Când spui Poiana lu’ Șerban, toată lumea se gândește la familia Șerban din Cucuteni, județul Dâmboviţa. Ferma de capre pe care o vom prezenta în cele ce urmează este povestea unei familii unite care mereu și-a dorit să ducă mai departe obiceiurile românești. Este despre doi frați care le-au redat bunicilor și părinților speranța că tradiția și valorile vor merge mai departe în timp. Astfel, în 2017 Alexandru Șerban a cumpărat 50 de capre din rasa Carpatină împreună cu fratele său, Edi, pe care le-a adus în poiana familiei și cei doi au denumit afacerea Poiana lu’ Șerban.

Produsele lactate de capră - o nișă care merită toată atenția

– Moştenire de familie… dar totuşi, când aţi început efectiv să vă ocupaţi de creşterea caprinelor?

– Suntem născuți între dealurile Cucuteniului și crescuți cu dragoste de țară și recunoștință față de valorile românești. Bunicii noștri au avut mereu animale în curte și grija câmpului, iar când eu și fratele meu am apărut, toată familia și-a dorit ca noi doi să le depășim condiția, să fim oameni mari, de succes. Toată energia și resursele familiei au fost canalizate în educația noastră, iar părinții noștri au plecat să muncească în străinătate pentru a avea grijă de toți cei rămași acasă. Apoi, eu împreună cu fratele meu am mers la studii în București după terminarea liceului, însă în fiecare week-end ne întorceam acasă să ne ajutăm bunicii la lucrul pământului. Bunicul mereu „se plângea“ că după ce nu va mai fi el toate terenurile pentru care el a muncit o viață vor rămâne în paragină. Așadar, după ce am terminat facultatea am visat să ne întoarcem acasă și nu doar să ne facem familia mândră, cât și Cucuteniul să îl facem un loc cunoscut pentru frumusețea sa. Ne-am gândit inițial la vaci, însă nu am găsit o opțiune care să se preteze cu bugetul nostru. O altă idee a fost creșterea oilor, dar în zona noastră se practică încă un soi de transhumanță, trebuia să dăm oile la cioban, neavând posibilitatea să le pășunăm în sat din cauza pășunilor necurățate.Așa am ajuns la capre, profitând și de cererea în creștere a produselor din lapte de capră și pentru că este o nișă care merită toată atenția. Am achiziționat, în toamna lui 2017, un nucleu de 50 de capre din rasa Carpatină și așa a început totul. În anii ce au urmat am mai achiziționat câteva, am mai renunțat la o parte dintre ele, pe scurt am început selecția, iar în prezent am ajuns la un efectiv de 100 capete.

Carpatina - rasă rustică, autohtonă, rezistentă la boli

–Ce te-a determinat să alegi această rasă?

– Am ales Carpatină datorită faptului că este o rasă rustică, autohtonă, rezistentă la boli și intemperii care nu are nevoie de o furajare pretențioasă și este o rasă pe care poți face metisări reușite. Inițial, planul era să obținem noi capre care să păstreze caracteristicile Carpatinei, dar să aibă producții asemănătoare cu ale animalelor specializate pe lapte. Însă, am ajuns la concluzia că putem și noi ajunge la producții păstrând rasă curată, dar făcând o selecție riguroasă.

– Ne poți spune câteva cuvinte despre sistemul de furajare?

– Am ales un sistem de creștere semi-intensiv pentru că acest sistem este cel mai apropiat de modul natural de viață al caprelor. Din luna aprilie până la sfârșitul lui noiembrie animalele merg la pășunat pe islazul satului sau pe pășunile luate în arendă. În perioada de iarnă animalele sunt pe stabulație liberă, fiind hrănite cu fân de bună calitate și cereale.

În curând... produse nobile

– Ce produse valorificaţi şi cum are loc distribuția acestora?

Cele mai multe dintre produsele noastre pleacă direct din fermă către consumatorul final. Oamenii ne pot găsi foarte uşor pe rețelele de socializare. Odată cu pandemia ne-am adaptat și facem livrări și la domiciliu, atât în Cucuteni, cât și orașele din zonă. Urmează să lansăm şi propria pagină web şi un magazin online pentru ca oamenii să ne găsească cu şi mai mare uşurinţă. Comercializăm brânză telemea, cremă de brânză, urdă, lapte proaspăt, lapte bătut și iaurt de băut. Încercăm și rețete noi și sperăm că de la anul să aducem pe mesele clienților și câteva  brânzeturi nobile.

Visul care a reunit întreaga familie!

– Poţi să îmi spui la cât poate ajunge o astfel de investiție?

– Costul cel mai mare pentru noi s-a dovedit a fi în avantajul nostru până la urmă – toți membrii familiei și-au dăruit tot timpul, puterea de muncă și atenția asupra visului nostru. Un cost destul de mare pentru o muncă în care nu contează că e zi liberă, că plouă sau că pur și simplu nu îți mai simți mâinile de atâta muncă. Însă, tot acest sacrificiu ne-a ajutat să realizăm cât de puternici suntem împreună și că este visul care a reunit toată familia! În rest, investiții se fac mereu. În afară de cele câteva hectare pe care bunicul ni le-a pus la dispoziție, a trebuit să construim și să achiziționăm totul. La construcția saivanului și a fânarului am folosit materiale reciclate pentru a le da un aspect cât mai autentic și a fi prietenoși cu natură. Acum avem în construcție un microlaborator de brânzeturi, iar aici nu putem face rabat la calitate și deja vorbim de alte prețuri. Așadar, abia așteptăm și noi să terminăm cu investițiile și să putem trage o linie să vedem clar costurile finale.

– Ce sfaturi recomandați celor care doresc să investească într-o asemenea fermă?

– Încurajez pe oricine dorește să investească în zootehnie sau agricultură în general să o facă! E important ca tradițiile și valorile românești să fie transmise mai departe, să dăm ceva înapoi celor care ne-au crescut. Dar, precum în cazul oricărei alte afaceri, trebuie să fie conștienți că, dacă vor venituri imediate, nu le vor avea. Un aspect deosebit de important din punctul nostru de vedere este că trebuie să trateze animalele ca pe membrii familiei, nu ca pe niște obiecte – trebuie să le înțeleagă și să le respecte, pentru că doar așa satisfacțiile vor fi pe măsura muncii depuse. Totodată, le recomand să se documenteze foarte bine înainte să facă investiții și niciodată să nu facă rabat de la calitate.

– Cum vedeți ferma voastră peste 5 sau 10 ani?

– Încercăm să mărim efectivul de animale cât de mult ne permit pășunile și fânețele de la noi din localitate, dar făcând tot timpul selecția animalelor și păstrând calitatea produselor la cele mai înalte standarde. Visul nostru este să ducem Carpatina la nivelul raselor specializate pe producția de lapte și să fim cu toții mândri de rasa noastră autohtonă. Ne dorim foarte tare să intrăm în lanțurile mari de magazine, însă e nevoie ca toți crescătorii să înțeleagă că doar prin asocierea în organizații puternice putem reuși. În rest, sper ca împreună cu familia mea să fim sănătoși și să avem cât mai multă putere de muncă pentru a ne bucură împreună și peste 10 ani de succesul fermei noastre, Poiana lu’ Șerban.

Beatrice Alexandra MODIGA