reclama youtube lumeasatuluitv
update 13 Sep 2019

Mihăilești, orașul unde încă se face agricultură

Pe malul unui lac de aproape 1.000 de hectare, stăvilit de un baraj construit de Nicolae Ceaușescu cu scopul de a rea­liza aici o rezervă de apă pentru Capitală, se află un orășel cochet învecinat cu Bucureștiul. Mihăilești de Giurgiu este o urbe mică, aranjată pe lângă malurile lacului ce odinioară îi amenința existența, dar care, în pofida metamorfozei din ultimul deceniu, păstrează încă un parfum provincial, plăcut. La primăria orașului l-am găsit pe Mihai Dobre, un primar cu state vechi în conducerea autorităților locale din Mihăilești, care ne-a vorbit despre transformarea din comună în oraș și despre influențele Capitalei în viața de aici.

Transformarea reală a venit treptat

Mihăilești are aproximativ 8.000 de locuitori și este format din două cartiere – Tufa și Drăgănescu. Orașul mai are în componența sa două sate, și anume Popești, un sat renumit pentru cultivarea usturoiului, aflat pe locul vechii așezări geto-dacice Argedava, și Novaci.

 În 1989 comuna Mihăilești este transformată în oraș. Însă schimbarea realizată în titulatură nu a adus cu sine și un alt chip pentru oraș, susține primarul Mihăileștiului, pentru că aspectul și facilitățile care ar fi trebuit să existe într-un oraș lipseau. Abia odată cu venirea sa la conducerea primăriei au început să prindă viață proiecte dedicate orașului.

Primul proiect mare demarat, spune Mihai Dobre, a fost cel de realizare a infrastructurii de canalizare, apă și stație de epurare, toate date în folosință acum cinci. Astăzi, mica urbe din sudul țării are, asemeni oricărui alt oraș respectabil, infrastructură, străzi asfaltate, iluminat public, rețea de gaze (în momentul de față se lucrează la extinde­rea rețelei și în cartierul Tufa) și toate celelalte facilități de care au nevoie locuitorii lui.

„Lacul ar trebui să fie sub tutela autorităților locale“

Imaginea orașul Mihăilești este aproape inevitabil asociată cu cea a lacului de acumulare din proximitatea sa. Un luciu de apă de aproape 1.000 de hectare, 700 pe teritoriul Mihăileștiului, aparținând Apelor Române, și pe care primarul și l-ar dori sub tutela autorităților locale.

„Lacul este închiriat, iar ăsta este un dezavantaj pentru orașul Mihăilești. Practic, toată bogăția acestei ape, cu multe resurse piscicole, nefiind nevoie nici măcar să fie populată, este smulsă de firmele cărora li s-a închiriat. În opinia mea, dacă lacul ar fi preluat de autori­tățile locale, atunci acesta ar asigura un venit important pentru întreținerea orașului. Astfel am avea posibilitatea de a implementa proiecte piscicole în zonă, chiar turism piscicol. Lacul Mihăilești are un potențial important, dar eu, ca primar, nu pot face nimic pentru a-l dezvolta atâta vreme cât nu este sub administrație locală.“

Proiecte din banii primăriei

Mihai Dobre spune că gestionarea resurselor financiare ale orașului este o provocare continuă și că de multe ori banii sunt insuficienți pentru a dezvolta toate proiectele pe care și le dorește. Drămuiește fiecare ban ca acasă și stabilește prioritățile. Multe dintre realizările orașului au fost susținute de banii obținuți din taxe și impozite. Cele mai recente proiecte dezvoltate cu resursele administrației locale sunt construirea unei grădinițe, o școală pentru cartierul Tufa și satul Novaci, un parc de joacă și o stație ISU care deservește toate localitățile din jur.  Acum se lucrează la căminul cultural, iar în toamnă ar putea fi inaugurat. Următorul proiect al primarului din Mihăilești presupune construirea unei policlinici. Singurul impediment este lipsa unui teren pe care să fie ridicată construcția pentru că în momentul de față în oraș, în afara pământurilor retrocedate oamenilor, nu mai există foarte multe suprafețe intravilane libere. În opinia lui Mihai Dobre, din punctul de vedere al dezvoltării, orașul Mihăilești nu mai are nevoie de multe lucruri. Transformarea într-un oraș adevărat este aproape completă, spune primarul. Cu toate influențele Capitalei asupra vieții de aici, în orașul Mihăilești încă se face agricultură, însă nu individual, ci la nivel de asociație. Există câteva societăți care au comasat terenul și nu mai există nicio palmă de teren nemuncit. Sunt aproape 9.000 ha de cultură mare lucrate prin asociație. În schimb, animale sunt din ce în ce mai puține.

GALERIE FOTO


Laura ZMARANDA

În Mihăilești, o fabrică de ouă lichide așteaptă inaugurarea

După 1990 avicultura românească a devenit un simbol al rezistenţei. Noile condiții de existență economică au făcut ca multe dintre unitățile de top să-și închidă porțile. Foarte puține avicole românești au asimilat schimbarea și și-au rescris identitatea. Este și cazul Avicolei București care, după o serie de transformări, a reușit să își continue activitatea și după 1990.

Exportul va fi în creștere

Avicola București este în prezent o societate publică pe acțiuni, listată la Bursa de Valori București, 99% din acțiuni aparținând SIF Muntenia. Din cele 16 ferme câte avea avicola în 1990 au mai rămas trei ferme specializate pe producția de ouă în care sunt implementate sisteme de creștere la sol (10%) și în baterii (90%). Pentru că acest ultim sistem este mai economic este posibil ca pe viitor să se investească mai mult în această direcție. Avicola București activează pe raza a trei județe Butimanu (Dâmbovița), Codlea (Brașov) și Mihăilești (Giurgiu). În Codlea există ferma de părinți-reproducători rase ușoare Lohman Brown (din 2005 Avicola București a devenit unic importator al acestei rase). Acolo se obțin puicuțe hibride de o zi care sunt livrate la societăți din România, din țările membre UE și extracomunitare. În Codlea există un efectiv de 30.000 de părinți reproducători și se obțin 1,5 milioane puicuțe hibride. La nivelul avicolei există un efectiv de peste 300.000 de găini ouătoare, iar tineretul de înlocuire pentru societate, cât și pentru partenerii avicolei este de cca 400.000 de exemplare. Anual se obțin 70-75 milioane de ouă, producție care este valorificată în marile lanțuri de magazine din țară și 30% pe piața externă, dar se speră ca acest procent să crească. În lunile mai și iunie exportul este o variantă mai avantajoasă pentru că în această perioadă pe piața internă prețurile scad. În cadrul avicolei se obțin atât ouă standard, cât și ouă îmbogățite în omega și vitamina E, în seleniu, minerale și cu conținut redus de colesterol. Toate aceste rezultate au în spate proiecte de cercetare. De altfel, 5% din investițiile societății sunt direcționate către segmentul de cercetare.

Cifra de afaceri spre care se țintește, 10 milioane de euro

Până la intrarea în Uniunea Europeană, posibilitatea de a realiza investiții a fost limitată, însă din momentul în care a fost posibilă accesarea fondurilor europene Avicola București a început un amplu program de modernizare. În 2006 au fost accesate fonduri prin programul SAPARD în valoare de 2 milioane de euro, iar în 2010, prin Fondul European de Dezvoltare Rurală, a fost implementat un proiect în valoare de 1,5 milioane de euro. Datorită acestor surse de finanțare a fost posibilă modernizarea fermelor și înființarea unei fabrici de ouă lichide. Acest ultim proiect, al fabricii de ouă lichide, a fost depus în 2010, iar inaugurarea va avea loc anul acesta, după ce vor fi obținute toate autorizațiile. În această unitate, construită pentru a deservi cerința de pe piața Uniunii Europene (dacă va exista cerere pe piața din România produsele vor fi valorificate și aici), se vor obține diverse ovoproduse destinate industriei de procesare precum gălbenuș și albuș separate sau mixate, produse cu adaos de zahăr sau sare în funcție de solicitări. Cert este că, în pofida turbulențelor de pe piața ouălor de consum cauzate de concurența neloială, supraproducție și uneori preț de valorificare sub costul de producție, Avicola București și-a propus să continue marșul spre performanță și să ajungă la o cifră de afaceri de 10 milioane de euro.

Cum va funcționa fabrica

mihailesti avicola30

Fluxul tehnologic în fabrica de ouă lichide va fi structurat în trei etape. Ouăle ajung în unitate pe la punctul de recepție. De aici pleacă spre mașina de spargere, unde sunt separate de coji și sunt, în funcție de comenzi, separate în diferite proporții. După partea de recepție și spargere începe o altă etapă, cea a pasteurizării. La ieșirea din pasteurizator produsele vor fi răcite într-un răcitor cu plăci. În cazul în care se dorește adăugarea anumitor aditivi există tancuri speciale în acest sens. Fabrica este dotată și cu tancuri de reținere, unde produsele pot fi agitate în mod constant. Ultima etapă a fluxului tehnologic presupune ambalarea. Ouăle lichide sunt ambalate în recipiente la fel în funcție de solicitări și ajung în depozit, acolo unde temperatura și umiditatea sunt controlate. Având în vedere că produsele sunt pasteurizate, pot rămâne mai mult timp în unitate.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 14, 16-31 iulie 2017 – pag. 38-39

Abonează-te la acest feed RSS