Kuhn GMx aprilie2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 17 May 2021

Stâna de prin munţi a familiei Vălean din Târlişua

Cum este să ai o turmă de 400 de oi într-o zonă de munte? Sau cum se descurcă o familie cu trei membri în astfel de condiţii, fără utilaje agricole, ne spune tânăra crescătoare Valentina Vălean din comuna Târlişua, judeţul Bistriţa-Năsăud.

Munca se desfăşoară încă manual

„Noi ne aflăm într-o zonă montană, unde toată munca se desfăşoară manual, nu avem acces la utilaje decât foarte puţin. Ferma de animale este destul de numeroasă, avem undeva la 400 de capete de oi, 12 vaci şi suntem doar trei persoane, eu şi părinţii mei, care ne ocupăm de ea. Povestea noastră aş putea spune că nu are un început, ne ocupăm cu oieritul din bătrâni, din moşi-strămoşi, s-a trasmis de la generaţie la generaţie această meserie şi pasiune pentru oierit; practic, eu aveam în jur de 4 ani şi dădeam în strung“, spune tânăra bistriţeancă.

La ferma de la Târlişua sistemul de furajare este manual. „Fânul se face pe parcursul verii în claie, fârcituri, în foarte puţine locuri se poate lucra cu utilaje, de aceea noi nu facem baloţi; raţia se dă în funcţie de efectivul pe care îl avem şi se împarte la oi şi la vaci. De exemplu, iarna le dăm trei mese pe zi, otavă, fân uscat şi ceva grăunţe. O astfel de investiţie este costisitoare pentru cineva care începe acum construcţia anexelor sau îşi achiziţionează oile“, mai adaugă crescătoarea.

Distribuirea produselor din ferma celor trei are loc la clienţii formaţi în timp şi nu numai, mai spune Valentina. „Brânza noastră de oaie este curată, fără alte adaosuri şi surplusuri; pot spune că avem comenzi de brânză de la clienţi noi şi vechi, suntem cunoscuţi şi vestiţi cu brânza pe care o producem. Mieii îi dăm mâna întâi la un arab, până nu demult îi dădeam la complexe. Despre valorificarea lânii nu vă pot spune mai nimic deoarece de ani buni este aruncată şi arsă, nu se mai produce nimic din lână, nu mai este căutată, trebuie să plăteşti tu să vină cineva să ţi-o încarce, să o ducă, nu mai are nicio valoare.“

Pentru cei care doresc să investească într-o asemenea fermă Valentina spune că, fără dragoste şi pasiune pentru acest domeniu, nu are rost să te apuci. „Munca pe care o necesită această fermă și în plus într-o astfel de zonă montană este foarte grea şi foarte puţini tineri au mai rămas în zootehnie şi agricultură. Îi felicit şi îi susţin pe ce care au curajul să rămână. Ca sfat… ar fi să aibă multă putere de muncă şi dragoste pentru ceea ce fac“, încheie Valentina Vălean, din comuna Târlişua, Bistriţa-Năsăud.

cresterea oilor


„Pentru viitor avem ca planuri să ne mărim anexele şi, dacă suntem sănătoşi, să dublăm sau să triplăm efectivul pe care îl avem, după posibilitatea zonei în care ne aflăm. Peste 5 sau 10 ani avem pretenţia şi credem cu tărie că, dacă Dumnezeu ne ţine şi ne dă putere de muncă, o să încercăm în continuare, pe cât posibil, să ne uşurăm munca prin utilaje.“


Beatrice Alexandra MODIGA

Întâlnire de lucru între oficialii MADR și reprezentanţii crescătorilor de ovine

 Marţi, 17 mai 2017, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Petre Daea, alături de secretarul de stat Daniel Dumitru Botănoiu şi directorul general al Agenţiei Naţionale de Zootehnie, Iacob Lelior, au avut o întâlnire de lucru cu reprezentanţii crescătorilor de ovine din România.

Tema principală a discuţiilor a vizat-o proiectul de Hotărâre pentru aprobarea schemei “Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susținere a crescătorilor de ovine pentru comercializarea lânii”, beneficiarilor, condițiilor de eligibilitate, modului de acordare a ajutorului de minimis, a valorii anuale totale a acestuia, precum și modalitățile de verificare și control, care se află în dezbatere publică pe site-ul instituţiei.

De asemenea, s-a mai discutat despre identificarea cantităţilor de ovine disponibile pentru export şi modalităţi de colectare a animalelor şi transportul acestora. În acest sens, ministrul Petre Daea a purtat discuţii privind identificarea unor măsuri de a împiedica arderea și aruncarea lânii.

***

Tot marţi, 17 mai 2017, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Petre Daea şi Secretarul de stat Daniel Dumitru Botănoiu s-au întâlnit cu reprezentanţii legumicultorilor şi ai pomicultorilor şi ai Uniunii Naţionale a Societăţilor de Asigurare din România – UNSAR şi ai unei companii de asigurare de pe piaţa românească.

Scopul întâlnirii a fost acela de a identifica soluţii pentru a îmbunătăţi comunicarea dintre fermieri şi asiguratori în sensul analizării de posibilităţi pentru a-şi diversifica ofertele de asigurare în ce priveşte legumicultura şi pomicultura.

Ministrul Petre Daea a propus ca prin intermediul MADR să se creeze un cadru propice de discuţii pentru analiza variantelor de prevenire a riscurilor în domeniul legumiculturii şi pomiculturii, având în vedere că în fiecare an fenomenele meteo extreme se manifestă din ce în ce mai des.

Totodată, ministrul Agriculturii a făcut referire şi la crearea Fondului Mutual, care ar putea fi un instrument la îndemâna fermierilor pentru a acoperi riscurile care nu pot fi asigurate în prezent de companiile de asigurări.

Ovidiu Bojor, cercetător de excepţie, dar mai presus om de omenie

Uneori cuvintele sunt de prisos pentru a descrie activitatea profesională sau probitatea morală a unui om. Om de ştiinţă, cu un aport incomensurabil în cercetare şi fitoterapia românească, academicianul Ovidiu Bojor şi-a dedicat viaţa studiului plantelor. Deşi are milioane de motive să fie mândru de realizările sale, mărturiseşte cu o modestie pe care rar o mai întâlneşti că cea mai frumoasă diplomă pe care a primit-o până acum se intitulează Ovidiu Bojor, om de omenie. „Asta spune totul despre mine, pentru că este un termen intraductibil, care exprimă o anumită stare sufletească şi o conduită morală.“ Încercarea noastră, poate searbădă pe alocuri, de a prezenta această personalitate remarcabilă este doar un tribut umil adus muncii sale de o viaţă.

La răscruce de alegeri

Ucenicia în ştiinţa plantelor a început pe când era doar un copil de şapte ani. Atunci a pornit pe „calea cea mai frumoasă, aceea a iubirii faţă de Creator şi de creaţia sa“. Astăzi, la venerabila vârstă de 94 de ani, nu ştie încă dacă această pasiune a fost un dar providenţial sau poate doar o întâmplare a destinului.

Mărturiseşte însă că a fost ceva mai presus de voinţa sa, iar dragostea faţă de mediul înconjurător şi mai apoi faţă de cercetare a fost ca o flacără mocnită ce a supravieţuit torentului rece de încercări ce au vrut să o stingă. Pavăză pentru această pasiune a fost şi dorinţa tatălui său, profesor de ştiinţele naturii, de a-i dezvălui miracolul naturii. La doar şapte ani copilul Bojor cutreiera împreună cu părintele său munţii, un colţ de rai unde avea să descopere frumuseţea şi bogăţia florei şi faunei.

În vâltoarea vieţii şi a alegerilor, domnul Bojor a ales să îşi înceapă cariera într-un domeniu care, deşi nu fundamental diferit de ceea ce face astăzi, avea totuşi o altă direcţie. A început să studieze farmacologia în cadrul Institutului Medico-Farmaceutic din Bucureşti, unde a avut şansa să aprofundeze un domeniu care nu îi era deloc străin, şi anume botanica. Totuşi, flacăra mocnită a pasiunii pentru cercetare s-a transformat într-o vâltoare şi a înţeles că sfatul tatălui de a face ceea ce îi place trebuie să devină realitate. Acesta a fost practic începutul carierei de om de ştiinţă, încununată cu funcţii importante precum cea de cercetător ştiinţific principal, consilier ştiinţific sau expert al Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială.

Orizonturile sale în cercetare nu s-au limitat doar la graniţele ţării. În calitate de expert ONU a condus misiuni internaţionale în Asia şi Africa, unde a oferit asistenţă tehnică în domeniul cercetării şi creării de microindustrii de medicamente pe bază de plante pentru ţări în curs de dezvoltare. De-a lungul vieţii, ştiinţa s-a dovedit a fi parte din fiinţa sa, iar provocările la care a fost supus nu au fost altceva decât un prilej de a demonstra că cercetarea de excelenţă este posibilă chiar şi atunci când limitările par mai puternice decât sunt în fapt.

Realizări de referinţă

Descoperirile ştiinţifice ale domnului Ovidiu Bojor sunt imposibil de enunţat în câteva rânduri, dar respectul pe care îl datorăm acestui mare om de ştiinţă ne obligă să amintim câteva dintre ele. Anul 1985 a marcat sfârşitul misiunii sale de zece ani ca expert al Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială în ţările afro-asiatice şi revenirea în ţară. A adus din regiunea subhimalayană câteva plante exotice, printre care şi castravetele amar, pe care ulterior l-a aclimatizat şi în România.

Cercetările concentrate asupra acestei plante nu au rămas fără răspuns, iar rezultatul – descoperirea insulinei vegetale – a inovat medicina tradiţională, dar şi alopată. Aprecierile, poate modeste în comparaţie cu importanţa descoperirii, nu au întârziat să apară. A fost medaliat la Geneva şi Expoziţiile Internaţionale. Sub aspect metodologic, de control al toxicităţii, cercetătorul Bojor a realizat o altă premieră. Pentru testele de laborator a reuşit să folosească în loc de animale cea mai simplă celulă, Saccharomyces cerevisiae (drojdia de bere), care dă într-un timp mult mai scurt rezultate excepţionale în determinarea toxicităţii medicamentelor sau a unor substanţe introduse accidental în componenţa lor.

O altă realizare demnă de menţionat în calitatea de expert ONU este crearea unei microindustrii farmaceutice pe bază de plante în Nepal. Înainte de cele patru misiuni succesive ale ONU în această ţară, întreaga floră spontană pleca dincolo de graniţe la costuri derizorii pentru a se întoarce apoi sub formă de medicamente la preţuri uneori exorbitante. Dl Bojor a stopat acest fenomen, a reuşit să atragă fonduri, a trimis oameni la specializare şi a promovat în această ţară peste 50 de reţete de produse pe diferite grupe de afecţiuni.

Scurt portofoliu profesional

Dăruirea şi munca neîntreruptă în cercetare s-au concretizat în aproximativ 200 de lucrări ştiinţifice şi peste 500 de articole de informare ştiinţifică în publicaţii din ţară, dar şi din străinătate.

A reuşit să breveteze 35 de produse fitofarmaceutice şi suplimente alimentare, majoritatea aplicate în cercetare şi producţie. Ultimele două au fost medaliate cu aur şi argint aurit la Saloanele Internaţionale de Invenţii la Bucureşti şi Geneva. Vreme de 25 de ani a efectuat Cartarea Florei Medicinale din Carpaţi. Metodologia elaborată a ţinut seama de ocrotirea naturii şi a fost adoptată de către Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială pentru ţările în curs de dezvoltare. În prezent este membru în cadrul mai multor entităţi ştiinţifice la nivel naţional şi internaţional.

Iată aşadar un profil de cercetător neobosit, om de ştiinţă şi mai cu seamă OM DE OMENIE, care a ştiut nu doar să descopere, ci şi să împărtăşească din bogata sa experienţă.

Laura ZMARANDA

Abonează-te la acest feed RSS