reclama youtube lumeasatuluitv
update 14 Feb 2020

Producții agricole bune în anul 2019, perspectivă rezervată pentru anul acesta

Județul Suceava este cunoscut ca o zonă de excelență pentru cultura cartofului, pomicultură, în special măr, fiind renumit pentru murăturile din bazinul Milişăuţi – Iaslovăţ, dar și pentru partea zootehnică din zona montană. Suprafața agricolă a județului este de 354.820 ha (41,47%), structurată astfel: pajiști permanente – 171.456 ha (din care 93.052 ha pășuni, restul fiind fânețe); livezi – 3.140 ha; teren arabil – 180.224 ha (pe culturi: 60.230 ha plante de nutreț; 39.189 ha cereale păioase; 37.759 ha porumb; 21.053 ha cartofi; 21.993 ha alte culturi (legume, floarea-soarelui, rapiță, soia).

Conform specialiștilor din cadrul Direcției pentru Agricultură a Județului Suceava, pierderea majoră, ca suprafață, în structura culturilor județului o înregistrează cultura cartofului, cauzele fiind multe și greu de rezolvat pe termen scurt.

Agricultura suceveană, influențată de trei factori

Realizările în agricultura suceveană sunt determinate, în principal, de trei factori importanți, respectiv: factorul tehnologic, factorul genetic și factorul mediu. Primii doi factori sunt factori controlabili de către producătorii agricoli, în schimb intervențiile asupra celui de-al treilea factor sunt reduse.

„Caracterizate pe scurt, condițiile meteorologice pentru anul agricol 2018-2019 au fost cât se poate de grele. Afirmația este susținută de faptul că la înființarea culturilor de toamnă am avut o secetă puternică, cu efecte negative asupra procesului de germinație și răsărire la culturile de rapiță și cereale păioase de toamnă. Au fost situații în care, pe anumite suprafețe, rapița nu a răsărit, iar cerealele păioase au răsărit pe parcursul iernii sau chiar în primăvară. Pentru culturile de primăvară campania de semănat a fost lungă, cu temperaturi scăzute mai ales în timpul nopților, fapt ce a determinat înființarea culturilor până aproape la sfârșitul lunii mai. A urmat apoi o perioadă lungă cu precipitații care au îngreunat mult executarea lucrărilor de întreținere a culturilor. Reușita fiecărui producător agricol la executarea lucrărilor de întreținere a fost cuantificată prin prisma producțiilor realizate. Perioada cu temperaturi scăzute din primăvară, urmată de cea cu precipitații de durată și în cantități mari, a afectat toate speciile cultivate, dar a avut efecte negative semnificative în producție la cartofi, legume și pomicultură, în special la cireș și vișin. Trebuie adăugate aici și pierderile la culturile furajere la care în multe cazuri prima coasă a fost compromisă. Cu toate acestea, la sfârșit de an, analizând producțiile realizate la nivelul județului Suceava, se poate sublinia faptul că bilanțul este unul pozitiv“, ne-a spus ing. Haralampie Duțu, director executiv Direcția Agricolă Suceava.

Rezultatele bune obținute în agricultura județului Suceava în anul 2019

Anul trecut, pe cele 21.176 ha cultivate cu grâu, producția medie a fost de 3.958 kg/ha, la secară – 3.900 kg/ha, la triticale – 3.922 kg/ha, la ovăz – 2.051 kg/ha, rapiță – 2.016 kg/ha, cartofi – 12.188 kg/ha, floarea-soarelui – 2.705 kg/ha, porumb – 6.081 kg/ha, sfeclă de zahăr – 46.339 kg/ha.

Analizat prin prisma producțiilor medii realizate, se poate evidenția faptul că anul agricol 2018-2019 a fost unul bun pentru producătorii agricoli din județul Suceava. Trebuie menționat faptul că în ultimii ani se constată o creștere semnificativă a producțiilor și asta nu numai la nivelul marilor cultivatori, dar și la micii producători.

„Creșterile sunt ca urmare a abordării cu mai multă atenție a celor doi factori determinanți controlabili, respectiv factorul genetic = soi sau hibrid și factorul tehnologic.

În anul 2017 condițiile meteorologice au favorizat realizarea unor producții deosebite la cultura grâului, fiind o creștere medie de 2.500-3.000 kg/ha în condițiile în care factorii controlabili s-au menținut la același nivel ca în anii anteriori. În condițiile în care s-a utilizat același soi, s-a aplicat aceeași tehnologie de cultivare, iar pe anumite parcele s-a realizat și 10 tone de grâu pe hectar (SC Nordintermed Dornești).

În anul 2018 cultura favorizată de condițiile meteorologice a fost porumbul. Sunt mulți producători agricoli, mari și mici, care au realizat producții de peste 10 tone porumb boabe pe hectar.

În anul 2019 speciile în top, cu rezultate bune ca producție și eficiență financiară, au fost sfecla de zahăr, cultivată doar pe 675 ha, floarea-soarelui, care a ocupat o suprafață de 5.206 ha, și soia, care a fost recoltată de pe 2.052 ha. În legumicultură rezultatele sunt la un nivel mediu ca urmare a condițiilor meteorologice nefavorabile din primăvară și de la începutul verii. În pomicultură 2019 a fost anul cu producții la nivel mediu pentru pruni, dar cu producții foarte bune la mere, ponderea celorlalte specii fiind mică“, a precizat directorul Haralampie Duțu.

Perspectivă rezervată pentru anul agricol 2019-2020

Perspectiva anului agricol 2019-2020, analizată prin prisma condițiilor meteorologice înregistrate până la această dată, este una rezervată, dar cu o pornire mai bună față de anul agricol încheiat datorită faptului că toamna anului 2019 „a fost și bună, și rea“. A fost o toamnă de excepție din punctul de vedere al temperaturilor înregistrate, dar săracă în precipitații. Au existat condiții deosebite pentru recoltarea culturilor și satisfăcătoare pentru înființarea culturilor de rapiță și cereale păioase și destul de grele pentru executarea arăturilor. Cu toate acestea, suprafețele semănate cu rapiță arată bine la această dată, iar cele semănate cu cereale păioase sunt în stadii de vegetație diferite, în funcție de data și condițiile în care s-a executat semănatul. Pentru a avea siguranța unor rezultate sunt necesare precipitații pentru echilibrarea regimului hidric în sol, nivelul de umiditate în sol fiind destul de scăzut.

Agricultorii suceveni speră ca scăderea temperaturilor cu mult sub zero grade să nu găsească culturile însămânțate în toamnă fără stratul protector de zăpadă. Și livezile sunt în pericol, perioada de repaus vegetativ fiind perturbată. Pomicultorii din Bazinul pomicol Fălticeni–Rădășeni spun că temperaturile ridicate din lunile decembrie și ianuarie influențează negativ formarea mugurilor, care nu se află complet în repaus vegetativ și încep să se dezvolte mai devreme, existând riscul înghețării lor în cazul unor temperaturi foarte scăzute la începutul primăverii. Temperaturile ridicate din această iarnă vor afecta și producția de miere, remarcă apicultorii. Potrivit lor, albinele trebuiau să stea în cuib în această perioadă, în stare de anabioză, dar în zona de șes, acolo unde este mai cald, au ieșit prea devreme din hibernare și au consumat deja hrana din stupi.

Silviu BUCULEI

La Suceava, ziua şi incendiul din cauza coşurilor de fum care nu sunt curăţate

În ciuda numeroaselor campanii de prevenire susținute de către Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Bucovina“ al județului Suceava, pompierii militari se confruntă în continuare cu incendii specifice sezonului rece. Din nefericire, unele dintre ele s-au soldat și cu pierderi de vieți omenești.

Statisticile Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Suceava arată că, de la începutul lunii decembrie şi până pe 8 ianuarie, s-au înregistrat 45 de incendii din cauza coşurilor de fum care nu au fost curăţate. Cu toate că în toate cazurile, majoritatea produse în mediul rural, pompierii militari suceveni şi cei de la serviciile voluntare pentru situații de urgență au intervenit prompt la faţa locului cu autospeciale cu apă și spumă și cu ambulanțe SMURD și cu toate eforturile depuse, din păcate, aceste incendii nu doar că provoacă pagube materiale însemnate, fiind mistuite de flăcări gospodării întregi, dar sunt şi cazuri în care s-a ajuns la pierderi de vieţi omeneşti. La fiecare incendiu pagubele materiale sunt foarte mari, aici adăugându-se o altă problemă, aceea că familiile afectate trebuie să-şi găsească un acoperiş deasupra capului, mai ales pe timp de iarnă.

Curățarea unui coș de fum costă cel puțin 150 de lei

Potrivit legislaţiei, verificarea coşurilor de fum trebuie făcută anual, înainte de începerea sezonului rece. Curăţarea hornurilor se face în general mecanizat şi foarte rar manual, cu sârma și cu peria. La Suceava costurile de curăţare a unui horn pleacă de la 150 de lei, dar suma finală depinde de lungimea coşului, materialul din care acesta este construit, dar şi de grosimea depunerilor de pe pereţii coşului.

Curățarea mecanică este obligatorie, fiind prevăzută de legislație. Prin această curățare se îndepărtează depunerile și se verifică dacă au apărut probleme structurale la horn și care necesită reparare. Coșarii recomandă și o inspecție video la care se poate vedea dacă este afectat coșul de fum la interior. Există și curățarea catalitică, dar care nu o exclude pe cea mecanică, când se folosesc produse chimice care pot curăța coșul sau pot reduce depunerile. Aceste produse se pun direct pe jăratec, când hornul este cald. Întreţinerea periodică a coşurilor de fum are ca scop asigurarea unui tiraj corespunzător, necesar funcţionării la randament optim a sobelor și a centralelor termice pe combustibili solizi și asigură exploatarea în siguranţă a instalaţiilor termice bazate pe arderea diferitor tipuri de combustibil.

Coșurile sobelor pe gaz metan, degradate de condensul acid

Și cei care își montează centrale sau sobe cu gaze trebuie să își verifice hornurile. În timpul funcționării centralei sau a sobei racordată la gaze naturale se produc depuneri pe interiorul coșului de fum. În plus, gazele rezultate în urma arderii provoacă un condens acid care macină treptat interiorul coșului de fum tradițional, din cărămidă. Și unele specii de păsări obișnuiesc să își facă cuib în hornurile caselor deoarece aici fumul aduce și căldură.

Legislaţia prevede şi amenzi pentru proprietarii de imobile care nu îşi curăţă hornurile. Amenda este cuprinsă între 500-1.000 de lei şi poate fi aplicată în baza HG 357/2007, în virtutea articolului 1, aliniat i, care prevede sancţiuni pentru „neexecutarea verificării, reparării şi curăţării periodice, cel puţin o dată pe an, a coşurilor pentru evacuarea fumului, precum şi nerealizarea elementelor de izolare termică a acestora“.

Recomandările pompierilor trebuie tratate cu maximă seriozitate

Purtătorul de cuvânt al ISU Suceava, slt. Alin Găleată, roagă cetăţenii să trateze recomandările pompierilor militari cu maximă seriozitate pentru a se proteja şi pentru a transforma propria locuinţă în cel mai sigur şi confortabil loc atât pentru ei, cât şi pentru întreaga familie. Recomandările pompierilor militari pentru sobe cu şi fără acumulare de căldură sunt: sobele vor fi obligatoriu verificate, curăţate şi reparate de persoane specializate şi autorizate; pardoseala combustibilă din faţa uşilor sobelor va fi protejată cu o tablă de dimensiunile 50x70 centimetri, asigurând astfel protecţia faţă de căderea accidentală a jarului sau a lemnelor aprinse; focul din sobe va fi supravegheat în permanenţă; nu lăsaţi copiii să alimenteze soba; evitaţi supraîncălzirea sobelor; nu se va încărca soba cu lemne pe parcursul nopţii; cenuşa şi jarul provenite de la sobe vor fi depozitate într-un loc special amenajat şi se vor stinge cu apă; aprinderea focului la sobele alimentate cu gaze naturale se va face pe principiul „gaz pe flacără“.

Pentru coșurile de evacuare a fumului recomandările sunt: coşurile, burlanele şi canalele vor fi curăţate obligatoriu cel puţin o dată pe an; în podul casei coşul de fum va fi obligatoriu tencuit pentru a nu prezenta fisuri prin care scânteile să se răspândească şi să constituie surse de aprindere; coşurile, burlanele şi canalele de fum vor fi izolate faţă de elementele combustibile ale pereţilor, planşeelor şi acoperişurilor.

Silviu BUCULEI

  • Publicat în Social

După apariția gripei aviare în Maramureș și Suceava interzice comercializarea păsărilor în târgurile de animale

Comercializarea păsărilor în târgurile de animale din județul Suceava a fost interzisă, după apariția unui focar de gripă aviară în județul vecin, Maramureș. Pe 14 si 15 ianuarie s-a întrunit Centrul Local pentru Combatere a Bolilor cu scopul de a prezenta măsurile de prevenție/intervenție necesare pentru gestionarea în condiții corespunzătoare a prevenirii introducerii și răspândirii virusului influenței aviare (gripa aviară) pe teritoriul județului Suceava.

Prefectul județului Suceava, Alexandru Moldovan, a dispus activarea și implementarea Planului actualizat  de prevenire a introducerii și combatere a influenței aviare și a bolii Newcastle pe teritoriul județului Suceava prezentat de Dănuț Corneanu, directorul executiv al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor în cadrul ședinței Comitetului Local de Combatere a Bolilor, care instituie următoarele măsuri de prevenire a apariției focarelor de influență aviară și de boala Newcastle. Astfel, s-a dispus interzicerea comercializării păsărilor în târgurile de animale; comunicarea efectivă între autoritățile sanitar-veterinare, practicienii veterinari și crescătorii de păsări; respectarea perioadei de carantină profilactică; verificarea respectării regulilor de biosecuritate în exploatațiile comerciale de tip A de păsări din județul Suceava; controlul riguros al mișcărilor de păsări pe teritoriul județului Suceava; continuarea campaniilor de informare/avertizare destinate crescătorilor de păsări din toate sistemele de creștere; limitarea contactului păsărilor de curte cu păsările sălbatice.

Informarea operativă asupra evoluției situației

Centrul de intervenție în teren al Direcției Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Suceava, coordonat de dr. Viorel Gașpar, este responsabil pentru implementarea Planului de acțiune și are rolul de a raporta imediat și nemijlocit activitățile legate de evoluția și controlul bolii către Comitetul Local de Combatere a Bolilor.

În județ au fost instituite „toate măsurile oportune, menite să asigure cel mai scăzut risc posibil de pătrundere și răspândire a virusului pe teritoriul județului“.

Totodată, Instituția Prefectului din județul Suceava va menține o legătură permanentă cu instituția similară din județul Maramureș, pentru informarea operativă asupra evoluției situației în județul Maramureș – unde a fost diagnosticată prezența virusului – astfel încât să fie asigurată o reacție imediată a autorităților responsabile din județul Suceava, în cazul în care aceasta poate avea consecințe negative asupra efectivelor de păsări din județ.


Gripa aviară a fost diagnosticată la o fermă de tip comercial din localitatea Seini, județul Maramureș, la păsările staționate într-o hală a societății. Virusul nu afectează oamenii, neexistând risc de îmbolnăvire, dar acesta poate avea un impact social din punct de vedere economic.

Silviu BUCULEI

  • Publicat în Social

Staţia de epurare de la Fălticeni: Cea mai mare problemă rămâne utilizarea nămolului rezidual

La Fălticeni, în judeţul Suceava, începând cu anul 2015 există cea mai bună staţie de epurare din judeţ. Staţia a fost construită prin intermediul unui proiect european finanţat prin POS Mediu. Compania care s-a ocupat de întregul proiect se numeşte Veolia Water Solutions & Technologies şi este liderul mondial în tot ceea ce înseamnă tratarea apelor şi presupune reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată din cinci aglomerări urbane din judeţul Suceava.

Nu există legislaţie bine pusă la punct

La Fălticeni totul este automatizat, staţia este mecano-biologică şi cu tratare terţială. Aici, monitorizarea se face non-stop şi se lucrează zi şi noapte, ne specifică ing. Alice Dulceanu, SC ACET SA Suceava. „Reducem azotul amoniacal şi fosforul, tratăm nămolul, mult mai complex şi mult mai evoluat decât o fac acum francezii. Staţia a fost modernizată de firma Veolia şi este o putere în domeniu deoarece montează, instalează, construiesc în toată lumea, sunt foarte bine văzuţi şi au reuşit extraordinar de bine ca pe partea de apă, să ieşim în parametri şi nu sunt probleme. Ce era bine înainte la staţia veche era faptul că noi, netratând nămolul, efectiv îl deshidratam pe paturi de uscare, în condiţii naturale. Acum, mai nou, marea noastră problemă este ce facem cu nămolul final, după deshidratare. În prezent nu există soluţii la nivel naţional, deci nu există legislaţie care să prevadă unde trebuie să se ducă acest nămol care este considerat deşeu, cu toate că nu este considerat ca fiind unul nociv sau agresiv. De altfel, problema noastră este să producem nămolul, să-l eliberăm din apă (...). În străinătate se foloseşte pentru infrastructuri, iar până să-şi facă străzi sau autostrăzi, în alte părţi, înalţă, îndreaptă şi refac drumurile forestiere; de exemplu, ungurii îl amestecă cu scoarţă de copac şi ni-l vând nouă ca pământ de flori. Deci, în acest sens, în cazul nostru, legislaţia nu este bine pusă la punct şi nu există nicio finalitate. Totodată, trebuie respectate normativele ca să ne putem încadra în legislaţia europeană. Noi ne încadrăm atât cu apa, cât şi cu nămolul. Nici în staţia veche, dar nici în aceasta nouă nu există mirosuri.“

 Specialistul staţiei de epurare de la Fălticeni, ne mai precizează faptul că este ultrasofisticat tratamentul la nămol şi presupune o serie de trepte de tratare a acestuia, respectiv nămolul brut şi activ se îngroaşă, apoi se omogenizează, după care se bagă la fermentaţie, apoi îl condiţionează şi îl deshidratează. „În schimb, noile metode pe care le aplică cei de la compania Veolia ni le-au prezentat în timp ce construiau staţia. De exemplu, în staţiile orăşeneşti din Franţa fac paturi de uscare, cum am avut noi cu deshidratare naturală, şi aplică papură deoarece este foarte bună, efectiv absoarbe metalele grele“, mai subliniază ing. Alice Dulceanu.

La staţia de epurare se produce şi biogaz, dar în cea mai mare parte excesul este ars în atmosferă. „Cu biogazul produs încălzim clădirea administrativă, atelierele de lucru, îl utilizăm pentru încălzirea nămolului la fermentaţie şi câteodată, dacă avem şi exces, este ars în atmosferă. În alte părţi se poate reutiliza şi transforma în energie şi ar putea să funcţioneze pentru o treaptă de pompare“, încheie ing. Alice Dulceanu, SC ACET SA Suceava.

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Mediu

Tradițiile de Sărbători sunt păstrate cu sfințenie de străjerii din Dolheștii Mici

Visăm tot mai mult la acel sat idilic, cu oameni calzi și primitori, cu ulițele pline de zăpadă, cu hornurile caselor din care iese fumul gros în zilele geroase, satul acela care, în preajma Sărbătorilor de iarnă, să devină, dintr-o comunitate, o mare familie. Ei bine, aș putea spune despre satul Dolheștii Mici din județul Suceava tocmai acest lucru.

Tradiții de peste 150 ani

Dolheștenii sunt oameni credincioși care știu cât de important este să păstrezi tradițiile și portul popular. Încă de cum începe postul Nașterii Domnului, sătenii se pregătesc de marea sărbătoare. Își pregătesc sufletul prin post, casele și curțile cum știu mai bine și repetă pentru obiceiurile de iarnă. Glumind, aș spune că poștașul Gherghiță Ciocîrlan are o baghetă magică cu ajutorul căreia adună întreaga suflare dolheșteană pentru a pune la punct fiecare detaliu al spectacolului pe care-l oferă ansamblul Străjerii în preajma Sărbătorilor. Bagheta magică este de fapt cuvântul în cazul dumnealui, pentru că doar auzindu-l vorbind despre tradițiile și oamenii locului îți dai seama cum reușește să facă atâtea lucruri minunate.

traditii Bucovina

„La noi Sărbătorile de iarnă sunt mirifice iar trăirile sunt extraordinar de puternice. Practic, din ziua de 5 decembrie, atunci când la noi în sat este hram și se arvonește muzica, și până după Anul Nou suntem într-o sărbătoare continuă. Ansamblul a fost înființat în 2006, însă obiceiurile de iarnă nu au încetat niciodată. Spectacolul pe care noi îl oferim are o vechime de peste 150 ani, noi nu facem altceva decât să ducem mai departe ceea ce strămoșii noștri au născocit“, spune nenea Gheorghiță.

Ansamblul este invitat peste tot în țară pentru a oferi spectacole, însă în sat fiecare sătean are parte de această prestație în propria curte. Dacă ajungi în Dolhești în această perioadă te poți considera un om norocos pentru că una este să vezi pe scenă jocul țiganilor, de exemplu, și alta este în curtea unei case, acolo unde poți observa reacțiile oamenilor și mai ales ale copiilor. Și chiar dacă unii dintre ei au văzut spectacolul de zeci de ori, încă așteaptă cu nerăbdare să-l privească.

De prin munți și de prin văi, adunați-vă flăcăi…

Este de fapt strigătura care, acompaniată de muzică, dă startul spectacolului. Ce înseamnă până la urmă acest spectacol? Aș îndrăzni să spun că este o reprezentare a unei piese de teatru, un alt fel de teatru tradițional în care umorul ocupă rolul principal.

Primele interpretate sunt colindele, care, rostite de copiii din ansamblu, transmit acea emoție pură a bucuriei nașterii lui Hristos. De fapt, ei asta fac și în seara de Ajun, când străbat fiecare uliță din sat și intră pe fiecare poartă deschisă cu dorința de a încânta gazdele.

Nici urăturile nu sunt mai prejos, au versurile culese din popor și sunt rostite cu tâlc de străjeri. Însă acestora li se adaugă ideile pe care membrii ansamblului le pun laolaltă pe parcursul anului, atunci când se întâlnesc la clacă, iar aceste noi versuri țin cont și de gazda în curtea căreia are loc reprezentația.

„Gâscă, rață, câine, pui
Sfântă-i urma plugului
Tăți mâncăm în urma lui…“.

Adevărate piese de teatru

20181207 153351

Un moment deosebit îl constituie jocul caprei. Poate ați fi tentați să spuneți că ați mai văzut, că mai toate-s la fel, însă nu-i chiar așa. Nu sunt doar strigături, ci o întreagă scenetă, care printr-un text cu iz caragialian stârnește rumoare. Capra, baba și moșneagul, acompaniați de membrii ansamblului, transmit pe linia melodică unică în țară o scenă care arată ce se întâmplă atunci când, din vina babei, capra se îmbolnăvește, iar moșneagul apelează la așa-zisele leacuri băbești pentru a o face bine.

20181207 153847

„Melodia pe care o avem la jocul caprei și a căluților este unică. Este energică, emană bucurie și ți-e mai mare dragul să privești spectacolul. Jocul căluților este interpretat de 6 tineri, 4 îmbrăcați în căluți și doi comedianți care conduc momentul“, a mai punctat Gheorghiță Ciocîrlan.

Un moment unic în spectacolul dolheștenilor îl ocupă jocul țiganilor. Este inspirat din traiul coșarilor, adică cei care curățau hornurile. Și înfățișarea lor aduce aminte de coșari: pe față au funingine, pe cap au o podoabă confecționată din strujeni de porumb, adică planta uscată, iar în mână au un fel de „instrument“ confecționat tot din porumb. În mijlocul curții se aprinde un foc mic, tot din pănuși de porumb, iar țiganii joacă-n jurul lui. Au costume amuzate, nu neapărat tradiționale, dar atrag atenția prin sunetul clopoțeilor cusuți pe haine.

20181207 154210

După jocul țiganilor urmează jocul măștilor. Ce înseamnă acest lucru? Domni îmbrăcați în straie populare, cu măști confecționate în stil tradițional, au strigături specifice pe care le rostesc într-un mod comic pentru a le atrage atenția gazdelor. Rămânem în același stil pentru că în spectacolul străjerilor urmează jocul babei și al moșului, un moment amuzant, plin de umor, care reflectă în primă fază cererea în căsătorie, însă baba are și alți pretendenți, dar totuși răspunde afirmativ. Scena continuă cu afișarea femeii „cochete“ care are și parfum, iar jocul își păstrează nota comică inclusiv în momentele de tandrețe dintre protagoniști.

Nu lipsește din program nici jocul urșilor sau hora de final în care gazdele sunt invitate să se prindă în jocul dolheștenilor, care este de fapt o horă a prieteniei și a bucuriei în care fiecare este îndemnat să cânte.

Sub bagheta poștașului

Așa arată spectacolul ansamblului în zi de sărbătoare. El este coordonat de nenea Gheorghiță de la un capăt la altul. El nu se sfiește să-i certe pe cei care greșesc; chiar dacă-i vorba despre un ansamblu mic, cu oameni simpli, dar iubitori de tradiții, profesionalismul trebuie să fie literă de lege. Sunt susținuți și de primărie, însă nu le este ușor, de cele mai multe ori pleacă în țară pe banii lor, dar fac totul din dragoste pentru tradiție și locul natal. Iubirea pentru tradiție se citește și în ochii copiilor care așteaptă cu entuziasm fiecare moment artistic.

20181207 154525

20181207 154823

20181207 155218

Pentru mine a fost o experiență unică. Chiar dacă văzusem acest ansamblu și la București, acasă, pe Valea Șomuzului, transmit o altfel de bucurie. Și pentru că de multe ori cuvintele scrise nu pot transmite întru totul emoția și trăirile, vă invit să urmăriți spectacolul pe canalul de YouTube LUMEA SATULUI TV.

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

  • Publicat în Traditii

Livada lu’ Costică din Brădăţel, județul Suceava

Constantin Cozma din satul Brădăţel, comuna Horodniceni, judeţul Suceava, se ocupă de o bună perioadă de timp de cultivarea fructelor seminţoase şi sâmburoase, pe o suprafaţă de 4 ha. La o astfel de suprafaţă, producţia este una consistentă, de aceea s-a gândit să realizeze şi sucuri naturale, din mai multe sortimente, prin pasteurizare.

O parte din livada lui Constantin este în Brădăţel, iar restul în împrejurimi, ne spune suceveanul. „O suprafaţă considerabilă din livadă a fost înfiinţată în urmă cu 6 ani, iar restul de până la 4 ha, în timp, până în prezent. Ca soiuri de meri avem (Jonathan, Idared, Florina, Golden Delicious şi Jonagold), pruni (Stanley şi Centenar), cireş (Stella) şi peri de vară şi de toamnă“, ne prezintă bărbatul soiurile pe care le are în portofoliu. Plantarea a avut loc manual, iar întreţinerea mecanic, adică cu tractorul şi utilajele aferente. Tratamentele fitosanitare sunt administrate şi ele la timp, mai adaugă Constantin. „Administrăm tratamente pe bază de cupru, toamna târziu şi primăvara devreme, utilizând insecticidele şi substanţele pentru rapăn şi făinare. În schimb, în perioada de iarnă le pun gunoi de grajd, îngrăşământ natural sau bio. Numărul stropirilor pe sezon nu trece de 4 sau 5.“

mere Bradatel Suceava

Ca producţie, anul acesta la prun Constantin a avut în jur de 5 tone, iar la măr cca 40 de tone. Acesta mai spune că depozitarea fructelor o realizează în beci, urmând ca în primăvară să construiască un depozit. Dar, până a ajunge fructele pe piaţa liberă, acesta realizează sucuri. „Distribuţia fructelor o realizăm pe piaţa liberă, completând piaţa şi cu sucuri naturale, mai multe sortimente, de exemplu: suc natural de măr şi gutui; măr, morcov şi sfeclă de zahăr, cât şi măr, morcov şi ţelină, pasteurizate la 90°C. Pentru a ajunge la aceste sortimente de sucuri, merele trec prin procesul de tocare, apoi merg spre presare, urmând mustul amestecat cu gutui şi astfel ajung în bazin; apoi o pompă îl trage prin utilajul de pasteurizare, urmând a fi introdus în pungi prin staţia de umplere. Aşa procedez cu toate cele trei reţete“, adaugă bărbatul.


În ceea ce priveşte accesarea de fonduri europene, Constantin Cozma a accesat unul în urmă cu 6 ani, iar acum are trei proiecte depuse. Investiţia este atât cu fonduri proprii, cât şi europene.

Beatrice Alexandra MODIGA

Fermierii campioni la floarea-soarelui din județele Suceava, Botoșani și Iași

Pentru agricultorii din nordul și nord-estul țării, 2019 a fost un an cu producții îmbucurătoare la cultura de floarea-soarelui. Atât în județul Suceava, cât și în Botoșani sau Iași, fermierii fideli hibrizilor Pioneer® au avut de câștigat la proba cântarului, motiv pentru care vor continua să aleagă genetica Pioneer®.

Domnul George Rotari din localitatea Dănila, județul Suceava, a ales în acest an  hibridul de floarea-soarelui P64LE99 și a obținut o producție de 4.496 kg/ha. “Lucrez o suprafață de  460 ha, iar floarea-soarelui a ocupat în acest an 92 ha. Am semănat și pe sole unde am întors rapița, dar și pe terenuri unde plantă premergătoare a fost porumbul. Terenul a fost arat, apoi pregătit cu combinatorul, în două treceri, am semănat la jumătatea lunii aprilie, densitatea a variat între 65.000 – 70.000 b.g/ha și tot atunci am aplicat 350 kg/ha de îngrășământ triplu 15. Am erbicidat doar cu Express® 50 SG, am tratat floarea cu fungicidul Tanos® 50 WG până la apariția butonului floral și am mai administrat un îngrășământ foliar pe bază de bor. Nu am mai aplicat nimic altceva și nici nu a fost cazul să prășesc. Am recoltat la începutul lunii septembrie, cred că anul viitor voi semăna în jur de 100 ha și sigur voi alege tot hibrizi Pioneer®”, a declarat fermierul campion.

rotari george

În județul Iași cea mai bună producție a obținut-o fermierul Plumbu Spiridon din localitatea Movileni, care a ales hibridul P64LE99 și a obținut 4.400 kg/ha.

plumbu spiridon

În localitatea Bivolari din județul Iași își desfășoară activitatea și următorul fermier campion - Ionuț Rusu. Acesta lucrează 800 ha, dintre care 300 ha au fost semănate în acest an cu floarea-soarelui, iar hibridul P64HE118 i-a oferit 4.100 kg/ha. “Respectăm rotația culturilor, de aceea au avut și diferite plante premergătoare. Arăm întotdeauna și pregătim terenul în primăvară  dintr-o singură trecere. În acest an am fertilizat înainte de semănat cu 400 kg/ha de îngrășământ triplu 16, am semănat apoi la jumătatea lunii aprilie, 65.000 - 67.000 b.g/ha. Am aplicat 2 erbicide, în două treceri și am prășit cultura. Recoltatul a avut loc în perioada normală, astfel că am început la finalul lunii august. Pentru anul viitor voi alege hibrizii P64LE99 și P64HE118, pentru că oferă producții stabile”, a precizat fermierul.

rusu ioan

Un alt fermier campion din județul Suceava este domnul Petre Atomulesei, care a obținut 4.033 kg/ha cu hibridul P64LE99. “Lucrez 336 ha, floarea-soarelui am avut pe 47 ha, iar rezultatul acesta foarte bun l-am obținut pe un teren care nu a fost arat în jur de 30 de ani. Am aplicat aici și gunoi de grajd, de aceea cred că a fost producția așa mare. Am arat, am intrat cu combinatorul și freza, după care am semănat până în data de 20 aprilie. Am mai fertilizat cu   250 kg/ha de îngrășământ complex 18.46.0 și am administrat îngrășământ foliar în două faze. Am erbicidat în 3 treceri și am prășit cultura, cam aceasta a fost tehnologia. Am recoltat pe data de 27 septembrie și chiar a fost îmbucurătoare producția pe care am obținut-o”, a punctat fermierul.

atomulesei petru

Nicolae Zamoșteanu este agricultorul cu cele mai bune performanțe la cultura de floarea-soarelui din județul Botoșani. Acesta lucrează 136 ha, pe 45 ha a avut în acest an  floarea-soarelui, iar hibridul P64LE25 i-a oferit 4.020 kg/ha. “Am întors rapiță în primăvară, pentru că nu a avut densitatea corespunzătoare și am semănat floare. Am mai semănat și pe parcele unde plantă premergătoare a fost grâul, însă producția acesta am obținut-o pe solele unde a fost întoarsă rapița. Noi scarificăm și apoi pregătim terenul pentru semănat. În acest an am semănat 65.000 b.g/ha la începutul lunii aprilie. Am administrat erbicidul Express® 50 SG și fungicidul Tanos® 50 WG, iar în ceea ce privește fertilizarea am aplicat inițial la rapiță 200 kg/ha de îngrășământ 18.46.0 și atunci când am semănat am mai dat 150 kg/ha de îngrășământ complex 20.20.0. A fost un an fără probleme, nu am prășit cultura, dar hibridul s-a comportat foarte bine. Am recoltat la sfârșitul lunii august, iar anul viitor voi semăna circa 50 ha cu floare și cred că voi alege același hibrid”, a specificat agricultorul.

zamosteanu nicolae

În comuna Miroslava din județul Iași, Adrian și Ionel Voinescu  lucrează 80 ha, iar cu floarea-soarelui au avut 15 ha, semănate cu hibridul P64LE99, iar producția pe care au obținut-o a fost de 4.000 kg/ha. “Am semănat floarea-soarelui după grâu, astfel că terenul l-am pregătit foarte bine cu discul, am fertilizat cu azot apoi am încorporat uree, în total 300 kg/ha. Am semănat la finalul lunii martie 75.000 b.g/ha, am aplicat un fungicid și un îngrășământ foliar, precum și erbicidul Express® 50 SG. Cultura a mers foarte bine și am recoltat la începutul lunii septembrie”, a punctat Adrian Voinescu.

voinescu ioan

Andrei Amariei este un alt fermier campion din județul Iași. Acesta a mizat pe hibridul P64LE99 și a obținut 4.000  kg/ha.

amariei andrei

Din Maramureş la Suceava cu o căruţă „omologată“ conform unei legi din 1939

Căruţa la români este autentică, românească şi veche „de când lumea“, după expresia bătrânilor. Existenţa acestui mijloc de transport se duce mult către popoarele tracice sau în preistorie, Bătălia de la Termopile din anul 480 î.Hr., cele mai populare sporturi din acele vremuri, cursele carelor de luptă din Grecia antică, Imperiul Roman şi Imperiul Bizantin, fiind doar câteva exemple despre existenţa acestui mijloc de transport din cele mai vechi timpuri. Astăzi, România rămâne una dintre puţinele ţări din lumea civilizată în care căruţele sunt întâlnite pe drumurile publice, ca mijloc de transport, sau pe trasee turistice, pentru a-i duce pe vizitatori în zone de o frumuseţe rară.

De la căruţa obişnuită la cea standard

În anul 1939, România a fost printre primele ţări în care s-a dat o lege care să reglementeze construcţia căruţelor. Decretul – Lege şi Regulament „Căruţa românească standardizată“, standardizarea dimensiunile şi construcţia căruţelor ţărăneşti din întreaga ţară, nevoia venind din motive militare prin participarea la al Doilea Război Mondial. În motivarea emiterii acestui decret, un exemplar original aflându-se în Muzeul Satului „Ion Grămada“ din Capul Satului, Câmpulung Moldovenesc, stă scris: „Căruţele în uz la noi în ţară nu pot fi folosite ca vehicule de povară deoarece ori sunt prea grele, ori prea uşoare şi puţin solide şi deteriorează şosele, având şinele prea înguste. În ceea ce priveşte nevoile apărării naţionale, parietatea tipurilor de căruţe şi lipsa lor de soliditate au provocat totdeauna mari neajunsuri, atât pe timpul concentrărilor dar mai ales pe timpul mobilizărilor“.

Arsenalul Armatei a experimentat diferite modele de căruţe, ajungându-se la tipul „ţărănesc model 1939“, folosite de unităţile armatei în concentrări şi care „au dat foarte bune rezultate la toate întrebuinţările la care au fost supuse dovedindu-se a fi uşoare, rezistente şi proprii la orice treburi“.

Pentru asigurarea dotării armatei pe timp de război cu acelaşi tip de căruţe, „pentru trebuinţele populaţiei civile, ale autorităţilor, instituţiilor, întreprinderilor“ s-a emis Decretul lege prin care se putea construi doar un model – MD.1939, suportând următoarele încărcături: Tipul nr. 1 – până la 700 Kg, Tipul nr. 2 – până la 1.500 kg, Tipul nr. 3 – până la 2.000 kg“. Vehiculul era construit din fier şi lemn, pe patru roţi, fără arcuri, detaliile de construcţie fiind stabilite prin planurile din Regulament. Toate fabricile şi atelierele care construiau componente au fost obligate să respecte planurile de detaliu autorizate prin acest act normativ. Alte vehicule cu tracţiune animală pentru întrebuinţări speciale (în special pentru pompieri, transportul răniţilor şi al bolnavilor) s-au putut construi doar cu autorizaţie de construcţie eliberată de către prefecturile din judeţ sau poliţie.

Mai rezistentă, mai încăpătoare şi mai bine lucrată

„Până atunci atât gospodarul cât şi meşterul făceau căruţa cum doreau ei. Mai mare, mai mică, cu roţi mai late sau mai înguste, folosind şi elemente de metal sau nu. În preajma celui de-al Doilea Război Mondial a apărut acel Decret – Lege şi Regulament pentru căruţa standard, prin care aceasta trebuia să corespundă acestor noi nevoi, să fie cât mai suplă pentru a se putea strecura pe front, să ducă muniţie, armament şi tot ce era nevoie. Vedeţi cum evenimentele istorice modifică şi unele lucruri pe care gospodarul şi meşterul le făceau pentru gospodărie. Este o carte veche din 1939, este o dovadă cum au evoluat lucrurile, de la căruţa obişnuită la cea standard. Oamenii au fost nevoiţi să respecte aceste standarde, iar în preajma războiului au trebuit să dea frontului, pe lângă căruţă, caii sau boii. Câteva atuuri ale căruţei standard: mai bună decât căruţele ţărăneşti de până atunci pentru că era mai rezistentă, mai economică, mai încăpătoare, mai bine lucrată şi era mai ieftină. În plus, componentele fiind impuse prin standard, căruţele se puteau repara mult mai uşor şi repede de către meşteri.

În carte sunt precizate şi probele finale la care erau supuse căruţele: constructorii de căruţe sunt obligaţi a anunţa Primăria care va delega pe notar sau pe specialistul angajat în acest scop să verifice orice căruţă construită încheind un proces verbal din care un exemplar se va păstra la Primărie, al doilea de către constructor şi al treilea de către proprietarul căruţei. Acest proces verbal se va face pe un formular tip, tipărit, şi nu se va încasa nicio taxă. Fiind vorba de un decret lege nu s-a lăsat la îndemâna meşterului să facă căruţa după cum doreşte. Era supus unui control minuţios şi, neavând încotro, a trebuit să se conformeze.

Această căruţă fiind mai mică – nu încăpea acelaşi volum de recoltă cu care era obişnuit agricultorul – a fost privită cu rezervă, dar decretul i-a obligat pe oameni să se conformeze“, ne-a spus Ion Grămadă, proprietarul uneia dintre cele mai interesante colecţii etnografice din Moldova, cu peste 10.000 de exponate.

Aceste modele de căruţă au fost folosite aproape nemodificate până în anii ’70 atât în gospodăriile ţărăneşti cât şi în CAP-uri.

din Maramures 3

Pe urmele voievodului Bogdan

Pentru a reînvia frumoasele tradiţii ale schimburilor comerciale, când Baia era traversată zilnic de zeci de căruţe ale comercianţilor, dar şi pentru a marca 660 de ani de legături dintre Transilvania şi Moldova, la mijlocul lunii august a ajuns la Baia, judeţul Suceava, un convoi de căruţe care, cu o săptămână înainte, a pornit din satul Bogdan Vodă, Maramureş, pe Drumul Voievozilor Maramureşeni, unul dintre aceştia fiind Bogdan. Pe parcursul drumului, maramureşenilor li s-au alăturat căruţaşi din zona de munte a judeţului Suceava.

La Biserica Albă, ctitorită de Ştefan cel Mare în secolul al XV-lea în satul Baia, după bătălia de la Baia din 14-15 decembrie 1467 dintre oştile moldoveneşti conduse de domnitorul Ştefan cel Mare şi oştile ungureşti conduse de regele Matia Corvin, primarul comunei Maria Tomescu, împreună cu preoţii din sat şi câţiva copiii îmbrăcaţi în costume populare i-au întâmpinat, cu pâine şi sare, pe oaspeţii de peste munţi care s-au „îmbarcat“ în opt căruţe: Ioan Doru Dancuş, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, primarul comunei Bogdan Vodă din judeţul Maramureş, Ana Enea – Bizău şi viceprimarul aceleiaşi comune, Maria Saplontai, Gheorghe Fron, primarul comunei Cornu Luncii, dar şi una din cele mai cunoscute familii care cântă muzică populară maramureşeană, Florentina şi Petre Giurgi. Pe drumul până la primărie s-au alăturat şi căruţele localnicilor, spectatorii putând admira frumuseţea cailor, a căruţelor, ce „au bătut“ în negura timpului drumurile de dincolo de Baia, până în Polonia, Turcia sau portul Odesa, pentru negoţul ce a adus belşug oraşului Baia. De la vizitii maramureşeni am aflat că o parte dintre ei au parcurs anul trecut, în luna noiembrie, distanţa de 300 de kilometri până la Alba Iulia pentru refacerea simbolică a traseului străbătut de maramureşenii care au participat la Marea Unire din 1918, un omagiu adus înaintaşilor maramureşeni care au înfăptuit Unirea.

Baia este una dintre localităţile judeţului Suceava atestată din Evul Mediu, fiind cea mai veche reşedinţă domnească a ţării Moldovei. Oraşul Baia, prima capitală a voievodului Dragoş, a servit ca loc de popas pentru comercianţii care circulau între porturile de la ţărmul Mării Negre şi oraşele din nordul Transilvaniei. În secolul al XIV-lea scaunul Moldovei era la Baia, pe sigiliul oraşului Baia/Moldavia fiind scris în latină „Sigiliul oraşului Moldavia, capitala Ţării Moldoveneşti“. Localitatea era situată la răscrucea a două artere comerciale mari, care făceau legătura între Ţaratul Vlaho-Bulgar, Transilvania, Polonia şi Imperiul Otoman, şi avea statut de vamă, fapt care a determinat evoluţia locului, fiind unul dintre cele mai importante centre economice, strategice şi administrative medievale ale Moldovei.

  • Căruţa este vehiculul medieval ce a dus civilizaţia imperială în zona dintre Siret şi Nistru. Bogdan şi Dragoş au colonizat şi creştinat zona Jijiei şi Ozanei.

Silviu BUCULEI

  • Publicat în Social

Mănăstirea Arbore, ctitoria boierească prea puțin vizitată

Despre Bucovina se spune, printre altele, că ar fi Ținutul Mănăstirilor și nu degeaba, pentru că unele dintre cele mai cunoscute mănăstiri se află în această zonă a țării. N-aș ști să spun care este numărul lor exact, dar cu siguranță știu că Voroneț, Putna, Moldovița sau Sucevița sunt printre cele mai vizitate. Aș vrea însă să aduc în atenție o altă mănăstire, despre care nu mulți dintre cei care vizitează zona știu foarte multe lucruri: Mănăstirea Arbore, o ctitorie a unui boier ce purta același nume – Luca Arbore.

Situat în localitatea cu același nume, Arbore, sfântul lăcaș a fost ridicat în anul 1502 de către Luca Arbore, portar al Cetății Sucevei în perioada lui Ștefan cel Mare. Acesta a cumpărat moșia Solca, din care făcea parte și satul Arbore, și a început construcția unei curți boierești și a unei biserici. Construită din cărămidă și piatră, mănăstirea nu are turlă, însă prezintă un excelent echilibru al proporțiilor. Are plan dreptunghiular, iar unul dintre aspectele care atrage atenția este spațiul din spatele bisericii. Acesta a fost obținut datorită prelungirii zidurilor laterale care, unindu-se în partea superioară, oferă un spațiu semideschis despre care se spune că ar fi fost destinat clopotelor. Intrarea în biserică se realizează prin lateralul construcției, iar în interior se remarcă grosimea zidurilor. În pronaos se află mormântul ctitorului, care a fost ucis în anul 1523 din porunca lui Ștefăniță Vodă. Naosul este lărgit la nord și la sud prin două nișe în arc de cerc, săpate în pereții laterali, deasupra naosului se ridică o calotă semisferică, iar abisa altarului este semicirculară.

Pictură rară

Manastirea Arbore 3

În ceea ce privește pictura bisericii încă există multe discuții în ceea ce privește pictorii, însă trebuie menționat că păstrează iconografia stabilită în vremea lui Ștefan cel Mare. La fel ca întregul monument, pictura avea să aibă de suferit în anul 1538, atunci când în urma invaziei armatelor lui Soliman Magnificul fețele personajelor au fost distruse. Așa cum poate era de așteptat, în interiorul bisericii apar și două tablouri votive ale familiei Arbore. Este vorba despre portretele de boier și nu de voievod, iar pictorii au redat nu doar o reprezentare fidelă a trăsăturilor fizionomice, ci și a obiectelor vestimentare. Ei prezintă în detaliu costumele de boier: caftane din materiale bogate, lucrate cu fir de aur și argint, podoabe aur, perle și pietre prețioase, iar cămașa Iulianei, soția lui Luca Arbore, amintește iile care încă se mai poartă în Bucovina.

În ceea ce privește exteriorul bisericii se remarcă asemănarea cu alte sfinte lăcașe din zonă, atât în ceea ce privește culorile folosite, cât și tipologiile figurilor feminine sau scena banchetului din Legenda Sfântului Gheorghe.

În prezent, pictura a fost refăcută în mare parte, chiar și iconostasele, de fapt de-a lungul timpului au existat mai multe reparații, biserica fiind adesea în stare de degradare și chiar a stat în jur de 100 de ani fără acoperiș.

Puțini turiști

Manastirea Arbore 2

Am vizitat mănăstirea pentru prima oară acum 12 ani, timp în care mereu mă gândeam cât de frumoasă este, nu doar mănăstirea, ci și curtea. Mereu îmi aminteam că erau puțini turiști față de câți vizitau alte sfinte lăcașe mai mult promovate. În vara aceasta am mers din nou, la fel de puțini turiști erau în curte, iar în mănăstire era doamna Ileana, o localnică din zonă care voluntar se ocupă de bunăstarea construcției de mai mulți ani. „De la măturat și făcut curățenie, până la a sta de vorbă cu turiști, cei care vin că nu-s așa de mulți cum sunt la mănăstirile mari. Mă înțeleg cât de cât și cu străinii… asta fac“, a spus tanti Ileana. Tot de la ea am aflat că pe fiecare suport pe care este așezată o icoană sunt puse țesături specifice zonei donate de o altă localnică De fapt, în pronaos erau expuse și obiecte tradiționale, majoritatea țesute de localnice și respectând însemnele specifice zonei, pe care turiștii le pot achiziționa.

Am ieșit din mănăstire și am mai zăbovit puțin în curtea destul de bine întreținută, am privit spre turnul clopotniță, construit în anul 1867, impunător și el, spunându-mi că astfel de edificii trebuie mai mult susținute, chiar și de noi, vizitatorii, pentru că reprezintă o parte din trecutul nostru, sunt o comoară pe care ar trebui să o prețuim mai mult acum, când consumerismul ne preocupă zi de zi și parcă uităm de adevăratele valori.

Larissa SOFRON

Ferma de capre din Verești, județul Suceava

Radu Adrian Bejenariu este un tânăr de 38 de ani, născut în comuna Verești, județul Suceava. De câțiva ani s-a reîntors în comuna natală din Italia, unde a stat 10 ani și a lucrat într-un caseificio; acolo a învățat să facă specialități italiene precum mozzarella, ricotta, scamorza affumicato și formaggio con arome. Dorul de familie și de acasă l-au determinat pe acesta să investească la Verești într-o fermă de capre. Întreaga afacere l-a costat pe crescător cca12.000 de euro.

Mulți ani a furat meserie, apoi a revenit în locul natal…

Ferma Bejenariu este una de familie, în care cu mic cu mare produc produse bio și de calitate. Radu, stâlpul familiei, a învățat să facă specialități din lapte de capră peste hotare și a zis să aplice în comuna natală toate cele învățate, ne spune acesta. „Lucrând în Italia într-un caseificio, timp de aproximativ 10 ani am învățat să fac specialități, de exemplu mozzarella, ricotta, scamorza affumicato și formaggio con arome. Pasiunea pentru animale, în special capre, m-a determinat să încerc să fac ce am învățat în străinătate și să aplic în țara mea, în comuna mea natală. Într-o astfel de afacere am investit mult, în jur de 10.000-12.000 €, și, cu toate că am început doar cu 80 de capre, în prezent am ajuns la un efectiv de 250 capete“, ne mărturisește crescătorul.

ferma capre 2

Suceveanul spune că a fost nevoie de multă dragoste, grijă și răbdare pentru a ajunge în momentul de față. „În primul rând, caprelor noastre le oferim multă dragoste. Rasa lor este una mixtă amestecată cu Saanen. Acestora le oferim o cantitate de alimente suficiente pentru ca ele să-și mențină greutatea și cantitatea de lapte zi de zi. Caprelor femele în timpul gestației li se oferă o cantitate în plus de grăunțe pentru ca fătul să se dezvolte în condiții de sănătate bune. Acestea sunt mulse începând din luna aprilie-mai până în noiembrie, zilnic dimineața și seara. Producția de lapte este de aproximativ 200 litri/zi“, adaugă crescătorul sucevean.

Produsele fermei Bejenariu sunt apreciate de comunitate, mai ales că mulți sunt cei interesați, cu toate că își vând produsele direct de la fermă. „Noi facem următoarele produse zilnic: caș de capră (cu cheag de ied), urdă cu mărar și ceapă, brânză de capră cu ardei iute, brânză de capră cu măsline, brânză de capră cu nucă, brânză de capră cu nucă și miere, cașcaval simplu și afumat. Cu toate că din această afacere nu ai un câștig de milioane, îți permite să trăiești cât de cât în țara ta și să fii alături de familie“, încheie Radu Adrian Bejenariu, crescător de capre din județul Suceava.

Beatrice Alexandra MODIGA

Povestea trufelor sau „diamantul negru“ de la Brăiești

„Tanola-colecţia de mirodenii“ este marca sub care soţii Daniela şi Constantin Tanasă (foto) din satul sucevean Brăieşti produc trufe, legume şi fructe deshidratate. Împreună cu şase câini caută trufe în pădurile de la noi, după care le adaugă plus valoare prin prepararea şi împachetarea lor în condiţii deosebite, refuzând să le mai exporte în stare brută. De la ţăranii care îşi cultivă pământul cu responsabilitate şi respect, fără îngrăşăminte chimice şi fără tratamente care să altereze proprietăţile, achiziţionează fructe şi legume pe care, prin tehnologia de deshidratare, le oferă spre consum în cea mai proaspătă formă, indiferent de sezon.

trufele Constantin Tanasa

Două trufe, aurul din poveştile bunicului

Constantin Tanasă a descoperit trufele în urmă cu cinci ani, dintr-o întâmplare. Fiind căutător de metale din vremuri dacice şi medievale, a găsit când se plimba prin pădure cu detectorul de metale două gâlme care păreau a fi de pământ. Nu i-au fost semnalate de detector, dar i-au stârnit curiozitatea şi le-a luat acasă.

„Toată copilăria, bunicul meu mi-a povestit despre aurul pe care l-a văzut pe câmp şi mi-a spus să caut aur. Aşa m-am hotărât să-mi iau detector de metale şi, fiind prin pădurile din zonă, am găsit două trufe. Nu mi-au fost semnalate de detector. Neştiind ce sunt, le-am luat acasă, le-am studiat, m-am uitat pe Internet şi am văzut despre ce e vorba, am întrebat specialiştii și mi-au confirmat că sunt trufe. Cele două trufe s-au dovedit a fi aurul pe care îl căutam, un aur pentru gastronomia internaţională şi pentru sănătate, şi m-am gândit să valorific această oportunitate care, la noi, pe plan gastronomic, nu este prea dezvoltată, dar pe plan internaţional, în Italia, Spania, Franţa trufele sunt foarte căutate. Am investit 2.000 de euro în primii doi pui de căţei pentru căutarea trufelor. Soţia a spus că sunt nebun, sora la fel, mama m-a întrebat cum să dai 9.000 lei pe doi căţei? Numai fata mea a spus: «Lasă, tată, că o să îţi scoţi banii.» În primul an, neştiind locurile, pentru că şi aici sunt anumite locuri unde se fac trufele, mă rugam la Dumnezeu la rugă­ciunea de seară să îmi scot banii pe câini. Aşa am aflat în fiecare an de câte două-trei locuri şi la un moment dat ajungi să ştii unde sunt trufe. Am contractat zone de căutare şi cantităţi pentru recoltare, acum am şase câini, nu am mai cumpărat, eu îi dresez“, ne-a spus Constantin Tanasă.

Alternative gustoase şi trainice la produse procesate şi nesănătoase

După ce a găsit trufele în flora spontană, Constantin Tanasă s-a interesat cum se poate face legal această afacere, a licitat suprafeţe de pădure, şi-a înmulţit şi a dresat cei şase câini care să îl ajute la culegerea trufelor. În primii doi-trei ani a livrat trufele culese la parteneri italieni, iar de un an le dă plus valoare la Brăieşti, prin achiziţionarea unui dezhidrator la rece. Deshidratarea a fost dintotdeauna cea mai bună opțiune pentru conservarea naturală a alimentelor. În felul acesta se păstrează majoritatea enzimelor, a vitaminelor și a sărurilor minerale. Realizat la temperaturi scăzute, procesul asigură o calitate superioară pentru produsul final. Tehnologia folosită la Brăieşti se bazează pe un sistem de răcire sistematică a aerului. Acesta ventilează progresiv curenţii de aer şi garantează o deshidratare de până la 5-6% umiditate reziduală. Produsele se usucă repede, fără să fie alterate savoarea, culoarea și proprietățile.

„Împreună cu soţia culeg trufele, le aducem acasă, le spălăm, le feliem, le preparăm, le ambalăm. Am achiziţionat un dezhidrator la rece şi am descoperit din mers că putem prepara în mod natural legume şi fructe, fără pierderea calităţilor care le fac atât de necesare organismului.

În prezent ne pregătim să desfacem produsele noastre peste hotare, dar numai cu certificare BIO. Am făcut contract cu o firmă acreditată din Cluj pentru a emite Certificatul bio, au venit inspectorii şi s-au uitat pe terenurile de unde strângem trufe, cultivăm sau achiziţionăm legume şi fructe, au analizat modul de preparare şi în câteva săptămâni voi putea pune pe etichetele produselor noastre BIO.

trufele 10

Pentru trufe, fiind culese din flora spontană, cerinţele nu sunt foarte drastice, cea mai importantă condiție fiind ca pădurile din care se culeg să nu fie stropite în ultimii trei ani. A fost necesar să obţin documente care să arate că nu s-au aplicat tratamente de la cei de la care am contractat suprafeţele de pădure“, ne-a precizat Constantin Tanasă.

Simbioza dintre trufă şi arbore

Trufa sau „diamantul negru“ al pământului este o ciupercă subterană, comestibilă, clasa Ascomycete din familia Tuberaceae, genul Tuber, având o multitudine de beneficii terapeutice şi nutritive. Trufa neagră de vară (Tuber aestivum Vitt) a fost descrisă pentru prima dată în lume de micologul italian Carlo Vittadini (1800-1835), care i-a dat şi numele ştiinţific de Tuber Aestivum, nume care a rămas până în zilele noastre.

„Trufa este o ciupercă care trăieşte în simbioză cu un arbore. Este o ciupercă a arborelui care se formează pe rădăcinile acestora printr-un contact foarte subţire, ca firul de păr. Se formează ca un tubercul, de aici şi numele ciupercii Tuber aestivum. Gustul ciupercii depinde de arbore; la stejar are o aromă, un iz, la fag alt iz, la tei alt iz. Fiecare are alt gust, la fel ca şi mierea de albine. Cea de salcâm are un gust, cea de tei altul, iar cea din livezile de măr altul“, susţine Constantin Tanasă.

Trufa are o aromă puternică de mosc, ozon, nuci şi ciuperci, iar prin procesul de uscare la rece se obţine cea mai bună textură şi aromă naturală pentru trufa uscată. Astfel, trufa îşi păstrează intacte valorile nutriţionale, iar organoleptic şi structural este similară trufei proaspete.

Materia primă din păduri poate avea plus valoare în ţară

trufele 4

Aşa cum am aflat de la familia Tănase, trufele sunt foarte greu de cules; la comercializare, trufa neagră de vară, cea mai răspândită, ajunge la 30-35 euro kilogramul, iar la trufa neagră de iarnă, care apare din septembrie – octombrie, preţul urcă la 60-70 euro kg iarna.

„Asta la mâna noastră. În străinătate ajung la 300-400 euro kilogramul. Câştigul nu îl facem noi, îl fac cei care preiau marfa. Eu împreună cu soţia am început cu trufele ca un hobby şi, văzând că se poate câştiga şi un ban, l-am transformat într-o mică afacere. M-am gândit atunci că, decât să vând aceste minunate daruri ale pământului la preţuri impuse de ei, mai bine să încerc să prelucrez această materie valoroasă şi să o vând la raft ca produs finit. De ce să plece în Italia, italienii fiind cei mai buni la trufe, unde se prelucrează, se pune ştampilă de Italia şi apoi pleacă în Franţa sau Elveţia la un preţ şi de 10 ori mai mare, ele fiind Made in Romania? De ce să nu le prelucrăm, să le ambalăm şi să le dăm mai departe? Ce rost are ca toată materia primă să plece în afara ţării, când putem să dăm noi plus valoare, putem prepara, ambala şi să ducem produsul finit direct pe raft? Există această mare bogăţie a pădurii, de la bureţi la fructe de pădure, plante medicinale şi lemn, care pleacă toată afară, fără ca noi să reuşim să-i adăugăm o cât de mică plus valoare. Cu ocazia asta puteam da de lucru unor oameni care ar putea să lucreze aici în ţară alături de copiii şi familiile lor“, consideră Constantin Tanasă.

Mirodenii naturale procesate manufacturier

Din dorinţa de a da valoare roadelor pământului, familia Tănase a achiziţionat un uscător, în ideea de a exporta aceste trufe în stare deshidratată, însă costurile mari îi arătau în final venituri mici, aşa că a trebuit să privească în continuare spre alte moduri de folosinţă a lui.

„Deshidratorul l-am cumpărat din Italia, a costat 30.000 de euro. Cu el pot conserva trufa pentru a o vinde uscată, dar pot usca fructe sau legume, păstrându-le proprietăţile care le fac atât de dorite de consumatori. Am început să fac întâi mere uscate, cunoscute deja în zona noastră sub denumirea de cipsuri de mere, căpşuni şi kiwi, pe care le-am dat vecinilor să le guste şi care au fost foarte apreciate. M-am autorizat pentru o mică fabrică de conserve în care să pot produce de la legume şi fructe uscate la condimente. Fac totul manual, manufacturier, sper în reuşita unui proiect pentru tehnologizare, îmi trebuie utilaje ca să cresc producţia, dar este foarte greu. Mi s-au făcut analize la apă, a fost verificată organizarea fluxului tehnologic, pentru ca totul să fie în regulă în ceea ce înseamnă producţia şi îmbutelierea. Uscătorul folosit este deosebit faţă de cele clasice pentru că realizează o uscare prin intermediul aerului rece. Neexistând căldură pentru preparare, substanţele preţioase din produs nu sunt alterate, păstrând vitaminele care nu se dizolvă şi conţinutul de fructoză care nu este distrus, produsul menţinându-şi culoarea şi gustul. Producţia a fost diversificată în amestecuri de mirodenii, uleiuri cu trufe, mixuri de legume şi fructe deshidratate, fără a folosi compuşi chimici. Am realizat şi un mix de legume, unde prepar şi usuc separat rădăcinoase precum ţelină, morcov, pătrunjel, păstârnac, ceapă în amestec cu pătrunjel frunze şi alte legume. Producem usturoi simplu pulbere sau granulat, uscat la rece sau pulbere de sfeclă roşie, un amestec de condimente pentru sosuri, o pulbere de ardei, toate uscate la rece. Fiind uscată la rece se deshidratează, se elimină apa şi în contact cu atmosfera pulberea de ardei gras se întăreşte, aducând umiditate absorbită din aer. M-am interesat la specialişti cum să fac să fie la fel ca produsele paprika clasice, din comerţ, şi mi-au spus că trebuie să adaug E-uri şi sare. Când am auzit am preferat să îl las aşa, natural, fără niciun fel de conservant. Oricine poate face orice analiză şi tot ce scrie pe etichetă asta este.

Şi produsele pe bază de trufe sunt foarte căutate, având o mulţime de beneficii terapeutice şi nutritive. Acestea se găsesc preparate prin uscare în pungi speciale şi borcane cu Trufe Negre sau conser­vate în ulei de măsline de cea mai bună calitate. Aşa a început afacerea şi aşa am început să învăţăm şi noi lumea să mânânce sănătos. Încerc să intru pe piaţă, dar este foarte greu“, este concluzia lui Constantin Tanasă.

Silviu BUCULEI

În judeţul Suceava, ploile de lungă durată afectează culturile agricole

În judeţul Suceava, campania agricolă de primăvară din acest an a fost una cu totul aparte. La porumb, însămânţările s-au făcut până la începutul lunii iunie, soia şi floarea-soarelui nu au fost semănate la timp, iar grâul a rămas neerbicidat din cauza temperaturilor scăzute şi a precipitaţiilor abundente şi de lungă durată. Tot din cauza ploilor sunt probleme în legumicultură şi în zootehnie.

După o desprimăvărare destul de timpurie, agricultorii suceveni şi-au programat să finalizeze campania de primăvară imediat după sărbătorile pascale. Din cauza temperaturilor scăzute, mai ales pe timpul nopţii, şi a precipitaţiilor abundente care au căzut în momentul în care erau programate lucrările de înfiinţare a culturilor de primăvară, respectiv semănarea florii-soarelui, a porumbului şi soiei, culturi care au nevoie de căldură, s-au înregistrat întârzieri de cel puţin două săptămâni la semănat. Agricultorii sunt optimişti pentru că umiditatea din sol a ajuns la un nivel optim, iar, în condiţiile în care vor fi temperaturile prognozate, porumbul are timpul necesar pentru a ajunge la maturitate.

Cadru propice pentru înmulţirea bolilor

„Precipitaţiile abundente şi de lungă durată, precum şi nopţile reci din această primăvară au creat probleme atât la înfiinţarea culturilor de primăvară, cât la întreţinerea acestora ca urmare a precipitaţiilor care deocamdată nu vor să se oprească. Până la urmă campania de însămânţări s-a finalizat, dar este foarte greu de întreţinut culturile. Nu se poate intra în câmp şi în aceste condiţii sunt situaţii în care la cerealele de toamnă nu s-a putut erbicida. Bine ar fi dacă cei care lucrează suprafeţe mari, dar şi micii agricultori ar putea să facă măcar tratamentele contra bolilor pentru că avem condiţii foarte bune pentru manifestarea acestora întrucât precipitaţiile au fost destul de multe, temperaturile sunt ridicate, iar pentru apariţia şi înmulţirea bolilor este un cadru propice.

Recomandarea noastră, a celor care suntem alături de cei care trudesc în agricultură, ar fi ca orice moment prielnic să fie folosit la maximum, să fie pregătiţi şi, atunci când timpul permite şi există posibilitatea, să se intre pe teren. Acesta este cel mai important lucru la această dată, să se facă lucrările de întreţinere, fie cele de erbicidare, fie cele de combatere a bolilor sau dăunătorilor. Şi la culturile prăşitoare, porumb, floarea-soarelui, sunt întârzieri, trebuie intrat cu mijloacele mecanizate, efectuate lucrările şi combătute buruienile“, subliniază Haralampie Duţu, directorul executiv al Direcţiei Judeţene pentru Agricultură.

Cu toate acestea, lanurile de păioase arată bine, inclusiv cele semănate în primăvară, specialiştii fiind optimişti şi speră că, dacă nu va fi grindină, vijelii şi ploile îndelungate vor fi mai rare, în cea de-a doua jumătate a lunii iulie se va putea intra la recoltat, producţia anunţându-se bună.

Pentru al doilea an consecutiv, cartofii sunt ameninţaţi de mană

Dacă în domeniul vegetal agricultorii sunt cât de cât optimişti, nu acelaşi lucru se poate spune despre marii cultivatori de cartofi, unde viitoarea producţie s-ar putea să aibă de suferit atât din punctul de vedere al cantităţii, cât mai ales al calităţii. Vara lui 2018 a fost una cu ploi masive şi culturile au fost afectate pe suprafeţe mari de mană pentru că nu au existat condiţiile necesare efectuării tratamentelor de combatere şi boala a ajuns la tuberculi. În primăvară, o parte din producătorii de cartofi s-au bazat pe sămânţa din cultura proprie, dar atunci când au vrut să o folosească la înfiinţarea culturii au constatat că nu este bună şi fie au diminuat suprafeţele cultivate, fie au apelat la sămânţă din import, care a dus la creşterea costurilor.

„Şi în acest an o problemă va fi la cultura cartofului pentru că sunt condiţii foarte bune pentru apariţia şi dezvoltarea manei. Dacă nici pentru mană nu se vor putea face tratamentele la timp, lucrurile se complică“, a precizat ing. Haralampie Duţu.

Suprafaţa cultivată cu cartofi este de 18.627 ha, cu 300 ha mai mică faţă de anul trecut şi cu 1.500 ha mai puţin faţă de 2017, chiar dacă în această primăvară, în judeţul Suceava, un kilogram de cartofi s-a vândut cu 3-4 lei.

Vremea capricioasă afectează zootehnia

Cu necazuri se confruntă şi cei care se ocupă de zootehnie.

„În zootehnie suntem în faza în care trebuia făcută prima coasă la culturile pentru nutreţ şi mă refer aici la suprafeţele cu leguminoase furajere cum ar fi trifoi şi lucernă, precum şi la gramineele care au ajuns în faza în care se pot cosi. Nici în zona pajiştilor nu sunt condiţii pentru a face fân la această dată. Nu suntem din categoria plângăreţilor, dar acesta este adevărul: este foarte greu să faci lucrările care se impun la acest moment ca urmare a condiţiilor pe care le avem din cauza precipitaţiilor“, a conchis ing. Haralampie Duţu.

Silviu Buculei

Direcţia Silvică Suceava - peste 1.600 ha de terenuri forestiere regenerate şi împădurite

Direcţia Silvică Suceava şi-a propus pentru această primăvară lucrări de împăduriri şi regenerarea pădurilor în fond forestier de stat, în fond forestier privat administrat cu contracte şi în fond forestier ce aparţine persoanelor fizice cu contracte de servicii silvice. Suprafaţa vizată este de 1.670 ha, din care 800 ha regenerări naturale şi 870 ha împăduriri în fond forestier. Concomitent cu lucrările la regenerări se vor efectua lucrări de completări curente pe 159 ha.

În România, Luna plantării arborilor datează din anul 1936

Luna plantării arborilor este unul dintre cele mai importante evenimente silvice şi ecologice care se desfăşoară în fiecare an în judeţul Suceava, sub coordonarea Direcţiei Silvice, fiind o modalitate de sensibilizare a cetăţenilor şi a factorilor decizionali cu privire la importanţa pădurilor şi a rolului lor esenţial în menţinerea echilibrului ecologic. Luna plantării arborilor îşi are începuturile în SUA, în anul 1872, când s-a organizat sărbătoarea sădirii arborilor. În România, Luna plantarii arborilor este marcată din anul 1936, la iniţiativa profesorului universitar Marin Drăcea, de la Facultatea de silvicultură a Universităţii Politehnice Bucureşti, întemeietorul şi timp de 15 ani directorul Institutului de Cercetări Forestiere şi promotorul introducerii în ţara noastră a silvotehnicii moderne. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, acţiunea a fost întreruptă, fiind reluată în 1964 sub denumirea de Luna Pădurii. Din anul 2008, odată cu reeditarea noului Cod Silvic – Legea nr. 46/2008, se revine la vechea denumire, respectiv Luna plantării arborilor, sub care se desfăşoară şi în prezent activităţile la care participă membrii comunităţilor rurale şi urbane, personalul silvic, elevi, studenţi.

Acţiunile şi manifestările care au loc în judeţul Suceava, organizate de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva prin Direcţia Silvică Suceava în parteneriat cu societatea civilă, în cadrul Lunii plantării arborilor, au ca scop să reamintească şi să sensibilizeze oamenii şi factorii de decizie despre rolul pădurii, despre importanţa menţinerii echilibrului ecologic al mediului. În cadrul acestor acţiuni se desfăşoară evenimente ca: plantări de puieţi forestieri în şantiere de împăduriri din fond forestier şi din afara acestuia, conferinţe pe teme ecologice, expoziţii pe teme specifice pădurii, concursuri profesionale, sponsorizări cu material forestier pentru plantat.

O componentă importantă a activităţii de regenerare a pădurilor o reprezintă susţinerea din punct de vedere tehnic şi logistic, prin sponsorizări cu material forestier pentru plantat, a acţiunilor promovate de societatea civilă, pentru dezvoltarea conştiinţei apărării, conservării şi dezvoltării pădurii, a respectului pentru pădure.

Temperaturile scăzute au prelungit Luna pădurilor

„Luna pădurii este în toi în judeţul Suceava. Am început în zona colinară, Dolhasca, Gura Humorului, Pătrăuţi Adâncata, ocoale aflate la altitudine mai joasă, pentru că în zona de munte, cum ar fi la Cârlibaba, abia se deszăpezesc drumurile pentru acces la şantierele de împăduriri.

În momentul de faţă suntem la jumătatea programului propus pentru anul 2019. Din aproape 900 ha de teren pe care trebuie să îl împădurim, avem în jur de 500 ha plantate. Avem şi câteva hectare în terenul forestier al persoanelor fizice, unde avem un program de 180 ha de împăduriri; acolo se merge mai lent pentru că majoritatea proprietarilor sunt în zona de munte. Avem împădurite 25 ha în zona colinară, dar sunt sigur că le vom termina dacă va permite timpul. La Suceava temperaturile sunt foarte scăzute, iar în unele zone, deşi este trecut de 15 aprilie, există încă îngheţ la sol, ceea ce nu ne permite să scoatem puieţii din pepiniere, existând şi un pericol pentru cei pe care îi plantăm. Avem şi operaţiuni de completări, de ajutorare a regenerării naturale pe 800 ha.

În campania de împădurire din acest an vom folosi 5,6 milioane de puieţi forestieri, din care peste 80% sunt din specia molid şi brad, celelalte fiind foioase. Avem întregul necesar de puieţi asigurat, existând şi un excedent pe care putem să îl vindem persoanelor fizice sau juridice interesate. Sunt stabilite tarifele şi îi putem ajuta şi pe ei să îşi facă împăduririle“, ne-a spus inginerul silvic George Celsie, purtător de cuvânt al Direcţiei Silvice Suceava.

Tot de la inginerul silvic George Celsie am aflat că persoanele juridice care au păduri şi contracte de administrare cu Direcţia Silvică, contractul de administrare presupune inclusiv împădurire. Persoanele fizice care nu au contract de administrare, după lege, obligatoriu trebuie să aibă contract de pază, acestea refăcându-şi pădurile prin Garda Forestieră, instituţie la care îşi depun documentaţia şi după ce se aprobă se plantează prin forţe proprii.

Puieţi pentru populaţie la preţuri avantajoase

Materialul săditor necesar (puieţi, butaşi, seminţe forestiere) pentru Direcţia Silvică Suceava este asigurat în totalitate din surse proprii. Până în prezent s-au executat lucrările de butăşiri şi sunt în curs de a fi executate semănături în solarii, semănături în câmp și repicaje. Suprafeţele pe care se vor amplasa culturile în această primăvară au fost cultivate cu plante amelioratoare în anul 2018, s-au erbicidat şi s-au arat din toamnă, astfel încât există premisele unei bune reuşite a culturilor.

Excedentul de puieţi disponibili din speciile pin silvestru, frasin, plop pot fi livraţi contra cost, la preţuri avantajoase. Totodată, Direcţia Silvică Suceava pune la dispoziţie contra cost, prin Pepiniera Silvică Salcea, pentru cei interesaţi, puieţi din specii ornamentale dintr-o gamă variată de specii pentru amenajarea spaţiilor verzi. Din speciile de răşinoase, talie mică şi mijlocie, se pot livra contra cost puieţi de tuia, ienupăr, brad alb şi argintiu, molid canadian, pin negru. Din speciile răşinoase, talie mare, pepiniera salcea are disponibili puieţi de chiparos de California, chiparos japonez, ienupăr de Virginia, molid Canadian, molid înţepător, pin de munte, tuia de Canada, iar din gama foioase – arbuşti, cei interesaţi găsesc dracilă japoneză, liliacul de vară, gutuiul japonez, cornul, lemnul câinesc, iasomie, bulgăraş. Din cele câteva mii de specii puse la dispoziţie de cea mai mare pepinieră a Direcţiei Silvice Suceava sunt şi cele de foioase arbori şi arbuşti talie mare, cum ar fi arţarul roşu, casta­nul porcesc, mesteacănul, carpenul, cornul, salcia mirositoare, frasinul globular, cătina albă, magnolia, mărul roşu ornamental, dudul plângător, platanul, cireşul păsăresc, mălinul, părul plângător, stejarul roşu american, rozmarinul, salcia japoneză, scoruşul, cununa miresei, teiul pucios, ulmul plângător, călinul. Tot pentru grădini sunt disponibili puieţi ornamentali de plante agăţătoare, plante perene, arbuşti fructiferi (zmeur, mur, goji, alun, afin, aronia), dar şi gazon tip fin sau tip sport. 

Pentru persoanele fizice şi juridice interesate de amenajarea unor spaţii verzi, Pepiniera Silvică Salcea oferă consultaţii de specialitate, iar informaţii suplimentare privind dimensiunile puieţilor ornamentali şi prețurile de livrare a acestora pot fi obţinute la Pepiniera Silvică Salcea, tel. 0230/529321 sau 0751/164370.

Silviu Buculei

În judeţul Suceava nu s-a vânat nici jumătate din porcii mistreţi din cota stabilită

Efectivele de porci mistreţi de pe raza judeţului Suceava sunt cu mult peste optim. Săptămânal se monitorizează numărul acestora în contextul gripei porcine africane. În judeţul vecin, Botoşani, unde a fost depistat un caz de pestă porcină africană la un porc mistreţ, există un număr mare de porci mistreţi, dar nu au mai fost depistate alte cazuri.

Fermierii din judeţul Suceava au noi motive de îngrijorare, cerealele semănate în toamnă (în special grâu, dar şi secara, triticale, orz, orzoaică) fiind ameninţate de invazia de porci mistreţi după topirea zăpezilor. Aceeaşi ameninţare există şi pentru culturile care urmează a fi însămânţate în primăvară, cei mai afectaţi fiind în special agricultorii din zona colinară şi cei ale căror culturi sunt situate în apropierea pădurilor sau mlaştinilor şi râurilor unde mistreţii se adăpostesc. Fermierii spun că mistreţii ajung în fiecare an în culturile agricole, problema fiind privită din două perspective: să dai mai multă hrană, şi atunci creşte sporul natural, se înmulţesc necontrolat, dar nu mai ajung în gospodăriile oamenilor unde fac stricăciuni; a doua este să nu dai hrană şi atunci vin în culturile agricole.

Pentru judeţul Suceava, cota de porci mistreţi la care vânătoarea este permisă în perioada de vânătoare 15 mai 2018 - 14 mai 2019, aprobată prin Ordinul ministrului apelor şi pădurilor nr. 540/2018, a fost de 1.020 exemplare, iar prin OM nr. 827/2018 numărul de mistreţi care pot fi recoltaţi a crescut cu încă 623 de exemplare din cota de intervenţie. Din cota totală pentru judeţul Suceava de 1.645 exemplare, au fost recoltate până la începutul lunii februarie 799 de exemplare. Cota aprobată la nivelul județului Botoşani a fost de 873 de exemplare, la care se adaugă 521 de exemplare din cota intervenţie. Din cota totală de 1.394 de exemplare alocată judeţului Botoşani au fost recoltaţi 788 de mistreţi.

Este nevoie de echilibru...

Conform şefului Gărzii Forestiere Suceava, Mihai Găşpărel, efectivele de porci mistreţi sunt peste optim. „Este nevoie de echilibru în măsurile de gestionare a faunei. Garda Forestieră monitorizează permanent efectivele de mistreţi în sensul respectării de către gestionarii fondurilor de vânătoare a numărului optim şi a cotelor de recoltare aprobate. Săptămânal urmărim aceste evoluţii ale efectivelor. Acolo unde efectivele depăşesc optimul riscul este foarte mare ca porcii mistreţi să intre în culturile agricole sau din nefericire, în cazul apariţiei pestei porcine, aceasta să fie răspândită.

La ora actuală cred că toţi gestionarii de fonduri cinegetice de pe raza Gărzii Forestiere Suceava (judeţele Suceava, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Bacău) au fost informaţi şi sunt conştienţi de faptul că sunt obligaţi să realizeze acele cote de recoltă şi să respecte întru totul exigenţele planurilor de măsuri privind combaterea pestei porcine africane. Din fericire, până la această dată pe raza Gărzii Forestiere Suceava avem doar un singur focar de pestă porcină în judeţul Botoşani şi din datele preliminare este un caz izolat“, ne-a spus ing. Mihai Găşpărel, inspector şef al Gărzii Forestiere Suceava.

La tot ce s-a vânat în judeţul Botoşani, nu a mai fost depistat virusul pestei porcine africane (PPA), după diagnosticarea, în luna ianuarie, la un porc mistreţ găsit mort pe raza fondului de vânătoare 40 Suharau, în pădurea Alba, într-o zonă situată la aproximativ trei kilometri de limita de frontieră cu Ucraina.

Respectarea cotelor de recoltă

Sezonul de vânătoare de mistreţi este 1 iulie – 31 ianuarie, când se pot vâna atât mistreţi masculi, cât şi femele. Totuşi, Legea vânătorii (149/2015), arată că se pot vâna mistreţi masculi tot anul. Stabilirea numărului de exemplare care pot fi vânate se face în urma unei evaluări a efectivelor de vânat, o estimare a numărului de animale.

„Calcularea cotelor de recoltă pleacă de la o operaţiune de estimare. Este foarte posibil ca între estimare şi realitate să existe o diferenţă, care este foarte greu de cuantificat sau o poţi cuantifica doar în situaţia în care recoltezi integral ceea ce există pe acel fond de vânătoare.

Am cerut respectarea cotelor de recoltă şi am observat că în toate cazurile în care s-a respectat cota de recoltă evoluţia efectivelor pe care am urmărit-o de-a lungul anilor s-a menţinut în limite normale. Au fost şi situaţii în care s-a produs o migrare a vânatului de pe un fond de vânătoare pe altul şi atunci am cerut reaşezări de cotă în funcţie de aceste mişcări. Este o adaptare a gestionarului fondului de vânătoare la realitatea din teren.

Trebuie înţeles faptul că am încercat în toate cazurile diminuarea efectivelor la exigenţele şi planul de măsuri pe care îl impune combaterea pestei, respectiv la doi kilometri pătraţi să existe un singur exemplar de porc mistreţ. Este o situaţie echilibrată pentru că am încercat să monitorizăm, în toate cele cinci judeţe care intră în subordinea gărzii şi la toţi gestionarii de fonduri de vânătoare, evoluţiei acestei boli. Gestionarii sunt mult mai atenţi la ceea ce se întâmplă pe fondul lor de vânătoare pentru că sunt conştienţi că, în momentul în care ar apărea un focar de pestă porcină africană pe un fond de vânătoare, acesta ar avea efecte economice foarte mari şi pentru gestionarul fondului de vânătoare“, a precizat Mihai Găşpărel.

Silviu Buculei

Aproape 1.500 ha de pădure cu proprietari necunoscuţi, în pază la ocoalele silvice sucevene

În anul 2018, în judeţul Suceava au fost preluate în pază 758 ha de pădure deţinute de proprietari identificaţi. Pentru o suprafaţă de 1.428 ha pădure, în cazul căreia proprietarii nu mai pot fi identificaţi ori cu proprietari decedaţi şi dezbatere succesorală neefectuată, preluarea în pază s-a făcut în baza unor acte de constatare întocmite de ocoalele silvice.

O activitate cu impact major în gospodărirea durabilă a pădurilor este cea de asigurare a pazei pădurilor prin ocoale silvice. Această activitate are două componente, respectiv asigurarea serviciilor silvice pentru proprietarii de pădure identificaţi, precum şi preluarea în pază a pădurilor cu deţinători neidentificaţi. Pentru deţinătorii de pădure care nu au asigurate serviciile silvice prin contract s-au trimis notificări privind această obligaţie, iar în cazurile în care deţinătorii nu s-au conformat s-au întocmit 109 procese-verbale de constatare a contravenţiei, majoritatea cu avertisment, dându-se termene de conformare şi de revenire.

„În ceea ce priveşte preluarea în pază a suprafeţelor de fond forestier, la nivelul judeţului Suceava am reuşit să preluăm 10% din suprafaţa neadministrată, respectiv 1.450 ha. Această operaţiune este destul de dificilă pentru că implică cunoaşterea proprietarilor actuali de fond forestier, iar aceasta necesită eforturi deosebite. Este vorba de proprietăţile care au fost puse în posesie prin Legea nr. 18 din 1991 şi în care, de cele mai mult ori, proprietarul nu a urmărit menţinerea limitelor de proprietate și gospodărirea acelor păduri. La această dată suntem nevoiţi să le preluăm pentru a asigura paza şi pentru a nu permite executarea de tăieri ilegale pe aceste suprafeţe. Pentru realizarea acestui deziderat am avut o corespondenţă destul de intensă cu 63 de unităţi administrativ-teritoriale de pe raza judeţului Suceava pentru preluarea cu servicii silvice a suprafeţei totale de 12.776 ha, solicitând situaţia actuală a proprietăţilor şi informaţii suplimentare pentru că preluarea în pază trebuie să fie obligatoriu corelată cu datele referitoare la proprietar. Ea este permisă doar în situaţia când proprietarul a decedat şi nu s-a realizat dezbaterea succesorală sau nu este cunoscut la această dată proprietarul. Principiul de la care s-a plecat este cel de asigurare a suprafeţei pădurilor constantă. În plus, suprafeţele fără pază au constituit de regulă un debuşeu pentru tăierile ilegale. Câtă vreme se asigură acea pază şi statul şi-a asumat acest lucru, posibilitatea de a tăia ilegal este mult diminuată“, ne-a asigurat Mihai Găşpărel, şeful Gărzii Forestiere Suceava.

Sprijin pentru servicii silvice şi compensaţii

Cu 437.903 ha, judeţul Suceava are cea mai mare suprafaţă de fond forestier din ţară, reprezentând 6,8% din cel al ţării şi 51,2% din suprafaţa judeţului.

Conform Codului silvic, serviciile silvice trebuie obligatoriu asigurate pentru fondul forestier privat de maximum 30 ha, inclusiv pentru suprafeţele la care dreptul de proprietate nu este clarificat. În cazul în care proprietarii unor suprafeţe de pădure de sub 30 ha refuză încheierea contractelor de servicii silvice, pădurea respectivă va fi predată de către Garda Forestieră în pază unui ocol silvic autorizat, prin control silvic de fond.

„S-a acordat atenţie analizei documentaţiei privind acordarea sprijinului pentru servicii silvice, în special pentru pază, prin aplicarea Hotărârii de Guvern nr. 864 din 2016. În acest sens au fost verificate 1.622 de solicitări şi a fost alocată de la buget o sumă de 84.000 lei pentru servicii de pază. De asemenea, s-au acordat compensaţii pentru funcţiile de protecţie, cum este cazul proprietarilor care deţin suprafeţe de fond forestier situate în zone de protecţie şi de pe care nu poate recolta masă lemnoasă. În acest caz vorbim de 24 de solicitări aferente unei suprafeţe de 578 ha şi care au beneficiat de sume compensatorii în valoare de 196.000 lei. Consider că prin aceste măsuri statul încearcă şi îşi arată dispoziţia în a sprijini proprietarii de păduri pentru a le proteja şi pentru a asigura o gestionare durabilă a fondului forestier. În ceea ce priveşte împădurirea terenurilor forestiere, în judeţul Suceava, în cursul anului 2018, au fost aprobate 280  de devize pentru împădurire, realizându-se împădurirea unei suprafeţe de 325 de hectare suprafeţe din fond forestier proprietate privată“, ne-a precizat Mihai Găşpărel (foto).

Prevenirea tăierilor ilegale

Paza pădurilor, intensificarea controalelor, prevederile legislative care au sporit numărul şi valoarea sancţiunilor, implicarea societăţii civile în procesul de semnalare şi creşterea rolului instituţiilor statului în procesul de constatare şi sancţionarea au dus la scăderea numărului de cazuri de tăieri ilegale şi a numărului de infracţiuni la regimul silvic. Potrivit lui Mihai Găşpărel, şeful Gărzii Forestiere Suceava, în ceea ce priveşte activitatea de control, în anul 2018 Garda Forestieră Suceava a efectuat 2.800 de acţiuni de control pe raza celor cinci judeţe din subordine (Suceava, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Bacău), care s-au soldat cu 1.067 de contravenţii, ceea ce înseamnă că la mai puţin de trei controale s-a aplicat o contravenţie.

„Valoarea amenzilor aplicate se ridică la 2.800.000 lei, iar volumul de lemn confiscat este semnificativ, 13.000 m.c. În ceea ce priveşte volumul arborilor tăiaţi ilegal, acesta totalizează 4.900 m.c. Dacă ar fi să facem o corelaţie, şi cred că este relevantă, volumul confiscat este de 3 ori mai mare decât cel tăiat ilegal. O parte  din acest lucru se datorează faptului că nu ai posibilitatea pe parcursul unui an să identifici tot ceea ce s-a tăiat ilegal, iar o altă explicaţie este că au existat confiscări generate de necunoaşterea sau nerespectarea unor proceduri de diminuare a riscului care nu au fost respectate de către operatorii economici.

Valoarea prejudiciilor generate de tăierile ilegale a fost cuantificată la suma de 2.5000.000 lei, numărul sesizărilor penale este de 98, iar la nivelul Gărzii Suceava au fost înregistrate şi verificate 186 de petiţii. Pentru a avea o imagine mai clară asupra activităţii gărzii trebuie să precizez că avem un număr de 81 de posturi şi lucrăm cu 70 de angajaţi. Avem 11 posturi vacante şi acest lucru se simte în activitate, în special în judeţele Bacău şi Botoşani. Încercăm, dacă legea ne va permite, să facem concursuri pentru angajarea personalului“, ne-a spus Mihai Găşpărel.

Silviu Buculei

Comuna Cârlibaba, și pe harta turismului de iarnă

Comuna suceveană Cârlibaba a fost până nu de mult un loc preferat pentru turismul montan în sezonul primăvară – vară – toamnă, iar de la sfârşitul anului 2017 este tot mai căutată şi în timpul iernii. Amplasată într-un loc superb, cu multă zăpadă, între crestele munţilor împăduriţi cu brazi falnici, pârtia Măgura aşteaptă să fie descoperită de pasionaţii de sport.

Comuna Cârlibaba, situată pe drumul dintre Maramureş şi Bucovina, se întinde pe 27.400 ha, fiind cea mai mare unitate administrativ-teritorială din judeţul Suceava. Este încadrată de o serie de culmi ce depăşesc 1.600 m: Ţapul Mare, Muntele Măgurii, Muntele Căturii şi Stânişoara, fiind locul preferat pentru drumeţii, turism ecvestru sau ciclism montan. Este una dintre localităţile de pornire în drumeţie spre Parcul Naţional Munţii Rodnei, Rezervaţia geologică „Piatra Ţibăului“ şi Lacul glaciar „Lala“. Localitatea a devenit unicat în Bucovina pentru că are cel mai lung sezon de schi.

În anul 2004 aici s-a făcut o pârtie de schi, al treilea domeniu schiabil din judeţul Suceava, după Vatra Dornei şi Câmpulung Moldovenesc, satul aşezat de-a lungul  văii Bistriţei Aurii fiind foarte căutat pentru că doar aici şi la Vatra Dornei existau instalaţii de transport pe cablu. A urmat construcţia unei piste de sanie de nivel mondial, pe care, în anul 2012, s-a desfăşurat a treia ediţie a Naţionalelor de sanie pe piste naturale, dar care a avut o viaţă scurtă, la fel ca pârtia de schi.

Cârlibaba, una dintre alegerile împătimiţilor sporturilor de iarnă

partie carlibaba

După aproape 10 ani în care a lipsit din lista specifică sporturilor de iarnă, pârtia din Cârlibaba a reintrat, la sfârşitul anului 2017, în atenţia iubitorilor de schi. Gabriel Bujor, un împătimit al sporturilor de iarnă din Cârlibaba, a cumpărat pârtia din satul natul de la fostul proprietar şi a început să investească, astfel încât în sezonul 2017-2018 pârtia Măgura, cu o lungime de 1.100 metri şi o diferenţă de nivel de 207 m, a devenit funcţională. Teleschiul, cu o capacitate de 410 persoane pe oră, parcarea generoasă, de peste 400 de locuri, şi o pârtie pregătită zilnic cu ajutorul unui ratrack modern au fost punctele forte care au readus împătimiţii schiului aici. După un an de muncă şi investiţii, din această iarnă turiştii au la dispoziţie o pârtie impecabilă, cu zăpadă artificială realizată cu ajutorul tunurilor pentru zăpadă.

„Nu este greu să administrezi o asemenea investiţie dacă există un pic de pasiune, de plăcere pentru sportul acesta. În momentul de faţă pot spune că încercăm să facem un lucru cât se poate de bun şi când spun asta mă bazez pe feedback-ul din partea celor care vin aici – turişti, schiori, iubitori de munte. Semnalele sunt bune, dovadă că pârtia este plină.

Există un centru de închiriere echipament, vorbim de schiuri, clăpari, beţe. În momentul de faţă nu avem plăci de snowboard, dar în viitor sperăm să ne organizăm şi din acest punct de vedere. Vrem să ne dezvoltăm, planuri sunt foarte multe, dorim să montăm în zonă un telescaun pentru că spaţiul ne permite şi am spori un pic confortul schiorilor. În afară de asta sunt foarte multe de făcut“, ne-a spus Gabriel Bujor, administratorul pârtiei din Cârlibaba. Intenţia administratorului este să realizeze şi o instalaţie de nocturnă pe pârtie. Dacă va reuşi până la sfârşitul anului, în viitorul sezon se va putea schia până seara târziu.

Dragostea de schi a determinat o familie să amenajeze o pârtie

Gabriel Bujor a făcut schi de performanţă, clasându-se pe locul V la nivel naţional, iar soţia sa, Simona, a fost vicecampioană naţională la sanie pe pistă artificială. Împreună au urmat un liceu sportiv, apoi un club sportiv şi de aici a pornit dragostea pentru sporturile de iarnă, care a fost transmisă şi fiicei lor, Raluca.

„Fiind iubitori de schi, întotdeauna am avut sentimente ciudate când ştiam că trebuie să mergem în străinătate ca să schiem. Dragostea pentru acea pârtie care era în Cârlibaba ne-a determinat să luăm legătura cu proprietarul şi să ne implicăm. Cel mai puternic impuls l-am avut din partea fetei care a fost îndrăgostită de mic copil de această pârtie. Aici a învăţat să schieze şi de fiecare dată când auzea discuţii despre aceasta spunea că trebuie să facem ceva cu pârtia, trebuie să găsim pe cineva să facă ceva cu ea. Până la urmă am hotărât să fim noi cei care să investim aici. Fiica noastră, Raluca, a devenit omul de bază, se implică în educaţia schiorilor, în organizarea pârtiei şi în tot ceea ce ţine de pârtie. Asta înseamnă că această pârtie se va bucura de o viaţă lungă, având în vedere că urmaşii iubesc sporturile de iarnă şi se implică în modernizare“, ne-a asigurat Gabriel Bujor.

G carturile, primele pe o pârtie din România

La baza pârtiei a fost amenajat un mic „apress-ski“ bar, unde se pot bea vin fiert, ceai fierbinte sau o afinată bucovineană ori se pot servi gustări calde, toate pregătite de Simona. Tot acolo este şi un spaţiu de unde se pot închiria echipamente de schi.

„Am amenajat o cabană a schiorilor; este primul lucru la care ne-am gândit. Am vrut ca schiorii să poată servi o gustare sau băutură caldă, să aibă toalete curate, cu apă curentă. Când avem vreme frumoasă stăm la terasă, la soare, şi ne bucurăm de frumuseţile muntelui. Când ninge și este frig schiorii trebuie să se adăpostească aici. Pe viitor sperăm să ne dezvoltăm şi cu aceste servicii de alimentaţie publică“, ne-a spus Gabriel Bujor. Ca element de noutate, pentru prima oară pe o pârtie din România, la Cârlibaba găsim de la începutul lunii februarie noua generaţie de G carturi Wodl Downhill Cart. Sunt carturi pe schiuri, acţionate gravitaţional, fără propulsie, fără motoare, foarte comode şi plăcute şi care produc multă adrenalină la coborâre.

„Se urcă cu linia de teleschi şi, chiar dacă nu sunt schiori, cei care sunt pe G cart pot să se bucure de zăpadă prin alunecare fără schiuri. Această activitate în Austria şi Elveţia este o afacere foarte mare, ajungând la 20 de milioane de euro anual, dar în România este ceva nou. Încercăm să vedem care este impactul în ţara noastră şi, dacă au căutare, ne vom extinde şi pe acest segment“, ne-a spus Gabriel Bujor.

Familia este echipa care administrează pârtia

Raluca Bujor, monitor de schi atestat, este absolventă a Facultăţii de Istorie şi Filosofie, Universitatea Babeş-Bolyai, specializarea Studii de Securitate, în prezent continuând calificarea profesională prin studii juridice la Facultatea de Drept din cadrul aceleiaşi universităţi. Schiază de la vârsta de 5 ani, iar pârtia din Cârlibaba s-a născut şi din dorinţa ei de a practica sporturi de iarnă, iar în week-end şi în timpul vacanţelor este cel mai căutat monitor de schi. Raluca este pe pârtie de la ora 10,00 până la 17,00, dar de cele mai multe ori ajunge mai repede şi pleacă când îşi termină treaba. Este foarte îndrăgită de cei mici, care de la o vârstă fragedă vor să schieze.

„Îmi place foarte mult să schiez şi sunt foarte implicată în ceea ce fac. Sunt încântată să văd că toţi cei care lucrează cu mine schiază foarte bine. Sofia, un copil de 2 ani şi 8 luni, a fost o provocare pentru mine să o învăţ să schieze şi am reuşit după multe ore de muncă. A fost o satisfacţie enormă când am văzut că schiază singură. Îmi doresc mult să rămân acasă, să dezvoltăm această afacere, să fim sănătoşi şi să prosperăm aici. Atât timp cât suntem în familie, facem o muncă foarte bună împreună şi muncim toţi vor ieşi lucruri bune“, ne-a spus Raluca Bujor.

O pârtie de schi într-un sat înseamnă dezvoltarea localităţii

La Cârlibaba lucrurile s-au schimbat din 2017, după ce un investitor privat a decis să amenajeze o pârtie de schi. „O pârtie în mediul rural înseamnă dezvoltarea zonei. În primul rând când ai un asemenea obiectiv în localitate nu poate fi decât benefic pentru că atragi un număr mare de turişti, promovezi zona, localitatea, aduci venituri atât pentru localnici, care dezvoltă mici activităţi pe lângă pârtie, cât şi pentru buget, înseamnă investiţii pentru confortul turiştilor.

Pe viitor, odată cu dezvoltarea pârtiei, sper să apară trei – patru pensiuni sau poate chiar un hotel. Nu vreau să fiu modest, dar pârtia din Cârlibaba este una dintre cele mai frumoase pârtii din judeţul Suceava, este la cea mai mare altitudine, sosirea fiind la peste 1.100 metri. Cu sprijinul Ministerului Turismului vrem să realizăm o instalaţie de telescaun, iar în momentul în care tele­scaunul va fi funcţional vom avea una dintre cele mai lungi pârtii din Moldova, de 3.170 metri“, este de părere Gabriel  Danciu, primarul comunei Cârlibaba.

Silviu Buculei

  • Publicat în Turism

Cultură de „piaţă“ la Gura Humorului

Un spaţiu nou pe scena artei contemporane bucovinene, Piaţa agroalimentară din Gura Humorului îşi propune să dezvolte un program axat pe artişti plastici, atât humoreni cât şi din întreaga ţară, cuprinzând expoziţii ale unor nume importante din arta românească a ultimilor 50 de ani.

2.500 mp...

Piaţa, în suprafaţă de 2.500 mp, a fost modernizată în anul 2018 din banii bugetului local pentru a oferi condiţii optime de igienă şi calitate pentru comercializarea produselor alimentare şi nealimentare. Rapid a devenit un loc unic în România, plin de oameni, cumpărători şi vânzători, curioşi şi iubitori de literatură şi arte plastice, un spaţiu dedicat diversităţii mediilor de exprimare, cu o expoziţie permanentă, un fel de simeză, devenind şi locul unde se vor vinde cărţi, tablouri, legume, carne, produse apicole, ouă, murături sau fructe.

„Să nu se mire nimeni când în Piaţa Centrală a oraşului Gura Humorului turişti care vor veni la Voroneţ vor cumpăra cărţi, tablouri, fructe, vinuri, dulceţuri, ciuperci, fructe de pădure, legume, carne, în fine, o bucată zdravănă de Bucovină“, este mesajul celor care administrează Piaţa Agroalimentară Gura Humorului.

Pol al artei contemporane în Bucovina

După inaugurarea pieţei, pe 21 decembrie 2018, au avut loc deja două evenimente, lansarea cărţii „EmoTicoane“, de Sorin Poclitaru, şi vernisajul expoziţiei de pictură „Artist 2018“, semnată de Radu Bercea. De la începutul lunii martie, humorenii care vor ajunge la Piaţă vor putea admira lucrările pictorului rădăuţean Ioan Bodnar. Beneficiind de un spaţiu stabil, Galeriile de artă de la Piaţa Agroalimentară adoptă o altă abordare de a aduce arta şi artiştii mai aproape de cetăţenii urbei, punând accentul pe promovarea artiştilor plastici şi a scriitorilor contemporani prin expoziţii, lansări de carte şi prin proiecte interdisciplinare experimentale de pictură, sculptură, inclusiv expoziţii de grup.

Într-un oraş în care există muzeu şi un centru cultural modern, cum puţine localităţi din ţară au, Primăria Gura Humorului, în parteneriat cu un om drag locului, Radu Bercea, artistul plastic cu cea mai intensă activitate expoziţională din arealul bucovinean, a pus la cale o surpriză pentru cei care vin la piaţă.

„Avem muzeu, avem Centru Cultural cu săli de expoziţii şi de spectacole, dar nu toţi oamenii ajung acolo. Domnul primar Marius Ursaciuc a convenit împreună cu mine să deschidem la piaţă Galeria «Artis». Este un proiect destul de interesant pentru mine pentru că nu am mai auzit până acum să se facă într-o piaţă o galerie de artă. Dacă publicul nu are timp să frecventeze o galerie de artă venim noi la el. Pe lângă spaţiul dedicat activităţilor specifice din piaţă, unde fiecare tablou este dedicat unui aspect din piaţă, fiind expuse tablouri cu plante, flori, legume, fructe, animale, chipuri de comercianţi, sunt alte două spaţii foarte generoase pe culoarele care duc la magazine şi în zona administrativă, unde ne-am propus expoziţii de grafică, tablouri cu peisaje, arhitectură urbană, flori, portrete, acuarelă etc. Aici traficul este foarte mare datorită oamenilor care privesc spre tablourile expuse şi în mai puţin de o lună piaţa a devenit un loc cunoscut nu numai de humoreni, ci și de turiştii dornici de confesiuni cromatice într-un loc atipic la prima vedere pentru aşa ceva. În curând își vor expune creaţia aici şi alţi artişti din judeţ, dar şi din afara acestuia. Poţi veni la piaţă nu numai să faci cumpărături, ci o poţi vizita doar pentru a privi aceste lucrări“, ne-a spus maestrul Radu Bercea.

Fiecare artist care expune la piaţă donează o lucrare Primăriei oraşului Gura Humorului, astfel încât peste câţiva ani vom avea Pinacoteca de la Piaţă, cu lucrări ale artiştilor plastici consacraţi, dar şi ale celor care se află la primele expoziţii personale sau de grup.

Artistul care demonstrează că pasiunea nu moare

Devenit un reper al artei din Bucovina şi un punct de sprijin al acestor tărâmuri culturale, artistul Radu Bercea a prezentat pe simezele Pieţei Agroalimentare din Gura Humorului, în cadrul expoziţiei de pictură „Artist 2018“, o adevărată colecţie de artă care cuprinde 70 de lucrări de acuarelă, pastel ori culori de ulei, grafică, portrete ale unor personaje desprinse în mare parte din lumea reală sau care s-au dovedit a fi „Vrednici de Bucovina“, pictură pe pânză.

„Pictura pentru mine este o latură a vieţii mele. Prin pictură eu de multe ori mă detaşez, uit de necazuri, de suferinţă“, susţine maestrul Radu Bercea.

Pictorul şi graficianul Radu Bercea, un om cu un destin aparte, este cunoscut prin cele peste 200 de expoziţii, realizate de-a lungul timpului în ţară ori peste hotare, în Ucraina, Ţările Baltice, Franţa şi exotica Brazilie, acolo unde primăria oraşului Rio Negro i-a acordat pe merit titlul de cetăţean de onoare, şi, nu în ultimul rând, prin imaginile plastice ale infernului trăit în perioada de detenţie politică, în cărţi precum „Imagini din gulagul românesc“, „Memoria retinei gulagului românesc“, „Deportaţii“ ori „Mărturii din Infern“. Mai este cetăţean de onoare în Port Marly – Franţa, în Ostriţa, regiunea Cernăuţi, şi Gura Humorului.

Martir al neamului

Radu Bercea este şi un martir al neamului românesc, care a trecut prin gulagul românesc, iar ceea ce a trăit spune şi altora, dar nu prin cuvinte, ci prin imagini pictate, prin desen, printr-o expoziţie itinerantă, „Memoria retinei gulagului românesc“, care a poposit în numeroase oraşe din România, dar şi peste hotare.

Pe 30 aprilie 1959, când era elev în anul trei la Arte Plastice, la Şcoala de Pictură şi Arte Decorative „Octav Băncilă“ din Iaşi, a fost arestat de către organele de securitate în urma unui comentariu la adresa Partidului Comunist pe care l-a făcut în timpul unei discuţii cu colegii săi. Tribunalul Militar Iaşi l-a condamnat pe elevul Radu Bercea la 20 de ani de muncă silnică şi zece ani de degradare civică, motivele fiind „discuţii duşmănoase la adresa regimului din RPR, elogii la modul de viaţă din statele capitaliste, ponegrirea condiţiilor de viaţă din ţara noastră create de PRM şi Guvern“. A trecut prin lagărele din Balta Brăilei, unde i-a cunoscut pe scriitorul Alexandru Ivasiuc, academicianul Alexandru Zub, scriitorul Alexandru Paleologu, în final fiind închis în Bacul Gironde, care avea arborat steagul francez, iar vapoarele care treceau pe Dunăre nu ştiau că acolo este o închisoare.

Silviu BUCULEI

  • Publicat în Sate

După cazurile confirmate în judeţele Botoşani şi Bistriţa-Năsăud, în judeţul Suceava s-au intensificat măsurile pentru prevenirea pestei porcine

După ce prezenţa virusului pestei porcine africane (PPA) a fost confirmată la porci mistreţi din două fonduri de vânătoare din judeţele Botoşani şi Bistriţa-Năsăud, autorităţile sucevene au intensificat, începând cu data de 20 ianuarie, măsurile pentru combaterea pestei porcine africane (PPA) prin organizarea de controale mixte ce vizează transportul de animale. În Vama Siret se menţin în continuare măsurile de prevenire şi combatere a bolii luate anterior şi se efectuează filtre şi dezinfecţii iar pe Drumurile naţionale DN 17 şi DN 18, care asigură legătura dintre nordul Moldovei şi Ardeal există filtre rutiere în care sunt verificate transportul de animale.

Conform medicului veterinar Dănuţ Corneanu, directorul executiv al Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) Suceava, virusul pestei porcine africane a fost diagnosticat la un porc mistreţ găsit mort pe raza fondului de vânătoare 40 Suharău din judeţul Botoşani, într-o zonă aflată la aproximativ 3 km de linia de frontieră cu Ucraina. Suspiciunea de pestă porcină africană în acest caz a fost emisă în data de 19 ianuarie, în urma efectuării analizelor specifice la Laboratorul Sanitar Veterinar şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava, iar, potrivit procedurii, probele au fost transmise Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală, care a confirmat suspiciunea de PPA a doua zi.

La Laboratorul Sanitar Veterinar şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava au mai fost transmise, în două tranşe, 27 carcase de porc mistreţ din zona de protecţie şi supraveghere din apropierea focarului de boală din Fondul de Vânătoare Suharau, rezultatele fiind negative. Conform ANSVSA, atât în Fondul de Vânătoare Suharău din judeţul Botoşani, cât şi  în Fondul de Vânătoare Aghireş din judeţul Bistriţa-Năsăud, serviciile veterinare au intervenit pentru acţiuni de dezinfecţie şi protecţie a zonelor afectate, iar carcasele de porci mistreţi au fost distruse prin incinerare, anchetele epidemiologice fiind în curs de desfăşurare.

„Au fost stabilite măsuri, cum ar fi: vânarea mistreţilor din zona afectată prin metode de vânătoare care nu dislocă efectivul, respectiv prin pândă şi dibuire, reducerea efectivului de mistreţi în zonele cinegetice învecinate, neafectate de PPA, prin realizarea cotei de vânătoare şi a cotei suplimentare de intervenţie în funcţie de nivelul optim aprobat prin acte normative” menţionează ANSVSA.

Silviu BUCULEI

„Runc Mold“ din Moldoviţa vrea să rezolve problemele crescătorilor de animale

Cooperativa Agricolă „Runc Mold“ din Moldoviţa, judeţul Suceava, înfiinţată în 2016, a adresat recent rugămintea organismelor de decizie politică şi administrativă de la nivel naţional, inclusiv Ministerului Agriculturii, să studieze mai multe propuneri pentru emiterea unor acte normative, Hotărâri de Guvern şi Ordine de Ministru pentru materializarea prevederilor Legii Muntelui în beneficiul gospodăriilor ţărăneşti din zona montană.

Crescătorii de animale din zona montană duc o viaţă de subzistenţă

Preşedintele interimar al cooperativei, Alexandru Crăiuţ, un cunoscut crescător de animale din zonă, susţine că marea majoritate a crescătorilor de animale din zona montană duc o viaţă de subzistenţă. Domnia sa consideră că este necesar un program destinat gospodăriilor izolate, situate la altitudini înalte, unde locuitorii acestor zone duc o viaţă grea din cauza accesului dificil la acestea, constrângerilor naturale, iernilor lungi şi geroase, lipsei energiei electrice. Motivaţia unui astfel de program a plecat de la datele statistice ale INS care arată că în 1990 efectivul de taurine era de 5.321.000 capete, în 2005 de 2.935.533 capete, iar în 2017 de  2.012.284 capete, de la faptul că 40% din gospodăriile populaţiei deţin 1-2 capete vaci cu lapte, marea majoritate a acestora regăsindu-se în zonele montane, şi de la concluziile întrunirii miniştrilor Agriculturii din UE de la Luxemburg, în care s-a acreditat ideea reducerii bugetului pentru agricultură pentru următorul exerciţiu bugetar 2021-2027.

Piaţa, asocierea şi subvenţiile pot dezvolta zootehnia în zona montană

„Având în vedere prevederile Legii Muntelui nr. 197/2018 şi normele acesteia de implementare şi preluarea din ianuarie 2019 a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene de România, printre priorităţile principale va fi şi negocierea bugetului agriculturii pentru Exerciţiul bugetar 2021-2027; trebuie să se insiste pentru a nu se reduce subvenţiile, în special plăţile directe, sprijinul complementar şi înverzirea şi să se acorde prioritate gospodăriilor îndepărtate din zona de munte.

Deosebit de importante pentru dezvoltarea agriculturii din zonele montane care sunt vitregite de natură şi de alţi factori perturbători sunt: Piaţa – crearea unei pieţe de desfacere a produselor ce se obţin în gospodăriile ţărăneşti, sprijinită de autorităţile admi­nistrative teritoriale şi de structurile agricole de la nivel judeţean; Asocierea – specialişti din structurile agricole judeţene să fie repartizaţi pe localităţile montane mai îndepărtate de reşedinţa de judeţ pentru a explica avantajele asocierii, mai ales în cooperativele agricole sau grupurile de producători, asociaţiile având doar carac­ter de reprezentare. Numai în aceste condiţii micii fermieri vor putea valorifica la preţuri mai avantajoase carnea şi laptele, evitându-se intermediarii care păcălesc fermierii oferindu-le preţuri derizorii, care nu acoperă cheltuielile de producţie; Finanţarea – Acordarea de subvenţii pe cap de animal: bovină, ovină, caprină, diferenţiată în funcţie de zona izolată, la înălţimi de peste 600 m altitudine, unde condiţiile de muncă sunt mai grele, calitatea solului este mai săracă şi, evident, producţiile pe pajişti (fâneţe + păşuni) sunt mai scăzute“, a precizat Alexandru Crăiuţ.

Ajutoare de minimis pentru achiziţionarea de viţele din rase superioare

Pentru încurajarea creşterii vacilor de lapte, care în ultimii ani înregistrează un regres, fermierii din Moldoviţa consideră că trebuie acordat un ajutor de minimis pentru achiziţionarea de viţele din rasele ce se pretează zonei montane, cum ar fi: Pinzgau de Transilvania, Brună de Maramureş sau Bălţată românească. O alternativă la vaca de lapte din zona montană ar fi Angus, rasă care valorifică superior păşunea, nu este pretenţioasă, înregistrează repede spor în greutate, rezistă la temperaturi mai scăzute, iar oasele reprezintă doar 20-25% din greutatea animalului. Există desfacere la această categorie de bovină, dar preţul de achiziţionare a tineretului este foarte ridicat, fiind necesară acordarea unor ajutoare sub formă de subvenţii sau ajutor de minimis, din moment ce preţul de achiziţie pentru abatorizare este la fel pentru toate taurinele.

Micile fabrici de prelucrare a laptelui, o necesitate în zonele montane

„Pentru închiderea cercului şi pentru crearea de noi locuri de muncă în comunele din zonele montane este necesară, în localităţile cu număr mare de animale, acordarea de stimulente financiare de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Agriculturii pentru construirea de mici fabrici de prelucrare a laptelui la care să fie ataşat şi un punct de sacrificare de bovine, cu livrarea cărnii în carcasă. Pentru realizarea unei astfel de fabrici pe Submăsura 4.2 fondurile de la UE sunt de 50-70% din valoarea totală a proiectului, cofinanţarea de 30% neputând fi suportată de cei 30-50 de membri cooperatori, care nu dispun de surse financiare pentru realizarea unor astfel de obiective. Propunem asigurarea sumei ce reprezintă cofinanţarea din bugetul de stat sau printr-un credit garantat de guvern pe termen lung şi cu dobândă mică“, ne-a declarat Alexandru Crăiuţ.

Cursuri gratuite pentru cei care depun proiecte

Micii fermieri înscrişi în Cooperativa Agricolă „Runc Mold“ solicită ca AFIR să organizeze dezbateri la nivel judeţean privind procedurile şi condiţionalităţile din ghidu­ri la Submăsurile 6.1 – Instalarea tinerilor la sate şi 6.3 – Sprijin pentru micii fermieri. Pentru formarea profesională a celor ce depun proiecte la Submăsurile 6.1 şi 6.3 se doreşte ca prin Ordin de Ministru să fie organizate cursuri de scurtă durată, pe centre de comună, avându-se în vedere distanţele mari dintre comunele îndepărtate şi reşedinţele de judeţ. „Dorim să se elimine prevederea ca la depunerea proiectelor tinerii să aibă exploataţii pe numele lor doi ani, transferul exploataţiei să se facă la un notar public, reducându-se timpul de aşteptare, iar pentru demonstrarea folosirii unui grajd să se ia în considerare adeverinţele eliberate de primării“, a mai spus Alexandru Crăiuţ.

Valoarea zootehnică a bovinelor este dată de însămânţările artificiale

Şi în ceea ce priveşte rasele animalelor sunt mari probleme în zona montană din Suceava în urma desfiinţării centrelor de însămânţări artificiale.

crescatori animale Alexandru Craiut„Avem în unele localităţi un mozaic de rase, animale cu producţie scăzută. Până la modificarea Legii educaţiei şi existenţa unei programe şcolare specifice zonelor montane, pe lângă Liceul Tehnologic Dorna Candrenilor, Liceul Tehnologic «Ion Nistor» din Vicovu de Sus şi Grupul Şcolar «Vasile Cocea» Moldoviţa ar trebui să se organizeze cursuri de 1 an pentru formarea tehnicienilor, respectiv a operatorilor pentru însămânţări artificiale pentru absolvenţii de liceu. Materialul seminal de mare valoare zootehnică  ar trebui să fie subvenţionat timp de 1 până la 3 ani, iar sprijinul financiar pe cap de vacă (Programul 5-10 capete) să se acorde numai în condiţiile în care se face dovada scrisă că monta vacii s-a realizat prin operator autorizat.

Nu ne interesează doar numărul de vaci, ci în primul rând calitatea acestora, respectiv rasa de la care să se poată obţine produşi, viţei, precum şi cantităţi mai mari de lapte de bună calitate“, consideră Alexandru Crăiuţ.

Silviu BUCULEI

Dolheşti, o destinaţie inedită în turismul rural

O localnică din satul sucevean Dolheştii Mici, Mirela Maria Nechita, a înfiinţat Asociaţia de Promovare a Văii Şomuzului şi cu sprijinul primăriei comunei, al meşteşugarilor şi producătorilor locali aduce turiştii în acest loc minunat. Totul a început prin punerea în valoare a casei părinteşti, aflată într-o livadă superbă, sub poala pădurii. Mirela a restaurat casa părintească, conservând stilul arhitectonic specific acestei zone, transformând-o în casă de oaspeţi.

Vatra satului poate dezvolta turismul

De la Mirela Nechita, preşedintele respectivei asociaţii şi iniţiatoarea proiectului Turist în Dolheşti, am aflat că ideea de a dezvolta turismul pe Valea Şomuzului a pornit de la valorificarea caracteristicilor deosebit de favorabile pe care le oferă această zonă: vatra satului, populaţia rurală cu obiceiurile şi tradiţiile păstrate nealterate şi care valorifică resursele locale şi produsele naturale menite a satisface cerinţele ofertei turistice pentru persoanele care preferă vacanţa la ţară. „Am pregătit un popas în trecut: cunoaştem meserii tradiţionale, de odinioară, mergem împreună la atelierul fierarului şi al cojocarului, ne oprim şi la moara cu pietre, veche de 100 de ani acolo unde bobul de porumb e zdrobit lent păstrându-şi gustul şi savoarea, servim bucate alese în inima pădurii de mesteceni, fredonăm refrene de cântec şi voie bună alături de Ansamblul «Străjerii» din Dolheşti şi al lor «Hop aşa, tot aşa/ Nu te da, nu te lăsa» şi facem multe alte întâlniri pe care nu le poți uita. Vrem să facem din Dolheşti un loc inedit de destinaţie a turismului rural din România pentru că este comuna unde oamenii văd soluţii la orice problemă, unde se fac cele mai bune poale-n brâu, unde limba română este cea mai dulce şi unde se zâmbeşte în orice moment al zilei. Vei înnopta şi vei fi ospeţit cu mâncăruri dolheştene gătite chiar de oameni ai locului.

Eu văd în Dolheşti satul autentic moldovenesc, parte a unei Românii a interiorului, în care biserica este foarte importantă, în sânul celei mai consistente comunităţi creştine“, ne-a precizat Ciprian Şlemco, directorul agenţiei de turism „Hello Bucovina Travel & Tours“, unul dintre colaboratorii proiectului care a adus primii turişti străini veniţi tocmai din Statele Unite ale Americii.

Turism înseamnă emoţii, vorbe dulci, tradiţii şi ospitalitate

Pentru dolheşteni, turism înseamnă trăiri intense, emoţii care amintesc de copilăria simplă de la ţară, o vorbă dulce, tradiţii, ospitalitate şi bucate alese, totul derulat după un program bine stabilit.

Itinerariul cuprinde  o întâlnire cu Cezar Chiuaru, gospodarul cu o stupină moştenită de la bunici şi cu o stână cu peste 300 de oi. După poveţe despre efectele benefice ale produselor stupului, urmează degustarea mai multor feluri de miere de albine, mierea de păpădie fiind considerată „leacul de aur“. Întâlnirea cu Ion Liuţă, cojocarul comunei este una interesantă, mai ales că are amabilitatea şi răbdarea de a arăta turiştilor cum se fac cojocul, brâul şi opincile, cusăturile ornamentale cu motive specifice Văii Şomuzului. Atelierul de fierărie din Dolheştii Mici va deveni în câţiva ani muzeu, chiar dacă proprietarul Ioan Stoica încă face potcoave si diferite unelte agricole, balamale pentru uşi şi geamuri, obiecte de fineţe pentru înfrumuseţarea gospodăriei sau utilizate în diverse activităţi casnice. Turul satului presupune şi o întâlnire cu renumitele ţesătoare din Dolheşti. Pe lângă ştergare, covoare în această localitate încă se mai fac manual obiecte de îmbrăcăminte, se brodează pe pânză ţesută în casă, se toarce sau se croşetează.

La casa părintească, Mirela Nechita organizează pentru cei interesaţi un curs de design interior, în care le vorbeşte turiştilor despre motivele de inspiraţie tradiţională şi urzelile din zona Văii Şomuzului, adaptarea stilului shabyy-chic la o casă de ţară/de vacanţă, preluarea motivelor ţărăneşti în amenajarea locuinţelor moderne.

Iar dacă acestea sunt activităţi specifice femeilor, bărbaţii se mai ocupă încă de olărit, confecţionat chirpici, unelte agricole din lemn (greble, ţapine şi furci) şi împletituri din nuiele.

Arta culinară de pe Valea Şomuzului

Nici partea culinară nu este neglijată. După o vizită prin cămara pregătită pentru iarnă, din care nu lipseşte tulburelul care fierbe, îndrăgostiţii de nobleţea satului românesc, se aşează bătrâneşte, la masa aşezată sub un pom, în jurul fundului de lemn pe care abureşte mămăliga. Gospodinele din Dolheştii Mici pregătesc borş după reţeta locului: diresală (n.r. – ciorbă) cu cartofi şi chişleag, dar şi tocăniţă de hribi cu smântână şi mămăligă, mujdei de usturoi cu nucă şi friptură de pui crescut la curte. Pe lângă bucatele fierte la foc domol în ceaunul de tuci aşezat pe chirosteie (n.r. – pirostrie) a căror arome, culori şi savoare sunt date de legumele proaspete din grădină, găina crescută în curte cu porumb şi chişleagul obţinut din laptele gras şi sănătos. Regalul gastronomic este completat cu plăcinte poale în brâu şi stropit din belşug cu licori aromate obţinute în casă.

În lumea satului există artă şi curiozităţi inedite

Într-o altă zi petrecută la Dolheşti, un popas la colecţia personală cu lucrări de sculptură şi pirogravură cu flacără în lemn a învăţătorului Vasile Cărăbuş, ne confirmă încă odată că în lumea satului există şi artă.  Sub titlul „Istorie şi tradiţie dolheşteană“, demnul urmaş al Domnului Trandafir, dezvăluie viaţa acestei comunităţi printr-o colecţie de obiecte vechi de uz gospodăresc, din fier, lut şi lemn precum şi obiecte de îmbrăcăminte din portul popular autentic. Faţă de alte muzee, pragul casei învăţătorului Cărăbuş trebuie trecut pentru a putea vedea cea mai mică bancnotă din lume, bancnota de 10 bani de pe timpul Regelui Ferdinand, datată 1917. Calculatorul pe care îl foloseau inspectorii agricoli cu mai bine de 50 de ani în urmă pentru a le spune ţăranilor ce cote au de dat la stat şi Abecedar-ul de la 1900, în care primul cuvânt care se învăţa atunci era „Oi“, sunt doar o parte dintre obiectele pentru care trebuie să le vezi în această casă muzeu.

Turismul poate dezvolta comuna

Pe lângă investiţiile în infrastructură, educaţie şi cultură, domeniul turismului rural a devenit din 2016 una dintre priorităţile pentru dezvoltarea comunei Dolheşti. Această ramură poate diversifica substanţial economia localităţilor rurale, inclusiv prin crearea de noi locuri de muncă, destinaţiile rurale fiind printre cele mai solicitate oferte de excursii ale agenţiilor de turism pentru turiştii străini, iar un număr important de cazări sunt realizate în perioada estivală în mediul rural. Primarul comunei Dolheşti, Cristinel Bărculescu a remarcat că „deși aflați în poarta Bucovinei, suntem o comună la fel de frumoasă ca cele din zona de munte, cu potenţial turistic încă neexploatat. Chiar dacă nu suntem suficient cunoscuţi în domeniul turismului rural, am pornit la drum cu dorinţa de a ne afla pe harta localităţilor turistice“. Roxana Pintilescu, Directorul Centrului Regional de Studii al Agenţiei pentru Dezvoltare regională Nord-Est, salută iniţiativa de punere în valoare a acestei zone afirmând că „Valea Şomuzului este un giuvaer care trebuie arătat lumii. Este o iniţiativă voluntară care presupune foarte mult efort, dar va avea succes tocmai pentru că vine din suflet.

Silviu Buculei

GALERIE FOTO


  • Publicat în Turism
Abonează-te la acest feed RSS