Ministrul Agriculturii, Achim Irimescu a primit din partea comisarului european pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, Phil Hogan, dovada înregistrării în Registrul Denumirilor de Origine Protejate și al Indicațiilor Geografice Protejate pentru produsul "Telemea de Ibănești". Astfel, utilizarea acestei denumiri este rezervată pentru producătorii din aria geografică delimitată care îndeplinesc condițiile prevăzute în caietul de sarcini.

Acesta este cel de-al treilea produs românesc de calitate care a obținut protecția la nivelul Uniunii Europene, după ce, recent, și "Salam de Sibiu" a fost protejat la Bruxelles.

În conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, orice operator care comercializează un produs conform cu caietul de sarcini aprobat, poate utiliza atât denumirea de origine protejată (DOP) cât și trimiterile și logourile UE și etichetele asociate.

Sursa madr.ro

Vineri, 19 februarie 2016, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale anunță că a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Regulamentul de punere în aplicare al Comisiei Europene din data de 9 februarie 2016, în cadrul căruia „Salamul de Sibiu” (IGP) a fost înregistrat ca produs de Indicație Geografică Protejată.

Conform procedurilor de înregistrare a unei denumiri în Registrul Denumirilor de Origine Protejate și al Indicațiilor Geografice Protejate, nu a fost depusă în termenul legal nicio declarație de opoziție. Astfel, potrivit termenelor Regulamentului de punere în aplicare al Comisiei Europene, produsul „Salam de Sibiu” (IGP) dobândește denumirea de indicație geografică protejată, la 20 de zile de la publicarea Regulamentului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, deci termenul curge de la data de 19 februarie 2016.

Și a fost și 1 aprilie. Ziua celei mai serioase „păcăleli“: Uniunea Europeană a desfiinţat regimul cotelor de lapte. Ce înseamnă această măsură? Falimentarea afacerilor mici (și în unele cazuri și mijlocii) în „favoarea“ marilor fermieri, dar și a corporaţiilor multinaţionale din domeniu. Problema este că nu vor fi afectaţi doar „micii“ fermieri români, ci și cei din Uniunea Europeană. Cu alte cuvinte, problema cotelor de lapte nu este doar una regională, ci afectează întregul continent.

O cotă „lălăită“

Luna aprilie a debutat cu un protest de amploare chiar în capitala administrativă a UE – Bruxelles. „Micii fermieri europeni îşi văd ameninţate afacerile de marii procesatori multinaţionali din industria laptelui“, au titrat ziarele europene. Fermierii care au protestat la Bruxelles spun că efectul măsurii va însemna propriul lor faliment, în favoarea multinaţionalelor, care vor forţa scăderea accentuată a preţului lactatelor până la niveluri „insuportabile“. Mai mult decât atât, fermierii din UE, care au incendiat drapelele reprezentând simbolurile marilor producători mondiali de lactate, au cerut Parlamentului European să ia măsuri care să îi protejeze în faţa noii ameninţări – taxarea supraproducţiei de lapte. Că eliminarea cotei de lapte este una „cu cântec“ ne-o spune chiar istoria respectivei cote. Sistemul cotelor de lapte a fost introdus în 1984, inițial pentru o perioadă de cinci ani, însă termenul a fost prelungit până în 1992 și extins ulterior până în 2000. Opt ani mai târziu a fost revizuită din nou renunțarea la cote, iar ultimul termen limită a fost stabilit pentru 1 aprilie 2015. „Regimul cotelor a fost unul dintre instrumentele care au vizat eliminarea acestor surplusuri structurale. Totuși, în pofida cotelor, exporturile de produse lactate din UE au crescut în ultimii 5 ani cu 45% ca volum și cu 95% ca valoare“, se arată într-un document al Comisiei Europene. Ce presupunea acest sistem? Pentru fiecare stat membru a fost stabilită o cotă a producției de lapte cu un anumit conținut de grăsimi, pe care nu avea voie să o depășească. Pe de altă parte, niciun stat nu avea voie să transfere altui stat o parte din producție. Acum, aceste condiții nu mai există...

Ce (mai) cred fermierii

Fermierii din România cred că eliminarea cotei de lapte „e de rău“ pentru activitatea lor. Reporterii Lumea Satului au luat „la cald“ părerea câtorva fermieri în legătură cu eliminarea cotei în cauză.

Viorel Blidan (județul Hunedoara): „Ar mai fi ceva de spus? Noi ne simțim foarte ciudat cu această dispariție a cotelor de lapte. Pentru că nimeni nu poate face o previziune exactă cu ce va fi când aceste cote nu vor mai fi. Ce pot să vă spun e că prețul laptelui, o să mai scadă. Totuși, cred că nu va scădea foarte mult, dar chiar și așa pentru fermierii români nu va fi deloc de bine pentru că România nu a avut niciodată o supraproducție de lapte. Ce putem face acum este să ne controlăm mai bine producția. Și noi am avut 600 de vaci, acum am ajuns la 300 și numărul o să tot scadă. Dar asta e...“

Sorin Pop (județul Maramureș): „Pentru fermierii români, dispariția cotelor de lapte este o veste proastă. Cel mai mult ne va afecta prețul laptelui care va scădea mult. Așa că fermierii de la noi vor trebui să se adapteze pieței pentru că, dacă ai un preț mai mare, rămâi cu laptele nevândut. Înainte de scăderea cotelor la lapte, la noi prețul era de 1 leu / l. Ce o să fie de acum încolo, doar Dumnezeu știe...“

Arthur Mayer (județul Arad): „Această eliminare a cotei de lapte este foarte bună pentru marii producători . Pentru că, fiind mari, având chiar 1.000 de animale, au posibilitatea să investească în mai multe capete. În privința fermierilor mici și mijlocii, aceștia nu cred că vor dispărea, dar cu siguranță vor fi ineficienți în prima perioadă, până se dezmeticesc. Atunci vor încerca să-și eficientizeze producția. De exemplu, cum s-a întâmplat în Austria cu fermele de familie. Au renunțat la angajați, au încercat să-și automatizeze munca, dar să și facă bani din activități auxiliare. Și la noi, la fel.“

Andrei Mitre (județul Sibiu): „Ce se întâmplă nu e bine deloc pentru că prețul la lapte scade mult. Adică, dacă înainte prețul unui litru era de 1 leu, acum ajunge și la 50 de bani. O adevărată prăbușire, cred... Eu am 60 de vaci și chiar nu știu, în acest moment, ce să fac pentru a-mi menține afacerea.“

Ce este de făcut

Producția de lapte de la nivelul Uniunii Europene reprezintă 21% din producția mondială de lapte. Opt din cele 28 de state ale Uniunii acoperă 80% din total: Germania – 21%, Franța – 18%, Marea Britanie – 10%, Olanda – 8%, Italia – 8%, Polonia – 7%, Spania – 4%, Irlanda – 4%. Statisticile spun că Germania, Franța, Irlanda și Polonia vor ajunge să producă peste 10 miliarde de litri de lapte până în 2020. Cât lapte a produs România în anul fiscal 2012-2013? Puțin peste 800.000 de tone, față de Germania, care a avut o producție de aproape 30 de milioane de tone, sau Franța, cu 24 de milioane. În acest context, toți specialiștii din piața românească susțin că, până când statul nu va susține cu adevărat micii fermieri, singurul care mai poate susține industria românească a laptelui este consumatorul. De exemplu, în țări precum Germania, Franța, Marea Britanie, Slovenia, Polonia sau Ungaria o parte din costurile de producție sunt suportate de guverne, prin sub­venții mai mult sau mai puțin mascate.

Atenție! Noi reglementări de la APIA

Potrivit Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), având în vedere eliminarea sistemului cotelor de lapte, au apărut noi reglementări legale privind livrarea laptelui de la producător către prim-cumpărătorul de lapte, din care spicuim:

- orice livrare de lapte pe teritoriul României se poate realiza doar în baza unui contract încheiat între părți;

- durata contractului trebuie să fie de minimum 6 luni;

- orice livrare de lapte în afara contractului se sancționează conform legii;

- începând cu 1 mai 2015, operatorii economici care achiziționează lapte de la producători trebuie să declare până pe data de 15 a fiecărei luni cantitatea de lapte achiziționată de la producători în luna precedentă;

- pentru a putea rezista pe piața laptelui și pentru a crește puterea de negociere a prețului laptelui cu prim-cumpărătorii producătorii trebuie să se constituie în organizații de producători.

Bogdan PANȚURU, Patricia POP

Despre „relaţia“ dintre UE şi organismele modificate genetic (OMG) se poate spune că a fost una cu năbădăi. Ani de zile, ba au fost interzise în ţările UE, ba nu au fost, ba au fost, dar cu unele „excepţii“ şi tot aşa. Opozanţii OMG-urilor spuneau anul trecut că e doar o chestiune de timp până când plantele modificate genetic vor fi acceptate în toate ţările UE. Motivul „ascuns“? Acordul de liber schimb cu SUA ar falimenta agricultura europeană deoarece americanii folosesc la scară largă OMG-urile. Într-adevăr, recent Parlamentul European a votat pentru a acorda statelor membre posibilitatea de a cultiva organisme modificate genetic.

O decizie cu „cântec“

De fapt, într-o primă fază, în presa internaţională se scria cu subiect şi predicat că votul dat pentru a acorda statelor membre autoritatea de a cultiva organisme modificate genetic este „decizie istorică“ ce poate duce la răspândirea OMG în UE. Măsura a fost adoptată la începutul lunii cu 480 de voturi pentru, 159 împotrivă şi 58 de abţineri. Astfel, potrivit noii legi, dacă o cultură modificată genetic este considerată „sigură“ de către Autoritatea Europeană pentru Siguranţă Alimentară (EFSA), statele membre pot decide dacă vor să cultive sau nu OMG-uri. Din 1998, „oficial“, doar o cultură de porumb bazată pe OMG este cultivată în UE. De acum, însă, s-a dat liber la alte şapte culturi OMG care pot începe să fie cultivate în solul european. Dar, ştirea de mai sus s-a dovedit a nu fi pe placul unora... Drept urmare, aproape imediat a fost modificată. Astfel, într-un nou comunicat al Parlamentului European se arată că „europarlamentarii au adoptat în sesiunea plenară de la Strasbourg o nouă legislaţie care permite statelor membre UE să restricţioneze sau să interzică deplin cultivarea recoltelor care conţin organisme modificate genetic (OMG) pe teritoriul lor, chiar dacă acest lucru este permis la nivelul UE“. Experţii sunt de părere că era de aşteptat ca legea să fie votată întrucât mulţumeşte atât ţările care doresc să aprobe cultivarea OMG, cât şi ţările care vor să o interzică. Însă, grupurile pentru mediu au criticat noua legislaţie, întrucât acordă mai multă putere corporaţiilor care furnizează OMG şi astfel se pot contamina şi alte culturi prin polenizarea încrucişată.

Ce face România?

„Acest acord va oferi mai multă flexibilitate pentru statele membre care vor să restricţioneze cultivarea OMG pe teritoriul lor. Va reprezenta un punct de referinţă într-o dezbatere care este departe de a fi încheiată între poziţiile pro şi contra OMG“, a declarat raportorul belgian Frederique Ries, cel care a supervizat parcursul legislativ al iniţiativei în PE.

„(...) Este prematur să ne pronunţăm asupra efectelor noii Directive, cel puţin pentru acest an, deoarece anticipăm că realizarea acestor proceduri (adoptarea finală la nivelul Consiliului şi modificarea legislaţiei naţionale) va depăşi perioada însămânţării porumbului. Menţionăm că porumbul modificat genetic MON 810, rezistent la Sfredelitorul porumbului, este singura plantă modificată genetic autorizată pentru cultivare în Uniunea Europeană, iar în România suprafeţele cultivate anual cu porumb MON 810 sunt foarte mici, de până la 850 ha în ultimii 5 ani“, se arată într-un comunicat remis la redacţie de Ministerul Agriculturii la solicitarea reporterilor Lumea Satului. Totuşi, potrivit unui raport dat publicităţii de către Departamentul pentru Agricultură al Statelor Unite ale Americii, marii giganţi americani fac deja teste în România cu plante modificate genetic cultivate pe zeci de hectare. Astfel, potrivit Departamentului de Stat al SUA, două corporaţii americane au avut acceptul Comisiei Europene de a testa în România mai mult de două soiuri de porumb modificat genetic, dar şi un soi de prune.

Bogdan Panţuru

 

Uniunea Europeană a eliberat săptămâna aceasta licențe de export pentru 533.000 de tone de grâu, numărul total al licențelor emise pentru sezonul iulie 2014/iunie 2015 situându-se la 15,3 milioane de tone, sub nivelul de 15,9 milioane tone în perioada similară a anului trecut, arată datele oficiale publicate joi, transmite Reuters.

De asemenea, în cursul acestei săptămâni, UE a eliberat licențe pentru exportul a 179.000 de tone de orz, ceea ce duce totalul pentru acest sezon la 4,5 milioane tone, mai puțin comparativ cu 4,8 milioane tone anul trecut, precum și licențe pentru exportul a 119.000 tone de porumb, adică un total de 1,5 milioane tone pentru acest sezon comparativ cu 2,1 milioane tone anul trecut.

Joi seara, prețul grâului pe piața europeană era în creștere cu 0,5%, sau un euro, până la 193 de euro pe tonă, ca urmare a deprecierii monedei europene și a anunțului că Egiptul a cumpărat grâu din Franța.

Moneda euro a coborât, joi, la cel mai scăzut nivel din ultimii 11 ani, în raport cu dolarul, în condițiile în care piețele valutare au fost luate prin surprindere de decizia Băncii Naționale a Elveției, care a renunțat la pragul minim de 1,20 franci pentru un euro.

Deprecierea monedei euro, precum și competiția redusă din partea unor exportatori ca Rusia și Ucraina, a determinat firma de consultanță Strategie Grains să își îmbunătățească estimările privind exporturile UE de grâu moale în acest sezon cu 2,1 milioane tone, până la 29,3 milioane tone.

Sursa Agerpres

Uniunea Europeană a rambursat României din 2007 şi până în prezent peste 10 miliarde de euro, bani atraşi în economia românească, pe cele trei programe destinate agriculturii, dezvoltării rurale şi pescuitului, potrivit datelor furnizate AGERPRES de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Fondurile europene alocate României pe actuala programare financiară sunt de circa 14,5 miliarde de euro pe cele trei programe.

În ceea ce priveşte banii rambursaţi pentru plata proiectelor prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR), exclusiv din fonduri europene, fără cofinanţarea de la bugetul de stat, suma se ridică la circa 4,46 miliarde de euro, reprezentând un procent de absorbţie de aproximativ 62%.

Pentru perioada 2007 - 2013, sumele alocate României din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), doar din bugetul Uniunii Europene, au totalizat 8 miliarde de euro. 

Până în prezent, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) a încheiat 81.311 de contracte de finanţare în valoare de circa 5,5 miliarde de euro, anul 2013 fiind ultimul an în care mai pot fi contracte proiecte pe actuala programare financiară. Raportat la valoarea totală a fondurilor disponibile prin PNDR doar pentru proiecte de investiţii, respectiv circa 6,7 miliarde de euro, procentul de contractare a fondurilor este de circa 82%. 

În ceea ce priveşte rambursările din Fondul European pentru Garantare în Agricultură (FEGA), de unde se fac plăţile pe suprafaţă, României i-au fost rambursate 4,575 miliarde de euro, respectiv aproape 80% din suma totală alocată pentru perioada 2007- 2013 de 6,227 miliarde de euro. La această dată, plăţile totale efectuate de APIA depăşesc 4,939 miliarde de euro, dar nici în această sumă şi nici în cea rambursată României nu au fost incluse plăţile din acest an, deoarece acestea vor debuta, conform calendarului agreat cu Comisia Europeană (CE), la 16 octombrie, din bugetul naţional, iar ulterior, probabil la începutul anului 2014, va fi efectuată rambursarea din partea CE.
Pentru schema de plată unică pe suprafaţă (SAPS) aferentă anului 2013, suma alocată României din FEGA este 1,403 miliarde de euro, iar cuantumul maxim al plăţilor este de 139,17 euro /hectar. La această sumă, Guvernul a mai aprobat încă o plată suplimentară de 21 de euro pe hectar din bugetul naţional, ceea ce ridică subvenţia pe suprafaţă la 160 de euro pe hectar.

De asemenea, pe cel de-al treilea program european din domeniu, Programul Operaţional pentru Pescuit (POP), au fost rambursate României în jur de 49,1 milioane de euro, aproximativ 25% din asistenţa UE alocată României prin Fondul European pentru Pescuit (FEP). România beneficiază pentru perioada 2007-2013 pe acest program de 230,7 milioane de euro de la UE pentru finanţarea investiţiilor în domeniul pescuitului, acvaculturii şi procesării.
Plăţile prin POP au fost întrerupte, în ianuarie 2012, din cauza unor erori şi nereguli în procesul de selecţie a proiectelor depuse, dar şi a unor deficienţe în separarea funcţiilor şi atribuţiilor din cadrul Autorităţii de Management. Comisia Europeană a deblocat Programul Operaţional de Pescuit un an mai târziu, în mai 2013, când a rambursat României cele aproape 50 de milioane de euro pe care le-a suportat statul român.

Potrivit ministrului Agriculturii, Daniel Constantin, România prezintă în acest an un risc de dezangajare de 7-10 milioane de euro pe acest program din cauza întârzierilor înregistrate în derularea programului.

AGERPRES

Uniunea Europeană are în plan liberalizarea sectorului zahărului, încă foarte protejat în Europa. Bătrânul Continent este unul din principalii consumatori de zahăr din lume, iar posibilitatea unei schimbări a regulilor a declanşat un război între industrii, agricultori şi ţările producătoare, care au interese ireconciliabile, notează joi ziarul El Mundo.

Timp de decenii, UE a fost acuzată de 'dumping'. Bruxelles-ul a protejat, din anii 60 ai secolului al XX-lea, sectorul sfeclei de zahăr cu preţuri mari garantate pentru agricultori şi cote care făceau mai atractivă producţia de zahăr. Aceasta a dus la un excedent fără precedent în Europa, producţia excedentă exportându-se, la preţuri mult sub cele ale pieţei internaţionale, graţie a ceea ce organizaţiile internaţionale şi alte ţări producătoare au calificat drept 'subvenţie încrucişată', susţinută de chiar consumatorul european care plătea un preţ de trei ori mai mare pentru zahăr. Principalele ţări prejudiciate erau statele în curs de dezvoltare a căror producţie depindea în primul rând de trestia de zahăr. 

După un denunţ prezentat de Thailanda, Australia şi Brazilia, în 2005, Organizaţia Mondială a Comerţului a condamnat UE pentru practicile sale din sectorul zahărului şi a cerut liberalizarea acestui sector. Bruxelles-ul a fost de acord să deschidă piaţa, dar în mai multe etape. În prima, care trebuia să se întindă până în 2015, s-a redus producţia de sfeclă de zahăr la jumătate şi a fost scăzut preţul minim garantat de cumpărare a sfeclei. În schimb, s-au oferit compensaţii agricultorilor şi industriei pentru a se adapta la viitoarea etapă de deschidere totală.

Europa vrea acum să prelungească această etapă până în 2020. Parlamentul European a votat deja pentru menţinerea cotelor şi se aşteaptă ca şi Comisia Europeană şi Consiliul să aprobe definitiv măsura în luna iunie. Susţinătorii cotelor insistă că, fără ajutoarele Uniunii, sectorul sfeclei de zahăr este condamnat la moarte, în mare parte a continentului. De cealaltă parte, detractorii spun că liberalizarea va permite o scădere a preţului intern şi va întări activităţile din alte sectoare corelate, precum rafinarea trestiei de zahăr, care a luat avânt în ultimii ani în Europa. 

Prima fază a reformei a transformat Europa într-unul din principalii importatori de zahăr. Cu mai mulţi actori în domeniu, industria este acum divizată între producători de sfeclă de zahăr, susţinători ai menţinerii cotelor şi producători de trestie de zahăr, care vor o deschidere a pieţei pentru a putea rafina zahărul în deplină libertate în Europa. S-a adăugat şi o industrie paralelă, cea a alimentelor preparate, care folosesc mari cantităţi de zahăr şi care susţine la rândul ei deschiderea frontierelor.

În acest adevărat război, cei care suferă cel mai mult din cauza indeciziei sectorului sunt agricultorii şi muncitorii. În Europa, prima fază a deschiderii a presupus pierderea a între 6.000 şi 10.000 de locuri de muncă până în decembrie 2011, în principal din cauza închiderii de fabrici, potrivit unui raport al Comisiei Europene. La rândul lor, agricultorii s-au orientat pur şi simplu către alte culturi.

Organizaţiile sindicale asigură că deschiderea Europei nu a îmbunătăţit condiţiile în alte puncte ale globului, deşi preţul la zahăr a crescut. 'În multe părţi ale lumii s-au creat locuri de muncă, însă nu decente', asigură un reprezentant al Uniunii Internaţionale a Muncitorilor din Alimentaţie (UITA), care dă drept exemplu ţările africane. 

În plus, reforma a fost dublată de încheierea de acorduri preferenţiale cu ţările în curs dezvoltare, precum aşa-numitul 'Everything but arms' (Totul mai puţin arme), acuzat că promovează exproprierile şi încălcarea drepturilor omului de către industria zahărului în ţări precum Cambodgia. Pentru prima oară însă din epoca colonialismului, piaţa zahărului nu mai este controlată de Europa. Brazilia este în prezent principalul producător şi exportator de zahăr din lume şi propriile companii, nu cele europene, sunt cele care stabilesc regulile. Apariţia bioetanolilor a complicat şi mai mult lucrurile. Biocombustibilii au schimbat modul de structurare a preţului la zahăr. Acum, cei care dispun de infrastructură pentru a fabrica "benzină verde" au asigurat un preţ bun, însă cei mici depind de intereselor celor mari.

Sursa: AGERPRES

Asociaţia Amelioratorilor, Producătorilor şi Comercianţilor de Seminţe şi Material Săditor din România (AMSEM), membră a Asociaţiei Europene a Seminţelor (ESA), a semnalat recent, în cadrul Conferinţei Naţionale cu tema Problematica actuală în domeniul seminţelor la nivel european şi naţional, că Uniunea Europeană (UE) intenţionează să interzică utilizarea neonicotinoidelor în agricultură, pentru că ar prezenta risc pentru mediu şi sănătate. Din rândul acestora fac parte cunoscutele substanţe active tiamethoxam, clotianidin şi imidacloprid, care se află la baza mai multor insecticide.

Pretextul acestui demers a pornit din Franţa, unde se spune că aproximativ jumătate din albinele existente au murit din cauza tratamentelor aplicate în special la seminţe. Interesant este că acest aspect nu a fost semnalat în niciun alt stat membru al UE şi nici în lume.

Conferinţa a fost organizată în cadrul Adunării generale a AMSEM, desfăşurată în luna februarie la Bucureşti. Pe lângă chestiunile legate de activitatea asociaţiei, invitaţi de seamă au vorbit despre legislaţia europeană a industriei de seminţe, proprietatea intelectuală asupra soiurilor, tratamentele acestora, comercializarea seminţelor, sănătatea plantelor şi altele.

Reuniunea anuală a membrilor

În prima parte a evenimentului a avut loc Reuniunea anuală a mem­brilor AMSEM. Cu această ocazie, Gheorghe Nedelcu (ITC Seeds) a fost reales, pentru al doilea mandat de trei ani, preşedinte al asociaţiei.

Conform noii organigrame, din Comitetul executiv mai fac parte Gheorghe Hedeşan – secretar general, Mihai Berca, Lucian Adam, George Aldescu şi Ioan Moraru – vicepreşedinţi (şefi de departamente).

„Misiunea AMSEM constă în a lucra pentru reglementarea corectă şi proporţională a industriei de seminţe, pentru protecţia eficientă a drepturilor de proprietate intelectuală referitoare la plante şi seminţe, precum şi pentru libertatea de alegere a clienţilor – fermieri, producători, industrie, consumatori – de la furnizorii de seminţe, ca urmare a unor diverse tehnologii inovatoare şi metode de producţie“, a afirmat Nedelcu.

Domnia sa a prezentat Codul general de conduită al AMSEM şi Ghidul european antitrust al ESA.

Totodată, a fost anunţată înfiinţarea Departamentului Proprietate Intelectuală şi Ameliorare, al cărui preşedinte este prof. univ. Mihai Berca, ales de membri.

În continuare, au fost prezentate Raportul privind activitatea pe 2012 şi Planificarea activităţii pentru 2013.

„În 2011 şi 2012 s-au pus bazele unor modificări majore ale reglementărilor care guvernează sectorul, care se creionează la nivelul Uniunii Europene şi, ca atare, şi în România. Acest proces va continua şi se va finaliza treptat, probabil în acest an, în primă etapă la nivel european şi apoi transpunerea va fi la nivel naţional. Aceasta presupune mobilizarea operatorilor economici din sectorul semincer, precum şi a partenerilor noştri din toată Europa, pentru a ne apăra interesele“ – a spus Hedeşan.

Din cele prezentate s-a reţinut că asociaţia îşi asigură singură finanţarea, iar în urma rezultatelor obţinute AMSEM se află în plină dezvoltare, urmând să atragă noi membri şi să deschidă filiale suplimentare în ţară.

Calitatea tratamentelor la sămânţă, o prioritate la nivel european

În partea a doua, dedicată colaboratorilor, au fost făcute mai multe prezentări şi au avut loc discuţii aprinse pe seama interzicerii neonicotinoidelor.

Garlich von Essen, secretarul general ESA, s-a referit la activitatea acestei asociaţii, situaţia actuală europeană, stadiul noii legislaţii a înregistrării soiurilor, comercializarea seminţelor, sănătatea plantelor şi priorităţile pentru anul 2013.

Printre acestea, domnia sa a enumerat promovarea unui nou cadru de reglementare pentru seminţe şi, nu în ultimul rând, faptul că ESA consideră protecţia proprietăţii intelectuale un element-cheie pentru a stimula inovarea şi a asigura recuperarea investiţiei.

O altă prioritate importantă şi de mare actualitate se referă la implementarea Proiectului ESTA (Asigurarea Calităţii Tratamentului Seminţelor la nivel european). Este vorba despre tratamentul cu neonicotinoizi şi reducerea impactului acestora asupra albinelor. Proiectul a apărut ca urmare a Directivei 2010/21EC. Acest act normativ obligă ca tratamentul seminţelor cu insecticide să fie realizat numai în unităţi certificate şi cu personal calificat.

Tot despre ESTA a vorbit şi James Wallace (ESA, Marea Britanie). În opinia sa, folosirea unor cantităţi reduse de substanţă activă duce atât la reducerea costurilor per unitate de producţie, cât şi la diminuarea aproape totală a riscului asupra mediului şi sănătăţii.

Andrei Măruţescu (AIPROM), în expunerea sa intitulată Situaţia actuală a folosirii neonicotinoidelor, impactul interzicerii acestora la nivel european şi în România, a menţionat că tratamentul industrial al seminţelor exclude prezenţa prafului rezidual, pentru că seminţele sunt îmbrăcate în polimer. Deci nu se poate vorbi de toxicitate asupra mediului şi albinelor.

Proprietatea intelectuală, nerespectată

Un capitol aparte al Conferinţei AMSEM s-a referit la proprietatea intelectuală asupra soiurilor, la exercitarea drepturilor amelioratorilor pentru soiurile protejate şi la crearea sistemului de colectare a redevenţelor. Chiar dacă în România există legislaţie, participanţii au afirmat că se practică pirateria, deci concurenţa neloială.

Mihaela Ciora (ISTIS) a vorbit despre Legislaţia protecţiei soiurilor: organizarea protecţiei la ISTIS.

Domnia sa a precizat că, la ora actuală, în România există Legea nr. 255/1998, modificată în 2007, şi Regulamentul de aplicare. Pe baza acestor acte legislative, fermierii sunt obligaţi să plătească redevenţe pentru folosirea seminţei certificate, provenite din soiurile protejate prin brevete de soiuri.

Traian Dobre
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.5, 1-15 MARTIE 2013

Miniştrii agriculturii din ţările Uniunii Europene dezbat luni la Bruxelles schema de plată fundamentală în ceea ce priveşte ajutoarele directe pentru agricultorii europeni în cadrul viitoarei Politici Agricole Comune (PAC), transmite EFE.

Un număr de ţări membre solicită mai multă flexibilitate în acordarea plăţilor directe, având în vedere că până acum se ţinea cont de referinţele istorice.

Un alt punct de discuţie îl constituie modul de determinare a suprafeţelor eligibile pentru primirea de ajutoare directe de la bugetul UE, astfel încât să existe norme clare pentru a se stabili ce teren se cultivă şi a se împiedica o 'distorsionare' a ajutoarelor.

Odată finalizat bugetul multianual al UE pentru perioada 2014-2020, rămâne de văzut cum se vor repartiza fondurile dedicate capitolului agricol.

Noua PAC trebuie să intre în vigoare în ianuarie 2014, însă având în vedere întârzierea în finalizarea bugetului comunitar multianual este posibil ca aplicarea noilor norme agricole să se amâne cu un an.

'Important este că ajutoarele vor sosi la agricultori la timp', cu noile sau cu vechile reguli, au semnalat sursele, potrivit cărora 'sunt pregătite ambele scenarii şi banii sunt disponibili'.

Miniştrii europeni ai agriculturii vor face luni şi un bilanţ al crizei declanşate de descoperirea în mai multe ţări europene a unor semipreparate conţinând carne de cal etichetată fraudulos drept carne de vită.

La nivel european s-a aprobat deja efectuarea unor teste ADN asupra mai multor produse pentru a se determina amploarea acestei fraude economice şi eventualele repercusiuni asupra sănătăţii consumatorilor europeni.

Sursa AGERPRES

Importurile europene de mandarine la conservă provenind din China sunt supuse începând de vineri unei taxe speciale destinate protejării producătorilor din cadrul Uniunii Europene care se confruntă cu costuri de producţie mai ridicate decât cele ale omologilor lor chinezi, scrie France Presse.

Marţi, Consiliului Uniunii Europene, care reprezintă cele 27 de state membre, a adoptat o măsură antidumping ce vizează importurile anumitor citrice pregătite sau conservate importate din China, precum mandarinele sau clementinele. Taxa are o valoare cuprinsă între 361,4 şi 531,2 de euro pe tona netă de produs. Reglementarea a intrat în vigoare vineri, până la 31 decembrie.

Principalul reprezentant al filierei agricole europene, Copa-Cogeca, a salutat măsura, exprimându-şi însă regretul că aceasta nu este aplicată de o manieră retroactivă 'de la începutul sezonului de mandarine în conservă, mai exact din noiembrie-decembrie 2012'.

Importurile chineze 'nu sunt obligate să respecte regulile şi obligaţiile costisitoare, dar şi normele în materie de securitate a alimentelor aplicate în UE, ceea ce conduce la diferenţe importante în termeni de costuri de producţie şi de mână de lucru', a reamintit secretarul-general al Copa-Cogeca, Pekka Pesonen.

Iar 'noi ne aflăm deja la finalul lui februarie şi această reglementare a fost aprobată relativ târziu în timpul sezonului. Dacă măsurile nu sunt introduse cu efect retroactiv pentru debutul sezonului comercial 2012-2013, reglementarea va avea un efect mult mai puţin important', a explicat el.

Sursa AGERPRES

Ministrul Agriculturii Daniel Constantin susţine că propunerile lui Van Rompuy, preşedintele Consiliului European, privind bugetul de care va beneficia România în perioada 2014-2020 nu ne avantajează deloc. El afirmă că ţara noastră ar putea pierde o sumă considerabilă din fondurile alocate pentru programele de dezvoltare rurală, dar şi pentru plăţile directe. Cei mai afectaţi de aceste decizii vor fi agricultorii români, care mai au încă mult de aşteptat până să primească subvenţii la nivelul celor din Vest. Dacă le vor primi vreodată.

România ar putea pierde între 1,2-1,5 miliarde de euro din banii alocaţi celor doi piloni (Pilon I – plăţi directe şi Pilon II – dezvoltare rurală) dacă se menţin propunerile actuale pentru viitorul buget al UE pentru perioada 2014-2020, ceea ce „ne dezavantajează clar“, susţine ministrul Agriculturii Daniel Constantin.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Ioana GUŢE
LUMEA SATULUI, NR.24, 16-31 DECEMBRIE 2012

Exportatorii greci de ulei de măsline înregistrează pierderi semnificative din cauza tehnologiei învechite şi a marketingului depăşit, pierzând pe piaţa europeană în faţa italienilor, relatează într-o analiză Deutsche Welle.

Pe piaţa germană a uleiului, monopolul îl deţine Italia, cu 70% din vânzări, însă în realitate există mai mult ulei grecesc, doar că el este combinat cu ulei italian şi vândut ca marcă proprie de italieni. Fermierii eleni suportă costuri mult mai ridicate de producţie şi de transport decât producătorii din Italia şi nu dispun de reţele de distribuţie stabile.

Astfel, în pofida calităţii ridicate a produsului lor, grecii sunt nevoiţi să vândă uleiul vrac, la un preţ de chilipir, de numai 1,70 euro pe litru.

De cele mai multe ori, uleiul de măsline grecesc este cumpărat de afacerişti italieni, care îl combină cu ulei autohton şi vând produsul finit ca marcă proprie în ţările UE, la un preţ de cinci ori mai mare (9 euro pe litru).

Grecii înşişi trebuie să schimbe această situaţie, să înceteze să mai trăiască pe baza subvenţiilor de la stat şi a celor de la Uniunea Europeană. ''Ei trebuie să înceapă din nou să-şi cultive pământul'', îşi îndeamnă concetăţenii proprietarul unei unităţi de îmbuteliere a uleiului de măsline din Lesbos, Konstantinos Protulis.

Într-o declaraţie pentru DW, el spune că a semnat deja contracte cu sute de fermieri locali, care s-au angajat să participe la seminarii şi conferinţe de dezvoltare profesională, să aplice anumite metode de producţie şi să respecte standardele de calitate convenite, în special, să nu utilizeze pesticide. Toate acestea vor face ca uleiul de măsline din Lesbos să fie de o calitate mai bună şi, prin urmare, se vor deschide şi noi posibilităţi de marketing, consideră el.

Situaţia actuală nu mai poate fi tolerată, susţine la rândul său managerul german Johannes Eisenbach, care coordonează activitatea a aproximativ 1.000 de ferme mici şi mijlocii din Grecia şi Cipru care practică agricultura ecologică. Potrivit acestuia, în Grecia se produce un ulei de măsline de o calitate foarte înaltă, astfel încât este demn de o soartă mai bună decât să fie adăugat în proporţie de 20% în uleiul de măsline italian.

Sursa AGERPRES

Pagina 4 din 4
Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti