Alexandru Ciprian Bănuţă are 32 de ani şi este un crescător de capre din satul Bârseştii de Jos, comuna Tigveni, judeţul Argeş. Pasiunea de a creşte animale l-a determinat pe acesta şi pe părinţii săi să schimbe viaţa de la oraş cu cea de la sat, şi au achiziţionat primele 10 căpriţe prin anul 2007. Treptat, prin efortul părinţilor, efectivul de capre a ajuns în prezent undeva la 200 de capete din rasa Carpatină metisată, ulterior fiind achiziționați și ţapi anglonubieni.

Produse cât mai bio!

„Odată cu trecerea în nefiinţă a tatălui meu, sarcina administrării fermei mi-a revenit mie, bineînţeles atent supravegheat de mama. De la bun început am dorit ca produsele provenite din ferma noastră să fie cât mai bio, astfel că hrănirea caprelor o facem vara pe păşunile închiriate, iar iarna în regim de stabulaţie, hrana constând în cereale şi fân uscat. Ţinând cont că am pornit de la zero, costurile înfiinţării fermei au fost undeva la aproximativ 50.000 euro, aici incluzând adăpostul animalelor, cumpărarea de terenuri şi utilajele aferente“, ne spune tânărul crescător.

Rasa Carpatină este una dintre cele două rase de capre autohtone şi este caracterizată prin adaptabilitatea crescută la sistemul de creştere extensiv, şi are o rezistenţă bună la boli, precum şi la condiţiile climatice din România, mai adaugă argeşeanul. „Totodată, aceste capre pot da producţii satisfăcătoare cu puţină ameliorare genetică. Indivizii se remarcă prin producţii peste medie şi nu este neapărat nevoie de administrarea altor furaje, fiind suficientă hrana pe care o găsesc la pășune. Referitor la tratamentele pe care noi le aplicăm turmei noastre, în număr de aproximativ 200 de capete, acestea sunt preventive şi constau în deparazitările interne (Ivomec) şi externe (îmbăieri cu soluţii deparazitare), vaccinarea împotriva anaerobiozei, agalaxiei, antraxului, apoi curăţirea şi ajustarea ongloanelor (unghiilor), tunsul caprelor, curăţenia în adăposturi şi dezinfecţia acestora. Toate aceste operaţiuni sunt în sarcina mea.“

Românul şi consumul cărnii de ied şi al brânzeturilor de capră

Produsele obţinute în ferma de Bârseştii de Jos sunt carnea de ied, laptele şi brânza telemea de capră. „Neavând încă o cultură a consumului cărnii de ied şi a brânzeturilor de capră, românul evită în general aceste produse, însă trebuie spus că lucrurile au început să se schimbe în bine de câţiva ani şi, deşi la început era o problemă valorificarea iezilor şi a brânzei, acum putem spune că avem un echilibru în ceea ce priveşte cererea şi oferta. Suntem mulţumiţi! Deşi ştiu câte greutăţi am întâmpinat în creşterea caprelor în toţi aceşti ani, încurajez tinerii să investească pasiune, timp şi resurse în acest domeniu şi cred că nu vor regreta. Ca plan de viitor avem în vedere extinderea fermei şi diversificarea gamei produselor din laptele obţinut de la căpriţe şi, nu în ultimul rând, întocmirea unui proiect pentru accesarea unor fonduri europene. Vrem să credem că şi peste câţiva ani tot cu creşterea caprelor ne vom ocupa!“, a încheiat Alexandru Ciprian Bănuţă.

Beatrice Alexandra MODIGA

În satul Muncelu, localitatea Străoane, județul Vrancea, doi tineri visători, soț și soție, au visat anul trecut la o fermă de capre, iar anul acesta visul a devenit realitate. Marius și Alexandra Cazacu au în acest moment un efectiv de cca 120 de capre Carpatina, iar în viitorul apropiat, cu mult curaj, vor să depășească un număr de 250 de capre cu lapte, dar și să își deschidă o făbricuță de preparare a brânzeturilor.

Au început cu 80 de animale

Ferma de capre LactoRam are ca principal obiectiv producerea de produse lactate de capră 100% naturale, dar și comercializarea laptelui în starea lui naturală. Mica fermă a prins viață în anul 2018 dintr-o pasiune mai veche față de natură, aer curat, mâncare sănătoasă și animale, în mod special. „Mai exact, în luna ianuarie a anului 2018 ne-am hotărât să pornim pe acest drum, astfel încât într-o săptămână am cumpărat un vechi adăpost de vaci, împreună cu terenul aferent, dar și 80 de capre din rasa Carpatina, în satul Muncelu, la 5 km de orășelul Panciu, din județul Vrancea. Am pornit la drum cu 5.000 de euro, o bună parte din aceștia împrumutați, dar totul a mers ca pe roate și cu ajutorul domnului primar al localității, Vasile Zbarciog“, ne spune tânărul fermier.

Media pe fermă – 1,2 l/z

Cei doi tineri încrezători au pornit cu dreptul într-o astfel de activitate, Marius, fiind absolvent al Facultății de Zootehnie, iar soția sa absolventă a Facultății de Horticultură, din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași, promoția 2016. „Practic, am ajuns inevitabil la celebra zicală: «Teoria ca teoria, pe noi practica ne omoară», fiind obligați în timpul studiilor să învățăm rapid și din mers lucrurile necesare administrării unei ferme zootehnice. Cu toate acestea, pot spune că ne-am descurcat deoarece în primul an am avut 60 de capre cu lapte, care îmi dădeau o producție medie pe cap de animal de 1.2 l/lapte/zi. Legat de produse, acestea sunt preparate de soția mea, iar anul trecut am ales să comercializăm telemeaua, cașul proaspăt, urda, o brânză frământată din lapte prins și lapte dulce cu diferite condimente, precum și laptele proaspăt crud, urmând ca în acest an să adăugăm și alte produse noi în «meniu». Distribuția produselor o facem pe comandă în orașul Panciu și localitățile limitrofe“, ne spune Marius.

Anul acesta cei doi au un efectiv de 125 de capre, din care 100 sunt pentru lapte, 3 țapi sunt Carpatini cu certificate de origine, iar restul tineret. Sistemul de furajere este unul diversificat și bogat, adaugă Marius Cazacu. „Sistemul de furajare pe timp de stabulație sau pe timp de iarnă se efectuează la iesle cu lucernă, borceag, fân de bună calitate, plus porumb boabe administrat în două tainuri, iar pe timp de vară caprele ies la pășunat pe o suprafață de 13,5 hectare/pășune, concesionată într-o zonă de deal cu o varietate foarte bună de plante, ideal pentru acest tip de animale, plus tainul pe care îl primește fiecare căpriță, în funcție de performanțele proprii, pe standul de muls“, mai adaugă micul fermier.

Următorul pas: o făbricuță de preparare a brânzeturilor

O astfel de afacere poate să difere ca investiție, în funcție de fiecare persoană în parte, precizează fermierul vrâncean. „Noi am ales să investim atât în confortul și în ușurarea muncii noastre, cât și în calitatea produselor, prin intermediul diferitelor utilaje. Pentru cei care doresc pe viitor să investească într-o fermă de capre le pot spune că întotdeauna va fi loc pe piață și pentru produsele din lapte de capră, mai ales că cerințe pentru produse naturale și de bună calitate există… doar trebuie să se înarmeze cu răbdare și să depună suflet în ceea ce fac. Legat de ce vom face noi în continuare, pot spune că avem planuri mari pe viitor deoarece vrem să ajungem la un total de 250 de capre cu lapte și să deschidem o făbricuță de preparare a brânzeturilor.  Suntem conștienți că toate le vom face prin forțe proprii, dar și cu răbdare și putere de muncă dată de la Dumnezeu“, a încheiat Marius Cazacu.

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – Balotești

Producția de carne la caprinele din țara noastră s-a efectuat până în prezent prin metoda clasică de sacrificare. Pentru a evita pierderea indivizilor cu calități net superioare pentru producția de carne s-a ales o metodă ecografică de investigație în urma căreia iezii să nu mai fie sacrificați și să poată fi utilizați în continuare la reproducție. Metoda este eficientă, rapidă și în conformitate cu noile reglementări europene care încurajează reducerea numărului de animale sacrificate în scop experimental, constituind o alternativă pentru clasificarea și aprecierea calității carcaselor la caprine. Metoda ecografică a fost utilizată pentru prima oară în România la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – IBNA Balotești, unde s-a efectuat un studiu comparativ între metoda clasică prin sacrificare și cea ecografică, măsurătorile fiind efectuate cu un ecograf Echo Blaster 64 echipat cu sonda LV 7.5 65/64, TELEMED ultrasound medical systems, Lituania. În țara noastră rasa locală Carpatină este preferată de crescă­torii de la șes și este cunoscută ca fiind vaca săracului, foarte ușor de întreținut în sistemul de creștere tradițional de către micii fermieri și gospodari datorită puterii mari de adaptabilitate în condiții rustice, pe pășunile și izlazurile marginale, cu o bună rezistență la îmbolnăviri în climatul secetos din Câmpia Bărăganului și nu numai.

Tineretul din rasa Carpatină în vârstă de 2 luni a fost înțărcat și apoi a fost supus îngrășării pe pășune și hrănit suplimentar prin consumul de nutrețuri concentrate. Perioada de îngrășare a fost de 3,5 luni. Apoi s-au efectuat cântăriri și evaluarea prin măsurători ecografice la nivelul mușchiului Longissimus Dorsi. Evoluția greutății corporale la tineretul Carpatin analizat a înregistrat valori similare cu cele din literatura de specialitate: la vârsta de 2 luni a fost de 16,19 kg și la vârsta de 5,5 luni a fost de 30,08 kg. Sporul mediu zilnic înregistrat în 103 zile a fost de 0,144 kg. Imaginile înregistrate s-au analizat cu un softwere Echo Wave II 1.32. Indivizii analizați sunt contenționați în poziție corectă, astfel încât coloana vertebrală să fie dreaptă. Măsurătoarea se efectuează în zona lombară, la nivelul mușchiului Longissimus Dorsi (LD), între a 3-a și a 4-a vertebră lombară și în dreptul celei de a 12-a coaste, perpendicular pe coloana vertebrală la 5 cm de aceasta. Cele două puncte de măsurare delimitează o pondere importantă a mușchiului LD, oferind informații prețioase cu privire la estimarea cantității și calității cărnii în carcasă.

Parametrii ecografici vizați sunt statul de grăsime subcutanată, profunzimea mușchiului LD, suprafața ochiului de mușchi LD și perimetrul ariei musculare LD. Măsurătorile sunt înregistrate în timp real și putem spune că este o metodă rapidă de obținere a parametrilor ecografici. După măsurătorilor ecografice iezii au fost sacrificați, pentru a aprecia parametrii clasici de calitate ai carcasei: dimensiunea, greutățile carcasei, semicarcasei și regiunile de tranșare, randamentul de abator și cel comercial. S-a calculat și raportul carne: oase după dezosarea și cântărirea cantității de carne și oase pe fiecare regiune de tranșare. Măsurătorile pe carcase din studiul prezent la rasa Carpatină ne oferă informații referitoare la conformația și aspectul carcasei pentru clasificarea EUROP. Măsurătoarea ecografică se face de timpuriu în viața animalului, la o vârstă fragedă după înțărcare. Astfel putem lua rapid decizia de a selecționa indivizii analizați fără a mai aștepta perioada de testare, care este costisitoare și presupune și sacrificarea animalelor. Metoda ecografică ne permite astfel selecția indivizilor valoroși, utilizarea lor la reproducție, transmițând calitățile lor superioare la descendenți.

Cristina Lazăr

Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.