro/100 (0,32 lei/ou);
  • principalul exportator de ouă către România este Polonia (82% din total importuri), iar preţul oului la poarta fermei în Polonia în perioada ianuarie – iunie 2016 a fost de 124,14 Euro/100 kg (0,35 lei/ou);
  • preţul mediu de import ouă din Polonia, conform INS, în perioada ianuarie – iunie 2016 a fost de 99,68 Euro/100 kg (0,28 lei/ou). Ofertele de ouă din Polonia din perioada primăvară – vară au ajuns chiar la 56 Euro/100kg (0,15 lei/ou);

Preţul la poarta fermei nu include costurile cu sortarea, ambalarea şi transportul.

Preţul în săptămâna 39 (19 – 25 septembrie), la poarta fermei în România este de 97,10 Euro/100 kg (0,27 lei/ou), în UE 28 este de 110,32 Euro/100 kg (0,31 lei/ou), iar în Polonia este de 132,53 Euro/100 kg (0,37 lei/ou). Ofertele din această perioadă sunt de 71,0 Euro/100 kg (0,20 lei/ou).

Deşi preţul la poarta fermei în România este printre cele mai mici din UE, mult sub media UE, iar preţul mediu la poarta fermei în Polonia este cel mai mare din UE, mult peste media UE, totuşi preţul mediu al ouălor care se comercializează din Polonia pe piaţa României este de 80% din preţul mediu intern din Polonia. Unele oferte ajung chiar la 50% din preţul mediu intern la poarta fermei în Polonia.

Fermierii din România protestează ferm faţă de concurenţa neloială cu ouă din Polonia şi solicită autorităţilor abilitate din România să notifice Polonia şi Comisia Europeană, întrucât acest fenomen duce la falimentul fermelor din România. Deşi România produce ouă peste necesarul de consum intern, consumatorilor li se oferă pe piaţă ouă cu prospeţime îndoielnică, aduse din import, în schimbul ouălor proaspete din producţie internă.

Totodată Adunarea Generală a UCPR, informează consumatorii că în conformitate cu legislaţia UE, privind trasabilitatea ouălor, toţi fermierii din UE au obligaţia să marcheze pe coaja oului, în ferma de origine, a unui cod alfa numeric. Acest cod este format din: prima cifră reprezintă sistemul de creştere, următoarele două litere, ţara de origine (RO), următoarele două litere judeţul, iar ultimele trei cifre codul fermei.

Exemplu de cod pentru România: 3RO - TL – 100 (cifra 3 se poate înlocui cu 0, 1 sau 2 în funcţie de sistemul de creştere)

0 – producţie ecologică;

1 – sistem extensiv, oul provine de la găini crescute în aer liber, dar hrana lor nu este neapărat ecologică;

2 – la sol, ouăle provin de la găini crescute în ferme, dar în hale, la sol, hrănite cu furaje clasice;

3 – în baterii, ouăle provin de la găini crescute în baterii - cuşti, îmbunătăţite (modernizate) conform normelor europene.

În plus faţă de codul alfa numeric, fermierii din România au decis să marcheze voluntar, o dată cu marcarea acestui cod şi ddm (data durabilităţii minime), astfel România este singura ţară din Europa care marchează ddm-ul pe coaja oului.

UCPR atenţionează consumatorii că, obligatoriu codul alfa numeric şi ddm-ul trebuie să fie scrise cu cerneală de aceeaşi culoare sau nuanţă a aceleiaşi culori, asta însemnând că au fost marcate în acelaşi moment.

În situaţia în care în comerţ se găsesc ouă cu cele două marcaje (codul alfa numeric şi ddm-ul) scrise cu cerneală de culoare sau nuanţă diferite, asta însemnează că prospeţimea ouălor este suspectă, întrucât marcajul ddm-ului este făcut în România în funcţie de interese.

Tonelli Packing Centre. Un fel de NASA a ouălor românești

Aproximativ 4 milioane de euro. Atât a costat proiectul centrului de sortare, marcare și depozitare ouă de la Costeștii din Vale – Dâmbovița, cea mai mare și modernă unitate de acest fel din România și estul Europei. În interior, inteligența artificială deține supremația. Trei calculatoare susțin întreaga activitate, iar roboții fac aproape tot. Pentru cineva din afara acestui sistem prima impresie este aceea de a te afla într-un fel de NASA a ouălor românești.

Aurora Alexandru, director general

Volumul inițial al investițiilor a fost de 4 milioane de euro – 50% resurse proprii și 50% bani europeni. Însă în această unitate se investește permanent pentru a merge în pas cu tehnologia actuală. Pe măsură ce apar utilaje noi, care pot ușura munca oamenilor și care pot asigura și mai eficient calitatea și securitatea produselor, le implementăm în centru. Este important să promovăm aceste proiecte și pentru a demonstra consumatorilor că securitatea alimentară este prioritară. Fac această referire și pentru faptul că România continuă să importe ouă de calitate îndoielnică din Polonia.

Structură pe trei linii tehnologice

Cu o producție zilnică de un milion de ouă pe zi și o expansiune continuă a fermelor de păsări din cadrul Grupului Tonelli, a fost absolut necesară înființarea unui depozit de anvergura celui care a fost construit la Costeștii din Vale. Început în 2011 și finalizat doi ani mai târziu, centrul, unde este colectată întreaga producție a fermelor Tonelli, a fost dotat cu cele mai moderne echipamente. Această unitate are propriile mijloace de transport – mașini autorizate sanitar-veterinar pentru transportul produselor de origine animală și de Direcția de Sănătate Publică – o stație de spălare și dezinfecție a mașinilor de transport, dar și o stație de spălare a cofrajelor (din ferme ouăle vin pe cofraje din plastic cu separatoare de plastic și sunt depozitate pe paleți de plastic). Centrul are în structura sa trei linii tehnologice. Există o linie de recepție a producției, unde sunt depozitate ouăle venite din ferme, linie de sortare, marcare, ambalare și linia de livrare. De la linia de recepție ouăle merg către linia de sortare și, în funcție de valabilitatea lor – primul venit este primul lucrat –, sunt sortate și ambalate conform comenzilor primite (la cofraj, caserolă de plastic, carton etc.). De la linia de sortare și ambalare trec în depozitul de produse finite.

Trasabilitatea produselor

Pentru a identifica problemele ce țin de securitatea alimentară producția urmează un parcurs extrem de riguros. Cum se urmărește concret trasabilitatea produselor? Spre exemplu, producția de 10.000 de ouă de la ferma Petrești este pusă pe un palet pe care se atașează o fișă pe care sunt notate numele fermei (proveniența oului), data când a fost ouat, vârsta lotului de păsări, cantitatea producției și data de expirare. Apoi producția însoțită de documente, facturi, avize pleacă spre centru de la Costeștii din Vale. Gestionarii de aici preiau paleții și atașează fiecăruia câte o fișă de lot corespunzătoare cu un număr pe care îl scoate calculatorul (producția de azi are un număr, producția de mâine va avea alt număr). La final, paletul are atașate fișa din fermă, plus fișa de lot dată în centru. Din depozit ouăle pleacă spre mașina de sortare. Aici se introduce în calculator numărul lotului și ouăle sunt marcate cu codul producătorului, metoda de creștere și valabilitate. Astfel, când pleacă spre comercializare se știe exact de unde provine producția.

oua de gaina Tonelli

Inteligența artificială deține puterea

Cel mai înalt vârf de activitate se înregistrează la linia de sortare, marcare și ambalare. Deși aici își desfă­șoară activitatea 60 de oameni, inteligența artificială este cea care supervizează fluxul tehnologic. Totul este controlat prin intermediul a trei calculatoare care pun în funcțiune roboții automatizați. Această tehnologie de ultimă generație a fost implementată cu ajutorul unui partener din Olanda, care asigură consultanța și asistența tehnică atunci când sistemul înregistrează erori.

Mașina de sortat și ambalat cu 12 linii își preia automat ouăle care sunt supuse mai multor teste. Sunt scanate cu raze ultraviolet care le sterilizează, trec apoi printr-un sistem de ciocănele unde sunt depistate toate spărturile. Spre deosebire de alte echipamente similare, această mașină de sortat detectează petele de carne sau sânge rămase în urma procesului fiziologic de eliminare a oului (acest lucru nu este o anomalie, ci este ceva firesc, 1-4% din totalul producției de ouă se încadrează în această categorie). Această caracteristică a mașinii permite exportul de ouă spre ţările arabe, care au ca cerință specială importul de ouă fără pete de sânge sau carne pe coajă. Practic, mașina detectează aceste ouă, le sparge automat și le scoate într-un recipient.

Echipamentul achiziționat pentru centru are o valoare de 1,5 mil. euro și este compus dintr-o mașină de sortat performantă, care sortează 130.000 de ouă pe oră, și o linie automatizată modernă cu roboți de paletizare, înfoliere și ambalare. În ultima parte a liniei tehnologice, depozitul finit, ouăle sunt ambalate pentru comercializarea în țară și la export. În Uniunea Europeană livrăm în țări precum Bulgaria, Grecia, Suedia, dar pe viitor ne dorim să ne extindem. Cu ajutorul unui partener, distribuim și ouă ecologice, în jur de 20.000 de ouă săptămânal.“

Roman Nicolae, șef de stație

Acest depozit are un rulaj săptămânal de 20 milioane de ouă. Avem două mari categorii de ouă, și anume A, reprezentantă prin clasele S, L, M și XL, care se duc spre marile centre comerciale, și categoria B, ouă care se duc spre industria alimentară. Legislația în vigoare nu permite ca producția de ouă să rămână în centru mai mult de 10 zile.“

Răileanu Constantin, ing. tehnolog

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 17, 1-15 septembrie 2016 – pag. 32-34

Toulouse, o gâscă cu greutate

Sectorul avicol din România este concentrat pe fermele de găini ouătoare și de carne. Creșterea altor păsări se află în plan secund, chiar și atunci când vorbim despre specii foarte rentabile economic. Gâsca, spre exemplu, crește ușor și mult mai repede prin comparație cu alte înaripate, are o greutate corporală mare și cea mai lungă viață comercială. Este o pasăre rezistentă, iar posibilitățile de valorificare sunt multiple. Gâsca Toulouse este una dintre rasele grele ale palmipedelor. În țară cei care cresc această pasăre în rasă pură sunt foarte puțini. Am găsit unul dintre acești crescători la Brașov. Adrian Trâmbițaș are păsări de rasă de mai bine de 10 ani și este printre primii, dacă nu chiar primul crescător din țară care a adăugat „colecției“ sale de înaripate și gâște Toulouse.

Un exemplar costă 150 de euro

Dl Trâmbițaș spune că are această pasiune de peste zece ani și că, deși este un hobby costisitor, la finalul programului de muncă își găsește liniștea în crescătoria sa. Firește că de-a lungul timpului pasiunea s-a completat cu managementul, iar crescătoria sa, căreia i-a alocat 2.000 mp, a cunoscut un trend ascendent. Nu este însă pe deplin mulțumit și recunoaște că motivația începe ușor să dispară. Invocă în acest sens și dezinteresul cu care sunt tratați micii crescători de animale și păsări de rasă. Nu sunt sprijiniți aproape deloc de stat și spune că, dacă nu și-ar fi putut susține pasiunea cu fonduri din alte afaceri, ar fi fost nevoit demult să renunțe. Nu a făcut acest lucru, dar nici nu și-a permis să-și dezvolte crescătoria.

Astăzi are în „colecția“ sa de păsări trei rase de găini, patru varietăți de culoare la păuni, trei rase de iepuri, rase variate de rațe și gâște Toulouse. Primele șase exemplare Toulouse le-a cumpărat din Germania. Cu o investiție de 1.200 de euro – un exemplar a costat 200 de euro – a reușit să își formeze propriul nucleu de reproducție. Astăzi are 26 de exemplare în rasă pură, iar prețul de comercializare a unei gâște este de 150 de euro. După trei ani de creștere a rasei, spune despre aceste păsări că s-au aclimatizat în țara noastră, nu necesită condiții speciale de întreținere (pot rămâne afară chiar și pe timpul iernii) sau de hrană și nu sunt sensibile în fața bolilor. Gâsca Toulouse, crescută în special pentru grăsime, pentru pieptul mare și pentru ficatul gras (foie gras) comparativ cu cel al altor rase, este originară din Franța și s-a format din materialul genetic local. Ulterior, prin selecție repetată s-a ajuns la forma actuală a rasei care prezintă o producție ridicată de carne și grăsime.

Scurtă descriere a rasei

Gâștele Toulouse sunt păsări masive, cu un corp bine îmbrăcat în carne, cu abdomen lung și larg foarte jos, prezintă un fanon abdominal bine detașat, gâtul este drept, vertical și gros. Picioarele sunt scurte și distanțate, iar coapsele sunt puternice. Penajul este bogat, de culoare brun închis și alb imaculat pe abdomen. Capul și gâtul au culoarea gri închis, coada are o combinație de gri cu alb, iar ciocul și picioarele sunt orange. Exemplarele din această rasă au un cioc puternic mai gros la bază, de culoare roșu-orange, ochii căprui cu pupile roșii. Fiind o rasă specializată pe producția de carne, are o greutate mare. La maturitate masculii pot atinge o greutate și de 13 kg, iar femelele ajung și la 8 kilograme. Fiind păsări greoaie și masive, este posibil să existe accidente în timpul clocirii, de aceea se recomandă ca pentru incubația ouălor să fie folosit un incubator. Din nefericire, procentul de fecunditate și de eclozare nu este foarte bun. Se întâmplă uneori ca doar 45% din ouăle incubate să fie fertile, iar puii ies uneori doar în procent de 43%. Perioada de incubație este de 30 de zile, iar în primele zile de viață puii au nevoie de condiții speciale de hrană și de întreținere pentru că sunt sensibili la umezeală și frig. Temperaturile ridicate îi afectează de asemenea. Sunt cazuri în care mortalitatea puilor este și de 30%. Însă o dată trecută perioada critică, apar și avantajele rasei. Unul dintre ele este faptul că bobocii iau foarte ușor în greutate. În 10 săptămâni aceștia pot cântări până la șase kilograme. Producția de ouă a gâștelor Toulouse este în medie de 25 de ouă pe an.

Meniul gâștei Toulouse este unul foarte natural și constă în iarbă și păpădie. Pe lângă hrana pe care și-o procură singură din vegetația spontană, i se pot administra frunze de culoare verde închis, fructe și legume tocate. Gâștele din această rasă sunt mai degrabă sedentare, nu se deplasează pe distanțe mari, dar au nevoie totuși de un spațiu de mișcare (este recomandat ca o pereche să aibă la dispoziție 10 mp) și chiar de un bazin cu apă. Trebuie să li se asigure și un adăpost ferit de prădători.

Laura ZMARANDA

Găinile ouătoare, elementul motivant al unei afaceri complexe

Sintagma „Banatu-i fruncea“ se confirmă şi în cazul activităţilor desfăşurate în domeniul agricol, care, datorită apropierii faţă de Occident şi a condiţiilor pedoclimatice prielnice, beneficiază de un atu faţă de alte zone ale ţării. Constantin Buzatu, un fermier din localitatea Becicherecu Mic, din judeţul Timiş, a trecut peste neajunsurile şi nemulţumirile întâmpinate în activitatea sa şi în prezent îşi dezvoltă cu pricepere afacerea atât în domeniul zootehnic, cât şi în producţia vegetală.

Din sectorul vegetal, la zootehnie

În urmă cu 15 ani, cea mai mare fermă de găini din vestul ţării avea să intre în faliment, iar scăderea efectivelor de ouătoare creştea cererea din piaţă. Acesta a fost momentul în care Constantin Buzatu a decis că investiţia în înfiinţarea unei ferme de găini ouătoare ar putea deveni una profitabilă. „Mi-a plăcut dintotdeauna agricultura şi am vrut să îmbin sectorul vegetal cu cel zootehnic sau, altfel spus, mi-a plăcut ideea de a transforma producţia agricolă în producţie animalieră“, menţionează fermierul.

Zis şi făcut. În primii ani de funcţionare ferma avea un efectiv de 3.500 de găini şi, cum ideea afacerii s-a dovedit a fi una profitabilă, numărul exemplarelor a crescut la 5.000, iar astăzi 12.000 de găini pun pe masa bănăţenilor cel mai complet aliment.

Întrebat de ce a ales să activeze tocmai în avicultură şi nu în oricare alt sector al zootehniei, fostul primar al comunei timişorene Becicherecu Mic a avut un punct de vedere solid care justifică reuşita fermei de astăzi: „Găina este un animal foarte pretenţios, dar efortul fizic uman depus este mai mic în comparaţie cu cel depus pentru creşterea altor animale, cum ar fi vaca sau porcul. Apoi, un alt motiv a fost rentabilitatea ouălor, produs care este căutat şi cumpărat de toate categoriile de oameni. Aşa am ales să cresc găini pentru ouă şi nu găini de carne, care au nevoie de mai mult spaţiu, pe care nu l-am avut la acel moment, motiv la care s-a adăugat şi lipsa abatorului care reprezenta o investiţie foarte mare.“

Dezvoltare cu fonduri europene

Astăzi, Constantin Buzatu creşte 12.000 de găini ouătoare în baterii modernizate conform normelor Uniunii Europene. Directiva europeană dată în 2010, conform căreia fiecare înaripată trebuie să crească într-un spaţiu de cel puţin 55 de centimetri pătraţi, a fost motivul pentru care fermierul timişorean a accesat fonduri europene fără de care nu ar fi putut realiza un astfel de proiect, după cum ne menţionează. Chiar dacă are reţineri cu privire la noile spaţii, punctând faptul că pe baza experienţei se pot enumera şi dezavantaje, acesta admite că pentru a putea funcţiona în piaţă cerinţele sunt cerinţe şi trebuie îndeplinite. Odată cu modernizarea spaţiului, a crescut şi numărul efectivelor. Aşa cum menţionam încă de la început, au existat 3 mari etape de extindere a fermei. Momentul investiţiei a coincis şi cu creşterea semnificativă a numărului de găini – 12.000 – un efectiv considerat mulţumitor. „Vreau să rămân cu acest efectiv, nu îmi propun să cresc numărul găinilor. Sunt mulţumit, îmi pot conduce afacerea aşa cum trebuie. Dacă aş mări efectivul, atunci ar trebui să cresc şi numărul angajaţilor, să recurg la încheierea contractelor cu marile magazine şi cred că sunt la o vârstă la care, zic eu, ajunge, este suficient“, punctează Constantin Buzatu.

„Dacă eşti pasionat, rezultatele vin“

Activitatea din fermă este intens monitorizată de proprietarul ei, însă admite că un rol important îl are şi sprijinul soţiei, care are grijă de partea economică a afacerii. Pe lângă cei doi, alţi 12 angajaţi contribuie la bunul mers al lucrurilor. „Pot spune că este o fermă familială, cu toate că cei doi copii ai mei au îmbrăţişat o altă meserie, dorind să devină medici stomatologi. Acum nu îmi este greu, dar probabil că peste 10-15 ani voi avea nevoie de un sprijin de nădejde din partea băiatului, deşi atunci când a decis să urmeze altă cale l-am susţinut şi nu l-am obligat să devină agronom. Eu am un principiu de viaţă: chiar şi în condiţiile din România, în care nu este uşor şi se schimbă multe de la un an la altul, dacă eşti pasionat de o anumită meserie, indiferent de domeniu, rezultatele vin“, adaugă Buzatu.

Conform estimărilor, la ora actuală, sectorul avicol românesc asigură necesarul de ouă pentru consumul intern. Piaţa de desfacere nu este un motiv de îngrijorare pentru fermierul bănăţean deoarece situarea fermei în apropierea municipiului Timişoara îi aduce şi clienţi: cofetării, magazine alimentare, depozite en gros. Cu toate că până acum pare că am găsit doar părţile pozitive ale afacerii, preţul ar putea deveni un motiv de îngrijorare, în special în anumite momente din an. „Dacă ar fi să mă plâng de vreun neajuns al activităţii, aş putea menţiona preţul ouălor care, în anumite perioade, ne nemulţumeşte. De exemplu, dacă în iarnă preţul era de 45 de bani/ ou, în perioada sărbătorilor pascale a scăzut destul de mult, chiar şi până la 36 de bani“, menţio­nează fermierul.

Pasiune costisitoare

Chiar dacă am prezentat pe larg activitatea fermierului din domeniul zootehnic, merită să menţionăm şi contribuţia adusă în alte domenii ale agriculturii. Astfel, fermierul din vestul ţării lucrează o suprafaţă de 930 ha. Preferă culturile tradiţionale, cele care dau cele mai bune rezultate în ţara noastră. Pe primul loc în topul culturilor este grâul cultivat pe o suprafaţă de 330 de ha, apoi orzul şi orzoaică pe 140 de ha, rapiţă 125 ha, 120 ha le cultivă cu floarea-soarelui, iar 210 ha cu porumb, însă, mai nou, conform cerinţelor, fermierul cultivă şi soia. Vizitând ferma din vestul ţării, ne-a atras privirea livada de pomi fructiferi dimprejurul fermei, dar care nu-i aduce mari satisfacţii. „Am o livadă de pomi fructiferi pe 3 ha. O parte am înfiinţat-o acum 14 ani, când se tot vorbea că România va adera la Uniunea Europeană, şi mă gândeam că, atunci când vom sta la masă cu celelalte state, va trebui să punem legume şi fructe româneşti. Lucrurile nu stau chiar aşa, pentru că, dacă în cazul cerealelor le pot vinde atunci când piaţa este convenabilă, pentru că deţin spaţii de depozitare, cu comercializarea ouălor nu am probleme raportat la producţia actuală, în cazul fructelor am o foarte mare problemă. Acei oameni care se ocupă cu vânzarea lor pe piaţă vin şi ne solicită condiţii mai drastice decât la export. Atunci sigur că îmi produce un gust amar, pentru că acei pomi necesită îngrijire specială până la rodire şi, în final, când tragem linie, livada este singurul segment din cadrul activităţii mele care este pe pierdere. Dar pentru că sunt un îndrăgostit de natură, absolvind liceul silvic, am investit şi în această livadă, chiar dacă este o pasiune costisitoare“, conchide Constantin Buzatu.

Loredana Larissa SOFRON

Avicultura, încotro?

O temă de mare interes se referă la alimentaţia noastră, în condiţiile în care una dintre cele mai importante surse de hrană este carnea de pasăre. Care este situaţia acestui sector pe plan naţional, cât de important este pentru economia ţării, dar mai ales despre nevoile avicultorilor vom afla de la preşedintele Uniunii Crescătorilor de Păsări din România, Ilie Van.

– Domnule profesor, ce a fost mai întâi, oul sau găina?

– Este o întrebare grea, nu poţi răspunde imediat. E de aşteptat să fi fost oul, ca să fim drepţi.

– Oricum ceea ce susţin toţi medicii este că oul este cel mai complet aliment, în sensul că asigură o paletă foarte largă de elemente necesare organismului.

– Da, aşa este pentru că oul este cel care dă viaţă puişorului, sau viitoarelor păsări. El este înzestrat cu absolut cu toţi principalii nutritivi, este recomandat pentru toate vârstele şi pentru toate categoriile sociale.

– Din punct de vedere economic, pentru producătorii de ouă este rentabilă activitatea? Cum se desfăşoară în acest moment şi mai cu seamă unde se situează consumul românilor raportându-ne la consumul european?

– Din punct de vedere al cantităţilor nu avem nici un fel de problemă, România produce la ora actuală suficiente ouă pentru consumul propriu. E adevărat că participăm mai puţin la schimbul intracomunitar şi internaţional, exportăm destul de puţin şi importăm o cantitate nu foarte mare, dar importantă. Suntem la un consum de cca 270 de ouă/cap de locuitor, peste consumul mediu european care este de cca 250 de ouă, dar asta nu este rău.

– S-a simţit nevoia la un anumit moment să se inscripţioneze pe fiecare ou date utile celui care cumpără. De fapt ce înseamnă aceste date?

– Este vorba despre trasabilitatea oului de consum. Oul de consum este unul dintre puţinele produse care se realizează în fermă şi se poate comercializa direct către consumator, ori este foarte important a se cunoaşte locul de producţie şi gradul de prospeţime. Pentru asta, UE este singura zonă economică din lume care a introdus acest sistem de trasabilitate prin  marcarea fiecărui ou cu un cod numeric care semnifică ţara de origine, judeţul sau zona unde a fost realizat în ţara respectivă şi un cod din 3 cifre care reprezintă ferma. În faţa acestui cod alfanumeric se trece o cifră 0, 1, 2 sau 3 care reprezintă sistemul de creştere. Astfel, 0 înseamnă sistem de creştere ecologic, 1 – păsări crescute în adăposturi, dar şi în aer liber, 2 înseamnă în hale închise, dar numai la sol fără să fie într-un alt sistem de întreţinere şi 3 – sistemul de creştere la cuşti. Sigur diferenţa între cele 4 sisteme este dată de costuri şi apoi de preţ, cele mai scumpe sunt cele din sistemul ecologic. De asemenea pe ou se mai scrie data durabilităţii minime, adică timpul până la care se poate consuma oul.

– Trecem la carnea de pasăre, aş zice că este carnea celor care au venituri modeste. În momentul de faţă, producţia de carne de pasăre din România poate asigura nevoile de consum ale ţării?

– Da, fără discuţie putem să producem la nivelul consumului intern. Gradul de autosuficienţă pentru carnea de pasăre ajunsese acum 2 ani la 97%, în 2014 am avut o scădere pentru că au crescut importurile.

– Creşterea preţului la carnea de pasăre rezidă din sistemul de prelucrare? Acest proces costă mult sau există un adaos comercial dublat de taxe - impozite şi TVA? Cât din ceea ce plăteşte consumatorul reprezintă costul real?

– Avicultura are o mare responsabilitate în a asigura produse şi pentru săraci. Discutăm de mai multe tipuri de produse, s-a diversificat foarte mult oferta pentru a acoperi toate posibilităţile financiare. Este normal ca cel mai important să fie fermierul, cel care creşte păsările, ori pe tot acest lanţ valoarea adăugată care se pune pe produs este valorificată într-o mică măsură de către fermier. 

– Care este cifra de export, ne putem măsura cu confraţii noştri europeni?

– Suntem competitivi. Am avut o balanţă pozitivă din punct de vedere valoric al exporturilor de carne de pasăre, însă anul trecut am avut o balanţă negativă în sensul valorii exportate şi importate. Am importat mai mult decât am exportat. Ce este important de ştiut este că exportăm produse cu valoare adăugată mare. 

– Există o discuţie acerbă în legătură cu scăderea TVA-ului pentru produse de bază, de ce nu se face pasul?

– Este un lucru pe care nici noi nu ni-l explicăm, pentru că, dacă cineva ar face nişte calcule, cred că teama asta că nu vom mai încasa la buget nu s-ar justifica. Dacă reducem TVA-ul la 5% şi presupunem că se încasează şi de la importatori şi de la producătorii interni se vor aduna 65 de milioane de euro. Ar trebui să se înţeleagă că reducerea TVA-ului nu este doar o problemă de încasare sau neîncasare la bugetul de stat, ea poate fi şi o pârghie pentru stimularea producţiei într-o zonă eficientă şi competitivă. Reducând TVA-ul se dă voie fermierilor să crească, să producă competitiv, să iasă la export cu produse.

– Dar partea de producţie este cuplată măcar în parte cu prelucrarea. Sunt unităţi combinate care trimit pe piaţă produse finite?

– Noi aveam un sistem de integrare verticală în proporţie de 80%. Diferenţa modului de organizare a fermierilor români faţă de cei europeni este că această integrare pe verticală este administrativă, ceea ce pentru momentele de criză este mai avantajoasă decât cea contractuală.

– Ce şanse are avicultura românească în contextul acestei pieţe libere, adică a Uniunii Europene, şi mai cu seamă în contextul în care lumea se mişcă altfel?

– Eu zic că România are condiţii excelente pentru a face zootehnie, cred că este printre primele ţări din UE care pot să facă zootehnie performantă. Din păcate toate condiţiile avantajoase pe care le avem sunt anulate de un mediu economic care nu este tocmai prietenos, o fiscalitate neprietenoasă, o concurenţă neloială, evaziune fiscală, piaţă neagră. În felul acesta nu poţi să dezvolţi nimic competitiv în această ţară şi atunci toate avantajele pe care România le are sunt anulate de acest mediu.

Gheorghe Verman

Un reper valoric în avicultură

Florin Pricop, cetăţean de onoare al Medgidiei

La începutul lunii septembrie, în cadrul unei ceremonii organizate de edilul localităţii, inovatorul om de ştiinţă Florin Pricop a avut cinstea de a fi numit cetăţean de onoare al Medgidiei. Evenimentul – care a avut loc pe 2 septembrie, chiar de ziua municipiului Medgidia (158 ani de atestare istorică) – a inclus o lansare a celei mai recente cărţi publicate de dr. ing. Florin Pricop, despre care am scris şi noi, în redacţia Lumea Satului. „Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice“ este o lucrare ştiinţifică ce se remarcă prin rezultate revoluţionare, pe baza cărora autorul a elaborat o nouă teorie la nivel genic referitoare la determinismul sexelor la păsări. Cartea fusese deja lansată la Bucureşti şi Iaşi şi se bucură de un succes deosebit în rândul oamenilor de ştiinţă, dar şi a pasionaţilor de avicultură, graţie implicaţiilor şi aplicaţiilor practice ale lucrării. 

Florin Pricop s-a născut la Medgidia, însă în prezent locuieşte în Capitală, activând ca director tehnic al Avicola Bucureşti. Cu mai bine de un deceniu de cercetare în desagă, Florin Pricop este autor şi coautor al nu mai puţin de 57 lucrări ştiinţifice, dintre care 7 cărţi, 39 de articole publicate şi 11 articole susţinute la manifestări ştiinţifice din ţară şi străinătate.

Florin Pricop se poate mândri cu faptul că este membru fondator al Asociaţiei Mondiale de Avicultură, filiala România; membru al Societăţii Române de Zootehnie; membru în 2005 şi 2006 al Biroului Internaţional de Invenţii B2i; preşedinte de onoare al Federaţiei Crescătorilor de Păsări de Rasă din România; preşedinte al Asociaţiei Române pentru Managementul Resurselor Genetice Animale.

Numeroasele premii primite de Florin Pricop de-a lungul anilor spun prea puţine despre eforturile reale ale domniei sale în domeniul aviculturii. Carevasăzică, nu este necesară o nouă trecere rece în revistă a acestora. E suficient a susţine că reuşitele dumnealui reprezintă, de fiecare dată, izbânzi ale ştiinţei româneşti. Adăugăm totuşi că, în finalul anului trecut, pe 21 decembrie 2013, Academia Română i-a acordat lui Florin Pricop premiul „Emanoil Teodorescu“ pentru lucrarea „Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice“.

Lansată acum şi în oraşul natal al autorului, lucrarea este structurată pe 7 capitole, însumează 267 de pagini, 7 tabele, 12 figuri, 34 de planşe anexate şi 98 de referinţe bibliografice. Reprezentând un succes ştiinţific notabil, lucrarea lui Florin Pricop promite să aducă beneficii majore pentru avicultură pentru că reduce din elementele puse altădată pe seama hazardului şi oferă mai mult control avicultorului.

Florin Pricop şi-a dedicat întreaga viaţă studiului aprofundat al aviculturii. Dintre specializările lui Florin Pricop menţionăm: Teoria şi practica ameliorării liniilor pure de galinacee, rase uşoare, genitoare de hibrizi de ouă; Concepţia şi executarea fluxurilor tehnologice din fermele de linii pure, în vederea reproducţiei raselor uşoare şi găinilor de ouă pentru consum; Modele şi metode de calcul al producţiilor realizate la fermele de linii pure. Este inginer zootehnist expert în selecţia şi hibridarea păsărilor şi expert al Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentelor (EFSA).

Este o reală onoare şi pentru noi, în redacţia Lumea Satului, să aducem recunoaştere şi recunoştinţă acestui important om de ştiinţă al României şi salutăm iniţiativa Consiliului Local al Primăriei Municipiului Medgidia de a-l numi cetăţean de onoare pe domnul dr. ing. Florin R. Pricop.

Sorin STAICU

Descoperire de nivel mondial în genetica păsărilor

Florin Pricop, premiat de Academia Română

În ultimul număr din anul trecut al revistei Lumea Satului (numărul 24/15-31 decembrie 2013) v-am prezentat o lucrare ştiinţifică de o importanţă deosebită pentru avicultură, intitulată „Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice“, pentru care autorul Florin Pricop a obţinut în data de 19 decembrie 2013 premiul „Emanoil Teodorescu“ acordat de Academia Română. Este momentul să aruncăm o privire şi mai atentă asupra vieţii şi activităţii omului de ştiinţă.

Dr. ing. Florin Pricop aparţine întru totul lumii satului. S-a născut într-un sat dobrogean de lângă Medgidia, iar după terminarea studiilor universitare şi-a dedicat viaţa studiului aprofundat  al geneticii în avicultură.

Este căsătorit din 1981 cu Magdalena Pricop, de profesie tehnician proiectant, împreună având o fiică, Lavinia, absolventă a Facultăţii de Medicină Veterinară Bucureşti. Lavinia îşi practică meseria de medic veterinar la Serviciul Biologie Moleculară şi Organisme Modificate Genetic al Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală.

Dintre specializările lui Florin Pricop menţionăm: Teoria şi practica ameliorării liniilor pure de galinacee, rase uşoare, genitoare de hibrizi de ouă; Concepţia şi executarea fluxurilor tehnologice din fermele de linii pure, în vederea reproducţiei raselor uşoare şi găinilor de ouă pentru consum; Modele şi metode de calcul al producţiilor realizate la fermele de linii pure. Este inginer zootehnist expert în selecţia şi hibridarea păsărilor şi expert al Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentelor (EFSA).

Activitatea ştiinţifică şi didactică

Cu mai bine de un deceniu de cercetare, Florin Pricop este autor şi coautor a 57 de lucrări ştiinţifice, dintre care 7 cărţi, 39 de articole publicate şi 11 articole susţinute la manifestări ştiinţifice din ţară şi străinătate.

Este coautorul mai multor lucrări, dintre care amintim: „Cartea Fermierului – Creşterea păsărilor“, Ed. Ceres, Bucureşti 1989; „Managementul resurselor genetice din avicultură“, Ed. Tehnică Agricolă, Bucureşti 1999; Tratat de avicultură vol. I, II şi III, Ed. Ceres, Bucureşti 2000, 2002 şi, respectiv, 2004.

De asemenea, Florin Pricop este unic autor al lucrărilor: „Teoria genică a sexualităţii“, Ed. Academiei Române, Bucureşti 2006; „Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice“, Ed. Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti 2011. În plus, este coordonator şi prim autor al „Programului de ameliorare a efectivelor de păsări din România“, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 516 bis/17.07.2003.

Totodată, este prim inventator pentru cinci brevete de invenţie publicate în România de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, în data de 28.03.2003 şi, totodată, inventator şi titular al brevetului nr. 120269/2005 – Procedeu de recombinare genetică pentru ameliorarea hibrizilor de galinaceae, publicat în România de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, în data de 30.11.2005.

Brevetul din urmă este sinonim cu cererea de brevet de invenţie internaţional PCT/RO 03/00013, intitulată, în limba engleză, „Procedure of genetic recombination for galinaceae hybrids breeding“, publicată de către Tratatul de Cooperare al Patentului de la Geneva, în data de 17 februarie 2005, cu numărul de publicare internaţională WO 2005/013681 A1, şi de Oficiul de Patente şi Mărci al Statelor Unite ale Americii (USPTO), în data de 23 martie 2006, cu număr de publicare internaţională US 2006/0064771 A1.

Distincţii şi premii

Florin Pricop se poate mândri cu faptul că este membru fondator al Filialei române a Asociaţiei Mondiale de Avicultură – FRAMA; membru al Societăţii Române de Zootehnie; membru al Biroului Internaţional de Invenţii B2i (2005 – 2006); preşedinte de onoare al Federaţiei Crescătorilor de Păsări de Rasă din România; preşedinte al Asociaţiei Române pentru Managementul Resurselor Genetice Animale.

Premiile primite de-a lungul anilor spun prea puţine despre eforturile reale ale domniei sale în domeniul geneticii aviare, însă e necesară măcar o scurtă trecere în revistă a acestora, fiindcă reuşitele dumnealui reprezintă, de fiecare dată, succese ale ştiinţei româneşti.

2004 – premiul I la sesiunea de comunicări ştiinţifice, Facultatea de Zootehnie, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Iaşi; Medalia de bronz la Salonul Mondial de Inventică Eureka!, Bruxelles, Belgia;

2005 – Medalia de Argint la Salonul Naţional de Inventică Inventika, Bucureşti; Medalia de Aur la Salonul Mondial de Inventică Eureka!, Bruxelles, Belgia; Diploma „Mérite de l´Invention“ decernată de către Biroul Internaţional de Invenţii B2i;

2006 – Medalia de Aur, cu felicitările juriului, şi Diploma Salonului Internaţional al Invenţiilor, Tehnicilor şi Produselor Noi, Geneva, Elveţia; Premiul Special decernat la Geneva de către Uniunea Inventatorilor şi Federaţia Naţională a Culturii Tehnice din Croaţia; Medalia GENIUS la Salonul Internaţional de Invenţii GENIUS, Budapesta;

2013 – Premiul „Emanoil Teodorescu“ al Academiei Române pentru lucrarea „Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice“.

Recenzie

În articolul din decembrie v-am oferit informaţii detaliate despre lucrarea premiată a lui Florin Pricop, din perspectiva veneratului recenzent Horia Grosu. În continuare, vă prezentăm scurta recenzie a prof. dr. Rudolf Preisinger, director general şi genetician şef al companiei Lohmann Tierzucht – Germania.

„Editura Biblioteca Bucureştilor a tipărit «Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice», lucrare ştiinţifică ce se remarcă prin rezultatele revoluţionare pe baza cărora autorul, dr. ing. Florin Pricop, a elaborat o nouă teorie la nivel genetic despre determinarea sexului la păsări.

Rezultatele obţinute au ridicat mai multe întrebări în legătură cu «Teoria cromozomală a determinării sexului», aşa cum a fost elaborată de Şcoala lui Morgan la începutul secolului XX. Cartea cuprinde o descriere detaliată a experimentelor efectuate folosind linii pure homozigote din rase de păsări Rhode Island roşu, Rhode Island alb şi Marans barat. A fost dovedit pentru prima dată că genele heterosomale barat, silver şi gold, care transmit culoarea penajului, au fost identificate la un locus polialelic în cromozomul W. Aceste gene sunt exprimate fenotipic şi sunt probabil moştenite independent de sex, existând loci omologi între cromo­zomii Z şi W, ceea ce contrazice mecanismul hemizigotic şi concluziile la care a ajuns T.H. Morgan (1919).

Teoria genică a sexualităţii are cinci aplicaţii practice. Acestea includ producerea puilor hibrizi de o zi sexabili după culoarea pufului şi metoda propusă pentru stoparea decolorării penajului şi pentru îmbunătăţirea acestui caracter la hibrizii comerciali de ouă. Aceste aspecte prezintă interes pentru companiile producătoare de material genetic.

Explicarea apariţiei intersexului la galinacee, respectiv teza şi antiteza creării de noi rase de păsări sunt alte două aplicaţii de interes pentru cercetarea ştiinţifică. Din punct de vedere ştiinţific, rezultatele muncii dr. ing. Florin Pricop merită a fi continuate şi testate în continuare. Rezultatele pot fi folositoare pentru înţelegerea transmiterii culorii penajului la găinile ouătoare.“

Sorin STAICU

Un studiu de succes realizat în avicultură

Editura Biblioteca Bucureştilor a publicat volumul „Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice”, o lucrare ştiinţifică ce se remarcă prin rezultate revoluţionare, pe baza cărora autorul cărţii Dr. Ing. Florin Pricop a elaborat o nouă teorie la nivel genic, referitoare la determinismul sexelor la păsări. Cartea a fost deja lansată la Bucureşti şi Iaşi şi se bucură de un succes deosebit în rândul oamenilor de ştiinţă, dar şi a pasionaţilor de avicultură, graţie implicaţiilor şi aplicaţiilor practice ale lucrării.

Florin Pricop s-a născut la Medgidia, iar în prezent locuieşte în capitală, activând ca director tehnic al Avicola Bucureşti. În 1978 devine absolvent al Institutului Agronomic „Nicolae Bălcescu“ Bucureşti, Facultatea de Zootehnie. În 1986 Florin Pricop obţine doctoratul, la aceeaşi facultate, în domeniul geneticii aviare. Din 1995 este Inginer zootehnist expert în domeniul selecţiei şi hibridării păsărilor. Premiat în numeroase rânduri de către instituţii ştiinţifice din ţară şi de dincolo de graniţe, Florin Pricop este autor şi coautor al unui număr de 57 lucrări ştiinţifice, dintre care 7 cărţi, 39 articole publicate şi 11 articole susţinute la manifestări ştiinţifice din ţară şi străinătate.

Pătrunzând în universul ştiinţific al lui Florin Pricop, cu riscul de a fi nevoiţi să consultăm dicţionarele de specialitate, aflăm detalii surprinzătoare în legătură cu determinismul sexului la nivel genic, ca rezultat al împerecherii dintre un organism homozigot recesiv (masculul) şi unul heterozigot (femela). Au fost identificate în premieră gena dominantă a sexului (SDW) în cromozomul W şi alela recesivă a sexului (sdw) în cromozomul Z. De asemenea, au fost identificate genele barat (B), silver (S) şi gold (b/s) la un locus polialelic din cromozomul W.

Pentru a înţelege întocmai implicaţiile teoriei dezvoltate de Florin Pricop, ar fi nimerite câteva explicaţii de fond. Datorită unor neconcordanţe majore între teorie şi practică, autorul a reluat experimentele referitoare la trasmiterea culorii penajului efectuate de către T.H.Morgan şi publicate în lucrarea sa The Phisical Basis of Heredity (1919).

Într-o recenzie a lucrării lui Florin Pricop, Prof.univ.dr. Horia GROSU scria: „Rezultatele obţinute ridică mai multe semne de întrebare cu privire la Teoria cromosomială a determinării sexelor fondate de şcoala morganistă la începutul secolului XX. Cartea cuprinde, pe lângă descrierea experimentelor efectuate cu participarea unor linii pure homozigote aparţinând raselor Rhode-Island roşu, Rhode Island alb şi Marans barat, modul în care au fost produşi o serie de hibrizi comerciali specializaţi în producţia de ouă pentru consum. Pe deasupra, oferă explicaţii cu totul inedite a rezultatelor obţinute. Pentru prima dată pe plan mondial se arată că genele heterosomale barat, silver şi gold, care transmit culoarea penajului, au fost identificate la un locus polialelic în cromozomul W, că acestea se pot exprima în plan fenotipic, că ele se transmit probabilistic, independent de sex şi că există loci omologi între cromozomii Z şi W, contrar mecanismului hemizigotic şi concluziilor la care a ajuns T.H. Morgan (1919).”

Desprindem de aici un fapt interesant, poate chiar curios și anume acela că culoarea penajului a reprezentat markerul (indicatorul) fenotipic care l-a condus pe autor la identificarea genei dominante a sexului (SDW) în cromozomul W. Această genă are două funcţii:

– una de genă dominantă a sexului în relaţie cu alela sa recesivă, denumită sdw, situată în cromozomul Z;

– alta de genă epistatică, care interacţionează cu gena care determină culoarea penajului situată în cromozomul W.

Din recenzia Profesorului Horia GROSU mai aflăm: „Teoria genică a sexualităţii este susţinută în prezent de cinci aplicaţii practice. Dintre acestea, notăm metoda propusă pentru stoparea decolorării penajului şi îmbunătăţirea acestui caracter la hibrizii comerciali de ouă, metodă ce prezintă interes pentru companiile producătoare de material genetic.

Aplicaţia practică referitoare la soluţionarea situaţiilor litigioase care apar atunci când un furnizor de material biologic nu respectă formula genetică de obţinere a hibridului comercial, reprezintă un instrument folositor clienţilor în cazuri de expertiză.

Explicaţia apariţiei intersexului la galinaceae, respectiv teza şi antiteza creării raselor noi de păsări reprezintă două aplicaţii de interes pentru cercetarea ştiinţifică.

Analizând datele prezentate şi coroborându-le cu cele existente în literatura de specialitate, putem conchide că Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice este o aprofundare la nivel genic a determinismului sexelor şi o continuare a Teoriei cromosomiale a determinismului sexelor fondate de şcoala morganistă şi prezentată de către T.H. Morgan în lucrarea sa The Phisical Basis of Heredity (1919).“

Lucrarea este structurată pe 7 capitole, însumează 267 de pagini, 7 tabele, 12 figuri, 34 planşe anexate şi 98 referinţe bibliografice. Repre­zentând un succes ştiinţific notabil, lucrarea lui Florin Pricop promite să aducă beneficii majore pentru avicultură, fiindcă reduce din elementele altă dată puse pe seama hazardului şi oferă mai mult control avicultorului.

Sorin STAICU

Sectorul avicol din România va încasa din exporturi circa 262 de milioane de euro în 2012

Sectorul avicol din România va încasa din exporturile de carne de pasăre, preparate de carne de pasăre şi ouă circa 262 de milioane de euro în 2012, potrivit datelor estimate de Uniunea Crescătorilor de Păsări din România (UCPR).

"Exportul de carne de pasăre şi preparate din carne de pasăre în anul 2012 este estimat la circa 98.000 de tone, cu o valoare de 236 de milioane de euro, în creştere cu 49% faţă de anul 2011. De asemenea, exportul de ouă consum este estimat la 200 de milioane de ouă cu o valoare de 26 de milioane euro", a declarat, miercuri, preşedintele UCPR, Ilie Van.
UCPR estimează o creştere a producţiei de carne de pasăre cu circa 10% mai mare în 2012 decât în 2011 şi cu circa 5 procente pentru producţia de ouă.

În primele şase luni din acest an, producţia de carne de pasăre în viu a înregistrat o creştere cu circa 8-10% faţă de aceeaşi perioadă din 2011, până la 250.000 de tone, estimările pentru întregul an 2012 fiind de 440.000 - 450.000 de tone.

Crescătorii de păsări consideră că nu vor fi creşteri de preţuri la poarta fermelor în perioada următoare datorită ofertei suficiente existente pe piaţă. Consumul intern de carne de pasăre se ridică la aproximativ 400.000 tone, peste 85% fiind susţinut din producţia internă.

Ilie Van a precizat că sectorul avicol a avut de câştigat în acest an datorită sprijinului acordat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) prin diferite politici agricole.
"MADR a suplimentat fondurile bugetare pentru programul european de bunăstare a păsărilor şi a promovat pachetul legislativ pentru transferul finanţării programului de bunăstare din fonduri europene. Producătorii avicoli sunt adepţii dialogului lucrativ instituţionalizat cu autorităţile competente, ca fiind modalitatea cea mai eficientă de soluţionare a problemelor din sector", a adăugat Ilie Van.

În UCPR activează peste 200 firme avicole, care deţin în jur de 550 de ferme, primele 15 mari companii asigurând 60% din producţia de carne de pasăre. În România sunt circa 150 de producători de ouă, dintre care 35 sunt de mari dimensiuni, aceştia realizând 85% din producţia industrială românească. Producţia anuală de ouă se ridică la circa 1,36 de miliarde bucăţi.

Principalele companii din industria avicolă de pe piaţa românească sunt Transavia, Agricola Bacău şi Avicola Crevedia.

SursaAGERPRES

Abonează-te la acest feed RSS