ipso august 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 27 Sep 2021

A XVI-a ediție a Simpozionului Internațional de Biologie și Nutriție Animală – IBNA Balotești

În 30 septembrie – 1 octombrie 2021 va avea loc ediția a XVI-a a Simpozionului Internațional de Biologie și Nutriție Animală, organizat de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală (IBNA Balotești).

Și în acest an sunt așteptați peste 100 de participanți, din țară și străinătate, care vor avea posibilitatea să urmărească cinci sesiuni de prezentări, dintre care o sesiune dedicată tinerilor cercetători și o sesiune în care vor fi diseminate rezultatele obținute în proiectele ADER derulate de institut.

La această ediție s-au înscris peste 40 de cercetători din România, SUA, Franța, UK, Grecia, Bulgaria etc. cu subiecte specifice domeniului biologiei și nutriției animale. Prezentările conțin atât rezultate ale unor cercetări avansate (metabolomică, stres oxidativ, biomarkeri ai unor procese fiziologice etc.), precum și rezultate cu grad ridicat de aplicabilitate în practică.

Printre acestea se enumeră surse alternative de proteină pentru furajarea animalelor, valorificarea subproduselor/reziduurilor de la industriile alimentare/nonalimentare care folosesc plantele ca materii prime, valorificarea ca aditivi furajeri a substanțelor active din plante aromatice, tehnologii de obținere a alimentelor funcționale, soluții de reducere a efectelor contaminării cu micotoxine, soluții de reducere a impactului creșterii animalelor asupra mediului (inclusiv a emisiilor de gaze cu efect de seră), soluții operative de estimare a potențialului genetic al animalelor de fermă etc.

Prin aceste subiecte, simpozionul răspunde atât necesităților mediului privat, de eficientizare a activității, de creștere a gardului de reziliență în fața schimbărilor specifice secolului XXI (modificarea climei, concurența economiilor emergente, limitarea resurselor, volatilitatea prețurilor materiilor prime), precum și ale societății în general: alimente de calitate, favorabile sănătății consumatorului, protejarea mediului, securitatea alimentară într-o lume cu resurse din ce în ce mai limitate etc.

În acest an, având în vedere evoluția pandemiei, simpozionul va fi organizat on-line. Cei care doresc să participe sunt invitați să se înscrie prin completarea formularului de pe pagina web a simpozionului (https://www.ibna.ro/en/registration) sau prin trimiterea unui e-mail la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.. Participanții înregistrați vor primi un link de conectare valabil pentru ambele zile de desfășurare a simpozionului.

Îmbunătățirea calității nutriționale a cărnii și ouălor prin includerea diferitelor suplimente antioxidante în dieta păsărilor

În zilele noastre, consumatorii sunt interesați de produse alimentare cu valoare nutrițională crescută, fără conservanți artificiali sau alți aditivi alimentari. În acest cadru, dezvoltarea de produse din carne cu conținut scăzut de grăsime și/sau niveluri mari de acizi grași nesaturați, în special acizi grași n-3, este de dorit ca strategie în controlul patologiilor cardiovasculare și inflamatorii. Însă, îmbogățirea conținutului de acizi grași n-3 este corelată cu o mai mare incidență la oxidare lipidică, cu efecte biologice nocive și un impact negativ asupra sănătății. Așa cum oxidarea poate cauza ruginirea și deteriorarea în cazul metalelor, un tip de oxidare similară are loc și în cazul nutrețurilor și a hranei furajere, rezultând râncezirea grăsimilor, distrugerea vitaminelor A, D și E, pigmenții (carotenoizi) și aminoacizii vor avea valori energetice biologice mai scăzute în cadrul rețetei. Drept consecință, este importantă nu doar îmbunătățirea valorii nutriționale a alimentelor, ci și minimizarea oxidării lipidice pentru a oferi produse alimentare mai sănătoase și sigure pentru consumator. Strategiile nutriționale prezintă o serie de beneficii întrucât animalele vii pot distribui eficient compușii către țesuturi, iar această abordare este mai sigură datorită obținerii unor produse din carne ce asigură cantități tolerabile pentru oameni. Pentru a contracara procesele oxidative, în ultima perioadă s-au studiat o serie de suplimente cu proprietăți antioxidante în hrana animalelor. Exemple în acest sens sunt: vitaminele (C, E), mineralele (Zn, Cu), compușii fenolici.

Animalele nu sunt capabile să sintetizeze vitamina E, prezența ei în țesuturi fiind total dependentă de dietă. Astfel, s-a demonstrat că suplimentarea dietei cu α-tocoferil acetat protejează acizii grași și colesterolul de oxidarea ouălor și a cărnii de pasăre proaspătă sau gătită. Există mai multe recenzii despre efectele protectoare ale tocoferolilor în inhibarea oxidării lipidice la păsări și alte animale. Suplimentarea cu diferite surse de tocoferoli scade apariția compușilor primari și secundari de oxidare, ceea ce influențează aroma și mirosul responsabile de râncezirea cărnii de păsăre și a ouălor.

Cuprul este cunoscut ca promotor al oxidării lipidice, însă acesta este folosit și ca supliment deoarece, în doză mare, are efect antimicrobian și de potențare a creșterii. În urma suplimentării cu cupru, s-a remarcat reducerea proporției acizilor grași saturați din grăsimea abdominală și scăderea conținutului de colesterol din ouă, plasmă și mușchi la pasăre. Relația dintre cupru și metabolismul lipidic poate fi observată în capacitatea deficiențelor de cupru de a cauza hipercolesterolemie la șobolani.

Zincul este un element ce face parte din sistemul enzimatic antioxidant drept cofactor pentru SOD (superoxid dismutaza). Suplimentarea cu zinc a dietei păsărilor la o doză de 20 g/kg reduce consumul de furaj și greutatea corporală. Suplimentarea cu 0.2-20 g zinc/kg furaj de pasăre pe o perioadă scurtă de timp (mai puțin de 3 săptămâni) a cauzat creșterea concentrației de zinc în ficat, rinichi, pancreas și splină. În plus, suplimentarea cu zinc poate duce la alte efecte benefice: îmbunătățește performanța animalului și atenuează oxidarea lipidică la animalele crescute în stres termic. S-a dovedit, de asemenea, că suplimentarea dietei cu zinc a crescut conținutul de seleniu din carne, fără efecte asupra stabilității oxidative.

Compușii fenolici se găsesc răspândiți în natură într-o mare diversitate. Suplimentarea dietei păsărilor cu frunze deshidratate și/sau alte părți ale plantelor precum oregano, rozmarin, cimbru s-a practicat pentru studierea performanțelor, stabilitatea oxidativă a cărnii și calitatea cărnii de pasăre. Mai mulți autori au arătat că suplimentarea cu ulei de oregano și rozmarin poate crește retenția și protecția α-tocoferolului din carne, explicându-se astfel efectul sinergic când sunt adăugate împreună α-tocoferol acetat și uleiuri esențiale. Activitatea polifenolilor depinde de consumul lor, de biodisponibilitate și retenția tisulară a organismului; activitatea lor poate varia mult, dar în general este scăzută. Potrivit unor autori, izoflavonoidele sunt cele mai bine absorbite din clasa polifenolilor, în timp ce antocianii și proantocianidinele sunt cele mai slab absorbite. Activitatea antioxidantă in vitro a polifenolilor nu este neapărat corelată cu capacitatea antioxidantă in vivo. Deși se cunosc puține despre rolul fiziologic al polifenolilor, cercetările sugerează că o concentrație scăzută în țesuturi pare să fie suficientă pentru exercitarea mai multor efecte biologice, precum și o pontențială activitate antioxidantă.

La păsări, suplimentarea dietetică cu acești polifenoli confirmă că acești compuși exercită efecte antioxidante asupra musculaturii scheletice post-mortem. Polifenolii din plante sunt antioxidanți multifuncționali întrucât acționează ca agenți reducători, antioxidanți donori de hidrogen și agenți de chelatare.

Așadar, abordările nutriționale în vederea obținerii de alimente valoroase din punct de vedere nutritiv și care să satisfacă cerințele consumatorilor încă reprezintă o practică eficientă folosită în cercetările din domeniul zootehnic.

Mihaela SĂRĂCILĂ

e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.


Studiu finanțat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin proiectul ADER 9.1.2./14.10.2019


 

ALIMENTAȚIA VACILOR DE LAPTE

România deține un șeptel de cca 2 milioane de capete de taurine, ceea ce reprezintă aprox. 2,30% din totalul efectivului exploatat la nivelul Uniunii Europene (FAOSTAT, 2017). 90% din vacile din România sunt crescute în ferme de tip asociativ-familiale sau simple gospodării, iar restul de 10% în ferme de tip industrial (MADR, 2017). Acest articol se adresează acelor exploatații cu caracter tradițional și își propune să înlesnească pentru fermieri înțelegerea principiilor de alimentație caracteristice sistemului românesc de exprimare a necesarului nutritiv al animalelor și a valorii nutrețurilor.

Pentru ca o vacă să producă lapte de calitate, în codiții de eficiență economică, aceasta trebuie să primească o rație echilibrată. Necesarul nutrițional al unui animal se compune din necesarul pentru întreținerea funcțiilor vitale (ceea ce necesită animalul ca să poată trăi) și necesarul pentru producția de lapte. Exprimarea acestui necesar nutrițional se face cu ajutorul a cel puțin 5 principii nutritive: substanță uscată (kg/cap/zi), energie (UNL/cap/zi), proteină (g PDI/cap/zi), minerale (g Ca și P/cap/zi) și caroten (mg/cap/zi).

Substanța uscată

Taurinele sunt animale poligastrice, prezentând anumite particularități la nivelul sistemului digestiv.

Astfel, stomacul acestora este tetracameral și specializat în valorificarea furajelor de volum (bogate în celuloză). Pentru o bună funcționare a prestomacurilor este necesară acordarea unei atenții deosebite structurii și conținutului rației. Pentru evaluarea acestui parametru, trebuie să ținem cont de structura fizică a rației (particulele de furaj trebuie să aibă dimensiuni cuprinse între 1-3 cm), coeficientul optim de încărcare (kg SU/UN între 1,5 și 3,3) și fermentescibilitatea mijlocie (nivel de energetice echilibrat).

Energia

Se măsoară în unități nutritive lapte (UNL), sistem românesc, propus în 1991 de dr. Ghe. Burlacu. Necesarul vacilor este de cca 0,95 UNL/100 kg greutate vie și de 0,48 UNL/litru de lapte.

ibna 2

Tabelul de mai sus permite stabilirea exactă a necesarului zilnic de energie al unei vaci de lapte. Acesta se află la intersecția dintre linia corespunzătoare greutății vii a vacii cu coloana producției de lapte. În cazul de mai sus, o vacă cu o greutate de 550 kg și o producție zilnică de 20 litri de lapte/zi va necesita un aport energetic de 14,70 UNL.

Proteina

Pentru exprimarea necesarului de proteină se recomandă sistemul francez care presupune folosirea proteinei digestibile în intestin (g PDI). Acest sistem ține cont de capacitatea biomasei ruminale de a prelucra sursele de proteină atât din punct de vedere energetic, cât și din punctul de vedere al conținutului de azot. Astfel, sistemul PDI presupune exprimarea necesarului exprimat în PDIE (proteina digestibilă în intestin permisă de conținutul energetic al rației) și PDIN (proteina digestibilă în intestin permisă de conținutul în azot al rației). Cele trei valori trebuie să fie egale (necesarul se exprimă în g PDI, iar aportul în g PDIE și g PDIN), având în vedere că vaca poate valorifica aportul proteic doar la nivelul parametrului cel mai mic. Dacă o vacă are un necesar de 1.250 g PDI, iar rația cu care este hrănită asigură un aport de 1.000 g PDIE și 1.300 g PDIN, vaca va primi prin rație un aport real de proteină de doar 1.000 g PDI/zi, ceea ce nu este suficient! Necesarul de întreținere al unei vaci este de cca 67,5 g PDI/100 kg greutate vie și de 50 g PDI/litru de lapte produs.

ibna 3

Și în acest caz, intersecția dintre linia determinată de greutatea vacii și coloana definită de nivelul producției determină necesarul de proteină al animalului. Vaca exemplificată aici va avea un necesar de 1.371 g PDI.

Macromineralele

Fermierii trebuie să acorde o atenție deosebită aportului de calciu (g Ca/zi) și fosfor (g P/zi) deoarece acestea joacă un rol vital în menținerea bunăstării animalelor producătoare de lapte. Se recomandă câte 5 g de Ca și P pentru fiecare 100 kg greutate vie a animalului și câte 3 g, respectiv 2 g, de Ca și P pentru fiecare litru de lapte produs. O vacă de 550 kg și cu o producție de 20 litri de lapte va avea următorul necesar de macroelemente:

  • Întreținere: 550 kg GV/100 * 5,0 g Ca = 27,5 g Ca
  • Producție: 20 L lapte * 3,0 g Ca/L = 60,0 g Ca
  • Total: 87,5 g Ca
  • Întreținere: 550 kg GV/100 * 5,0 g P = 27,5 g P
  • Producție: 20 L lapte * 2,0 g P/L = 40,0 g P
  • Total: 67,5 g P

Vitaminele

În general, aportul vitaminic se asigură prin suplimente și premixuri, iar în grija fermierului rămâne doar echilibrarea surselor de caroten. Necesarul vacilor de lapte este de 15 mg/100 kg GV și 15 mg/1 L lapte. Astfel, vaca exemplificată va avea un necesar de 382,5 mg caroten/zi.

Rația zilnică

Furajele care formează rația zilnică reprezintă surse de nutrienți (UNL, PDI, Ca, P, caroten etc.). Dezideratul major este acela de a găsi combinarea optimă a acestora astfel încât necesarul nutrițional al vacilor să fie satisfăcut în proporție de 100%.

Având în vedere variabilitatea producției de lapte a unui efectiv de vaci de lapte, se recomandă optimizarea unor rații individuale sau formarea de grupe tehnologice. Pentru a ușura această muncă a nutriționistului se poate aplica următoarea strategie de alimentație:

– se va calcula o rație de bază care să satisfacă necesarul vacilor pentru întreținere și producția a 10 litri de lapte;

– producția de lapte ce depășește cei 10 litri asigurați prin rația de bază va fi susținută cu ajutorul unui nutreț combinat de completare astfel optimizat încât, prin administrarea unui kg, să asigure producția a 2 l de lapte.

O rație bine echilibrată, destinată vacii prezentate aici, va avea următoarea structură și caracteristici:

– 25 kg siloz de porumb

– 8 kg fân de lucernă

– 5 kg nutreț combinat IBNA pentru vaci în lactație exploatate în sistem semiintensiv.

Prin combinarea celor trei furaje, rația asigură bunăstarea vacii și manifestarea potențialului genetic al acesteia. Avantajul principal al acestei metode constă în faptul că rația este foarte versatilă doar prin modificarea cantității de nutreț combinat în funcție de variația producției de la o zi la alta sau de la o vacă la alta. IBNA Balotești vă propune un nutreț combinat a cărui structură și optimizare au rezultat în urma studiilor efectuate de cercetători cu experiență vastă în domeniu. De asemenea, specialiștii noștri stau la dispoziția crescătorilor care doresc consultanță în domeniul nutriției vacilor de lapte.

Pentru detalii suplimentare vă stăm la dispoziție!

IBNA Balotești

Șef Serviciu MCTE

Ing. Alexandru KELEMEN

0764.909.219; Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Bacillus megaterium - sursă probiotică în hrana puilor de carne. Ce sunt probioticele și ce rol au ele?

Probioticele sunt culturi bacteriene definite și ,,microorganisme vii“, nepatogene, care, atunci când sunt administrate animalelor și odată ajunse în tubul digestiv al acestora, influențează pozitiv microflora endogenă în detrimentul celei patogene și condiționat patogene. Probioticele pot fi compuse dintr-o singură tulpină bacteriană sau o combinație a acestora care, administrate în cantități regulate, pot oferi o serie de beneficii organismului gazdă.

De reținut faptul că tubul digestiv al tuturor speciilor de animale este steril în primele ore de viață, lipsit de orice formă de microorganism. De asemenea, tubul digestiv este prevăzut cu celule epiteliale cu rol receptor, protector și fixator de bacterii, celule ce sunt implicate în mod direct în procesul de absorbție a nutrienților. Etapa de populare a intestinului cu germeni benefici/ patogeni începe odată ce animalul gazdă consumă furaje și apă.

Potrivit normelor Uniunii Europene, anumite specii de Bacillus pot fi utilizate ca sursă probiotică, cum ar fi: Bacillus licheniformis, Bacillus subtilis, Bacillus megaterium, specii de Lactobacillus, drojdii etc.

Cercetările biotehnologice au continuat și au venit cu o serie de idei inovative, printre care izolarea și identificarea de noi specii bacteriene, de exemplu și tulpina ce a fost confirmată ca fiind Bacillus megaterium IBNA 66. Este cunoscut faptul că genul Bacillus, datorită capacității ridicate de a forma spori, ca formă de rezistență, este capabil să supraviețuiască în condiții extreme de mediu, precum pH scăzut, temperatură ridicată, săruri biliare, precum și în condiții de mediu nefavorabile.

În urma efectuării testelor in vitro, tulpina de Bacillus megaterium IBNA 66 a înregistrat o multitudine de proprietăți probiotice, dobândind o rezistență de peste 60% la pH scăzut, aproximativ 85% la săruri biliare (0,3%), cu o înaltă abilitate de a produce spori și cu o rată de supraviețuire de peste 55% la temperatură ridicată (80°C). În plus, în urma aplicării testului hemolitic, tulpina de Bacillus megaterium IBNA 66 a prezentat un grad de nepatogenitate cu sensibilitate redusă la antibiotice, multe dintre acestea fiind administrate pentru tratarea afecțiunilor clinice în nutriția păsărilor. Rezultatele obținute în cadrul institutului au confirmat faptul că tulpina de Bacillus megaterium IBNA 66 rezistă la condițiile dure de-a lungul tractului gastro-intestinal și prezintă criterii probiotice notabile; de aceea poate fi selectată ca produs probiotic viabil, cu aplicabilitate în hrana puilor de carne.

Dr. ing. Mihaela DUMITRU

Vitamina D în hrana găinilor ouătoare

Vitamina D prezintă un interes deosebit pentru alimentația umană, în special datorită unui metabolism unic de sinteză, la nivelul pielii, sub influența razelor ultraviolete (290-315 nm). Vitamina D se găsește în plante și animale ca rezultat al sintezei endogene, este liposolubilă, insolubilă în apă, stabilă la temperaturi ridicate, susceptibilă oxidării la contactul cu aerul și lumina.

Există foarte puține alimente cu conținut natural în vitamina D: pește (cod, hering, sardine, păstrăv, somon, ton), lactate și brânzeturi, gălbenuș de ou, ficat de vită, ciuperci. Termenul de vitamina D desemnează un grup de compuși precum vitamina D2 (ergocalciferol) și vitamina D3 (colecalciferol).

Metabolizarea vitaminei D se produce la nivelul ficatului: 25(OH)D3 (calcidiol), urmată de 1,25 (OH)2D3 și 24,25 (OH)2 D3 la nivelul rinichilor. Cashman și colab. (2016) în studiul publicat în American Journal of Clinical Nutrition consideră deficiența de vitamina D ca fiind pandemică. Conform unui studiu efectuat de Ene și col. (2018), în România, la populația de peste 4 ani, insuficiența vitaminei D se înregistrează la peste 70% dintre cazuri, la populația cu vârste între 4-8 ani reprezintă 1,96%, iar în cazul indivizilor cu vârsta de peste 70 de ani reprezintă 26,39%. Rata cea mai ridicată a deficienței și insuficienței de vitamina D a fost identificată în Oltenia și Moldova. O strategie de impact și cu o largă acoperire, în special în condițiile actuale generate de pandemia COVID-19, o constituie îmbogățirea alimentelor în vitamina D. Conform Regulamentului (CE) NR. 887/2009 al comisiei din 25 septembrie 2009887/2009, se permite substituirea vitaminei D3 din nutrețul combinat al păsărilor, parțial sau total, cu 25-OH-D3. Barnkob și colab. (2020) menționează 3 modalități de îmbunătățire, pe cale naturală, a conținutului ouălor în vitamina D: suplimentarea concentrației de vitamina D3 sau/și 25(OH)D3 din furaj, expunerea la UVB a găinilor și a produselor lichide din ouă (ouă întregi, albușuri de ou, gălbenușuri).

vitamina D gaini outoare

S-a dovedit științific că există o relație liniară între conținutul de vitamina D din furaj și cel din ou. O concentrație de 20 μg vitamina D/100 g gălbenuș s-a obținut utilizând 617,5 μg vitamina D/kg furaj. Suplimentarea vitaminei D în furaje poate furniza niveluri mai ridicate în ouă decât prin expunerea la UVB a găinilor. Cu toate acestea, efectele benefice ale suplimentării cu vitamina D în furaje sunt limitate de legislația UE care stabilește limita maximă la 80 μg vitamina D / kg furaj. În studiile de nutriție animală realizate prin suplimentarea vitaminei D în nutrețul combinat s-a observat la nivelul organismului păsărilor o scădere a incidenței tulburărilor osoase, o îmbunătățire a absorbției calciului și fosforului la nivel intestinal, a mineralizării oaselor și a mobilității datorită creșterii densității osoase (Driver și colab., 2005; Korver, 2005; Kasim și colab., 2006). Browning & Cowieson (2014) au introdus în rețetă o combinație de 250 μg/kg furaj vitamina D3 și 69 μg/kg furaj de 25(OH)D3 și au obținut un conținut în vitamina D în galbenuș de 12,9 μg/100 g. Dacă s-ar introduce în rețetă același nivel, exclusiv vitamina D3, ar fi necesar includerea aproximativă a 378 μg/kg furaj.

continut vitamina d

Concentrațiile de vitamina D3 și 25(OH)D3 din gălbenușul de ou au crescut semnificativ, concomitent cu creșterea nivelului de includere din furaj. Studii ale eficienței transferului de vitamina D3 din furaj în ou au fost realizate și de Mattila și colab. (2011) care au conchis ca prin suplimentarea cu vitamina D3 și 25-OH-D3, individual sau asociat (43 μg/kg vitamina D3, 31 μg/kg vitamin D3 și 30 μg/kg 25-OH-D3, 55 μg/kg 25-OH-D3, 122 μg/kg 25-OH-D3), se obține cu succes transferul din furaj în gălbenuș. Chen și colab. (2020) au experimentat pe perioada unui întreg ciclu de viață al găinilor ouătoare introducerea în rețetă a 2.760 UI/kg vitamina D3, 5.520 UI/kg vitamina D3, 2.760 UI/kg vitamina D3 + 2.760 UI (69 μg)/kg 25(OH)D3.

Rezultatele au arătat că suplimentarea pe termen lung cu 25(OH)D3 are efecte pozitive asupra producției de ouă și a calității oului, în special în faza timpurie de ouat. Așadar, soluția suplimentării furajului găinilor ouătoare cu vitamina D reprezintă o strategie de obținere a unui aliment funcțional, oul îmbogățit în vitamina D, cu un potențial larg de acoperire și cu un impact pozitiv asupra sănătății populației, minimizând astfel riscul deficitului de vitamina D.

Gabriela Maria CORNESCU, Romeo-Ovidiu AVRAM

Newsletter finanțat în cadrul contractului nr. 144/13.10.2016 „Dezvoltarea unor soluții de furajare inovative pentru galinacee în vederea obținerii de alimente accesibile, cu calități nutriționale îmbunătățite“, GALIM PLUS, POC, Axa 1.

Aprecierea calității grăsimilor de origine animală și implicațiile asupra sănătății umane

Cererea continuă a consumatorilor pentru alimente de calitate, produse la standarde ridicate privind siguranța, promovarea sănătății și convingerile personale, necesită în permanență dezvoltarea unor noi strategii pentru îmbunătățirea valorii nutriționale (Biswas and Mandal, 2020; Šrédl et al., 2021). Există mai mulți factori care stau la baza preferințelor consumatorilor atunci când achiziționează un produs, dintre care unii sunt de natură medicală, predispoziția genetică la anumite boli, sensibilități sau alergii și alții legați de tradițiile culturale (Aschemann-Witzel et al., 2019).

Strategiile nutriționale actuale se bazează pe utilizarea de ingrediente naturale în formularea dietelor pentru animalele de fermă, în scopul îmbunătățirii valorii nutriționale a produselor rezultate. Prin urmare, tendința este de a îmbogăți produsele de origine animală în anumite substanțe nutritive, benefice pentru sănătatea umană și astfel disponibile într-un mod ușor accesibil. Există mai multe modalități de îmbogățire a produselor de origine animală, îmbogățirea în acizi grași polinesaturați (PUFA), în special PUFA n-3, fiind una dintre cele mai importante.

O dietă bogată în acizi grași reprezintă o sursă importantă de energie, la care se adaugă o absorbție mai bună a vitaminelor liposolubile și a tuturor nutrienților din dietă (Attia et al., 2018; Fan et al., 2020). PUFA n-3 și n-6 sunt acizi grași esențiali pentru buna funcționare a organismului, dat fiind că oamenii și animalele nu pot sintetiza PUFA prin intermediul propriul lor metabolism. Includerea materiilor prime furajere oleaginoase în dietele animalelor reprezintă o bună strategie pentru a îmbunătăți profilul acizilor grași al produselor obținute de la acestea (Banaszkiewicz et al., 2018). Acidul alfa-linolenic (C18: 3n-3) este principalul PUFA care apare în țesutul verde al plantelor. La animale, C18: 3n-3 este transformat într-o serie de PUFA cu lanț lung, dintre care cei mai importanți sunt acizii eicosapentaenoic, C20: 5n-3 (EPA) și docosahexaenoic, C22: 6n-3 (DHA) (Woloszyn et al., 2020).

ibna aprecierea calitatii n 3

ibna aprecierea calitatii n 6

Totodată, raportul dintre acizii grași polinesaturați si cei saturați (PUFA/SFA), PUFA n-6/n-3, conținutul de acizi grași hipocolesterolemici și hipercolesterolemici, indicii de aterogenitate și trombogenitate au devenit unii dintre cei mai importanți parametri pentru evaluarea valorii nutriționale și gradului de sănătate a alimentelor (Attia et al., 2017).

Indicele de aterogenitate (AI) este un indicator semnificativ al riscului de apariție a bolilor cardiovasculare (Ikewuchi et al., 2009), astfel că o valoare scăzută a acestuia sugerează un risc redus în ceea ce privește apariția acestor tipuri de boli. Conform Garaffo et al. (2011), indicele trombogenitate (TI) indică posibilitatea formării de cheaguri în vasele de sânge. Pe lângă indicii AI și TI, raportul acizilor grași hipo- și hipercolesterolemici (h/H) reprezintă un indice suplimentar care contribuie la evaluarea efectului acizilor grași asupra metabolismului colesterolului (Javardi et al., 2020). Scăderea valorii raportului h/H este dată de un conținut scăzut de PUFA din alimente. Acizii grași polinesaturați n-6 și n-3 diferă prin activitatea antitrombogenică, aceasta fiind cea mai pronunțată în cazul PUFA n-3, în special EPA și DHA. Cei din urmă joacă un rol semnificativ în prevenirea și tratamentul anumitor boli și tulburări, precum cele cardiovasculare, hipertensiune, diabet de tip 2, sindromul de intestin iritabil, degenerare musculară, artrită reumatoidă, astm, tulburări psihiatrice și mai multe tipuri de cancer (Woloszyn et al., 2020).

Un aport echilibrat de PUFA este foarte important în reglarea colesterolului seric (Kang și colab., 2005). Se recomandă ca în dietele umane valoarea raportului dintre PUFA/SFA să fie mai mare de 0,45 pentru a fi prevenită dezvoltarea bolillor cardiovasculare și a unor boli cronice. Alimentele cu rapoarte PUFA/SFA sub 0,45 sunt considerate nedorite pentru dieta umană din cauza potențialului lor de a induce creșterea colesterolului în sânge (Mapiye et al., 2011).


Mulțumiri

Această lucrare a fost realizată în cadrul Contractului subsidiar nr. 684/04.02.2019 (anexă la Contractul de finanțare nr. 144/13.10.2016, P_40_441 – GALIMPLUS: Dezvoltarea unor soluții de furajare inovative pentru galinacee, în vederea obținerii de alimente accesibile, cu calități nutriționale îmbunătățite, cod SMIS2014+ 107697), Rețete furajere pentru găini ouătoare în vederea creșterii calității nutriționale a ouălor.


  • Raluca Paula TURCU - Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală (IBNA-Balotești), Ilfov, România.
  • Gabriel Corneliu RĂDULESCU-  AGROPREST 2005 SRL, Strada Iasomiei, Ștefan Vodă, Călărași, România

Năutul (Cicer arietinum L.) Sursă alternativă de proteină pentru hrana păsărilor

Pe plan mondial, a crescut foarte mult interesul pentru a maximiza nivelul de utilizare a unor ingrediente proteice produse la nivel local, inclusiv a boabelor de leguminoase. În România, cultivarea și mai ales utilizarea unor leguminoase (de exemplu mazăre, fasole, linte, năut, lupin alb – liber de alcaloizi etc.) în hrana păsărilor nu a fost și nu este promovată ca în alte țări, deși constituie o alternativă viabilă la șroturile de soia provenite din importuri, atât din punct de vedere bioproductiv cât și sub aspect economic și ecosanogen (aceste boabe prezintă avantajul că nu sunt modificate genetic și, în plus, conțin grăsimi bogate în acizi grași polinesaturați din seria omega-3, considerați benefici pentru sănătatea omului). Folosind ingrediente furajere alternative și durabile, pentru a substitui o parte din șrotul de soia poate fi una din strategiile de reducere a costurilor cu furajarea în sectorul avicol. În acest context, INCDBNA, Balotești, prin programul NUCLEU, proiect PN16-41.01.02 (finanțat de Ministerul Cercetării și Inovării) a avut ca obiectiv studierea unor surse alternative de proteine, cu valoare biologică ridicată, care pot fi disponibile pe plan local, sustenabile și în același timp și economice.

Năutul (Cicer arietinum L.) este o plantă leguminoasă anuală, caracterizată printr-o rezistență foarte mare la secetă, cultura fiind bine adaptată la condițiile pedoclimatice semiaride. Cultura de năut lasă terenul aerat, structurat, curat de buruieni. Este o foarte bună premergătoare pentru cereale și îmbogățește solul cu 90-100 kg azot atmosferic fixat în sol. Aspectul exterior al acestei plante se deosebește de cel al mazării prin forma frunzelor și a păstăii (care închide în mod obișnuit două boabe sau trei, mai rar o singură boabă). Boabele acestei plante se aseamănă cu cele de mazăre, deosebindu-se numai printr-o excrescență caracteristică a embrionului în formă de cioc, care se aseamănă cu capul de berbec și au culoarea roz deschis, galben și foarte rar cafeniu.

Pe plan mondial, năutul se cultivă pe o suprafață de peste 12 milioane de hectare, reprezentând un aliment de bază în Europa de Sud, Africa de Nord, India și alte zone. India este cel mai mare producător de năut, urmată de Pakistan și Turcia. Deși în prezent năutul este produs pentru consum uman, pe măsură ce producția va crește, va crește și disponibilul ca sursă alternativă de proteine și energie pentru nutriția animală. În Europa năutul se cultivă pe aproape 100.000 ha, iar cea mai mare producție medie s-a realizat în Grecia, respectiv de 1.438 kg/ha. Producțiile cele mai mari au fost realizate în China, respectiv 4.333 kg/ha. În țara noastră năutul găsește condiții favorabile de vegetație în Dobrogea, în Câmpia de Vest și partea de sud a Câmpiei Moldovei. Producții bune se pot obține în jurul Aradului și Timișoarei, ca și în zona Iașului.

Boabele de năut devin disponibile ocazional pentru industria de nutrețuri, în special atunci când acestea sunt declasate calitativ pentru consumul uman (cum ar fi: leziuni la îngheț, decolorare sau deteriorare). Interesul pentru utilizarea boabelor de năut în alimentația păsărilor se justifică în primul rând prin conținutul relativ ridicat în proteine (26,3% per kg substanță uscată), a profilului în aminoacizi esențiali (în special lizină), dar mai ales datorită conținutului mic de factori antinutriționali, comparativ cu soia (Glycine max L.), mazărea (Pisum sativum L.) și boabele de fasole (Phaseolus vulgaris L.) și prin valoarea energetică ridicată (12,8 MJ energie metabolizabilă/ kg). Totodată, boabele de năut reprezintă o sursă destul de bogată în săruri minerale (fosfor, potasiu, magneziu, calciu, fier) și în complexul de vitamine B.

INCDBNA-IBNA Baloteşti, ca urmare a unor serii de experimente efectuate pe pui de carne (hibridul Cobb 500) și curcă (hibridul Grade Maker) în condiții de fermă (Biobaza experimentală), recomandă utilizarea boabelor de năut în cantități de până la 200 g/kg nutreț pentru faza de creștere-finisare (vârsta 23-42 zile) la pui de carne și de până la 400 g/kg la broilerul de curcă în faza de finisare (vârsta 9-22 săptămâni). Astfel, se înlocuieşte 58% din şrotul de soia, respectiv până la 41% din proteina nutrețului combinat).

Noile nutrețuri asigură atât menținerea performanţelor de creștere, a randamentului la sacrificare, dar mai ales obținerea unor produse avicole de calitate, prin îmbunătățirea caracteristicilor nutritive ale cărnii (piept, pulpe), în sensul scăderii ponderii acizilor grași saturați în favoarea celor polinesaturați, de tipul omega-3 (benefici pentru sănătatea umană), comparativ cu nutrețul clasic (pe bază de șrot de soia). Totodată, se influențează pozitiv principalii indici de eficiență, respectiv rata de eficienţă a utilizării proteinei și rata de eficienţă a utilizării energiei furajului. În plus, se reduce efortul valutar al României, prin reducerea importului de şrot de soia.

Având în vedere compoziția chimică și valoarea nutrițională a boabelor de năut, precum și rezistența la secetă și arșiță, recomandăm producătorilor agricoli români, dar mai ales crescătorilor de păsări în sistem ecologic să acorde o mai mare atenție acestei culturi.

Avantajele utilizării camelinei pe piața cărnii

Adaosul uleiului de camelină în receptura de nutreț combinat adaugă un plus de valoare hranei prin efectele asupra calității cărnii. Pentru fermieri apare oportunitatea câștigării unui nou segment de piață reprezentat de consumatorii de produse animaliere funcționale. În ultimii ani, consumatorii sunt tot mai conștienți de influența nutriției asupra sănătății, iar pentru îmbunătățirea statusului lor de sănătate aceștia sunt din ce în ce mai interesați de produse alimentare conținând elemente nutritive care au efecte benefice în prevenirea și reducerea riscului de apariție a unor boli (cardiovasculare, gastro-intestinale, inflamatorii etc.). Având în vedere că, de exemplu, la nivel mondial, consumul de carne de porc reprezintă aproximativ 40%, interesul pentru producerea de carne de porc ca aliment funcțional va crește în viitor, ceea ce va putea aduce profit fermierilor. Este nevoie de o schimbare a strategiei de marketing în acest sens.

Camelina este și o sursă importantă de subproduse întrucât după extracția uleiului rămân cantități însemnate de plantă cu un conținut valoros în lipide, dar și în proteină (apropiat de cel al șrotului de soia) care pot fi folosite ca șrot. Deși variabil, prețul șrotului de camelină se menține în jurul valorii de 0.29 euro în timp ce prețul șrotului de soia este de 0.60 euro (mai mic cu 0.31 euro) astfel că înlocuirea șrotului de soia cu șrot de camelină poate aduce beneficii suplimentare fermierului. De asemenea, ca și în cazul uleiului de camelină, datorită conținutului ridicat în acizi grași polinesaturați, în special a acizilor grași n-3 (30-35%), calitatea cărnii poate fi îmbunătățită, devenind astfel aliment funcțional. Fermierii pot crește prețul cărnii, preț justificat cu atât mai mult cu cât cerințele consumatorilor pentru o calitate superioară a produselor animaliere sunt în creștere.

Camelina este doar un exemplu, dar industria agroalimentară, prin biotehnologiile moderne utilizate, pune pe piața furajelor numeroase subproduse bogate în compuși bioactivi (polifenoli, acizi grași polinesaturați, vitamine, minerale, fibre etc.) care cresc valoarea nutritivă a produselor animaliere (carne, ouă, lapte).

Ionelia Țăranu și Mihaela Hăbeanu, IBNA-Balotești

Date noi privind contaminarea cu micotoxine în sudul României în perioada 2019-2020

Contaminarea cu micotoxine reprezintă o problemă de actualitate având în vedere impactul economic pe care îl generează. În perioada octombrie 2019 – septembrie 2020, în laboratorul de Biologie al IBNA Balotești a fost realizat un studiu privind contaminarea cu micotoxine a nutrețurilor combinate și materiilor prime furajere. Studiul a fost realizat pe un număr de 242 de probe dintre care: 139 de nutrețuri combinate, 45 de concentrate proteino-vitamino-minerale, 54 de cereale, șroturi și subproduse cerealiere, 4 fânuri și silozuri provenite din Sudul României. Determinarea concentrației de micotoxine s-a realizat prin tehnica ELISA.

Marea majoritate a probelor analizate au avut concentrații de micotoxine care s-au încadrat în limitele admise de regulamentele și reglementările în vigoare. Cu toate acestea, au existat probe la care contaminarea cu micotoxine a depășit reglementările în vigoare. Astfel, Regulamentul CE 165/2010 referitor la concentrațiile maxime de aflatoxine admise în alimente prevede un nivel maxim de contaminare pentru AF totale de 4 ppm. Din totalul probelor de cereale analizate au fost contaminate cu concentrații mai mari decât limita maxim admisă: o probă de porumb contaminată cu 27,8 ppm AF și un număr de două probe de orz, amândouă cu valoarea maximă de 6,3 ppm. Contaminarea cu AF a probei de porumb a fost mai mare și față de concentrația maxim admisă pentru materiile prime furajere conform Regulamentului UE nr. 574/2011 privitor la nivelurile maxime de aflatoxina B1 admise în furaje.

Conform Recomandării (CE) nr. 1126/2007 de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare în ceea ce privește toxinele Fusarium din porumb și produse pe bază de porumb pentru zearalenonă concentrația maxim admisă în cereale neprocesate altele decât porumbul este de 100 ppm. Din totalul  probelor de cereale analizate o probă de grâu a fost contaminată cu concentrații mai mari decât limita maxim admisă (135,1 ppm ZEA). Concentrații mari au fost identificate și într-o probă de tărâță de orez (85,5 ppm) care a depășit limita prevăzută de legislație pentru: „cereale destinate consumului uman direct, făină de cereale, tărâțe și germeni ca produse finale comercializate pentru consumul uman direct“.

Concentrații mari de ochratoxina A au fost determinate în aceeași probă de tărâță de orez (110 ppm) față de 3 ppm prevăzut de Regulamentului (CE) nr. 1881/2006 privind concentrațiile maxime pentru OTA admise în toate produsele derivate din cereale neprelucrate, inclusiv produsele alimentare pe bază de cereale prelucrate și cerealele destinate consumului uman direct.

Având în vedere aceste rezultate, este recomandat ca materiile prime și nutrețurile combinate să fie întotdeauna analizate pentru concentrația de micotoxine înainte de utilizare.

Daniela Eliza Marin, Ionelia Țăranu

Hrănirea găinilor ouătoare din sistemul free-range în sezonul rece

Pentru perioada de iarnă, fermierii care cresc găini în sistemul free-range trebuie să aibă în vedere faptul că cerinţele în energie cresc cu 20-30% faţă de condiţiile optime de temperatură.

Temperatura optimă pentru ouat este de 18-13 grade Celsius. Scăderea acesteia sub pragul de 10-8 grade reduce producția de ouă până la încetarea acesteia.

În hrana găinilor ouătoare, foarte important este raportul energo-proteic; proteina este cea care asigură producţia de ouă, pe când energia întreţine funcţiile vitale ale organismului şi asigură prelucrarea proteinei din nutrețuri în proteina din ouă.

Cea mai mare parte a valorii energetice a unui nutreț complet pentru găinile ouătoare este asigurată de cereale, dintre care porumbul ocupă ponderea cea mai mare (70-50%), urmat de grâu, secară, triticale, sorg sau orz; acesta din urmă este limitat de valoarea energetică mai redusă, dar şi de nivelul mai mare de celuloză (coji) pe care îl conţine.

Întrucât în sezonul de iarnă nutreţurile verzi dispar din alimentaţie, este necesară introducerea de suplimente proteino-vitamino-minerale (CPVM) cu scopul de a asigura atât necesarul de hrană pentru întreţinere, cât şi pentru producţia de ouă.

CPVM-urile sunt produse de fabricație care includ în masa lor ingrediente proteice (șroturi de soia, floarea- soarelui, rapiță, gluten de porumb, tărâțe de orez sau grâu etc.), substanțe minerale și vitamine. CPVM-urile se folosesc la prepararea nutrețurilor combinate complete, prin încorporarea lor în cereale în proporție de 40-10%.

INCDBNA (IBNA) Balotești produce o gamă largă de nutrețuri combinate complete și de CPVM-uri pentru păsări (găini ouătoare, pui de carne, curci, prepelițe, fazani, iar la cerere și pentru rațe, gâște). Produsele se pot cumpăra în pungi de 10 kg sau în saci de 30 kg și toate sunt disponibile atât în varianta măcinată, cât și granulată. Pentru întrebări sau comenzi vă rugăm să ne contactați telefonic (021.351.20.83) sau prin intermediul paginii noastre: http://www.ibna.ro/produse

Dr. ing. Georgeta CIURESCU

Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Polifenolii - sursa de antioxidanți în dietele îmbogățite în acizi grași polinesaturați ale găinilor ouătoare

Alimentația, în zilele noastre, ocupă un rol foarte important, consumatorii fiind din ce în ce mai preocupați de ceea ce mănâncă, de compoziția chimică a alimentelor, de gradul de aditivare a acestora. Tendința actuală, dar și viitoare, este de a consuma alimente îmbogățite în nutrienți (alimente funcționale), care dispun de un efect pozitiv asupra sănătății umane. Acizii grași polinesaturați omega 3 (PUFA W3) și omega 6 (PUFA W6) sunt acizi grași esențiali care au un rol important în prevenirea şi tratamentul bolilor cardiovasculare, a hipertensiunii arteriale, a diabetului zaharat, a cancerului, artritei, alte tulburări inflamatorii și autoimune etc. Este foarte important să existe un echilibru în alimentație între PUFA W3 și PUFA W6.

Utilizarea în furajele găinilor ouătoare a plantelor vegetale bogate în acizi grași polinesaturați sau a celor care reprezintă surse naturale de antioxidanți reprezintă o cale naturală de îmbogățire a calității oului din punct de vedere nutrițional, prin modificarea componenților nutriționali din ou și, totodată, menținând prospețimea ouălor în timp. Îmbogățirea conținutului de acizi grași polinesaturați ai gălbenușului pe cale naturală (prin dietă) este de o deosebită importanță pentru că, pe de-o parte, permite folosirea intensă a resurselor vegetale oferite de mediul înconjurător, dar și valorificarea subproduselor acestora și presupune optimizarea rațiilor pentru obținerea unor alimente sigure și de înaltă calitate. Sursele vegetale bogate în PUFA Ω 3 pentru includerea în dieta găinilor ouătoare sunt: șrotul de in, șrot de mazăre, șrot de rapiță etc.

Sensibilitatea la autooxidare, reacție majoră de degradare a lipidelor, este o preocupare atât pentru industria alimentară, cât și pentru consumatori. Susceptibilitatea la oxidare a acizilor grași atât din alimente de origine vegetală cât și animală crește odată cu nivelul de acizi grași polinesaturați și afectează substanțial nutrienții, aroma și siguranța produsului, depozitarea acestuia și eficiența economică. Peroxidarea este un proces prin care, sub acțiunea radicalilor liberi, lipidele membranelor celulare sunt afectate, ducând la degradarea acestora.

Aportul de antioxidanți prin intermediul dietei este considerat a fi important în reducerea efectelor negative ale oxidării lipidelor (Halliwell, 2012). Antioxidanții sintetici, cum ar fi butil-hidroxianisol (BHA), butil-hidroxitoluen (BHT) etc., au fost utilizați atât în produsele alimentare, furaje, cât și în produsele farmacologice (Gülçin, 2012). Cu toate acestea, din cauza posibilelor efecte toxice și cancerigene asociate cu BHT și BHA, utilizarea lor este din ce în ce mai mult supusă dezbaterilor (Vandghanooni și colab., 2013). Ca urmare, există o creștere a interesului în utilizarea antioxidanților naturali (Carocho și colab., 2013). Cele mai cunoscute grupuri de antioxidanți naturali sunt vitaminele (C, E, etc), carotenoidele și polifenolii (Samaranayaka și colab., 2011; Gülçin, 2012).

Polifenolii sunt unii dintre cei mai numeroași și larg distribuiți compuși din produsele naturale ale regnului vegetal. Deși polifenolii sunt caracterizați chimic ca și componente cu caracteristici structurale fenolice, acest grup de produse naturale este extrem de divers și conține mai multe subgrupuri de compuși fenolici. Numeroase cercetări au arătat că surse vegetale de polifenoli adăugate în dieta găinilor ouătoare bogate în PUFA au condus la îmbunătățirea performanțelor productive ale găinilor ouătoare, reducerea bacteriilor patogene din intestinul găinilor (Iqbal și colab., 2020), îmbunătățirea calității nutriționale a ouălor prin conținutul în antioxidanți (Wang și colab., 2020), reducerea nivelului de colesterol din gălbenușuri (Laudadio și colab., 2015), reducerea proceselor oxidative a lipidelor din gălbenuș și, astfel au contribuit creșterea stabilității oxidative a acestora (Kara și colab., 2016; Untea și colab., 2020).

ibna polifenolii 2

Aceste cercetări sugerează că adaosul de surse naturale de polifenoli în furajul găinilor ouătoare, îmbogățit în acizi grași polinesaturați, poate fi o sursă alternativă eficace în contracararea proceselor oxidative apărute la ouăle îmbogățite în PUFA și astfel nu periclitează siguranța consumatorului.

Mihaela SĂRĂCILĂ, Tatiana Dumitra PANAITE, Arabela Elena UNTEA

e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Newsletter finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operaţional Competitivitate 2014-2020 – Contract Subsidiar nr. 684/04.02.2019 SC AGRO PREST 2005 SRL (anexă la Contractul de finanțare nr. 144/13.10.2016, GALIMPLUS, cod SMIS2014+ 107697). Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Aditivi furajeri pentru purcei sugari

Sănătatea intestinală a purceilor este dependentă de o serie de factori. Funcționarea optimă a tractului gastro-intestinal implică digestia și absorbția nutrienților, procese metabolice cu generare de energie și o microbiotă stabilă, mecanisme de apărare care includ funcțiile barierei intestinale, cele pentru răspunsul imun și interacțiunile dintre ele.

O problemă majoră pentru purcei după fătare vine de la faptul că trec într-un mediu bogat în microbi, iar sistemul imunitar este imatur din punct de vedere funcțional, deși anatomic este dezvoltat. Purceii sugari și în criza de înțărcare sunt astfel susceptibili la tulburări gastro-intestinale. Multă vreme antibioticele reprezentau o soluție viabilă. Cu toate acestea, deși antibioticele pot controla infecțiile și pot îmbunătăți starea de sănătate, evidențele medicale arată faptul că folosirea excesivă a acestora conduce la rezistența antimicrobiană. Începând cu 2006, când utilizarea antibioticelor a fost restricționată, a crescut interesul pentru soluții alternative cum ar fi utilizarea de aditivi furajeri bazați pe tulpini bacteriene vii.

Dată fiind importanţa stării de sănătate pentru acest stagiu de producţie de care depind performanțele ulterioare, de cele mai multe ori se recurge la supraîncărcare cu nutrienţi în special proteină a hranei purceilor. Motivul asigurării unui înalt nivel proteic al hranei îl constituie facilitarea trecerii de la hrana lichidă, bazată pe lapte matern, la hrană solidă de tip starter, bazată pe diferite surse de proteină, grăsime și carbohidrați. Cercetările însă au evidențiat faptul că un înalt nivel proteic poate servi ca substrat pentru dezvoltarea bacteriilor patogene (Hăbeanu și col., 2015). Pe de altă parte, malnutriţia proteică şi aminoacidică compromite imunocompetenţa, animalele devenind susceptibile la infecţii bacteriene, virale, creşte incidenţa diareelor.

O serie de cercetări derulate la IBNA Balotești au evidențiat efectele favorabile ale unor aditivi microbieni în reducerea incidenței tulburărilor digestive. Astfel, studiile noastre au arătat că tulpinile bacteriene Bacillus spp. și Lactobacillus pot acționa probiotic, dar și enzimatic în organismul gazdă prin dezvoltarea de enzime care permit absorbția nutrienților. După ingestie, datorită prezenței sporilor ca o formă de rezistență, tulpinile bacteriene germinează în intestion, servind ca biocatalist enzimatic, prin dezvoltarea de enzime ce acționează asupra carbohidraților, lipidelor și proteinelor, facilitând astfel absorbția nutrienților prin mucoasa intestinală.

În cadrul unui test biologic derulat în Biobaza experimentală IBNA s-a folosit în pondere de 2,5% un aditiv microbian obținut prin asocierea a două tulpini  bacteriene, respectiv L. acidophilus și L. Plantarum (50 : 50). O interrelație pozitivă a fost observată între calitatea laptelui de scroafă și performanțele bioproductive ale purceilor până la înțărcare. În hrana scroafelor lactante au fost încorporate semințe de cânepă în scopul îmbogățirii compoziției colostrului și laptelui în acizi grași omega 3 benefici sănătății. Laptele modificat a influențat pozitiv performanțele purceilor, înregistrându-se un spor mediu zilnic de 1,27 ori față de cel înregistrat în cazul purceilor proveniți de la scroafe cu hrană clasică. În plus, efectele au fost potențate de adaosul aditivului microbian. Purceii au fost monitorizați zilnic pentru identificarea celor care au prezentat diaree. Fecalele de la fiecare animal au fost examinate vizual. Pentru stabilirea severității diareei în funcție de consistența fecalelor s-a stabilit un sistem de punctare subiectiv cu note de la 1-4, în care 4 reprezintă diaree agresivă. Prin adaosului produsului microbian s-a redus frecvența enteritelor cu 16% și în special a celei agresive.

În cadrul IBNA Balotești, există o colecție de tulpini bacteriene catalogate, caracterizate fenotipic, iar o parte a acestora a fost confirmată molecular. Noi asocieri de tulpini, sau monoculturi sunt testate pentru obținerea de aditivi cu efecte notabile.

Dr. ing. Mihaela HĂBEANU

Emisia de gaze cu efect de seră din dejecții suine 30-40 kg

Hrana cu adaos de oleo-proteaginoase și subproduse, cu o structură diferită lipo-proteică și în fracțiuni glucidice, poate reprezenta o metodă eficientă de scădere a azotului excretat, cu efecte implicite asupra mediului.

  • Gazele cu efect de seră (GES) din agricultură reprezintă mai mult de 9% din cele emise, iar din acestea CO2 reprezintă 82%.
  • Managementul azotului este o parte importantă a activităților derulate în fermele de creștere a animalelor.
  • Din totalul nutrienților excretați, azotul reprezintă două treimi.

Un set de studii au fost efectuate la IBNA Balotești pe purcei de 30-60 kg care au fost întreținuți în cuști de metabolism. S-a avut în vedere testarea in vivo a unor tipuri de hrană cu o structură diferită bazate pe participarea în proporții diferite a unor resurse vegetabile disponibile local: 

IBNA tabel

S-a cuantificat excreta de N în funcție de tipul de hrană și cele mai eficiente sunt redate în graficele alăturate:

IBNA GRAFIC

Datele experimentale înregistrate au fost incluse în ecuații de regresie pentru calcularea utilizării nete a proteinei și a valorii biologice a acesteia, a producției de căldură și pentru predicții la nivel de metabolism energetic:

IBNA 2

Mai mult, greutatea corporală metabolică și producția de căldură au fost parametrii de care s-a ținut cont în calculul emisiei prin dejecții a CO2 și a celui exhalat:

IBNA 3


Important de știut !!!

  • Excreta de N depinde semnificativ de aportul de N prin hrană și consumul acestuia, dar și de consumul de lipide.
  • Pe măsură ce consumul de N crește % de N excretat față de ingestă scade, fiind observată o corelație negativă semnificativă.
  • Emisia și exhalarea de CO2 sunt corelate semnificativ cu consumul de celuloză și hemiceluloză, dar nu cu cel de N și lipide.

Dr. ing. Mihaela Hăbeanu

Controlul azotului în ferma de suine

În fermele de suine trebuie să se acorde atenție maximă reducerii cantității de azot din dejecții.

Emisiile de CH4, CO2 și N2O sunt de fapt pierderi de azot, energie și materie organică care afectează eficiența și productivitatea, iar nutriția constituie un factor determinant pentru limitarea acestor pierderi.

Conform Reglementărilor CE, tendința în UE-28 este de scădere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Emisiile de CH4 și N2O sunt reglementate prin protocolul de la Kyoto al Convenției Cadru a Națiunilor Unite pentru Schimbări Climatice (1997) la care România este semnatară. Directivele cu privire la nitrați limitează perioada de timp pentru care este permisă aplicarea dejecțiilor și stabilește un standard de 50 mg L-1 pentru NO3 în apele de suprafață și adâncime. Conform acestui cadru legislativ, statele europene membre au implementat la nivel național programe prin care să îndeplinească obligațiile de reducere a pierderilor de NO3 (în apă) și de reducere a emisiilor de NH3 și de gaze cu efect de seră (în aer). Aceste măsuri sunt bazate pe documente oficiale care specifică ultimele cunoștințe științifice și cele mai bune tehnici de reducere a poluării: pentru Practici agricole bune pentru nitrați (CEE, 1991) și, pentru NH3 Document de orientare pentru prevenirea și reducerea emisiilor de NH3 din surse agricole (UNECE, 2014). Conform documentului oficial Document de referință despre cele mai bune tehnici disponibile pentru creșterea intensivă de păsări de curte și porci sau BREF (CE, 2003), fermierului i se permite să desfășoare activitate dacă demonstrează utilizarea corespunzătoare a celor mai bune tehnologii disponibile care nu implică costuri excesive (BAT), enumerate și descrise în documentul oficial menționat mai sus.

Ținta fixată pentru 2020, comparativ cu anul de referință 1990, este de 20%, iar până în anul 2030 se preconizează o reducere de 40%.

Într-un an, de exemplu, producţia de azot, în funcţie de animalul crescut în gospodărie şi/sau fermă, este de aproximativ 13 kg/an/cap. La porcii la îngrășat, prin reducerea nivelului de proteină brută din hrană în condițiile asigurării necesarului de aminoacizi limitativi, poate fi redusă, de exemplu, excreta de azot cu 25% până la 50%, depinzând de strategia de furajare, ceea ce conduce la o reducere a pH-ului și implicit a emisiilor de NH3 (Dourmad and Jondreville, 2007). A fost frecvent sugerat faptul că nivelul proteic din hrană poate reduce și nivelul de N2O, întrucât NH3 este precursor în formarea acestuia, dar experiențele din laborator au infirmat această ipoteză (Osada et al., 2011).

Din studiile desfășurate în IBNA Balotești, pe diferite structuri de nutreț combinat, s-a evidențiat faptul că la purcei din categoria creștere-îngrășare (30-60 Kg), la un consum mediu de nutreț combinat de 2,7 kg /cap/ zi, respectiv 71 g ± 14,6 azot/cap/zi, cantitatea de dejecții excretată este de 1,68 kg ± 0,37/cap/zi (cca 60%). Din cantitatea de azot consumată /cap/ zi, o pondere de 35,62 % ± 11,82 este excretată, iar digestibilitatea azotului este de 82,3 ± 8%.

Rețetele de nutreț combinat folosite în testarea biologică au fost pe bază de: i) porumb și grâu cu și fără adaos de mazăre, iar pentru o structură a profilului în acizi grași care să fie benefică sănătății s-a folosit un amestec (3:1) format din mazăre și semințe de in; ii) mei (25%) sau triticale (25%) asociate cu porumb ca ingrediente energetice, iar pentru aportul proteic s-au utilizat semințe de in extrudat și deșeu de nucă de la patiserii (1:1).

Important de știut

Cea mai mică pondere a azotului excretat din totalul azotului ingerat s-a înregistrat la purceii care au avut ca ingrediente energetice porumb și grâu, la care s-a adăugat șrotul de soia ca ingredient proteic clasic. Rețetele pe bază de mazăre și mei au avut, de asemenea, o pondere de 31%, respectiv 32,8%. Valoarea biologică a proteinei utilizate din hrană a fost de 77,89% ± 10,37, iar % de digestibilitate a azotului a fost în medie 46,51%, cu o valoare maximă de 84% la lotul clasic, la lotul cu mei 84%, iar minima de 79% la rețetele cu triticale. Azotul ureic din plasmă înregistrează o concentrație de 14,11 ± 7,09 mg/dL, cel mai mare nivel fiind în cazul includerii mazării boabe în hrană în pondere de 16%, la o înlocuire totală a șrotului de soia.

Un obiectiv principal pentru echipa noastră de cercetători rămâne stabilirea de noi strategii care, aplicate în practica zootehnică, să contribuie la diminuarea concentrației azotului în dejecții prin soluții nutriționale. În egală măsură, se are în vedere identificarea și testarea de noi metode de reducere a poluanților.

Dr. ing. Mihaela Hăbeanu

Newsletter finanțat de Ministerul Cercetării și Inovării prin Programul 1 – Dezvoltarea sistemului național de cercetare-dezvoltare, Subprogram 1.2 – Performanță instituțională – Proiecte de finanțare a excelenței în CDI (PFE−17/2018-2020).

Beneficiile cojilor de citrice în hrana păsărilor

Actualmente, cererea de produse furajere pentru animale este în creștere rapidă în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, multe dintre ele având deficit de hrană. În acest caz, noile resurse alternative neconvenționale de alimentare ar putea juca un rol important în atingerea acestui deficit. Producția la nivel mondial de citrice se apropie de 90 de milioane de tone pe an (Marín și colab., 2007). Majoritatea acestor fructe sunt prelucrate pentru a obține sucul și de aici rezultă subprodusele, inclusiv cojile, membranele și alte părți, care sunt considerate deșeuri de citrice (Pascual și Carmona, 1980). Din cauza costurilor ridicate de procesare, majoritatea subproduselor din citrice sunt aruncate în ocean (Yoo și colab., 2011) și constituie o problemă severă de mediu (Montgomery, 2004) care duce la poluarea acestuia. Astfel de resurse, conform Wadhwa & Bakshi (2013), pot fi utilizate ca o sursă excelentă de nutrienți și ajută la eliminarea decalajului dintre cererea și oferta de hrană pentru animale. În plus, utilizarea lor poate reduce și costurile de hrănire, iar fermierii obțin profituri mai mari. Mai mult, utilizarea acestor reziduuri de citrice bogate în substanțe bioactive poate oferi o platformă ieftină, eficientă și ecologică pentru producerea de nutraceutice noi sau pentru îmbunătățirea altor produse existente.

Portocala dulce (Citrus sinensis) este principalul fruct al grupului de citrice, constituind aproximativ 70% din producția și consumul total, fiind totodată și unul dintre cele mai importante și mai vechi produse de horticultură din multe zone tropicale și sub-tropicale. Coaja de portocale este un produs secundar primar, fiind foarte hrănitoare. Este o sursă bogată de vitamina C și conține o concentrație ridicată de fenoli (Hasin și colab. 2006, Yang și colab., 2011).

Cercetările privind proprietățile funcționale ale subproduselor rezultate din citrice, în special cojile, au devenit un subiect interesant pentru mulți cercetători în special datorită costului scăzut și a disponibilității ușoare, reprezentând o sursă bogată de fenoli și fibre alimentare, bogate în compuși bioactivi (flavonoizi, carotenoizi, vitamine și minerale); aceste reziduuri rezultate în urma procesului tehnologic de fabricație pot fi reciclate si utilizate ca suplimente alimentare cu valoare adăugată (Benavente-Garcia & Castillo, 2008). Mai mult decât atât, cojile de citrice au o calitate mai bună decât alte surse de fibre datorită prezenței compușilor bioactivi asociați (flavonoizi și vitamina C) cu proprietăți antioxidante, ce oferă proprietăți funcționale suplimentare și efecte de promovare a sănătății (Marín et al., 2002; Vlaicu et al., 2020).

În privința studiilor experimentale, Ebrahimi și colab. (2013) au declarat că utilizarea cojilor de portocale a favorizat creșterea în greutate corporală a puilor broiler prin includerea a 3% reziduuri de portocale. Un alt studiu (Chaudry și colab., 2004) a obținut o creștere medie în greutate zilnică a puilor nesemnificativă comparativ cu o rețetă standard prin utilizarea a 5% coji de portocale. Aceiași autori au obținut cele mai bune performanțe zootehnice atunci când cojile de citrice au fost adăugate în proporție de 7.5% comparativ cu rețeta standard.

În ceea ce privește calitatea cărnii de pui, Mourão și colab. (2008), prin utilizarea a 10% coji de portocale, au obținut o scădere a nivelul de acizi grasi MUFA (în principal 18: 1n-9) și o creștere semnificativă a nivelului de PUFA (P 0.05) în raport cu carnea lotului control.

Într-un alt studiu experimental, Pourhossein și colab. (2015) au declarat că puii hrăniți cu coji de citrice tind să exprime un răspuns imun mai mare decât cei care au primit tratamentul de control, arătând cel mai mare răspuns imunologic în comparație cu lotul control (P 0.05). De asemenea, în aceeași dietă au fost observate efecte semnificative asupra componentelor serice, concentrațiile de globule albe și limfocite, care au crescut în timp ce procentul de heterofile (P 0.05) a scăzut.

Rezultate pozitive au obținut și Oluremi și colab. (2006), care au observat că dietele experimentale au avut un efect semnificativ (P 0.05) asupra greutății corporale finale a puilor de carne din dietele care au conținut 5, 10 și 15% coji de citrice în comparație cu grupul de control.

Abbasi și colab. (2015) au investigat efectul diferitelor niveluri de deșeuri de citrice asupra populației microflorei intestinale a puilor broiler și au descoperit că noua dietă a redus foarte mult speciile de Bacteroid și populațiile Enterococcus, dar a crescut și numărul populațiilor de E. coli și Lactobacilli.

În ceea ce privește efectele deșeurilor de citrice în dietele găinilor ouătoare, Nazok și colab. (2010) au declarat că utilizarea deșeurilor de citrice în procent de 12% sau 16% nu a avut niciun efect semnificativ asupra grosimii cojii ouălor, dar a scăzut liniar colesterolul. Rezultatele privind scăderea colesterolului din ou prin utilizarea cojilor de citrice au fost susținute anterior și de Chaudry și colab. (2004) care au mai afirmat că utilizarea deșeurilor de citrice în dietele găinilor ouătoare a scăzut semnificativ conținutul de colesterol în ouă (P 0.05), având totodată și efecte benefice asupra parametrilor sangvini prin scăderea conținutului de trigliceride și glucoză.

Pe baza datelor din literatură, deșeurile de citrice reprezintă un produs secundar valoros în hrana animalelor, atât pui broileri cât și găini ouătoare.

Utilizarea cojilor de citrice în dietele găinilor ouătoare și a puilor broiler nu a afectat performanțele zootehnice, având efecte semnificative asupra conținutului de colesterol în ouă care joacă un rol cheie în sănătatea consumatorului. Mai mult, carotenoizii din cojile de portocale reprezintă un colorant natural al produselor alimentare (carne de pui și ouă). Pe de altă parte, deșeurile de citrice au și efecte benefice asupra unor parametri din serul sangvin și au influențat microflora intestinală a puilor de carne. Cercetări suplimentare sunt necesare pentru a clarifica procentul optim al deșeurilor de citrice în dietele găinilor ouătoare și ale puilor broiler în toate fazele de producție.

Alexandru Vlaicu
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.


Newsletter finanțat de Ministerul Cercetării și Inovării prin Programul 1 – Dezvoltarea sistemului național de cercetare-dezvoltare, Subprogram 1.2 – Performanță instituțională – Proiecte de finanțare a excelenței în CDI (PFE−17/2018-2020).


 

Rezistența bacteriană la antibiotice, o sfidare la adresa crescătorilor de animale

Rezistența bacteriană la antibiotice este proprietatea acestora de a se sustrage efectului bacteriostatic și chiar bactericid al chimioterapicelor antibacteriene (antibioticelor). Această proprietate a bacteriilor este posibilă datorită marii labilități a genomului bacterian, format dintr-un singur cromozom neprotejat de membrana celulară și eventual câteva plasmide. Rezistența se instalează prin mutații permanente ale cromozomului bacterian, schimburi de plasmide sau chiar prin asimilarea unor gene provenite de la bacterii lizate. În cazul multor specii bacteriene, rezistența la anumite clase de antibiotice se instalează rapid, dar există și multe specii bacteriene care au rămas constant sensibile la anumite clase de antibiotice.

Utilizarea antibioticelor în controlul infecțiilor patologice a fost un succes (Mehdi și col., 2018, Hăbeanu și col., 2019).

Antibioticele pot fi utilizate în căi diferite în producția animală: doze subterapeutice pentru stimularea creșterii, doze profilactice pentru prevenirea bolilor, doze terapeutice ca tratament curativ pentru boli (Lander și col., 2012). Cu toate acestea, evidențele medicale sugerează faptul că exagerarea în folosirea antibioticelor generează probleme datorită mai sus menționatei rezistențe bacteriene. Rezistențele pot fi de procentaj redus sau mare la anumite antibiotice sau clase de antibiotice.

Rezistența bacteriilor la antibiotice este o problemă ce trebuie tratată la modul cel mai serios și presupune tehnici de examinare performante pentru caracterizarea cantitativă și calitativă  a rezistenței unei anumite tulpini bacteriene la antibioticele propuse pentru linia întâi a tratamentului (de primă intenție). Dacă nu este luată în considerare această posibilitate, rezultatul tratamentului poate fi extrem de slab, și o prelungire cu complicații variate, importante și chiar exitus. În prezent se fac alerte sanitare pentru tulpinile bacteriene care au dezvoltat în proporții importante rezistența la antibiotice dezvoltate în mod curent într-o regiune. Se mai propune rotația tratamentului la fazele unde este acceptată intervenția. 

La nivelul UE, numărul pacienților infectați cu bacterii rezistente crește. Toate clasele de antimicrobiene utilizate la om au fost folosite și pentru animalele crescute pentru obținerea de produse destinate consumului uman. La animale, antibioticele sunt interzise ca promotori de creștere, dar este acceptată utilizarea acestora în scop curativ în fazele tinere de creștere.

Ca o consecință, cercetările biotehnologice și nutriționale au venit cu o serie de soluții menite să ofere alternative viabile pentru animale. Este cunoscut faptul că bacteriile lactice pot acționa ca agenți fermentativi sau pot coloniza mucoasa intestinală la animale cu efecte pozitive, pot avea rol imunomodulator, fiind capabile să împiedice aderența bacteriilor patogene la celulele intestinale, iar în ultimii ani se folosesc tot mai mult ca probiotice.

Pe aceeași linie, la IBNA Balotești studiile interdisciplinare au condus la obținerea unor aditivi furajeri bazați pe monoculturi de tulpini bacteriene sau asocierea a două tulpini cu efect sinergic probiotic și enzimatic, testați cu succes în hrana purceilor și a puilor de carne în Biobaza experimentală a IBNA Balotești. Efectele s-au reflectat într-o bună stare de sănătate și performanțe la nivelul permis de potențialul genetic.

Rezultatele obținute confirmă faptul că știința modernă are soluții promițătoare chiar pentru viitorul apropiat. Experiența dată de descoperirea și aplicarea acestor soluții va rămâne valabilă pentru situațiile create de patologii emergente determinate de bacterii cu potențial important de dezvoltare a rezistenței la antibiotice.

Dr. ing. Mihaela HĂBEANU

IBNA- programe de finanțare pentru selecția genomică

Planul sectorial pentru cercetare-dezvoltare din domeniul agricol și de dezvoltare rurală al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pe anii 2019-2022, „Agricultură și Dezvoltare Rurală – ADER 2022“, își propune să ofere soluții în privința protecției mediului și a combaterii schimbărilor climatice, pentru o mai bună orientare spre piață și asigurarea într-o mai mare măsură a legăturii dintre cercetare, inovare, consultanță, fermieri și procesatori. De asemenea, ar trebui să asigure în continuare securitatea alimentară prin accesul permanent la alimente suficiente, sigure și hrănitoare și să contribuie la obținerea unei producții agricole sustenabile, o alimentație mai sănătoasă și la bunăstarea animalelor.

Având în vedere tematica și orientările cercetării, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală Balotești are în derulare un proiect care beneficiază de finanțare în cadrul ADER 2022 – „Caracterizarea genomică a raselor de ovine în vederea creării unor populații de referință ce vor fi folosite la estimarea valorii de ameliorare genomică“. Metodele tradiționale de ameliorare a ovinelor au dus la specializarea acestora și la scăderea variabilității caracterelor de importanță economică. La ora actuală, evaluarea genetică a reproducătorilor din populația de ovine, pe baza performanțelor proprii și a indivizilor înrudiți, este foarte costisitoare atât din punct de vedere financiar cât și al timpului. Astfel, prin valorificarea polimorfismelor unor singure nucleotide (SNP), evaluarea genomică permite identificarea indivizilor valoroși din punct de vedere genetic încă de la nașterea acestora, scurtând foarte mult procesul de selecție și costurile legate de acesta. Din acest punct de vedere, selecția genomică va intensifica ameliorarea atât a producției de lapte și carne la ovine, cât și rezistența la îmbolnăvire a acestora. Pentru a avea certitudinea unor producţii superioare noua generație trebuie să fie superioară atât din punct de vedere cantitativ, dar și calitativ. Noua tendinţă şi concepţie în dezvoltarea zootehniei presupune o reorientare în toate compartimentele specifice proceselor tehnologice de bază, dar şi o creştere a calităţii producţiilor. În acest context, ameliorării animalelor îi va reveni, pe viitor, îndeplinirea unor obiective extrem de importante. Obiectivul lucrărilor de selecţiei este ca fiecare generaţie care apare să fie superioară celei precedente, plecându-se de la ipoteza că reproducătorii selecţionaţi sunt capabili să transmită la urmaşi însuşirile valoroase pe care le posedă.

Scopul proiectului de față este acela de a pune bazele unei populații de referință prin genotiparea ovinelor din rasele locale, populație cu ajutorul căreia să se poate estima valoarea de ameliorare genomică. Astfel, pentru a atinge ceea ce s-a propus este nevoie de câteva etape măsurabile: cu ajutorul controlului oficial al performanțelor să se pună bazele unei baze de date care să cuprindă informații fenotipice (cantitatea de lapte, greutăți corporale, evaluarea exteriorului, informații despre reproducție); estimarea efectului SNP-urilor asupra caracterelor evaluate prin cele mai noi metode biometrice; estimarea componenților de varianță-covarianță care implicit conduc la estimarea parametrilor genetici; identificarea celor mai bune metodologii de analiză biometrică care vor fi folosite la predicția valorii de ameliorare. Ca obiective secundare ale proiectului amintim: optimizarea metodelor de măsurare a fenotipurilor; optimizarea metodelor alese pentru estimarea parametrilor genetici în funcție de specificul caracterelor (caractere cu heritabilitate mică, caractere care se măsoară repetat în decursul vieții productive ale animalului); verificarea SNP-urilor corespunzătoare populațiilor analizate și identificarea densității panelurilor ce urmează a fi folosite la genotipare; analiza comparativă a diverselor metode matematice folosite în estimarea valorii de ameliorare genomice.

IBNA: ANUNȚ licitaţie efectiv 25 taurine

Institutul Naţional de Cercetare­Dezvoltare pentru Biologie și Nutriţie Animală – IBNA Balotești organizează o licitaţie pentru vânzarea unui efectiv de 25 capete tineret taurin femel de reproducţie, din rasa Hollstein, cu vârsta cuprinsă între 6 și 25 de luni.

Licitaţia va avea loc în data de 29.06.2020 la ora 10:00.

Persoanele interesate sunt invitate ca până la data licitaţiei să vină la sediul institutului pentru vizionarea efectivului în vederea realizării unei oferte.

Contact:

- de luni până vineri, între orele 09:00 și 15:00 folosind datele de contact de mai jos:

  • DIRECTOR TEHNIC: ing. Teodor MIHALCEA, tel: 0722.256.825
  • ȘEF M.C.T.E.: ing. Alexandru KELEMEN, tel: 0764.909.219

Recomandări privind utilizarea probioticelor în hrana viţeilor

Sistemul intensiv de creștere a tineretului taurin apelează frecvent la produse cu acțiune stimulantă în vederea îmbunătățirii capacității de valorificare a resurselor furajere şi a stării de sănătate. Dacă în trecut o practică des întâlnită a fost reprezentată de administrarea antibioticelor în doze de prevenție, cu rol de promotor în creșterea tineretului taurin, începând cu anul 2006 administrarea antibioticelor ca aditivi furajeri în zootehnie a fost restricționată în Uniunea Europeană. Ca alternativă, Comisia Europeană a elaborat recomandări privind utilizarea probioticelor în creșterea animalelor (Regulamentul CE nr. 767/2009). Probioticele sunt microorganisme vii, cu efecte potenţial benefice asupra organismului animal, administrate în cantități suficiente, într-un interval specific de timp.

Utilizarea probioticelor în alimentația viţeilor poate avea următoarele efecte:

  • Administrarea în primele 3 săptămâni de viață poate reduce incidența și severitatea diareei cu 25-30% și crește sporul mediu zilnic cu până la 10-15% în perioada de alăptare;
  • În perioada de creștere poate contribui la reducerea nivelului de stres, stimularea dezvoltării ruminale, limitând acidoza ruminală prin popularea tractului digestiv cu bacterii specifice;
  • Favorizează absorbția nutrienților, contribuind activ la reducerea incidenței și a severității afecțiunilor gastrointestinale până la statutul de tineret taurin la îngrăşat;
  • Contribuie la creșterea greutății carcasei și la o pondere mai mare a cărnii în carcasă, datorită efectului pozitiv exercitat asupra ratelor de creștere şi îmbunătăţirii ratelor de conversie a furajelor.

Posibilitățile de administrare diferă în funcție de formularea produsului bio-terapeutic, după cum urmează: lichid, pulbere, capsule și microcapsule.

Recomandările de administrare a produsului probiotic animalelor de fermă derivă din forma de prezentare a produsului, respectiv pe cale bucală: per os (administrare directă), în apă sau în rețetă (solidă sau lichidă). Rezultatele cele mai importante se observă, de regulă, în primele 14 zile de la debutul administrării probioticelor.

Recomandări în administrarea probioticelor:

  • Rațiile furajere administrate să fie echilibrate energo-proteic, în funcție de necesarul fiecărei categorii de animale;
  • Administrarea de probiotice pentru atenuarea perioadelor de stres, precum înțărcarea, transportul animalelor, vaccinarea, ecornarea, relotizări, schimbări ale rațiilor furajere;
  • Evitarea suprapunerii mai multor factori de stres în același timp, ca de exemplu ecornarea şi vaccinarea;
  • Asocierea probioticelor cu vitamine (A, B, C, D3, E), prebiotice (inulina) şi săruri minerale rehidratante (clorura de sodiu, citrat de sodiu și clorura de potasiu);
  • Păstrarea în condiții optime de temperatură şi umiditate a produselor probiotice, evitând expunerea directă la soare a acestora;
  • Administrarea corectă a produselor probiotice, respectând dozajul și timpul de administrare.

Exemple de produse probiotice introduse în hrana vițeilor și dozarea recomandată:

recomandari probiotice vitei tabel

Daniela GRIGORE,
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creştere a Bovinelor Baloteşti

IBNA - Metode biologice de diminuare a contaminării cu micotoxine a furajelor

Micotoxinele sunt toxine produse de fungi a căror prezență este raportată regulat în diferite surse de hrană animală sau umană. Detoxifierea acestora este foarte importantă în vederea protejării sănătății animalelor și oamenilor, iar abordările biologice sunt din ce în ce mai promițătoare. Mulți aditivi sunt comercializați și utilizați în hrana animalelor de fermă de către fermieri. Majoritatea au dovedit o bună eficiență în adsorbția unor micotoxine în studii in vitro, dar mai puține studii au investigat eficiența lor și in vivo. Sunt încă necesare studii pentru a demonstra eficacitatea acestora și a explica mecanismul lor de acțiune.

Reziduurile provenite din industria agroalimentară reprezintă surse importante de compuși bioactivi (polifenoli, acizi grași polinesaturați-PUFA, fibre, vitamine, minerale etc.) care ar putea fi utilizate pentru reducerea toxicității contaminanților din hrana animală prin adsorbție fizică directă sau prin alte mecanisme (biotransformare/imunostimulare). Cercetări realizate de Shar și colab. (2016), Gambacorta și colab. (2016), Gutzwiller și colab. (2007) au demonstrat eficiența unor reziduuri de măr, coajă de banană, borhot de struguri etc în diminuarea absorbției la nivel gastrointestinal a unor micotoxine ca deoxinivalenol, fumonisine, ochratoxină, aflatoxine și de a contracara efectele lor negative. Studii recente realizate de Avantaggiato și colab. (2014) au arătat că reziduurile vinicole reduc concentrația de contaminanți din furaje (micotoxine) în urma unui proces de adsorbție în mediu lichid. Pe de altă parte, prin conținutul bogat în antioxidanți (polifenoli, PUFA etc,), acestea ar putea stimula capacitatea de apărare a organismului de a răspunde la acțiunea agresivă a contaminanților.

Printr-un test de nutriție efectuat în biobaza experimentală a IBNA pe purcei după înțărcare hrăniți cu un furaj contaminat cu 300 ppb aflatoxina B1 (AFB1) a fost investigat potențialul antifungic și antimicotoxic al șrotului de sâmburi de struguri inclus într-o nouă formulă de nutreț combinat.

Caracterizările analitice au pus în evidență o compoziție chimică superioară (nivel mare de fibre, proteină și compuși bioactivi) pentru șrotul de sâmburi de struguri. Dintre compușii bioactivi de tipul polifenolilor, cele mai mari concentraţii s-au înregistrat pentru isorhamnetine 3-O-glucoside (56,60 mg/100g), catechine (48,93 mg/100g) și epicatechine (48,23 mg/100g). Șrotul de semințe de struguri este de asemenea bogat în acizi grași polinesaturați (62,94%) în special acid linoleic (omega-6; 58,99 %), dar și acid oleic (omega-9; 17,05%).

Rezultatele testului de nutriție au arătat că AFB1 a produs efecte negative în perioada post înțărcare, alterând performanțele purceilor (-25,1%), statusul antioxidant și răspunsul inflamator la nivel sistemic și local. Astfel, micotoxina a produs un efect bifazic asupra răspunsului inflamator, prin scăderea markerilor pro-inflamatori la nivelul duodenului, situsul absorbției nutrienților din hrană și o barieră împotriva toxinelor și patogenilor, creșterea acestor markeri în ficat și în colon, organe cheie în metabolismul substanțelor xenobiotice, metabolismul microbian și imunitar. Produsul furajer incluzând șrot de semințe de struguri în proporție de 8% a diminuat efectele negative produse de aflatoxină, a ameliorat performanțele de creștere, răspunsul inflamator și statusul antioxidant.

Aceste rezultate sugerează că șrotul de semințe de struguri și furajul incluzând acest subprodus vinicol (nutreț combinat îmbogățit în compuși bioactivi pentru contracararea aflatoxinelor la purcei după înțărcare) este o sursă alternativă eficace în contracararea efectelor negative produse de hrana contaminată cu aflatoxină și poate fi folosit la purcei în perioada de înțărcare.


Newsletter finanțat de Ministerul Cercetării și Inovării prin Programul 1 – Dezvoltarea sistemului național de cercetare-dezvoltare, Subprogram 1.2 – Performanță instituțională – Proiecte de finanțare a excelenței în CDI, (PFE−17/2018-2020).

Dr. Ionelia TARANU

Abonează-te la acest feed RSS