reclama youtube lumeasatuluitv
update 23 Aug 2019

Influențarea digestiei și a performanțelor productive la rumegătoare prin folosirea uleiurilor esențiale din plante

Este cunoscut faptul că rumegătoarele prezintă o particularitate a sistemului digestiv ce le deosebește de organismele monogastrice. Această particularitate este reprezentată de rumen, primul și cel mai voluminos compartiment dintre cele trei prestomace existente la nivelul tractului digestiv. În rumen au loc procese complexe, de degradare a moleculelor din hrana ingerată, dar și procese de biosinteză. Practic, rumenul permite transformarea nutrețurilor grosiere, greu digerabile, în substanțe nutritive esențiale pentru organismul rumegătoarelor.

Procesele de fermentație din rumen au loc sub acțiunea microflorei existente (bacterii, protozoare, fungi), producându-se acizi grași volatili (acetic, propionic, butiric), amoniac, dioxid de carbon și hidrogen, dar și molecule furnizoare de energie, ca ATP-ul. Acizii volatili constituie sursa nutritivă majoră de carbon și energie necesară proceselor digestive ulterioare. O parte din amoniacul produs este asimilat de anumite microorganisme și transformat în proteină de natură microbiană cu o valoare nutritivă ridicată, iar surplusul este preluat prin circulația sanguină și prelucrat la nivelul ficatului în uree, eliminată apoi prin urină. Partea nedegradată a hranei din rumen, împreună cu proteina microbiană (reprezentată de protozoare), continuă traiectul digestiv spre stomacul propriu-zis – cheag –, unde se realizează digestia chimică a nutrețurilor și spre intestinul subțire, la nivelul căruia acționează enzimele consti­tuente ale sucurilor digestive (pancreatic și biliar), substanțele nutritive putând fi absorbite prin peretele intestinal. Proteina microbiană conține mai mult de jumătate din cantitatea de aminoacizi ce va fi absorbită de organismul animal și aproximativ 70% din azotul disponibil la nivel intestinal.

Această complexitate de procese ce au loc în rumen este studiată și în prezent, iar noile direcții de cercetare vizează modularea populațiilor microbiene din rumen în sensul stimulării anumitor categorii de microorganisme, în funcție de structura rației furajere, prin introducerea în hrană a unor substanțe biologic active, cum ar fi uleiurile esențiale din plante. Dovezile științifice sunt, din ce în ce mai mult, în sprijinul proprietăților antimicrobiene, bactericide și bacteriostatice ale compușilor activi din compoziția acestora.

Uleiurile esențiale sunt substanțe volatile asociate în particular cu plantele aromatice și sunt responsabile pentru esențele și aromele caracteristice. Efectele benefice ale uleiurilor esențiale asupra fermentațiilor ruminale, datorate proprietăților antimicrobiene pe care le posedă, sunt recunoscute și demonstrate prin experimente in vitro și in vivo. Acestea îmbunătățesc producția de acizi grași volatili, inhibă metanogeneza, stimulează meta­bolismul pro­teinei microbiene și a acidului linoleic conjugat din produsele lactate Uleiurile esențiale de oregano, de rozmarin și de scorțișoară determină scăderea ponderii de bacterii metanogene (speciile Archeae) și de protozoare, reducerea concentrației de acid acetic, dar nu influențează digestibilitatea furajelor. Uleiul de salvie a dus la creșterea biomasei ruminale concomitent cu scăderea emisiilor de metan de la nivelul rumenului. Contrar însă, uleiul esențial de coada șoricelului a avut efecte negative asupra fermentațiilor in vitro, ducând la creșterea producției de amoniac și scăderea producției totale de acizi grași volatili și a degradabilității substanței uscate.

Efectele acestor uleiuri asupra ecosistemului ruminal se reflectă și în performanțele productive ale animalelor. De exemplu, uleiurile de cimbru, de cuișoare și scorțișoară îmbunătățesc apetitul tăurașilor la îngrășat și deci, determină o creștere a masei musculare și a carcasei. Combinația de uleiuri de cimbrișor, lămâiță și vanilie determină creșterea producției de lapte la ovine, iar amestecul de ulei de scorțișoară și usturoi are același efect de sporire a producției de lapte, la vaci.

Din cauza faptului că rezultatele experimentale înregistrate sunt într-o anumită măsură divergente (date de complexitatea mediului ruminal, a compoziției chimice a uleiurilor esențiale, dar și a interacțiunii dintre cele două), cercetări adiționale sunt impuse. Astfel, și în institutul nostru s-a inițiat studiul efectelor unor noi uleiuri esențiale asupra digestiei la rumegătoare și, ulterior, asupra producției de lapte la vaci. Studiul se realizează de către INCDBNA-IBNA Balotești împreună cu parteneri de înalt prestigiu științific și se bazează pe plante disponibile în România.

Ioana BOLDEA, Ana CIȘMILEANU

Proiect de cercetare la IBNA Balotești, dedicat rumegătoarelor de fermă (PC 4)

– prezentare generală –

În cadrul unui nou proiect al institutului IBNA Balotești, de cercetare complexă, în cadrul componentei 4, în parteneriat cu Facultatea de Biologie din București, Institutul de Biochimie al Academiei Române și catedra de Chimie din Universitatea Babes-Bolyai, se va avea în studiu influența unor substanțe extrase din plante asupra rumenului, dar și asupra producției de lapte la vaci.

Se cunoaște faptul că nutriția animalelor reprezintă ponderea cea mai mare în cheltuielile de creștere a animalelor de fermă, dar se reflectă și în calitatea și competitivitatea produselor animale obținute. Modificarea rațiilor vizează îmbunătățiri ale performanțelor productive sau ale calității produselor și nu numai. Astfel, într-o primă etapă de cercetare se va avea în vedere așa-zisa „manipulare a rumenului“, adică o modificare a populațiilor de microorganisme cu ajutorul unor extracte din plante în direcția creșterii acelora care pot degrada mai eficient rația furajeră cu compoziție cunoscută. Acest aspect este o prioritate de cercetare în ultimii ani la nivelul organizațiilor agricole internaționale, dar și la nivelul Ministerului Agriculturii din România. IBNA Balotești desfășoară de mai mult timp cercetări asupra mediului ruminal și nutriției rumegătoarelor, deci, în urma colaborării cu partenerii amintiți, vom putea aduce un grad de noutate în tehnologiile de furajare. Prin tehnici moderne de genomică se vor identifica rapid principalele categorii de microorganisme din rumen. Tot cu tehnici moderne de biochimie se vor identifica la nivel celular acei intermediari ai metabolismului proteinelor și glucidelor care pot fi utili ca biomarkeri pentru eficiența procesului de degradare în rumen. Deși scopul proiectului nu vizează și reducerea poluării cu metan, se vor urmări și efectele extractelor de plante asupra reducerii populațiilor de bacterii metanogene.

Într-o a doua etapă se vor studia efectele extractelor de plante asupra calității laptelui produs. Tehnicile moderne de spectroscopie cu detecție de masă ne vor permite să identificăm proteine/enzime din lapte, cu natură complexă și rol în metabolism sau apărarea imună (studiu de proteomică), care pot funcționa, de asemenea, ca biomarkeri pentru calitatea laptelui.

Ca o valorificare a cercetării se dorește a fi reducerea cantităților de resurse furajere proteice scumpe până la un nivel optim pentru degradarea ruminală, acest fapt având efecte nu doar economice, ci și asupra mediului înconjurător prin reducerea poluării cu amoniac. Un alt efect ar putea fi și includerea și valorificarea în rații, în mod controlat, a unor resurse vegetale cultivate doar în anumite zone sau a unor produse rezultate din diverse industrii ce folosesc legume, fructe sau semințe.

Ana CISMILEANU, Cătălin DRAGOMIR

Mazărea, sursă alternativă de proteină în hrana monogastricelor

Șrotul de soia este folosit ca sursă proteică vegetală de referință în industria de nutrețuri combinate pentru monogastrice (porci și păsări). Cu toate acestea, piața șroturilor de soia înregistrează o mare fluctuație în privința aprovizionării, ceea ce conduce și la oscilații mari ale prețului de comercializare. Importurile de șroturi de soia necesită din partea țării noastre un efort valutar considerabil, afectând negativ balanța de plăți și încasări valutare, iar pe de altă parte se creează o dependență a sectorului animal față de aceste importuri. Pe de altă parte, eficiența productivă a șroturilor de soia, mai ales în creșterea păsărilor, este dependentă în mare măsură de eficiența tratamentului termic la care sunt supuse boabele de soia, în vederea distrugerii unor factori antinutriționali (de exemplu: inhibitorii de tripsină şi chimotripsină şi ureaza – substanţe inhibitoare care întârzie creşterea sau provoacă anumite tulburări metabolice). Acţiunea acestor substanţe se traduce printr-un mecanism complex ce poate fi rezumat astfel: scade gradul de valorificare a proteinei din hrană prin reducerea activităţii tripsinei, ca şi prin acţiunea inhibitorilor asupra funcţiei pancreatice şi asupra mucoasei intestinale; scade absorbţia grăsimilor şi glucidelor din hrană datorită acţiunii de inhibare exercitată asupra mucoasei intestinale.

În România, cultivarea și mai ales utilizarea boabelor de leguminoase (de exemplu: mazăre, fasole, linte, năut, lupin alb liber de alcaloizi etc.) în hrana monogastricelor nu a fost și nu este promovată ca în alte țări, deși constituie o alternativă viabilă la șroturile de soia provenite din importuri, atât din punct de vedere bioproductiv, cât și sub aspect economic și ecosanogen (aceste boabe prezintă avantajul că nu sunt modificate genetic și, în plus, conțin grăsimi bogate în acizi grași polinesaturați din seria omega 3, care sunt considerați benefici pentru sănătatea omului). Astfel ar fi redusă dependența României de importurile masive de șroturi de soia, care implică un efort valutar anual impresionant, pe de o parte, iar pe de altă parte creează o dependență a sectorului avicol față de aceste importuri.

Mazărea (Pisum sativum L.) este o plantă cu cerinţe reduse de temperatură şi umiditate, cultura fiind bine adaptată începând de la tropice până la nord (40-500 latitudine nordică). Se poate cultiva în perioada de toamnă-iarnă, în regiunile cu ierni blânde, mediteraneene, şi în cultură de primăvară în regiunile cu climat temperat.

Importanţa mazării în hrana animalelor monogastrice constă în conţinutul său ridicat în proteine (în medie, 23,6%) şi amidon (49-52%) din substanţa uscată, fiind o sursă intermediară de proteină şi energie, între şroturile de soia (cca 45% proteină) şi boabele de cereale (cu un conținut ridicat de amidon: grâu 66,5% şi porumb 72,5% amidon). Bogăţia proteinei în aminoacizi, în special în lizină (7,5%), o face comparabilă, în acest aminoacid, cu carnea de porc (7,8%), dar mai bogată decât şroturile de soia (6,3%) şi de floarea-soarelui (3,5%). Mazărea are o valoare energetică mai ridicată decât a grâului şi echivalentă cu cea a porumbului (3.400 kcal/kg PB). În timp, s-a dovedit științific faptul că mazărea are și o bună palatabilitate pentru purcei (Hăbeanu și col., 2011, Stein, 2004).

INCDBNA-IBNA, Baloteşti, ca urmare a unor serii de experimente, recomandă utilizarea boabelor de mazăre în cantități de 250-300 g/kg nutreț la păsările pentru carne şi până la 200 g/kg nutreț la păsările ouătoare (se substituie până la 50% din şrotul de soia sau 35% din proteina brută a furajului, fără a modifica semnificativ intensitatea ouatului, consumul specific şi raportul dintre componentele interioare ale oului: albuș-gălbenuș).

De asemenea, într-un studiu recent desfășurat în Biobaza IBNA pe purcei în criza de înțărcare s-a utilizat un amestec format din mazăre și semințe de in (3:1) în scopul obținerii unor efecte pozitive nu numai asupra performanțelor, ci și asupra stării de sănătate a purceilor. O parte semințe de in și 3 părți mazăre au permis obținerea unui nutreț proteino-oleaginos caracterizat prin 20,26% PB, 8,55% grăsime și 11,27% celuloză și un conținut în acid gras alfa-Linolenic de 43,12%, ceea ce a condus la o pondere de 43,38% a acizilor grași n-3 și un raport n-6:n-3 de 0,5 ideal pentru sănătate. Asocierea boabelor de mazăre cu semințe de in a determinat o reducere cu 33% a nivelului seric al cortizolului, respectiv cu 8,6% concentrația lipazei, iar performanțele de creștere nu au înregistrat diferențe semnificative.

Experimentele (finanțate de Ministerul Cercetării și Inovării) s-au desfășurat în contextul necesității evaluării unor surse alternative de proteine cu valoare biologică ridicată, care pot fi disponibile pe plan local, sustenabile și, în același timp, și economice. Mazărea (Pisum sativum L.) pare să aibă potenţialul nutritiv cel mai promiţător pentru furajarea păsărilor și porcilor atât în sistemul de agricultură convențională, dar și în cea ecologică.

Dr. Georgeta Ciurescu & Dr. Mihaela Hăbeanu

  • Publicat în Cultura

Implicațiile tehnico-economice ale utilizării camelinei în creșterea porcilor

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – Balotești

În condițiile în care a crescut interesul pentru conversia uleiului din vegetale în biocombustibil, necesitatea studierii unor noi surse vegetale oleaginoase destinate hranei animalelor de fermă care nu afectează productivitatea și calitatea produselor animaliere devine prioritară. Camelina sativa sau inul sălbatic este o plantă oleaginoasă cu un mare potențial economic datorită conținutului excepțional de acizi grași polinesaturați (omega-3). Studiile efectuate în ultimii ani pe animale de fermă evidențiază efectele pozitive ale incorporării camelinei în hrana animalelor.

Un prim avantaj în sprijinul utilizării camelinei ca sursă oleaginoasă îl constituie producția de până la 2 tone/ha care se poate obține în urma cultivării acesteia. Costurile pentru obținerea acestei plante sunt mici, comparativ cu alte oleaginoase. Principala caracteristică care dă un plus de valoare nutritivă camelinei este conţinutul ridicat în grăsime şi structura lipidelor. Astfel, camelina are un conţinut mare în ulei, variabil în funcție de varietate (29-41%), în care la un nivel ridicat se găseşte acidul gras n-3 alfa-linolenic, 30-40%. Uleiul conține, de asemenea, vitamina E (110 mg/100 g), un antioxidant natural foarte puternic care crește stabilitatea uleiului în comparație cu alte uleiuri bogate în acizi grași omega-3. De altfel, tradiţional, camelina a fost cultivată pentru obţinerea uleiurilor şi pentru hrana animalelor.

Rezultatele obținute în urma cercetărilor realizate în INCDBNA Balotești, România, în perioada 2005-2014, pe porci la îngrășat au adus argumente suficiente pentru utilizarea camelinei (ulei și șrot) ca sursă pentru hrana suinelor. Continuarea studiului într-o fermă privată (SC SUINPANAGRO SRL) pe porci TOPIGS pentru 92 de zile a arătat faptul că includerea în proporție de 3% a uleiului de camelină în nutrețul combinat (NC) a crescut nivelul de acid alfa-linolenic al acestuia cu 4,22% în comparație cu NC control (2,72%). Costul obținut per kg furaj în această fermă a fost de 0.24 euro pentru NC control respectiv, 0.27 euro pentru NC cu ulei de camelină. Dar, în funcție de ingredientele disponibile ale fermierilor și de prețul acestora, se pot elabora diferite variante de NC și strategii nutriționale bazate pe utilizarea uleiului de camelină.

Avantajele utilizării camelinei reflectate în performanțele bioproductive

Sporul mediu zilnic obținut în această fermă nu a diferit în prima perioadă (creștere-îngrășare) între loturile de animale, dar a fost semnificativ mai mare pentru porcii hrăniți cu NC cu ulei de camelină la sfârșitul perioadei de finisare (1,038 kg vs 0,840 kg). Eficiența de conversie a furajului nu a diferit în prima perioadă (creștere-îngrășare) între loturi, dar s-a redus de la 4.15 kg la control la 3.83 kg NC/kg spor la grupul hrănit cu NC cu ulei de camelină pentru perioada de finisare. Costul pe kg spor nu a diferit.

Avantajele utilizării camelinei reflectate în răspunsul imun

Includerea uleiului de camelină bogat în acizi grași nesaturați omega-3 (31,50% acid alfa-linolenic), omega-6 (24,96% acid linoleic) în nutrețul combinat pentru porci în finisare a îmbunătățit răspunsul prin anticorpi prin creșterea concentrației plasmatice a imunoglobulinei A (14,4%), importantă pentru eliminarea patogenilor de la nivelul mucoaselor.

Avantajele utilizării camelinei reflectate în calitatea cărnii de porc

O caracteristică a cărnii de porc care merită luată în considerare în strategiile nutriționale pentru ameliorarea calității acesteia este faptul că lipidele din carnea de porc reflectă mai fidel compoziția lipidelor din hrană decât alte specii. Includerea uleiului de camelină a crescut nivelul de acid alfa-linolenic în mușchii Longissimus dorsi (4,14 vs 0,84) și Semitendinosus (3,28 vs 0,97), iar raportul C18:2n-6/C18:3n-3 a scăzut de la 12,03 la 2,59 în Longissimus dorsi și de la 11,97 la 3,25 în Semitendinosus.

Controlul microbiologic al cerealelor și nutrețurilor pe timp de iarnă

Se apropie vremea rece și umedă și este timpul să acordăm o atenție deosebită controlului periodic al materiilor prime (cereale) și al produselor finite (nutrețurile combinate) administrate pe timpul iernii animalelor.

Cu toate eforturile depuse pentru crearea unor condiții cât mai bune de depozitare a acestor produse, contaminarea cerealelor și nutrețurilor este inevitabilă. Umezeala crescută favorizează, în aceasta perioadă, dezvoltarea așa-numitelor mucegaiuri „de stocaj“ sau „de depozit“, printre speciile cunoscute numărându-se, în primul rând, speciile de Aspergillus care, pe lângă faptul că degradează cerealele și nutrețurile scăzând valoarea lor nutritivă, produc o serie de substanțe toxice, foarte puternice, cunoscute sub numele de micotoxine (cea mai cunoscută, aflatoxina B1).

Aceste substanțe toxice afectează sănătatea animalelor, producând intoxicații mai mult au mai puțin grave în funcție de cantitatea lor prezentă în hrană. Aceste micotoxine distrug în principal ficatul și rinichii și sistemul nervos, conducând la moartea animalelor.

Din aceste motive, controlul periodic al cerealelor și nutrețurilor depozitate este deosebit de important pentru a evita îmbolnăvirea animalelor. Producătorii de cereale și de nutrețuri trebuie să efectueze periodic o analiză a produselor lor pentru a cunoaște care este gradul de contaminare cu mucegaiuri și micotoxine.

Crescătorii de animale trebuie să ceară producătorului de nutrețuri buletine de analiză privind calitatea nutrețurilor pe care urmează să le dea animalelor.

Pentru securitatea alimentelor și pentru apărarea sănătății animalelor au fost emise o serie de legi prin care sunt stabilite cantitățile maxim admise din aceste micotoxine și numărul de colonii de mucegaiuri pentru ca sănătatea animalelor să nu fie afectata; aceste limite calculate pentru fiecare specie și categorie de animale ar trebui cunoscute atât de furnizorii de cereale și nutrețuri cât și de crescătorii de animale.

În cadrul Institutului de Biologie și Nutriție Animală Balotești există de peste 15 ani un compartiment specializat în astfel de analize care poate oferi informații utile atât producătorilor de nutrețuri și cât și crescătorilor de animale cu privire la efectele pe care mucegaiurile și substanțele toxice produse de ele le au asupra animalelor.

Dr. biol. Cristina TABUC

Proteina, un factor critic în diminuarea stresului din criza de înțărcare la purcei

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – Balotești

Înțărcarea și perioada imediat următoare (post-înțărcarea) reprezintă o etapă critică pentru porc, mult mai dificilă decât pentru alte specii, perioadă în care natura și calitatea furajelor au o influență esențială asupra dezvoltării sistemului digestiv și de apărare imună. Separarea de scroafe, trecerea de la laptele matern care le asigură protecție imună la hrana solidă și incompleta dezvoltare a sistemului digestiv și enzimatic conduc la un comportament anorectic și agresiv imediat după înțărcare, purceii refuzând să mănânce în primele zile, ceea ce duce la creșterea sensibilității lor la infecții cu Rotavirus și E. coli. Pierderile economice pot fi importante pentru crescători.

Dincolo de aspectele legate de stresul de înțărcare, cercetările din ultimii ani au evidențiat faptul că sindromul postînțărcare poate fi asociat cu nivelul ridicat de proteină în rețetele de nutreț combinat starter care poate fi un substrat pentru proliferarea bacteriilor patogene (Kim et al., 2012). Se consideră că un aport mai mare de proteină îmbunătățește răspunsul imun al purceilor în această perioadă și asigură necesarul optim de aminoacizi care stau la baza sintezei tisulare de proteină (Stein, 2006), putând facilita de asemenea trecerea de la hrana lichidă, bazată pe laptele matern care conferă purceilor protecție împotriva infecțiilor bacteriene, la hrana solidă de tip starter, bazată pe diferite surse de proteină, grăsime și carbohidrați. Un exemplu uzual este folosirea plasmei uscate cunoscută pentru rolul deosebit în îmbunătățirea imunității purceilor, fiind o sursă importantă de imunoglobuline (Pierce et al., 2005, Stein, 2006).

Un studiu realizat în INCDBNA Balotești pe purcei hibrizi TOPIGS a investigat efectul a trei niveluri de proteină asupra performanțelor acestora în perioada post-înțărcare.

Purceii repartizați randomizat în 3 loturi omogene au primit nutreț combinat incluzând:

1) nivel de proteină și aminoacizi esențiali la nivelul cerințelor pentru această categorie de vârstă, respectiv 18,5% proteină brută, 1,2% lizină brută și 0,72% metionină + cistină brută;

2) nivel de proteină redus cu 12% față de cerințe, dar cu nivel de aminoacizi la nivelul cerințelor;

3) nivel de proteină și aminoacizi redus cu 12% față de cerințe.

Rezultatele au arătat că performanțele purceilor nu au fost afectate de reducerea nivelului proteic. În schimb, au fost diminuate în cazul reducerii nivelului de aminoacizi. Probele de sânge prelevate în maternitate (înainte și după separarea de scroafe) după înțărcare și transfer au pus în evidență faptul că nivelul de cortizol, ca indicator de stres, a crescut cu 22%, iar la o săptămână după înțărcare acesta a scăzut cu 5% față de cel înregistrat în maternitate înainte de separarea de scroafele-mame (1,64 µg/dL vs. 1,76 µg/dL). În ceea ce privește vitamina E, un alt indicator de stres valoros, tendința a fost similară ca în cazul cortizolului. De remarcat este faptul că, în cazul reducerii nivelului proteic, pe fondul menținerii aminoacizilor la nivelul cerințelor, scăderea nivelului de cortizol la 7 zile după înțărcare a fost mai mică (4,4 ori) comparativ cu lotul cu nivel proteic la nivelul cerințelor.

Compoziția hranei constituie unul dintre factorii esențiali care pot contribui la diminuarea efectelor negative ale stresului cauzat de criza de înțărcare. Reducerea nivelului de proteină, dar cu menținerea nivelului de aminoacizi la nivelul cerințelor (proteina funcțională), poate constitui o strategie acceptabilă pentru menținerea stării de sănătate a purceilor după înțărcare.

Ionelia ȚĂRANU și Mihaela HĂBEANU

IBNA Balotești oferă pentru vânzare bovine din rasele Bălțată cu Negru Românească de tip Holstein și Montbeliarde.

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – IBNA Balotești, Ilfov, oferă pentru vânzare un număr de 12 juninci, 7 vițele în vârstă de peste 18 luni și 16 vițele din categoria 12-18 luni, din rasele Bălțată cu Negru Românească de tip Holstein și Montbeliarde.

Pentru informații suplimentare vă rugăm să contactați Serviciul Marketing din cadrul institutului, la numărul de telefon 0729 480 520.

Persoană de contact ing. Răzvan UȚĂ.

Meiul în hrana purceilor aflați în criza de înțărcare

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – Balotești

În ultimii ani se vorbeşte tot mai mult despre schimbările climatice şi implicit cultivarea unor specii de plante rezistente le secetă. Valorificarea eficientă a unei resurse furajere locale precum seminţele de mei, ca soluție nutrițională alternativă la cerealele energetice și evidențierea efectelor favorabile asupra performanţelor productive ale purceilor aflaţi în criza înţărcării, a reprezentat un aspect important abordat de specialiști din IBNA Balotești, în cadrul proiectului ADER 6.1.1, finanțat de MADR.

Meiul (Panicum miliaceum) este o plantă anuală care face parte din marea familie a gramineelor. Se cultivă cu precădere în Asia şi America de Nord (https://www.feedipedia.org/node/409). Spre deosebire de alte cereale (de exemplu, porumb, grâu, triticale), poate fi considerat un ingredient low-input întrucât necesită costuri de producţie mici (poate fi cultivat pe terenuri marginale) şi are avantaje agrotehnice deosebite: rezistenţă la secetă, dăunători, cerinţe minime faţă de substanțe fertilizante (Amadou și col., 2013; Changmei & Dorothy, 2014). La acestea se adaugă o perioadă de vegetație scurtă, cuprinsă între 60-100 de zile (Baltensperger, 2002).

Meiul reuşeşte bine în zonele mai secetoase datorită sistemului radicular fasciculat bine dezvoltat care poate pătrunde în pământ până la adâncimea de 100 cm (Şerban D., 2010).

Sub aspect nutriţional, meiul se caracterizează prin: conținut mediu în proteină de 9,86%, cu o digestibilitate a acesteia de 75%, nivel scăzut în grăsime (3,99%), celuloză brută 13,03% şi săruri minerale 3,38%. Calciul şi fosforul se găsesc în cantităţi relativ mici – 0,02%, respectiv 0,3%. Datorită faptului că au coaja tare, seminţele de mei administrate ca atare cu precădere la purcei în fazele incipiente de creștere (maternitate, criza de înțărcare), „scapă“ proceselor digestive, iar substanţele nutritive sunt în mică măsură scindate, absorbite şi utilizate eficient. Măcinate şi ulterior granulate, seminţele de mei pot substitui până la 25% din triticale.

Eficiența utilizării a 25% mei în structura rețetei de nutreț combinat pentru purcei aflați în criza înțărcării a fost studiată pe un număr de 40 de purcei, pe o perioadă de 21 de zile, în Biobaza IBNA Baloteşti.

Un adaos de 25% mei în hrana purceilor înțărcați la 30 de zile, la o greutate de ~ 8 kg, permite realizarea unor performanțe zootehnice comparabile celor obţinute în mod tradițional. Pe o perioadă de 21 zile se poate atinge greutatea medie de ~ 14 kg. Sporul mediu zilnic poate înregistra o creștere de 13% pe fondul adaosului de mei în hrană (280 g de spor mediu zilnic).

Pe lângă faptul că meiul constituie un aliment cu multiple întrebuințări în hrana omului, ale cărui efecte benefice pentru sănătate au fost certificate de-a lungul timpului, cantitatea rămasă pentru consumul animalelor este destul de importantă, iar utilizarea acestuia poate constitui o alternativă cu implicații pozitive pentru sectorul critic în ciclul de dezvoltare a purceilor.

Autori: Nicoleta LEFTER, Mihaela HĂBEANU, Anca GHEORGHE

Lintea (Lens culinaris), sursă alternativă de proteină în hrana puilor de carne

Șrotul de soia este folosit ca sursă proteică de referință în industria de nutrețuri combinate pentru păsări. Cu toate acestea, piața șroturilor de soia înregistrează o mare fluctuație în privința aprovizionării, ceea ce conduce și la oscilații mari ale prețului de comercializare. Importurile de șroturi de soia necesită din partea țării noastre un efort valutar considerabil, afectând negativ balanța de plăți și încasări valutare, iar pe de altă parte se creează o dependență a sectorului avicol față de aceste importuri. Interdicția cultivării de soia modificată genetic în România și interzicerea utilizării făinurilor de origine animală (făină de peşte, carne, oase şi sânge) în alimentația păsărilor face și mai critică situația creșterii păsărilor în țara noastră.

Soia (Glycine max) este o plantă de cultură care nu întâlnește condiții climatice optime în țara noastră (excepție făcând unele zone din sudul țării) necesare realizării unor producții corespunzătoare cantitativ și calitativ. Pe de altă parte, eficiența productivă a șroturilor de soia în creșterea păsărilor este dependentă în mare măsură de eficiența tratamentului termic la care sunt supuse boabele de soia, în vederea distrugerii unor factori antinutriționali (de exemplu, inhibitorii de tripsină şi chimotripsină şi ureaza, substanţe inhibitoare care întârzie creşterea sau provoacă anumite tulburări metabolice). Tratamentul termic incorect aplicat (temperatură și timp de acțiune) duce la scăderea dramatică a gradului de utilizare a proteinelor din hrană de către păsări. În plus, acest tratament aplicat boabelor de soia generează cheltuieli suplimentare care, în final, conduc la creșterea costului de producție al nutrețului.

Pe plan mondial a crescut foarte mult interesul pentru a maximiza nivelul de utilizare a unor ingrediente proteice produse la nivel local, inclusiv a boabelor de leguminoase (Laudadio and Tufarelli 2010, Dotas și colab. 2014, Zdunczyk și colab. 2014, Koivunen și colab. 2016). În România, cultivarea și mai ales utilizarea boabelor de leguminoase (mazăre, fasole, linte, năut, lupin alb – liber de alcaloizi) în hrana păsărilor nu a fost și nu este promovată ca în alte țări, deși constituie o alternativă viabilă la șroturile de soia provenite din importuri, atât din punct de vedere bioproductiv cât și sub aspect economic și ecosanogen (aceste boabe prezintă avantajul că nu sunt modificate genetic și, în plus, conțin grăsimi bogate în acizi grași polinesaturați din seria omega-3, care sunt considerați benefici pentru sănătatea omului). Folosind ingrediente furajere alternative și durabile, pentru a substitui o parte din șrotul de soia poate fi una dintre strategiile de reducere a costurilor cu furajarea în sectorul avicol. În acest context este necesară evaluarea acestor surse alternative, de proteine cu valoare biologică ridicată, care pot fi disponibile pe plan local, sustenabile și, în același timp, și economice.

prel Linte 3 b

Lintea (Lens culinaris) devine disponibilă ocazional pentru industria de nutrețuri, în special atunci când aceste boabe sunt declasate calitativ pentru consum uman (cum ar fi: leziuni la îngheț, decolorarea sau deteriorarea boabelor). Aceste boabe nu prezintă nicio pro­blemă atunci când sunt utilizate ca hrană pentru păsări, de toate vârstele. Interesul pentru utilizarea boabelor de linte în alimentația puilor de carne se justifică în primul rând prin conținutul relativ ridicat în proteine (25,6-28,9%, per kg substanță uscată), a profilului în aminoacizi esențiali (în special lizină, 7 g/100 g proteina), dar mai ales datorită conținutului mic de factori antinutriționali comparativ cu soia și prin valoarea energetică ridicată (12,8 MJ energie metabolizabilă/kg). Totodată, boabele de linte reprezintă o sursă destul de bogată în săruri minerale (calciu, fosfor, fier asimilabil, zinc, seleniu etc.) și vitamine (tiamină, riboflavină și niacină).

IBNA Baloteşti, ca urmare a unor serii de experimente (program NUCLEU, proiect PN16-41.01.02, finanțat de Ministerul Cercetării și Inovării) efectuate pe pui broiler de găină (hibridul Cobb 500) în condiții de fermă, în Biobaza experimentală, recomandă utilizarea boabelor de linte (Lens culinaris, var. Eston și Anicia) în cantități de 200 g/kg nutreț de tip starter, cu posibilitatea creşterii nivelului de încorporare până la 400 g/kg la puii în faza de finisare (se înlocuieşte până la 58% din şrotul de soia, respectiv 41% din proteina nutrețului combinat).

Noile nutrețuri asigură atât menținerea performanţelor de creștere, a randamentului la sacrificare, dar mai ales obținerea unor produse avicole de calitate, prin îmbunătățirea caracteristicilor nutritive ale cărnii (piept, pulpe), în sensul scăderii ponderii acizilor grași saturați în favoarea celor polinesaturați, de tipul omega-3 (benefici pentru consumatori), comparativ cu nutrețul clasic (pe bază de șrot de soia). Totodată, se influențează pozitiv principalii indici de eficiență, respectiv rata de eficienţă a utilizării proteinei și rata de eficienţă a utilizării energiei. În plus, se reduce efortul valutar al României, prin reducerea importului de şrot de soia.

Dr. ing. Georgeta CIURESCU,

INCDBNA – IBNA, Balotești

Nutrețurile combinate în hrana animalelor

Nutrețurile combinate sunt amestecuri nutritive în care intră materii prime energetice, proteice (vegetale și animale), substanțe minerale, vitamine și diferiți aditivi furajeri în proporții care permit obținerea unei hrane complete, echilibrate și corespunzătoare cerințelor nutriționale ale animalelor. Nutrețul combinat reprezintă un produs industrial care se prepară după anumiți parametri tehnologici, în funcție de cerințele diferitelor specii și categorii de animale. Componența nutrețului combinat diferă de la o specie la alta, iar în cadrul speciei, de la o categorie la alta, în funcție de cerințele animalului. În funcție de modul în care satisfac cerințele nutriționale ale animalelor, nutrețurile combinate sunt de două tipuri: nutrețuri combinate complete și nutrețuri combinate de completare.

Nutrețurile combinate complete conțin toți nutrienții necesari animalelor, satisfăcând integral cerințele. Ca structură, acestea conțin 40-80% uruieli de cereale, 5-35% materii prime proteice vegetale (șroturi de soia, de floarea-soarelui, de rapiță, de in, gluten de porumb etc.); 2-10% materii prime proteice animale (făină de pește, făină de carne și lapte praf), 2-8% minerale (calciu furajer, fosfați furajeri, făină de oase, sare etc.) și 1% premixuri. Aceste nutrețuri se produc atât pentru animalele adulte cât și pentru unele categorii de tineret aviar, porcin, taurin și ovin. În funcție de scopul urmărit și faza de creștere sau îngrășare nutrețurile combinate complete sunt denumite astfel: prestarter (de prepornire), starter (de pornire) și grower (de continuare a creșterii) și finisher (de finisare). Pentru animalele adulte nutrețurile combinate complete sunt elaborate și denumite după fazele fiziologice: găini ouătoare, găini de reproducție, scroafe gestante, scroafe în lactație etc.

Nutrețurile combinate de completare au rolul de a completa hrana de bază în nutrienții deficitari. Din această grupă fac parte: concentratele proteino-vitamino-minerale (CPVM-urile), premixurile vitamino-minerale sau zooforturile (PVM-urile), suplimentele de intervenție și nutrețurile medicamentate.

CPVM-urile sunt produse de fabricație care includ în masa lor materii prime proteice (vegetale și animale), substanțe minerale, vitamine și alți aditivi furajeri. Se folosesc la prepararea nutrețurilor combinate complete, în fabrici sau în fermele de animale prin încorporarea lor în cereale în proporție de 10-40%. Utilizarea acestor CPVM-uri a devenit o practică curentă, mai ales în fermele care pot asigura suportul de cereale și instalațiile de măcinare, dozare și omogenizare.

PVM-urile sunt amestecuri în care se găsesc omogenizate într-o formă concentrată vitamine, substanțe minerale, aminoacizi, antioxidanți etc. După rolul și componența lor se deosebesc: premixuri vitaminice, premixuri minerale, premixuri complexe. În nutrețurile combinate proporția de participare a premixurilor este de 1-3% în funcție de concentrația în microcomponente.

Având în vedere faptul că animalele, dar mai ales păsările nu pot procura în mod eficient toate aceste substanțe în cadrul gospodăriei, este recomandată hrănirea acestora cu hrană completă, sub formă măcinată sau granulată, în componența căreia să fie incluse toate elementele nutritive necesare unei diete bogate. În plus la nutrețurile procesate (peletate), granulele devin 99% digerabile la nivelul tubului digestiv, comparativ cu situația în care păsările consumă cerealele ca atare, caz în care digerabilitatea hranei este sub 60%. Mai mult, sunt reduse pierderile cu furajul până la 30%; păsările nu pot să își aleagă doar ingredientele care le plac, restul fiind risipă. Altfel spus, în cazul păsărilor alimentația cu hrană granulată (sub forma de peleți) poate aduce economii de până la 50% în comparație cu alimentația bazată doar pe cereale.

INCDBNA (IBNA) Balotești produce o gamă largă de nutrețuri combinate pentru: păsări (pui, curci, găini ouătoare, prepelițe, fazani, iar la cerere și pentru rațe, gâște), porci, viței, miei și iezi. Nutrețurile sunt fabricate atât sub formă măcinată, cât și granulate. Produsele se pot cumpăra în pungi de 10 kg și/sau saci de 30 kg și toate produsele sunt disponibile și în varianta granulată.

Pentru întrebări sau comenzi vă rugăm să ne contactați telefonic sau prin intermediul paginii noastre: http://www.ibna.ro/produse

Dr. ing. Georgeta CIURESCU

Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Biologie şi Nutriţie Animală, Baloteşti

Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Furaje inteligente pentru rumegătoare

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – (INCDBNA Balotești)

La viței succesul tranziției de la un regim de hrană pe bază de lapte la unul pe bază de concentrate și furaje voluminoase reclamă o dezvoltare corectă a rumenului. Însă dezvoltarea rumenului este un proces care necesită timp. Indiferent de cantitatea de lapte administrată sau de vârsta la care sunt înțărcați vițeii, dacă rumenul lor nu este corect dezvoltat, după această perioadă efectele stresului de înțărcare și postînțărcare sunt evidente. Eșecul în această etapă poate duce la încetinirea vitezei de creștere a vițeilor sau la o rată mai mare a îmbolnăvirilor din cauza stresului nutrițional. Ambele situații au implicații economice ulterioare deosebite și vor diminua efortul făcut cu vițelul până la momentul înțărcării.

Dezvoltarea rumenului debutează atunci când vițeii încep să consume hrană solidă. Primul tip de hrană care se administrează este un nutreț starter, iar bacteriile care colonizează rumenul provin în cea mai mare parte din acest nutreț. După ce vițeii încep să consume mai multă hrană solidă se formează tipul de bacterii care domină în rumen. Bacteriile care digeră amidonul produc butirat și propionat, în timp ce bacteriile care digeră fibrele produc în cea mai mare parte acetat. Celulele din peretele ruminal folosesc butiratul ca sursă de energie pentru creștere. Prin administrarea timpurie de hrană solidă la viței este favorizată fermentarea amidonului care reduce pH-ul ruminal și favorizează creșterea bacteriilor și producerea de butirat. Totodată, consumul de nutreț starter stimulează creșterea papilelor ruminale și astfel se mărește suprafața disponibilă din rumen pentru absorbția nutrienților. De reținut este faptul că, indiferent de momentul în care se începe administrarea de hrană solidă, este nevoie de 2 până la 3 săptămâni pentru ca populația bacteriană să crească până la un număr care poate digera eficient nutrețul.

INCDBNA este cel mai important institut de cercetare din România în domeniul științei animalelor ce desfășoară activități de cercetare și dezvoltare pe teme legate de biologia și nutriția animalelor de fermă (rumegătoare mari și mici, păsări, suine). De asemenea, institutul are o rețea extinsă de colaborări cu potențialii beneficiari ai rezultatelor cercetării (fermieri, asociații profesionale, autorități etc.) care asigură relevanța practică a direcțiilor de cercetare și impactul ridicat al rezultatelor. Astfel, IBNA vine în întâmpinarea dumneavoastră și pune la dispoziția beneficiarilor produse elaborate pe fundamente științifice, deja testate pe animale și controlate din punctul de vedere al calității (IBNA deține acreditare ISO 9001 și avizare ANSVSA):

  • premixuri vitamino-minerale pe suport de făinuri de cereale (mălai, tărâțe etc.) cu o structură astfel elaborată încât, incluse în rețete de hrană tipice pentru diverse categorii de animale de fermă, să asigure necesarul de vitamine și minerale pentru categoria respectivă. Aceste produse sunt destinate fermierilor care își pot procura singuri atât cerealele, cât și nutrețurile proteice (șroturi etc.). La solicitare, structura acestor produse poate fi adaptată pentru necesitățile fermierilor (de exemplu, rată mai mare de includere pentru cei care au posibilități reduse de omogenizare).
  • concentrate proteino-vitamino-minerale, adică amestecuri de ingrediente furajere bogate în proteină (șrot soia, șrot floarea-soarelui, mazăre etc.) plus vitamine și minerale. Aceste produse sunt destinate fermierilor care își pot procura/cultiva singuri cerealele (porumb, grâu, orz). Prin respectarea instrucțiunilor de pe ambalaj, aceștia pot asigura o furajare corectă (pe baze științifice) a animalelor, fără să aibă nevoie de cunoștințe de specialitate și pot obține maximul de spor sau de producție permise de condițiile de întreținere.
  • nutrețuri combinate, adică amestecuri de cereale, ingrediente proteice, săruri minerale (cretă furajeră, fosfat mono sau dicalcic), sare, premix vitamino-mineral etc., elaborate pentru cele mai importante categorii de animale de fermă. Aceste produse fiind complete, se administrează ca atare în hrana animalelor și asigură rații echilibrate nutritiv categoriilor de animale cărora le sunt destinate. La rumegătoare trebuie administrate în completarea nutrețurilor de volum (fânuri, silozuri), în funcție de nivelul de producție al animalelor.

Pe lângă cele aproximativ 70 de rețete standard, institutul poate realiza, la cerere, rețete adaptate necesităților beneficiarilor în funcție de baza furajeră de care dispun sau premixuri de intervenție pentru rezolvarea unor carențe nutritive etc.

Începând cu luna iunie a.c. IBNA realizează, pe lângă produsele clasice, și produse granulate. Detalii se pot găsi pe site-ul institutului la adresa http://www.magazin.ibna.ro/

Dr. ing. Andreea VASILACHI – INCDBNA Balotești

 

PROIECTUL „SARA-DEMO“ - Contribuția proiectului la reducerea incidenței / atenuarea efectelor acidozei ruminale subacute

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală - Balotești

Despre proiectele IBNA: PROIECTUL „SARA-DEMO“

Valorificarea rezultatelor preliminare legate de acidoza ruminală subacută (SARA) prin dezvoltarea de produse furajere „prietenoase față de mediul ruminal“ (2017-2018)

Partea II: Contribuția proiectului la reducerea incidenței / atenuarea efectelor acidozei ruminale subacute

În numărul anterior (prima parte a articolului) arătam că, urmare a aplicării tehnologiilor de exploatare intensivă, efective mari de animale de fermă (mai ales din categoriile vaci de lapte, tineret la îngrășat etc.) prezintă un risc ridicat de instalare a acidozei ruminale subacute (SARA), tulburare metabolică ce produce efecte negative majore asupra eficienței furajării, profitabilității fermei etc.

De asemenea, menționăm că de multe ori fermierii nu prea au de ales și trebuie să mențină un nivel ridicat de producție pentru a rămâne rentabili, iar asta presupune o furajare intensivă a animalelor, cu efectele negative amintite. Pe de altă parte, în timp ce forma acută a acidozei ruminale poate fi ușor depistată (efecte foarte evidente), determinând fermierul să ia măsuri rapide, forma subacută este dăunătoare atât prin faptul că afectează un număr mult mai mare de animale cât și din cauză că este dificil de diagnosticat, mai ales dacă fermierii nu au experiență în acest subiect.

foto GC pt articol LS

Riscul de instalare a acidozei ruminale, respectiv efectele acesteia pot fi diminuate prin diverse abordări ce țin de strategia de furajare, modul de alcătuire a rațiilor, etc. În urma unor cercetări derulate în ultimii ani, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală (IBNA) a generat un set de recomandări nutriționale prin care se poate diminua riscul apariției acidozei ruminale subacute sau măcar se pot limita durata și intensitatea acesteia până la un nivel la care efectele negative devin acceptabile. Aceste cercetări au ajuns la stadiul verificării în practică a unora dintre strategiile de furajare testate în timp (amidon lent degradabil versus rapid degradabil în rumen, utilizarea de fibre lent degradabile dar cu digestibilitate ridicată, clasicele substanțe tampon etc.).

Această verificare este realizată în prezent prin derularea unui proiect de tip PED (proiect experimental-demonstrativ): conform condițiilor de finanțare, aceste proiecte trebuie să pornească de la rezultate experimentale obținute în proiecte anterioare, la nivel de laborator, și să continue valorificarea acestora prin aplicații practice, ce pot fi implementate de către sectorul privat.

În cazul proiectului SARA-DEMO, finanțat de către UEFISCDI, prin contractul 13PED/2017, consorțiul este format din Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – IBNA Balotești (www.ibna.ro) și Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (http://www.ubbcluj.ro/ro/). Proiectul vizează valorificarea rezultatelor preliminare obținute în teste anterioare de metabolism ruminal (axate pe acidoza ruminală subacută), prin dezvoltarea de produse furajere „prietenoase față de mediul ruminal“ (rumen-friendly), care au un „potențial acidogen“ scăzut, dar care permit atingerea unor niveluri productive ridicate (de exemplu, producția de lapte), minimizând în același timp riscul de instalare a acidozei ruminale subacute.

Problema principală legată de implementarea în practică este că decizia de aplicare a unor strategii de furajare care să conducă la prevenirea/atenuarea efectelor acidozei ruminale subacute conduce la costuri mai mari sau la dificultăți suplimentare de organizare a activităților fermei. Prin urmare este necesară o modalitate fezabilă (rapidă, ieftină, neinvazivă, ușor de implementat în practica zootehnică...), prin care să poată fi depistată acidoza ruminală subacută prin verificări de rutină.

În general, efectele aplicării diverselor strategii de furajare asupra mediului ruminal sunt verificate prin utilizarea de animale fistulizate sau prelevarea de lichid ruminal prin metode moderat-invazive, dar această abordare nu poate fi implementată în practica zootehnică.

Mai există posibilitatea estimării/predicției potențialului acidogen al rațiilor în momentul elaborării acestora. Spre exemplu, potențialul acidogen este mai redus în cazul fânurilor față de cereale boabe, în cazul cerealelor măcinate față de cele aplatizate, în cazul porumbului boabe față de orzul boabe etc. Anumiți aditivi furajeri (de exemplu, substanțele tampon) influențează la rândul lor potențialul acidogen general al rației (în sens pozitiv sau negativ)... Această abordare necesită însă cunoștințe tehnice/informații specifice mai avansate față de formularea clasică a rațiilor, de care mulți fermieri nu dispun încă.

O bună oportunitate o reprezintă ușurința cu care se pot preleva probele de lapte atât în fermele zootehnice care și-au modernizat sălile de muls (unde procesul poate fi automatizat), dar și în fermele care au beneficiat mai puțin de investiții.

Este bine cunoscut că probele de lapte sunt deja utilizate pentru depistarea diverselor probleme (prin determinarea celulelor somatice, determinarea MUN, etc.); aceleași probe de lapte ar putea fi utilizate și pentru depistarea acidozei ruminale subacute, prin dozarea unor biomarkeri specifici (OCBFA), în condițiile în care aparatura de laborator devine din ce în ce mai performantă, mai rapidă, mai eficientă, iar analize care în trecut păreau inaccesibile devin doar o rutină...

În acest context, proiectul își propune, pe de o parte, să verifice în practică efectele unor strategii de furajare specifice asupra performanțelor animalelor, dar și asupra unor constituenți de finețe ai laptelui.

Pentru mai multe informații puteți contacta directorul de proiect: Cătălin DRAGOMIR (la telefon 021.351.20.84 sau e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.) și puteți vizita pagina web a proiectului: http://www.ibna.ro/sara-demo

Cătălin DRAGOMIR*, Mihaela VLASSA**

* Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală (IBNA)

** Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca (UBB)

Eficientizarea valorificării subproduselor industriale prin dezvoltarea pentru animalele de fermă

Eficientizarea valorificării subproduselor industriale prin dezvoltarea pentru animalele de fermă a unor strategii nutriţionale inovative prietenoase faţă de animal, om şi mediu, componentă a agriculturii durabile

Proiectul, finanțat de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Plan sectorial pe anii 2015-2018, reprezintă un parteneriat între Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – IBNA Balotești (coordonatorul proiectului) și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Industrială – ECOIND (partener).

Subprodusele vegetale rezultate din industria alimentară, în cantități tot mai mari, aduc pierderi economice și au impact negativ asupra mediului, în timp ce costurile tot mai ridicate ale furajelor animalelor de fermă determină creșterea cheltuielilor totale de producție, din care prețul furajelor reprezintă 60-70%. Hrana pentru animale este în general cea mai eficientă metodă de utilizare a subproduselor, dar, cu toate acestea, este uneori limitată de legislație şi de natura coproduselor generate în proces. Furajarea animalelor cu aceste deșeuri alimentare permite transformarea acestora, prin metabolismul animal, în alimente de origine animală, fapt ce ar trebui să aibă prioritate înaintea tuturor celorlalte utilizări.

Obiectivul principal al proiectului îl reprezintă eficientizarea valorificării subproduselor industriale prin dezvoltarea pentru animalele de fermă a unor strategii nutriţionale inovative prietenoase faţă de animal, om şi mediu, componentă a agriculturii durabile prin generarea de rezultate științifice validate prin date experimentale care să conducă la dezvoltarea unui cumul de cunoștințe practice (know how).

Tematica de valorificare a subproduselor industriale reprezintă, în fapt, un obiectiv major pentru rezolvarea problematicii economice, sociale și de mediu datorată cantităților mari de reziduuri generate pe scară largă la nivel global. Modalitățile de valorificare propuse prin acest proiect sunt:

– soluții științifice inovative de valorificare superioară a unor subproduse de origine vegetală din industria alimentară care pot influența calitatea furajelor și a alimentelor de origine animală prin aportul de nutrienți;

– elaborarea unor noi strategii nutriţionale inovative pentru animalele de fermă care includ subproduse vegetale și pot asigura/potența valorificarea nutrienţilor din hrană și testarea acestora prin studii experimentale de digestibilitate și teste experimentale în condiții de fermă;

– identificarea și monitorizarea factorilor de risc asupra mediului atât la nivelul procesatorilor din industria alimentară, cât și la nivelul fermierilor.

Principalele rezultate scontate ale proiectului sunt:

– conștientizarea problematicii globale generată de deșeurile industriale;

– noi rețete furajere complexe cu caracter inovativ privind obținerea de alimente funcționale (pui broiler, găini ouătoare, porci și vaci de lapte);

– baza de date privind subprodusele de interes nutrițional pentru animale;

– creșterea încrederii consumatorilor în alimente cu caracter funcţional (ouă, carne, lapte) care se pot obţine prin folosirea noilor strategii nutriționale.

Rezultatele proiectului vor fi diseminate prin: elaborarea de broșuri ce vor fi puse la dispoziția fermierilor privind utilizarea unor subproduse vegetale low cost prin care aceștia își pot eficientiza costurile de producție utilizând materii prime furajere ieftine; articole științifice și comunicări către mediul academic.

Email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Petru Alexandru Vlaicu

Despre proiectele IBNA: Proiectul „CAPRIPLUS“

„Realizarea de lapte materie primă și produse lactate de capră îmbogățite în acizi grași polinesaturați, folosind ingrediente locale“ (2016-2018)

Acest proiect este de tip PTE (transfer la agentul economic); conform condițiilor de finanțare, aceste proiecte sunt derulate de către un operator economic (care coordonează proiectul) împreună cu un institut de cercetare, care valorifică (prin transferul de soluții tehnice către mediul economic) rezultate ale unor cercetări anterioare. În cazul proiectului CAPRIPLUS, finanțat de către UEFISCDI, prin contractul 26PTE/2016, consorțiul este format din SC Conțești – Agricultură – Industrie – Comerț SRL din Conțești, județul Dâmbovița (http://agrivalahia.ro), Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – IBNA Balotești (www.ibna.ro) și USAMV București, Facultatea de Zootehnie (http://www.zootehnie.ro/).

Înscris pe coordonatele politicii IBNA Balotești de a veni permanent în sprijinul fermierilor cu soluții la noile tendințe și provocări ale sectorului creșterii animalelor, proiectul CAPRIPLUS a fost generat de cercetări anterioare ale institutului, realizate prin proiecte naționale și internaționale (PUFA-RUM, FP7 SOLID, PN-II COFSOLID), pe care institutul le-a inițiat ca răspuns la solicitările de soluții tehnice îndreptate spre îmbunătățirea calității produselor animale, în acest caz – laptele de capră.

În multe părți ale lumii, inclusiv în România, unde sectorul creșterii caprinelor a fost relansat, laptele de capră și subprodusele derivate din acesta joacă un rol important pe plan economic și social. Proiectul CAPRIPLUS are ca punct de plecare conceptul potrivit căruia calitatea grăsimii din lapte, respectiv conținutul în acizi grași polinesaturați, în special CLA și raportul omega 6: omega 3, poate fi influențată prin furajare. În acest sens, proiectul vizează obținerea de lapte materie primă și produse lactate din lapte de capră cu valoare adăugată, respectiv realizarea de produse lactate premium, ce se încadrează într-un segment de piață care este încă în creștere. Etichetarea „îmbogățit natural în acizi grași polinesaturați“/„în CLA“ sau „în omega 3“ aduce evidente avantaje comerciale pe o piață a produselor lactate din ce în ce mai saturată.

Pe lângă identificarea și testarea unei soluții tehnice (strategie de furajare) fezabile, problemele pe care proiectul își propune să le rezolve sunt multiple: costul de producție al produselor premium este mai ridicat (trebuind să fie identificat pragul de rentabilitate – inputuri versus rezultate); strategiile de furajare trebuie să fie aplicabile pe termen lung; produsele premium trebuie furnizate în ritm constant (pentru a putea dezvolta o strategie de produs); o proporție mai ridicată de grăsimi nesaturate poate induce scăderea timpului de raft (oxidare mai rapidă, ce trebuie contracarată); este obligatoriu ca furajarea specială să nu antreneze modificări organoleptice nefavorabile sau să afecteze caracteristici tehnice relevante pentru procesarea laptelui (randament etc.).

Pe lângă adaptarea rasei Murciano-Granadina din Spania la condițiile din țara noastră, acțiune inițiată acum 3 ani, beneficiarul proiectului, Contești Agricultura Industrie Comerț (AGRIVALAHIA), vizează și lansarea de noi produse lactate, precum și consolidarea capacității de inovare în domeniul său de activitate (agricultură/zootehnie). Obiectivele derulării proiectului sunt atât diversificarea producției, obținerea de valoare adăugată, cât și creșterea eficienței economice prin inovare etc.

În ceea ce privește obiectivele IBNA, tehnologiile de manipulare a profilului de acizi grași din lapte și implicit din produsele lactate, vor fi validate nu doar la nivel de laborator (etapă realizată deja de către IBNA Balotești), ci și în mediul industrial, mai precis în ferma zootehnică a firmei Contești Agricultura Industrie Comerț, în condiții de practică zootehnică.

Pentru informații tehnico-științifice puteți contacta pe dr. Cătălin Dragomir (IBNA, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.); pentru informații asupra proiectului puteți contacta pe ing. Constantina Cozmaciuc (CAIC, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.). De asemenea, puteți vizita pagina web a proiectului: http://agrivalahia.ro/?page_id=95

Mihaela Hăbeanu, Cătălin Dragomir, Smaranda Toma

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală (IBNA)

Nutrețul combinat granulat în hrana suinelor - avantaje și dezavantaje

Producătorii de carne de porc trebuie să evalueze constant posibilitățile de îmbunătățire a performanțelor de creștere și o reducere a costurilor cu hrana. O hrană corespunzătoare pentru animale presupune obținerea unor beneficii în termen de performanțe și implicit sănătate.

Suinele sunt animale monogastrice cu stomac simplu, care necesită hrană ușor digestibilă și de bună calitate. Un sistem de hrănire modern presupune satisfacerea cerințelor nutriționale, cunoașterea caracteristicilor ingredientelor ce compun hrana, calitate și salubritate a hranei, transport ușor, fără a afecta caracteristicile amestecului de ingrediente.

Granularea este cea mai obișnuită metodă de procesare termică folosită astăzi în industria hranei pentru animale, care presupune condiționarea termică a unui amestec de ingrediente măcinate și compactizarea acestora la trecerea prin sită (matriță). Patton și col., încă din 1937, au accentuat superioritatea din punct de vedere nutrițional a hranei granulate comparativ cu cea obținută sub formă de făină prin măcinarea și amestecarea omogenă a ingredientelor.

Din punct de vedere economic există mari diferențe între furajarea sub formă granulată sau sub formă de făină. Astfel, în condițiile unei granulări de bună calitate se obțin o serie de beneficii: se reduc deșeurile, se realizează o reducere a separării ingredientelor, se îmbunătățește palatabilitatea, dar și digestibilitatea substanței uscate, proteinei și energiei brute ca urmare a procesării termice a amidonului și proteinei și se scurtează perioada de hrănire. Ca o consecință, excreția de substanță uscată și azot descrește, ceea ce conduce la reducerea impactului negativ asupra mediului. Performanțele animalelor și consumul specific pot fi îmbunătățite. Cercetările anterioare au evidențiat faptul că utilizarea sub formă granulată a nutrețului combinat în hrana purceilor constituie o modalitate eficientă de îmbunătățire cu 4-10% a eficienței hrănirii în comparație cu hrănirea sub formă de făină. Pentru scroafele lactante se refac rezervele energetice, ceea ce elimină dificultățile posibile în cazul scroafelor cu stare de întreținere slabă. Energia metabolizabilă nu este afectată de folosirea nutrețului combinat granulat.

Un argument suplimentar al folosirii nutrețului combinat în formă granulată îl constituie scăderea risipei cu hrana, asociată cu reducerea hrănirii selective, o densitate a hranei îmbunătățită și caracteristici mai bune la manipularea furajului. La aceste aspecte se adaugă controlul prafului și distrugerea organismelor dăunătoare.

Pe de altă parte, granularea crește costul de fabricație, investiția suplimentară putând fi compensată prin performanțe superioare și o bună condiție corporală a efectivului matcă. Dacă nu se acoperă cheltuielile suplimentare este de preferat să se folosească hrana sub formă de făină.

În timpul procesului de granulare amestecul de ingrediente sub formă de făină este supus unor temperaturi și umidități ridicate. Temperaturile extreme ridicate conduc însă la riscul apariției Reacției Maillard.

Deși este în general recunoscut faptul că o bună calitate a granulelor îmbunătățește eficiența, creșterea și uniformitatea animalelor, nivelul calității este, în general, dictat de aspectele economice. Cu toate acestea, hrănirea cu o calitate fizică slabă este întotdeauna prea scumpă. Mulți factori afectează procesul de granulare, incluzând umiditatea făinii și sursa ingredientelor. Evaluarea factorilor de granulare pe o perioadă scurtă de timp minimizează unele dintre variabilele necontrolate. Variabilele care nu pot fi eliminate (temperatura de condiționare, amperajul de granulare) trebuie să fie cel puțin contabilizate http://www.allaboutfeed.net/Nutrition/Research/2012).

Calitatea granulelor este dată de mai mulți factori, un rol important fiind ocupat de mecanismele de legare a particulelor de hrană între ele, de liantul folosit. Mai multe produse au fost testate și un număr limitat au fost utilizate ca lianți în obținerea unor granule de calitate. În mod curent sunt folosite următoarele categorii de lianți:

  • • lianți bazați pe lignină/ lignosulfonați – un studiu comercial arată că introducerea a 1,25% lignosulfat în nutrețul granulat reprezintă echivalentul a 18% grâu;
  • • hemiceluloză;
  • • lianți minerali (bentonită);
  • • gume, amidon, melasă;
  • • grăsime (1%).

O serie din acești lianți sunt bazați pe produse secundare de la fabricarea lemnului și a produselor din hârtie.

Folosirea unui nutreț combinat clasic, bazat pe porumb și soia într-un raport dependent de cerințele animalului, impune adăugarea de grâu pentru o bună calitate a granulelor. Grâul este cunoscut pentru proprietățile sale de liant ca urmare a glutenului conținut. Gliadina si glutenina din grâu sunt prezente într-un raport de 1:1, iar împreună reprezintă circa 80% din conținutul de proteine. Glutenul din grâu are astfel și capacitatea de liant alimentar și este o masă elastică, de consistența unei gume. Un procent de 10% grâu sporește durabilitatea granulelor.

Granularea crește, de asemenea, gelatinizarea amidonului de la aproximativ 10% până la 12% în materia primă, până la aproximativ 25% în timpul condiționării și la peste 4% după formarea granulelor. Gelatinizarea amidonului îmbunătățește, de asemenea, durabilitatea granulelor, dar crește și duritatea acestora.

Finețea granulelor este un aspect important în procesul de granulare care nu trebuie ignorat, dat fiind faptul că o finețe mărită afectează tractul gastrointestinal. O dimensiune optimă a granulelor ar fi de 500-1.600 μm. Particule mai mici de 400 μm nu sunt de dorit.

Aceste aspecte accentuează importanța formei în care se prezintă hrana în orice strategie managerială de conducere a unei ferme, cu atât mai mult cu cât unul dintre obiectivele de creștere a suinelor îl constituie valorificarea cu maximum de randament a hranei al cărei cost este oricum foarte ridicat.

Mihaela HĂBEANU, Horia GROSU

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – Balotești

Evaluarea potențialului nutrițional al triticalelor în hrana puilor de carne

Triticale (genusXTriticosecale) reprezintă un hibrid între grâu dur și secară, o cereală care a atras atenția în ultimii ani datorită adaptabilității în zonele secetoase și rezistenței la dăunători. Cultura de triticale a luat amploare și în România, conform statisticilor FAO, suprafața cultivată și producțiile înregistrate în perioada 2010-2014 având o evoluție ascendentă (Fig. nr. 1).

figura1 IBNA Balotesti

Fig. nr. 1. Suprafața cultivată (ha) și producția de triticale (t); Sursa: FAOSTAT

Valoarea nutritivă este similară cu cea a grâului, diferențiindu-se însă printr-un conținut mai mare în lizină și balanță minerală echilibrată. Digestibilitatea ridicată a proteinei și profilul echilibrat în aminoacizi esențiali recomandă utilizarea triticalelor în hrana păsărilor. Însă, includerea triticalelor este limitată de prezența factorilor antinutriționali polizaharide fără amidon (NSP), în special xilani și arabinoxilani, ce reduc digestia și absorbția nutrienților la nivel intestinal.

Evaluarea compoziției chimice detaliate a materiilor prime furajere utilizate în structura nutrețurilor combinate este deosebit de importantă întrucât pot exista variații în funcție de soi/hibrid, de cultură, sezon, tipul de sol etc., fapt pentru care este nece­sară reevaluarea permanentă a valorii nutritive a acestora. 

Din analiza chimică detaliată efectuată în cadrul INCDBNA – Balotești reiese că  triticalele au un conținut proteic ridicat (11,61%), valoare energetică de 2.986 EM kcal/kg și un profil echilibrat în aminoacizi esențiali: lizină (0,451%), aminoacizi cu sulf (0,250% metionină și 0,322% cistină), treonină (0,505%), arginină (0,776%).

Cercetările recente efectuate au demonstrat că utilizarea triticalelor în hrana puilor de carne, în proporție de 28-34%, în funcție de faza de creștere, substituind parțial porumbul, nu afectează performanțele zootehnice, indicii de calitate ai carcasei sau valoarea nutritivă a cărnii (compoziția chimică, conținutul în aminoacizi). În plus, includerea triticalelor în hrana puilor de carne nu are efecte negative asupra stării de sănătate (profil biochimic sanguin în limite normale, dezvoltare gastrointestinală corespunzătoare) sau asupra microflorei intestinale, numărul populațiilor patogene fiind semnificativ redus.

Rezultatele obţinute confirmă faptul că triticalele pot reprezenta o sursă cerealieră alternativă viabilă de înlocuire parțială a porumbului, cereala de bază utilizată uzual în hrana puilor de carne, în special în contextul actual al schimbărilor climatice.

Anca Gheorghe

Ce furaje trebuie să utilizăm pentru creşterea eficientă a curcilor?

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală - Balotești

Curca se caracterizează printr-o curbă de creştere foarte diferită de a altor specii de păsări şi printr-o compoziţie a cărnii, de asemenea specială (are o carne mai slabă şi, în consecinţă, o carcasă mult mai bogată în proteină şi apă). Aceste particularităţi fac ca și cerinţa nutriţională a acestora în proteină să fie mai ridicată decât cea în energie. Prin urmare, şi hrana pe care trebuie să o administraţi trebuie să includă ingrediente de calitate superioară, în special surse de proteină cu digestibilitate ridicată.

Puiul de curcă este mult mai sensibil decât cel de găină la concentraţia proteică, dar mai ales la cea energetică a furajului, în special în primele 5 săptămâni de viaţă (perioada de start sau demaraj). Granularea furajului nu antrenează aceleaşi efecte benefice pentru creştere, ca cele observate la puiul de carne. De asemenea, în vederea asigurării necesarului de vitamine şi microelemente minerale sunt utilizate premixuri vitamino-minerale, pe care Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie şi Nutriţie Animală (IBNA), Baloteşti le comercializează sub denumirea de Zooforturi. Aceste produse sunt fabricate astfel încât, incluse în proporţie de 1% în structura furajului, să asigure necesarul zilnic de vitamine şi minerale specific fiecărei faze de creştere. Pe toată perioada de creştere, puii de curcă se furajează la discreţie, hrana administrându-se în tainuri mici şi dese, pentru a se evita alterarea şi risipa. Nu uitaţi să procuraţi hrănitori semiautomate tip buncăr (specifice pentru curci) de culoare roşie, deoarece curcile au o acuitate vizuală redusă mai ales în primele zile de viaţă (culoarea roşie stimulând, astfel, consumul de hrană).

Totodată, urmărirea comportamentului alimentar are o mare importanţă, acesta dând indicii despre starea de sănătate a curcilor şi despre calitatea furajelor. Prin cântărirea periodică a puilor şi compararea cu standardul hibridului puteţi analiza evoluţia normală a creşterii. Situarea greutăţii puilor sub standardul hibridului impune analiza şi corectarea condiţiilor de microclimat sau a calităţii furajului administrat. Trebuie să ştiţi că la vârsta de 16 săptămâni curca din hibridul comercial specializat pentru producţia de carne poate ajunge la o greutate de 10,3 kg, iar curcanul la 14,6 kg, ca la vârsta de cca 6 luni, când sunt valorificaţi, să ajungă la greutăţi cuprinse între 22-24 kg, cu un consum specific de 3,3 kg furaj pentru 1 kg de spor realizat.

De asemenea, şi adăpostul în care doriţi să creşteţi curci trebuie să corespundă din punctul de vedere al normelor de igienă. Astfel:

  • Pardoseala adăpostului să fie din beton sclivisit şi nu din pământ care constituie un factor de risc tehnologic în patologia aviară (nu se poate realiza o curăţire şi dezinfecţie corespunzătoare). Ca aşternut, utilizaţi paie de grâu de calitate.
  • Adăpostul să fie prevăzut cu ferestre cu ajutorul cărora să realizaţi o ventilaţie corespunzătoare, având şi o plasă de sârmă care să nu permită pătrunderea păsărilor sălbatice.
  • Să vă amenajaţi un padoc betonat îngrădit cu un gard din plasă de sârmă.
  • Dacă spaţiul vă permite, amenajaţi şi câteva boxe de izolare în care să introduceţi păsările bolnave sau pe cele tarate.

Este foarte important să asiguraţi o densitate optimă a păsărilor în adăpost. Ca urmare, numărul de pui achiziţionaţi să fie în corelaţie cu suprafaţa disponibilă din adăpost.

Microclimatul din adăpost este un alt factor de mare importanţă. În primele zile de viaţă trebuie să asiguraţi temperatura de 35-37ºC, care va trebui să scadă odată cu înaintarea în vârstă, ajungând la 18ºC la vârsta de 5 săptămâni, şi care va fi menţinută la acest nivel până la livrarea/sacrificarea păsărilor. Umiditatea aerului trebuie să fie de 70%. Trebuie să asiguraţi un flux luminos de cel puţin 60-70 lucşi (echivalent cu 15-17,5 W/m2) în perioada de start (0-4 săptămâni). În continuare intensitatea luminoasă scade până la nivelul unui iluminat difuz de 8 lucşi.

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie şi Nutriţie Animală – IBNA, Baloteşti produce şi comercializează o gamă variată de nutreţuri combi­nate (NC) şi de concentrate proteino-vitamino-minerale (CPVM) pentru curci (broiler şi reproducţie) prezentate în Tabelul nr. 1 şi Tabelul nr. 2.

Tabelul nr. 1 – NC folosite pentru creşterea broilerului de curcă

ibna tabel curci 1

Totodată, institutul nostru produce şi comercializează o gamă variată de concentrate proteino-vitamino-minerale (CPVM-uri) pentru curci (broiler şi reproducţie). CPVM-urile sunt destinate, în special, crescătorilor care îşi pot asigura din producţie proprie cerealele.

Tabelul nr. 2 – CPVM-uri* folosite pentru creşterea curcilor

* CPVM-urile sunt destinate, în special, crescătorilor care îşi pot asigura din producţie proprie cerealele (porumb, grâu, triticale etc.).

ibna tabel curci 2

Dr. ing. Georgeta CIURESCU

Institutul Naţional de CD pentru Biologie şi Nutriţie Animală (IBNA), Baloteşti

E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Cercetări în sprijinul dezvoltării și protejării patrimoniului național de material genetic de la soiurile de plante și rasele de animale tradiționale și cu importanță economică

IBNA Balotești este coordonatorul acestui proiect sectorial finanțat de Ministerul Cercetării și Inovării și se preocupă în principal de resursele genetice animale din România împreună cu Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor - Balotești și Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Palas. Partenerii din proiect cu preocupări în domeniul resurselor genetice vegetale sunt: INCDBH Ștefăneşti, INCDA Fundulea, ICDP Mărăcineni, ICDVV Valea Călugărească și Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti.

Obiectivul principal al proiectului este acela de a realiza un registru descriptiv al patrimoniului genetic național vegetal și animalier, specific soiurilor de plante și raselor de animale tradiționale și celor cu importanță economică, pe baza materialului genetic existent în colecțiile naționale și disponibilizarea registrului către beneficiari.

Inventarierea, conservarea şi protejarea patrimoniului genetic al plantelor și animalelor din țara noastră, pentru soiurile de plante și rasele de animale tradiționale și cele cu importanță economică, reprezintă în fapt un obiectiv major pentru siguranța și securitatea națională, întrucât astfel se asigură:

- menținerea, multiplicarea şi valorificarea resur­selor genetice specifice plantelor și animalelor din spațiul autohton;

- autenticitatea, identificarea și recunoașterea incontestabilă a acestora pe plan internațional.

Principalele rezultatele scontate ale proiectului sunt:

  • Baza de date a colecțiilor naționale de material genetic vegetal și animalier.
  • Registrul descriptiv al patrimoniului genetic vegetal și animalier național.

Înțelegerea diversității și distribuției resurselor genetice într-o țară este esențială pentru o dezvoltare și conservare sustenabilă și eficientă a acestora. Inventarierea la nivel național trebuie să se facă periodic deoarece dinamica populațiilor este în permanentă schimbare de la un an la altul. Fără aceste informații, anumite populații sau anumite caracteristici unice ale acestora pot fi pierdute definitiv. Fiecare din populațiile de animale care dispar reprezintă un material biologic singular, un ansamblu unic care nu mai poate fi recreat odată dispărut.

Conservarea resurselor genetice în agricultură este o nevoie pe termen lung, care depășește granițele intereselor naționale. Conservarea și utilizarea durabilă a resurselor genetice trebuie să fie susținute de eforturi sistematice, bazate pe date științifice, în vederea identificării caracteristicilor specifice în anumite condiții și/sau utilizări specifice. Cooperarea și interacțiunea dintre sectorul de cercetare și toate părțile interesate vor garanta faptul că resursele genetice agricole sunt mai bine valorificate.

Rezultatele proiectului se vor aplica de către autoritățile naționale, regionale și locale, comunitatea științifică din domeniu și instituțiile care dețin colecții genetice naționale, dar și de companii/societăți comerciale cu profil agricol din sectoarele public și privat, pentru valorificarea corespunzătoare a resurselor biologice autohtone.

Pentru mai multe informații: Director proiect: dr. ing. Elena Ghiță; Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Oportunitățile oferite de rețetele nutriționale cu nivel ridicat în celuloză în creșterea găinilor ouătoare

Una dintre cele mai mari provocări ale secolului al XXI-lea este să asigure suficiente alimente sănătoase pentru populația în creștere la nivel global. În ultimii 20 de ani, prin conceptul „Farm to Fork“ importanța nutriției și alimentației animale a venit la rampă cu soluții inovative. Obiectivul activităților de inovare în nutriția animală este acela de a da răspunsuri pertinente, consistente, la cererile producției animale actuale. În acest sens, sunt regândite rețetele furajere atât în ceea ce privește ingredientele folosite, cât și structura rețetei.

Eficiența economică este un aspect foarte important în formularea rețetelor, iar alegerea materiilor prime furajere se face și în funcție de costurile acestora. Creșterea prețurilor la ingrediente rămâne singurul motiv care afectează marjele de profit în producția animalelor. Cea mai bună soluție de a reduce costurile o reprezintă dezvoltarea unor strategii nutriționale folosind materii furajere alternative, disponibile pe plan local, scăzând astfel costurile de furajare.

Materiile prime furajere bogate în celuloză (de exemplu, șrot de floarea-soarelui, șrot de rapiță, tărâțe grâu, DDGS) au, în general, prețuri relativ reduse, deși pot avea și concentrații semnificative de proteină.

Celuloza este o componentă a materiilor prime furajere vegetale, fiind prezentă în toate rețetele furajere, dar convențional se consideră că ea nu contribuie la valoarea nutrițională a furajelor pentru păsări. Nu există referințe privind cerințele recomandate pentru rețetele păsărilor. În mod obișnuit, atât în cercetare cât și în practică, în alimentația păsărilor celuloza a fost considerată un diluat al rețetei, cu conotații negative referitoare la consumul voluntar de hrană și digestibilitatea nutrienților.

Utilizarea unor rații cu un conținut ridicat de celuloză, mai mare de 3,5-4% (până la 7%), poate avea efecte pozitive în menținerea sănătății intestinului, creșterea sațietății, afectează comportamentul și îmbunătățește bunăstarea animalelor. De asemenea, prin structura și proprietățile sale, celuloza prezentă în rații influențează rata de tranzit, pH-ul digestei și producția de acizi grași volatili din tubul digestiv. Efectele celulozei din rețetă asupra productivității păsărilor depind de nivelul de includere și de sursa de celuloză, de structura de bază a rețetei, de structura fizică a sursei de celuloză, de forma de condiționare a nutrețului, de hibrid și vârsta păsării. În practica de furajare, mărimea particulelor și solubilitatea fracției celulozice în mediul digestiv, precum și gradul de lignificare sunt caracteristici cheie, acestea influențând productivitatea păsărilor datorită efectului lor asupra tranzitului alimentar. Valoarea nutritivă a resurselor furajere disponibile, bogate în celuloză, poate fi sporită prin granularea și reducerea dimensiunii particulelor, prin suplimentarea cu enzime exogene sau prin combinația enzimă-cereale.

În contextul prezentat mai sus, în cadrul proiectului GALIM PLUS, prin intermediul unor granturi cofinanțate de la bugetul Comisiei Europene și de la bugetul Guvernului României, în valoare de 800.000 lei, IBNA Balotești poate susține inițiativele avicultorilor din România care doresc să aducă pe piață alimente ce au calități nutriționale îmbunătățite, cu alte cuvinte alimente funcționale. Oferta de expertiză a IBNA Balotești și informații suplimentare pot fi găsite pe pagina proiectului la adresa www.ibna.ro.

Tatiana PANAITE, Rodica Diana CRISTE, Margareta OLTEANU

Contaminarea cu micotoxine, o problemă mereu în actualitate

Pe tot parcursul lanțului alimentar, din câmp și ter­minând cu alimentația umană, există o mare probabilitate ca una sau mai multe specii de mucegaiuri să se dezvolte și să producă micotoxine, dacă există condiții favorabile de mediu. Plantele sunt mai susceptibile la atacul fungilor în condiții de stres, cum ar fi irigarea excesivă, expunerea la pesticide, prezența insectelor dăunătoare etc. Cerealele sunt vectori foarte importanţi ai micotoxinelor pentru că ele sunt universal consumate de om şi animale. În ţările calde şi umede este în mod particular favorizată dezvoltarea fungilor genului Aspergillus responsabil de sinteza de aflatoxine, în timp ce în climatul temperat continental este favorizată dezvoltarea fungilor genului Fusarium și sinteza micotoxinelor de tipul zearalenonei și deoxinivalenolului. Sinteza de micotoxine este variabilă de la un an la altul, în funcție de factorii de mediu. Schimbările climatice din ultimii ani au făcut ca de exemplu aflatoxina să fie mult mai des întâlnită în regiuni temperate. Ultimul studiu publicat de BIOMIN referitor la prezența micotoxinelor în anul 2016, în 4.027 de furaje și materii prime provenite din 50 de țări din Europa, a arătat că deoxinivalenolul și fumonisinele au fost cele mai frecvente micotoxine detectate.

În România, din cauza climatului continental cu ierni reci și veri călduroase și uscate, contaminarea plantelor cu micotoxine este frecventă și poate fi diferită de cea observată în alte țări europene. În plus, puține studii au fost publicate în România referitoare la contaminarea cu micotoxine și un număr redus de date sunt disponibile din această regiune a Europei în vederea realizării unor studii statistice privind gradul de contaminare cu micotoxine. De aceea studiile referitoare la contaminarea cu micotoxine în România prezintă o importanță deosebită.

În anul 2016, la INCDBNA Balotești, în cadrul Laboratorului de Biologie și Nutriție Animală, au fost analizate 597 de probe de furaje și materii prime provenite din regiunea de Sud-Est a României pentru a evalua contaminarea cu 3 dintre cele mai cunoscute micotoxine: aflatoxină (553 de probe), deoxinivalenol (87 de probe) și zeralenonă (9 de probe). Rezultatele au arătat că majoritatea probelor au fost contaminate cu micotoxine și doar un număr mic de probe nu au fost contaminate: (8,3% din probele analizate pentru conținutul în aflatoxină) și (5,7% din probele analizate pentru conținutul în deoxinivalenol) – figura 1. În schimb, toate probele analizate pentru zearalenonă au fost contaminate. Cele mai multe dintre probele analizate au fost de nutreț combinat și concentrate proteino-minerale, dar și de cereale (figura 2). Din probele analizate, o contaminare mai mare de 0,004 mg/kg a fost obținută pentru aflatoxină la toate probele de gluten investigate. Probele analizate pentru toate cele trei micotoxine au fost co-contaminate cu cel puțin două dintre micotoxinele analizate. Co-contaminarea cu micotoxine reprezintă o problemă frecventă, probabilitatea ca o probă de cereale și cu atât mai mult de nutreț combinat să fie contaminată cu mai mult de o micotoxină fiind foarte mare. Din acest motiv administrarea la animale a furajelor contaminate cu mai multe micotoxine, chiar dacă acestea sunt în concentrații aflate la limita minimă recomandată de Uniunea Europeană, poate induce la animale numeroase efecte negative prin efectul toxic cumulativ. În concluzie, se recomandă ca obligatorie analiza micotoxicologică a cerealelor și materiile prime înaintea administrării lor în hrana animală.

D.E. Marin, I. Taranu,

Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală

Revista Lumea Satului nr. 10, 16-31 mai 2017 – pag. 34

Abonează-te la acest feed RSS