reclama youtube lumeasatuluitv
update 18 Oct 2019

Două vaci de excepție, conceptul Super Dairy Power prezentat la IndAgra de Ionuț Lupu – Holstein.ro

– Cu ce a venit Hostein.Ro la această ediție IndAgra?

– Am venit cu 9 animale, pentru că am spus să fim puțin mai selectivi. Dacă anul trecut am venit cu multe animale, de data aceasta am considerat că este mult mai important să aducem elita pentru ca oamenii să poată vedea cele mai valoroase exemplare. Este adevărat că mulți dintre fermieri considerau anii trecuți că este un chin și o obligație pentru ei să vină cu animale în expoziție. De data asta am lăsat libertatea celor care sunt interesați să-și promoveze animalele valoroase şi doar aceia să vină. Avem un număr de 4 ferme care au adus animale – Agrocomplex Lunca Pașcani, Boga Trifești, Panifcom Iași și Agroserv Măriuța.

– Dintre cele 9 exemplare, care ar fi primele două în topul excelenței?

– Avem două animale de excepție care provin din ferma Panifcom Iași și Agroserv Măriuța și pe care le-am identificat împreună cu doi clasificatori din Ungaria. Ne pregătim pentru această expoziție de mai bine de două luni. Chiar şi din punct de vedere estetic cele două animale au fost pregătite pentru expoziție de un specialist.

– Dacă le luăm pe rând, ce ne puteți spune despre fiecare?

Holstein IONUT LUPU– Prima vacă 221 este un animal născut în anul 2013, provine din ferma Panifcom Iași și la prima lactație care s-a încheiat după 294 de zile a înregistrat o producție de 9.975 de litri. La a doua lactație, care a avut 305 zile, producția a atins 13.636 litri, iar la a treia lactație, de 128 zile, a înregistrat o producție de 6.800 litri de lapte. A doua vacă, venită de la Agroserv Măriuța, a dat în prima lactație 11.219 litri, 13.000 în a doua lactație și 9.900 litri în a treia lactație. Sunt animale care au o producție zilnică de peste 50 de litri. În momentul acesta, având în vedere curba lactației, ambele animale se apropie de 80 de litri/zi.

– Pe lângă producție, este de remarcat și constituția fizică fără de care nu ar fi putut oferi atât de mult lapte.

– Da. Ele atrag atenția în primul rând prin capacitatea toracică de excepție, se vede poziționarea coastelor, orientate oblic și nu perpendicular pe sol, ceea ce denotă o capacitate toracică mare, ugerele sunt aproape perfecte, ligamentele, deși sunt la a treia lactație, sunt încă vizibile, vascularizația denotă un uger funcțional, iar talia este impresionantă. Deși sunt animale care sunt înaintate în producție, în vârstă, ugerele sunt prinse foarte sus, prinderea anterioară arătând o vascularizație foarte puternică. Membrele, indiferent de ce element vorbim, sunt extrem de puternice. Acest aspect se numește în Statele Unite Super Dairy Power, adică puterea de a produce lapte de excepție.

– Acest lucru se datorează liniei genetice. Care este proveniența lor?

– Sunt animale care au în spate, precum cele de la Panifcom, trei generații de tauri americani, iar la Agroserv Măriuța avem alţi doi tauri, la fel de valoroşi din Statele Unite. În cazul ambelor animale există un pedigree de excepție, care pune accentul pe partea de conformație acolo unde sunt tauri de conformație.

– Care va fi perioada de viață productivă pentru ele?

– Noi ne dorim să fie cât mai mare, dar este greu să estimăm în acest moment.

– Avem în România o campioană; se cunoaște vaca ce a dat cea mai mare producție de lapte?

– Domnul Nicușor Șerban va face în perioada imediat următoare un anunț care pe noi ne va bucura tare mult. În ferma dumnealui există un animal care va ajunge la 100.000 de litri de lapte pe viață productivă. Până acum noi nu am mai înregistrat o asemenea producție, este o premieră în România pentru înre­gistrările pe care le avem .

– Am vizitat ferma domnului Nicușor Șerban; este vorba de vaca Sorina?

– Da, exact la ea mă refer. Sorina a fătat acum două săptămâni un mascul, este într-o stare bună și așteptăm să vedem cum evoluează lactația.

Patricia Alexandra Pop

Holstein Ro Progresiv Tour. O lecție de performanță pentru producții record (IV)

Moldova pare a fi ținutul extremelor. Am tot auzit vorbindu-se aici de polul secetei, polul sărăciei... Cu toate acestea există, tot aici, și un pol al performanței. O demonstrează o societate românească integrată, care reușește să ducă la nivel de rentabilitate 5 sectoare: agricultura, panificația, creșterea vacilor, a porcilor și, nu în ultimul rând , cofetăria. Deși funcționează cu 5 motoare turate la maximum, Panifcom Iași nu poate spune că reprezintă, așa cum ar fi fost normal în urma muncii depuse, și polul bunăstării. Piața, dar mai ales politicile agricole de până acum au ținut compania doar pe linia de plutire. Experiența și îndârjirea cu care merg înainte i-a calificat, în schimb, în circuitul Holstein Ro Progresiv Tour, ca exemplu de bună practică din care se pot inspira cu siguranță și alții.

Noțiunea de fermă modernă se conturează încă de la intrare. Aspectul îngrijit al locului, aleile betonate flancate de exemplare bătrâne, dar îngrijite de Thuja, bordurile vopsite, gardurile vii tunse, conacul renovat și adăposturile noi dau de înțeles că în spatele afacerii sunt oameni harnici, care sfințesc locul prin munca lor.

Doi tineri, Ștefan Holicov și Liviu Bălănici, au preluat în 1994 tradiția morăritului de la Petru Holicov (bunicul lui Ștefan Holicov), a cărui poveste de viață (poate fi citită pe site-ul companiei) a fost de multe ori brăzdată de muncă și ambiție. Trăsături de caracter moștenite și puse în valoare de cele 5 domenii de activitate în care lucrează: cultivarea, recepția și depozitarea cerealelor, morărit, panificație, creșterea animalelor (vaci de lapte și porci), cofetărie – patiserie. Pregătiți pentru musafiri, cei doi tineri au pus pe masă tot ce au mai bun și cu mare deschidere au împărtășit din experiența lor celor veniți din alte județe să vadă ce înseamnă performanță în această unitate.

Sună laudativ, însă oamenii chiar au cu ce se mândri. „Avem o societate integrată care lucrează 4.000 ha de teren la Vlădeni, în apropierea Iașului, o suprafață care asigură nu doar materia primă pentru fabrica care produce lunar 1.000 tone de pâine și alte produse de panificație, ci și baza furajeră pentru cele 1.300 de vaci Holstein și 4.500 de porci.“

Fermierii veniți pentru a vedea ferma de vaci și-au axat discuțiile strict pe acest domeniu. Așa am aflat că unitatea are, din cele 1.300 de capete Holstein, circa 600 la muls. Un efectiv ale cărui exemplare de elită au ajuns la performanța productivă de 36-37 litri de lapte. Ceea ce înseamnă că zilnic din fermă pleacă către procesatorii La Dorna și Lactalis circa 20.000 de litri de lapte. Tot la capitolul productivitate a fost amintită și performera fermei, o vacă care a dat 76 litri de lapte pe o perioadă de 200 de zile de lactație. De altfel, exemplarele de elită asigură o medie pe lactație de 11.300 litri de lapte. Aceste realizări nu ar fi putut fi înregistrate la începutul acestei activități, în 2008, când în fermă existau doar exemplare din rase autohtone. „La început am avut un mix de Brună, Simental, dar am vândut tot și ne-am hotărât să facem numai lapte și am ales animale cu o genetică bună din Olanda, Germania și România. S-a făcut profilul genetic al fermei și s-a mers pe programe de împerechere“, spunea Ștefan Holicov.

Decizia de a investi în vaca de lapte a atras și alte investiții, toate făcute prin credite bancare, fără a accesa vreun fond european. Au fost construite grajduri moderne, a fost achiziționată o sală de muls 2x12, cu evacuare rapidă, care mulge în 3 ore tot efectivul și multe alte utilaje. Dacă în agricultură se lucrează cu echipamente mari, de precizie, cu dotări de mecatronică și autoghidaje care asigură diferențe de 2-3 cm între treceri, pentru zootehnie se lucrează cu mașini autopropulsate pentru furaje. „Acestea au o capacitate de 22 mc și sunt inima fermei de vaci pentru că pe baza unui soft rețetele se fac automat“, afirma Holicov.

Efortul investițiilor a fost uriaș, mai ales că normele de mediu impun și sancțiuni în cazul nerespectării acestora. Doar pentru a asigura managementul dejecțiilor a fost accesat un credit de 500.000 euro. „Altfel nu am fi putut dormi noaptea, amenzile sunt usturătoare, de la 75.000 lei în sus“, își amintesc managerii fermei. În acest moment managementul dejecțiilor se referă la colectarea acestora din toate grajdurile, separarea solid de lichid, lagună de 15.000 mc pentru depozitarea acestora și împrăștierea lor pe câmp ca îngrășământ.

Ceea ce ușurează însă costurile fermei sunt furajele asigurate din producția proprie. „Grosierele sunt produse de noi, doar șroturile, floarea-soarelui, soia și rapița le cumpărăm. În fermele de mare performanță rațiile nu diferă foarte mult, sunt bazate pe silozul de porumb, lucernă, un siloz de borceag pe care noi îl facem foarte bun și sănătos pentru animale și furaje de volum de cea mai bună calitate. În opinia mea, cu cât vii cu mai multe concentrate cu atât cresc șansele să apară probleme de sănătate. Cât ai furaje de volum calitative, succesul este garantat. Deci, nu uitați, pe lângă genetică și adăposturi, furajele sunt foarte importante“, explica fermierilor Ștefan Holicov.

Într-o afacere de o asemenea anvergură ar trebui să-și facă loc și bunăstarea, însă recompensa în urma muncii depuse se lasă de mult așteptată. Și aceasta pentru că prețul laptelui este jignitor de mic, iar marjele de profit sunt și ele la fel de mici, de 1-3%, după cum spun proprietarii Panifcom. „Am avut 2 ani în care prețurile au fost sub costurile de producție, deci am pierdut bani, deși am făcut producții mari. Nici în continuare nu cred că vom câștiga, pentru că 80% din piață este ocupată de multinaționale și nu cred că este cineva mulțumit de colaborarea cu acestea. Un preț corect cred că ar trebui să fie de cel puțin 1,7 lei/litru. Cu subvențiile reușim să mai acoperim din pierderi, fără ele cred că ușor, ușor am fi renunțat la această activitate“, afirmă cu năduf Ștefan Holicov.

Întrebați dacă se gândesc să investească în procesarea laptelui, tocmai pentru a evita problema prețului, cei doi o consideră nerentabilă această idee. „Ar însemna să procesăm 20.000 de litri, când pe piață sunt procesatori care prelucrează 500.000-600.000 de litri de lapte. E adevărat că în Ungaria 51% din piață este deținută de fermierii care au procesarea lor, dar pentru a ajunge acolo România are nevoie de politici.

Deși lucrează în 5 sectoare, cei doi oameni de afaceri nu sunt mulțumiți și spun că nu câștigă prea mulți bani de nicăieri. „Dacă înainte sectoarele se compensau și se susțineau unul pe altul, acum fiecare merge pe propriul centru de cost. Nu mai merge povestea cu integrarea, pentru că s-ar putea să te trezești că le închizi pe toate“, mai spune Holicov.

Panifcom Iași este una dintre cele mai progresive ferme Holstein din țară, având ca obiective de selecție: producția de lapte, ameliorarea sănătății ugerului, fertilitatea, viața productivă și caracterele de conformație ale ugerului și membrelor.

Ferma utilizează tauri de top conform evaluărilor nord-americane. În anul 2015-2016 au fost folosiți tauri precum: Edg Rubicon-ET, Mr Oak DELCO 57279-ET, Mr Mogul DRAMA 1435-ET, Congent SUPERSHOT, Butz-Hill MEGASIRE-ET, River-Bridge Co-Op TROY-ET, Coyne-Farms JACEY CRI-ET, Mr Welcome Hill TANGO-ET, Ihg MONTANA-ET și Endco SUPERHERO-ET.

GALERIE FOTO


Patricia Alexandra Pop

Revista Lumea Satului nr. 3, 1-15 februarie 2017 – pag. 40-42

Holstein Ro Progresiv Tour, o lecție de performanță pentru producții record (III)

Înscrisă în circuitul Holstein Ro Progresiv Tour, ferma Agroind Focșani și-a deschis porțile pentru un schimb de experiență. Întâmpinați de Petre Azoiței, managerul fermei, și de Dănel Cosma, directorul tehnic, echipați cum se cuvine, toți cei prezenți, jurnaliști și crescători ai rasei Holstein, am inspectat la pas fiecare zonă importantă a fermei. Cu un trecut nu tocmai glorios și un parcurs destul de anevoios, ferma de la Doaga, județul Vrancea, se bucură astăzi de o genetică de top adusă de peste Ocean, dotări moderne și utilaje performante, devenind pe bună dreptate o sursă de inspirație pentru alți crescători de animale.

Un parcurs anevoios

holstein 4

În urmă cu 40 de ani, pe locul unde acum există una dintre fermele de elita nu doar din județ, ci și din țară, existau doar „câteva saivane de oi, 8 grajduri pentru bovine, 8 căruțe, 16 boi, 4 cai și 8 topoare cu care se tăia silozul“, își amintește Petre Azoiței. Evoluția a fost destul de neplăcută, după cum spunea managerul fermei, pentru că dezvoltarea s-a făcut treptat, în urma creditelor, a căror dobândă era la vremea aceea 150%. Timp de 10 ani am fost nevoiți să ne plătim datoriile, cam 15 miliarde de lei“, spunea Azoiței. Abia după plata creditelor, au început să se facă investiții în dotarea fermei.

În 2005 s-a apelat la SAPARD 1 și cu 200.000 de euro au fost achiziționate un tractor, un plug, o semănătoare și un cultivator. Un an mai târziu, prin SAPARD 2, cu alte 600.000 euro ferma a dobândit o bucătărie furajeră, o linie de furajare și 8 tractoare. În prezent, 1.000 ha din sectorul vegetal al fermei este irigat, aceasta pentru că au fost investiți 1 mil. euro în stația de irigat și alt milion de euro, printr-un proiect pe Măsura 125, în extinderea sistemului de irigații pe întreaga suprafață. Parcul de mașini și utilaje agricole a fost mărit printr-un proiect în valoare de 2 mil. euro, pe Măsura 121.

Planurile de viitor includ un proiect pe Măsura 4.1 în valoare de 3 mil. euro pentru o stație de biogaz, ce va fi demarată în primăvara acestui an, și un altul în valoare de 700.000 euro pentru achiziția unei noi generații de utilaje agricole necesare în activitatea zootehnică.

holstein 1

La nivel de genetică s-au folosit tauri de top conform evaluărilor nord-americane precum: River-Bridge Co-Op Troy-Et, Coyne-Farms Jacey Cri-Et, Co-op Bosside Massey-Et, Ihg Montana-ET și Endco Superhero-Et.

Investițiile au culminat în urmă cu 2 ani, când a fost inaugurat un grajd modern realizat de o companie din Germania care a ținut să lucreze cu angajații proprii. Costurile s-au ridicat la 2 mil. euro, bani care s-au dus nu doar pe ridicarea construcției, ci și pe dotarea acesteia pentru a asigura confortul și bunăstarea animalelor. Față de alte adăposturi pentru vaci, pe care le-am vizitat, aici am remarcat o construcție cu schelet din lemn, cu armătură de fier, a cărui acoperiș era confecționat din plăci de azbociment ecologic. Pentru evacuarea dejecțiilor există o instalație cu plub raglor care împinge gunoiul de grajd spre extremitățile adăpostului, unde există un storcător. Acesta separă practic materia solidă de cea lichidă, astfel încât dejecțiile lichide să fie preluate prin conducte spre laguna de stocare cu capacitate de 30.000 mc, iar cele solide să fie depozitate, ca după un an de fermentare să fie utilizate la fertilizarea solului. Sala de muls, adusă din Suedia, a costat 160.000 de euro și are o capacitate de 2 x 12.

holstein 3

Zootehnie pe două direcții

Cu pași mărunți, dar cu sume mari, sectorul zootehnic merge astăzi pe două direcții: vaci de lapte și vaci de carne. Ferma dedicată producției de lapte numără în prezent 902 capete de bovine din rasa Holstein, dintre acestea 360 la muls, în timp ce ferma pentru carne are 160 de bovine din rase de carne, în principal metiși ai rasei Angus, dar și câteva exemplare de metiși Charolaise, Limousine și Albastru Belgian.

„Ferma de vaci de carne este sămânța aruncată aici de dl. Gheorghe Neață, care acum 8 ani sugera intrarea raselor de carne pe piața românească și spunea că vacile care își termină viața productivă și reproductivă să fie inseminate cu rase de carne. Așa am ajuns să avem aceste animale, o ferma cu statut și cod de exploatație, înscrisă în Asociația Angus Sibiu“, explica Dănel Cosma, întrebat ce a determinat popularea fermei cu rase de carne. În ceea ce privește acest sector, Petre Azoiței spune mândru că ferma pe care o deține rivalizează cu orice altă fermă din Europa. Ba mai mult, valoarea animalelor și implicit a cărnii ar fi mult mai mare dacă ne gândim că pe zonele unde pășunează aceste animale nu se înregistrează nivelul de nitriți și nitrați regăsit în carnea provenită din alte țări europene. În plus, „pentru noi este cea mai ușoară muncă, pentru că avem pășuni, o pădure cu poieni pentru pășunat și e o plăcere pentru un văcar să-și vadă vacile la prânz stând la umbră și rumegând“, povestea Petre Azoiței. Un regret totuși există. „Din păcate, tăurașii îi vindem cu 6,5-7 lei/kg, un preț sub orice critică, deși în afară se vând cu 3 euro/kg“, spunea cu amar acesta.

holstein 2

Mândria fermei rămân însă exemplarele de Holstein în care s-a investit mult, genetică americană, nu doar dotări pentru bunăstare. Banii s-au dus, însă producțiile sunt mai mult decât mulțumitoare. „Am plecat de la 23 de litri, în vremurile cele mai bune, pentru că ăla era sistemul pe atunci: în contenție, legată, vara stabulație liberă, furajarea era anevoioasă, numai cu lucernă, dar am ajuns la 32 litri, o producție destul de greu de menținut“, afirma directorul tehnic al fermei. O performanță asigurată prin genetică, un management performant, muzică simfonică pentru relaxarea animalelor, dar și furaje de cea mai bună calitate. „Baza furajeră este asigurată din producție proprie. Avem 1.000 ha teren arabil, în care domină culturile pentru zootehnie, cum ar fi lucerna, porumbul siloz, dar și rapiță, grâu, orz, floarea-soarelui“, a mai adăugat Cosma.

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 2, 16-31 ianuarie 2017 – pag. 30-32

Holstein Ro Progresiv Tour - o lecție de performanță pentru producții record (II)

A doua oprire în incursiunea noastră – numită Holstein RO Progresiv Tour, prin fermele de elită dedicate acestei rase de lapte – a fost la AgroComplex Lunca Pașcani. O vizită care a debutat la lăsarea serii, în camera de așteptare a sălii de muls, acolo unde am fost întâmpinați de 5 exemplare de Holstein, expuse în regim de expoziție, alese pe sprânceană, pentru a reprezenta cu brio ferma în fața musafirilor care le-au stricat liniștea pentru câteva ore.

Înființată în anul 1991, societatea Agrocomplex Lunca Pașcani respectă modelul de afacere dezvoltată cu pași mărunți, dar siguri. Am putea spune că este unul dintre puținele unități, foste CAP-uri care au primit șansa restructurării și care prin investiții susținute au reușit să-și diversifice activitatea, să-și mărească numărul de animale, atingând azi performanța de a deține un nucleu valoros de animale productive.

„Am plecat de la un colectiv mic de oameni și de animale. La momentul preluării, din cele 1.000 de bovine care erau cândva, rămaseră doar 100“, își amintește Bogdan Pantazi, directorul general al societății. Treptat, lucrurile au evoluat în urma unui proces de investiții, mai accentuat după anii 2000. Cu ajutorul unor fonduri europene, cu credite, dar și cu fonduri proprii unitatea agricolă deține astăzi 3.500 ha, dintre care 3.000 ha arabil, și o fermă zootehnică de elită. Cu cele două „vâsle“ puternice, reprezentate de cele două sectoare – vegetal și zootehnic, afacerea merge cu toată viteza înainte. Suprafața agricolă are an de an o structură diversificată, care include cartofi, loturi semincere și sfeclă de zahăr, pe acest segment ferma fiind chiar cel mai mare cultivator din zona Moldovei. În ceea ce privește furajarea animalelor, aceasta este asigurată doar din producția proprie, la momentul sosirii noastre în depozite fiind stocate peste 8.000 t de porumb siloz, 800 t fân de lucernă, 600 t paie de grâu și orz. Un aspect interesant mi s-a părut faptul că managerul societății a investit de-a lungul timpului în irigații, în contextul în care anual Moldova este pusă la încercare de verile secetoase. În acest sens, suprafața spre care se tinde a fi irigată este de 700 ha, după cum a afirmat Bogdan Pantazi.

Ferma zootehnică este axată pe creșterea vitelor de lapte și carne, dar și pe cea a ovinelor. „Deținem în prezent 860 de taurine Holstein și 260 de taurine pentru carne. Mulgem 280 de capete, cu o medie de 30 litri la vacile mulgătoare. Avem în jur de 300 de capete tineret femel, 50 de capete masculi și 115 juninci. Ca structură fiziologică a efectivului de carne, avem 100 capete matcă, predominant rasă Charolaise și metisă, dar ne dorim să ajungem la 250 efectiv matcă. De asemenea, suntem crescători de ovine, avem peste 1.500 de capete din rasa Sulfolk și Carabașă și bovine de carne“, declara la sosirea noastră Florin Stanciu, administratorul fermei. Animalele nu au fost importate, însă s-a lucrat mult la genetică, adică s-a mers pe programul de selecție genomică a taurilor performanți, atunci când s-a ales materialul seminal cu care s-au făcut însămânțările. Rezultatul acestui demers este demonstrat de producția obținută în fermă, peste 8.000 litri de lapte livrați zilnic către un procesator din Bacău. Dar și de cele 5 exemplare de excepție ale rasei Holstein pregătite în condiții de expoziție, pentru a putea fi admirate în toată splendoarea lor. De prezentarea tipologiei și morfologiei acestor animale, dar și de bonitarea așa cum se face în show-urile de specialitate din străinătate s-a ocupat Gheorghe Neață. „Maia, recordista fermei, dă acum în jur de 68 litri de lapte, dar, fiind o fermă industrializată, prefer să am mai multe vaci cu producții mai mici decât un individ cu producție mare pentru că îți creează dificultăți în producție“, spunea Florin Stanciu fără să se laude cu performanța fermei. Deși mulțumiți de rezultatele muncii lor, managerii fermei se simt dezamăgiți de modul în care se distri­buie banii alocați fermierilor și slaba susținere pe care o oferă statul celor care muncesc.

rasa holstein

Pentru a atinge parametrii performanței s-a investit susținut. „Tot ce înseamnă nou consider că veți vedea în această fermă. De la managementul mulsului la cel al dejecțiilor, totul este automatizat. Sala de așteptare a sălii de muls are o capacitate de 2 x 12, paralel cu evacuare rapidă. Grajdul, ridicat în urmă cu 10 ani și care a presupus o investiție de 700.000 euro, are 350 de cușete și din punct de vedere tehnologic dispune de tot ce este nevoie pentru bunăstarea animalelor, linii de spray-ere pentru menținerea unei temperaturi de până la 24 grade C vara, montate pe linia de furajare, plug raclor, perii pentru scărpinat etc. În fermă există două tipuri de stabulație, stabulație pe cușete și pe așternut permanent, iar în funcție de stadiul fiziologic avem tehnologii diferite de creștere. Toate vacile recent fătate se află în stabulație pe așternut permanent. În același grajd pe o parte sunt vacile care au fătat, iar pe partea cealaltă sunt grupele de montă și două grupe de juninci gestante“, spunea tot administratorul fermei.

• Astăzi, în ferma zootehnică doar 25 de angajați se ocupă de animale, însă probabil că numărul acesta va crește odată cu demararea planurilor de viitor. „Ne propunem să creștem efectivul, să ajungem la 400 capete de vaci la muls. Vom continua investițiile mai ales pe partea de irigații, utilaje, iar în ceea ce privește ferma zootehnică, pe partea de igienă a laptelui, siguranța mediului, acestea fiind domeniile prioritare, mărind totodată și capacitatea de producție.

• „Eligibile au fost 250 de capete pe sprijin cuplat și animalele care le-a avut toată lumea în 2013, că am avut 100 sau 700 a fost tot aia. Pe 350 de capete nu încasăm nimic și nu am încasat niciodată. Aș spune autorităților să dea oamenilor care muncesc ceea ce merită, iar oamenilor care nu mai vor să muncească să nu le mai dăm absolut nimic. Pentru că zootehnia și mai ales vaca cu lapte este cea mai grea ramură“, declară nemulțumit Florin Stanciu.

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 1, 1-15 ianuarie 2017 – pag. 30-31

Holstein Ro Progresiv Tour, o lecție de performanță pentru producții record (I)

Asociația Holstein Ro și-a propus să dovedească că există și în România ferme de top care pot produce lapte de calitate. Și a reușit acest lucru organizând o caravană denumită Holstein RO Progresiv Tour. Timp de 3 zile, circa 20 de fermieri au avut posibilitatea de a vedea cu ochii lor ce înseamnă performanța și să învețe de la cei mai buni. 4 mari exploatații (Agroserv Măriuța din Ialomița, Agroind Focșani, Agrocomplex Pașcani și Panifcom Iași) au fost dispuse să-și deschidă porțile și să-și împărtășească secretele cu cei care tind să le urmeze exemplul. În fiecare fermă am admirat animale cu o genetică performantă, a căror caractere exterioare și de lapte ar putea concura cu brio alături de exemplarele recordiste ale Europei. Subiectului extrem de valoros și sfaturilor oferite cu entuziasm de proprietarii fermelor de elită merită să le oferim un spațiu generos. De acea vom prezenta cele 4 exploatații, pe rând, în următoarele numere ale revistei Lumea Satului.

Cu 72 de membri și un efectiv de 22.000 de animale, Asociația Holstein RO încurajează fermierii care dețin vaci de lapte să-și mărească efectivele pentru a deveni eficienți și rentabili, dar și pentru a demonstra că în România se poate produce lapte mult și de calitate. Succesul însă se cucerește greu, iar cifrele nu sunt foarte încurajatoare. În prezent, din totalul de 12 ferme înscrise în asociație, doar 8 dețin un număr mai mare de 500 de animale din rasa Holstein, acestea putând deveni oricând și furnizori de juninci sănătoase cu o excelentă valoare genetică. Drumul ales este unul bun, însă trebuie parcurs de cât mai mulți crescători de animale. Sau cum spunea și Nicușor Șerban, „Holstein RO este o asociație tânără comparativ cu cele din Europa, fiind poate ultima venită în grup, care mai are multe lucruri de învățat, dar care este pe un drum bun. Consider că doar împreună putem găsi soluții ca România să nu mai importe lapte materie primă, ci dimpotrivă, să devină un exportator de lapte și produse din lapte“.

În fiecare dintre cele 4 ferme vizitate, Gheorghe Neață, consilier al ministrului agriculturii, un excelent bonitor în opinia tuturor celor prezenți, a subliniat calitatea animalelor, iar proprietarii fermelor au împărtășit cu entuziasm din experiența lor, punctând tot ce trebuie să aibă în vedere un crescător de Holstein. Astfel s-a vorbit mult despre conformație, despre cum trebuie să arate vaca ideală din punct de vedere comercial.

Prima oprire din această incursiune prin fermele de top dedicate rasei care oferă cea mai mare producție de lapte a fost la Agroserv Măriuța, din județul Ialomița. O fermă care și-a început activitatea în 1998 într-un alt loc decât cel în care își desfășoară azi activitatea, cu o vacă, pentru ca în anul 2005 să dețină 50 vaci la muls. Pentru că amplasamentul inițial nu permitea dezvoltarea efectivului, ferma a fost mutată, iar cu ajutorul unui program SAPARD desfășurat în 2005-2008 s-a ajuns la 200 capete la muls, două adăposturi și o sală de muls rotativă. Ulterior, cu fonduri proprii și credite bancare, Nicușor Șerban, proprietarul fermei, a reușit să crească efectivul la 900 vaci matcă, din care astăzi mulge 750. „Genetica pe care o avem merge în proporție de peste 90% pe linia americană, animalele provin din tauri de peste ocean, iar efectivul este unul tânăr, 60% din animale fiind la prima fătare. Producția medie pe vacă este de 32-32,5 litri, ceea ce ne permite să livrăm zilnic 23-25 tone. Laptele este valorificat la un procesator din Bulgaria, care ne plătește 400 euro/tonă“, a mai adăugat fermierul.

Incursiunea noastră a început cu zona 0 a fermei, adică locul unde animalele fată. Aici grajdul este împărțit în două, pe o parte animalele din grupa aflată în pregătire de fătare, iar pe alta sunt cele care au trecut de acel moment. Până la fătare vacile rămân în acest grajd 21 de zile, perioadă în care primesc o rație specială. Animalele fată în grup, de cele mai multe ori fără ajutor. Imediat după fătare vițelul este separat de mamă și dus într-o cușetă unde primește câte 3 litri de colostru, de două ori în 6 ore. Vaca mai rămâne în această zonă încă 12 ore, timp în care este atent monitorizată de doc­torul fermei până la eliminarea placentei.

După această perioadă, vaca se alătură grupului de animale proaspăt fătate, unde rămâne 30 de zile. Aici, în primele 5 zile vaca este mulsă, însă laptele nu ajunge în tancul de răcire, la consumul uman, ci doar la viței, iar în cele 10 zile după fătare sunt urmăriți parametrii legați de starea rumenului, a ugerului, a picioarelor, creșterea producției de lapte. Toate aceste aspecte pot indica dacă animalul intră normal în producție sau are probleme, de regulă boli metabolice care apar după fătare. Din acest moment se aplică altă rație de furajare, cu alt aport nutritiv care să poată susține o producție de până la 40 litri de lapte la mulsoare. După cele 30 de zile primiparele pleacă în grupa de primipare, iar multiparele în grupa de top.

Atracția unității a fost însă tehnica mulsului. Un procedeu complet automatizat, bazat pe o sală rotativă cu o capacitate de 40 de locuri în care au fost investiți 620.000 de euro. La fiecare rotație a sălii de muls animalelor li se aplică prima dipare, premulsul, o a doua dipare, urmate de un răgaz de 90 și 120 de secunde, timp în care animalele sunt lăsate să își pregătească hormonal cedarea laptelui. Întreaga procedură durează între 12 și 15 minute. Ugerele sunt șterse cu șervețele de unică folosință înainte de mulsul propriu-zis, ca în final laptele să ajungă pe conducte de inox în tancul de răcire unde este răcit imediat, ceea ce face ca încărcătura microbiană să fie mică, adică doar 10.000-20.000 de germeni și până la 200.000 de celule somatice.

Sistemul de management al sălii de muls supraveghează fiecare animal, computerul oferind date prețioase despre starea de sănătate, producție, gestație etc.

Eficiența se obține prin performanță, iar aceasta are la bază genetica, care a ajuns foarte departe. În prezent se face control pe genom. Adică în selecția genomică se controlează anumite alele care determină cantitatea de lapte, nivelul de proteină sau de grăsime din lapte și alți parametri. Prin aceste procese genomice se aleg taurii valoroși, aceștia fiind genitorii animalelor cu potențial productiv mare care ajung în fermele performante. Această modalitate de lucru este relativ nouă chiar și în străinătate, iar România se pare că urmărește și ea acest trend. Timid, pentru că sunt costuri uriașe, dar o face. Avem doar 300 de exemplare Holstein genotipizate, înscrise în programul de evaluare genomică, dar numărul este în creștere. La Agroserv Măriuța se investesc anual circa 70.000 euro în genetică, adică în material seminal provenit de la tauri de elită. „Se spunea că pentru a face lapte trebuie să asiguri trei lucruri: casa, masa, rasa. Eu aș inversa ordinea și aș spune masa (o nutriție performantă, fără de care nu poți obține de la un animal o producție de 60-70 litri/zi), rasa (nu poți câștiga formula 1 fără o mașină performantă) și casa (adică un mana­gement optim al fermei).

În fermele pe care le-am văzut niciuna dintre aceste componente nu este neglijată. Adăposturile asigură volume mari de aer, rețetele de furajare sunt echilibrate în funcție de vârstă și momentul în care se află animalul pe parcursul vieții, există pluguri racloare care mențin aleile curate, paturi de odihnă cu paie sau saltele din cauciuc, ventilatoare care mențin 24°C vara, perii pentru masaj, pedi­chiură pentru evitarea problemelor podale și chiar muzică. Totul pentru ca vaca să se simtă... plictisită, după cum spun americanii. Pentru că doar atunci dă și lapte mult.

• În grupa de top, unde se află 132 de exemplare, sunt animale care dau producții și de 68 litri. Din 4 în 4 luni animalele care fată sunt bonitate de experți din Ungaria. Aceștia introduc vacile în programul de potrivire a perechilor cu tauri de la toate firmele. Recordista fermei a menținut o producție de 60 litri timp de 20 de săptămâni. Iar Sorina, care până în prezent a dat 87.883 litri de lapte, ar putea fi prima vacă din România care atinge 100.000 litri pe viață productivă.

• La Agroserv Măriuța se folosește programul de potrivire a perechilor, bazat pe evaluarea caracterelor de exterior. De asemenea, se utilizează tauri de top, evaluați genomic conform evaluărilor nord-americane. În anul 2015 – 2016 au fost folosiți tauri precum De-Su BKM MCCUTCHEN 1174-ET, Cogent SUPERSHOT, View-Home MONTEREY-ET, Minnigan-Hills DAY-ET sau EDG AltaHUGH-ET.

• Totul merge ca pe roate, așa că managerul fermei își propune ca anul viitor să deschidă chiar lângă fermă o fabrică de prelucrarea a laptelui. Aceasta va procesa 72 tone de lapte. Sub marca LAPTE DE LA VACĂ se va îmbutelia lapte proaspăt la sticlă din sticlă și se vor produce de asemenea o cremă de brânză pentru patiserie, lapte condensat și iaurt cu maia, produse care se vor vinde atât în țară, cât și în străinătate.

(Va urma)

GALERIE FOTO


Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 24, 16-31 decembrie 2016 – pag. 30-32

Reşedinţa de lux a vacilor Holstein din Olteniţa

„M-am născut, am dormit și am crescut în grajd“, asta spune Gheorghe Dume vorbind despre implicarea lui în zootehnie. Deși este bihorean, la momentul absolvirii facultății a primit repartiție guvernamentală, cum era pe atunci, la Călărași. Așa a ajuns la IAS Oltenița ca inginer agronom și și-a început cariera lucrând la orezărie. Mai târziu însă viața l-a dus către zootehnie. Iar deciziile luate în acest sens se pare că i-au fost de bun augur.

Agricultură la rang de performanță

Practic, cu excepția primilor 5 ani de lucru, întreaga viață a fost dedicată zootehniei. Ce a reușit să construiască cu toată această experiență și cu ce a rămas Gheorghe Dume acum, când este bunic cu două nepoțele, vă voi spune în cele ce urmează.

În prezent, fermierul din Călărași lucrează 2.300 ha, din care aproape 700 ha reprezentând „moșia“ lui Traian Băsescu de la Nana. Majoritatea cerealelor, rapița, floarea-soarelui, soia sunt vândute pe piața liberă. Astfel, această parte a afacerii asigură nu doar furajarea celor 1.300 de vaci Holstein, ci și lichiditățile pentru a susține perioadele critice, cum sunt cele de acum, când subvenția se lasă prea mult așteptată. În structura culturilor domină desigur lucerna, pentru că este cel mai ieftin furaj cu conținut proteic, porumbul siloz, grâul, rapița, orzul, porumbul și soia. La momentul sosirii mele în fermă depozitele de furaj erau cam goale, cum este și firesc în această perioadă a anului, însă în fiecare an aici se depozitează 12.000 de tone porumb siloz și 5.000 tone siloz de lucernă, fân și, bineînțeles, paie pentru așternut. Tot acest efort pentru a asigura bunăstarea animalelor, având în vedere producțiile pe care le oferă. „Avem în fermă 600 de vaci de lapte, restul tineret sau în diverse categorii de vârstă, până la 1.300 capete“, explică Gheorghe Dume. La un asemenea efectiv zootehnia nu se poate face decât la nivel de performanță, spun eu. Iar ceea ce am văzut în ferma domnului Dume confirmă acest lucru.

Investiții de ordinul milioanelor de euro

În urmă cu doi ani, fermierul a demarat construc­ția unui grajd considerat de 5 stele în confortul animalelor, însă și costurile au atins 3 mil. euro. Investiția a presupus nu doar grajdul în sine, ci și 270 de vaci, plus instalațiile încadrate de furnizorii de echipamente pentru zootehnie în conceptul „Ferma Viitorului“.

Grajdul care poate adăposti 700 de vaci de lapte este unul deschis, cei doi pereți laterali fiind prevăzuți cu prelate folosite doar iarna, pe timp de viscol, ceea ce asigură o foarte bună aerisire. Pe timpul verii se asigură o temperatură suportabilă pentru animale prin sisteme de ventilație și spray-ere, care împrăștie mici vapori de apă. Toate sectoarele funcționale cum sunt mulsul, selecția, furajarea, odihna se regăsesc perfect în structura clădirii, facilitând circulația animalelor în funcție de nevoi.

Mulsul este asigurat de 4 roboți care își fac treaba ori de câte ori este nevoie, fără a cere o mărire de salariu. „Vacile se mulg la robot de fiecare dată când au nevoie. Sunt vaci care au producție mare și se mulg de 4-5 ori pe zi, iar cele cu producție mică de 2 ori pe zi“, afirmă domnul Dume. Ce mi s-a părut important este faptul că brațul automatizat al robotului știe să curețe ugerul, să-l stimuleze, să facă mulsul propriu-zis și să se dezinfecteze după fiecare muls. Iar senzorii de detecție a ugerului îi permit din 3-4 mișcări să poziționeze duzele exact pe mamelonul corespunzător. În acest fel laptele nu intră în contact cu aerul, el este preluat din uger și trimis printr-un furtun direct în tancul de răcire.

Adaug aici și sistemul informatic de management zilnic al cirezii, ca și sistemul de circulație a animalelor. Respectând un singur sens de mers, animalele merg singure la muls, nu sunt mânate de nimeni, însă zgarda de la gât prevăzută cu un cip este detectată de un cititor și acesta acționează mecanic anumite porți pentru a permite animalului să meargă spre zona de muls sau nu. Dacă a fost mulsă și ea ar mai vrea să revină nu este lăsată, este trimisă înapoi la mâncare. Totuși, m-am întrebat ce le determină să meargă spre roboții de muls și am aflat chiar de la fermier. „Odată cu mulsul li se administrează și o cantitate mică (aproximativ 1 kg) de concentrate“, ciocolata cum o numește fermierul.

Sistemul de adăpare este la liber prevăzut cu un flotor care permite animalelor să aibă apă proaspătă tot timpul, iar curățenia stă în grija unui plug raclor automat, care funcționează non-stop. Pentru poziția de masă a fost creată o suprafață mai înaltă astfel încât vacile să nu stea în drumul instalațiilor de curățare.

Furajarea stabilită de un nutriționist se bazează pe un singur fel de mâncare, diversificat în 15 rețete, în funcție de perioada în care se află animalul: lactație, înțărcare, înainte de fătare, după fătare, producție înaltă sau scăzută. „Sunt animale în fermă care dau 50-60 litri și nu poți obține asemenea producții decât cu furaj de calitate asigurat de utilaje performante. Noi, văcarii, preferăm producțiile constante și mai puțin vârfurile, pentru că de regulă acelea au și pro­bleme de sănătate. Am avut vaci care au dat 15.000 de litri/lactație, însă le-aș vrea pe toate la 10.000 litri/lactație“, declară fermierul.

În ceea ce privește confortul imediat al animalelor mai amintesc doar de echipamentele care permit pedichiura vacilor, saltelele cu burete acoperite cu cauciuc pentru orele de repaos și periile pentru masaj. Nu am văzut însă boxe pentru muzică, dar fundalul sonor este asigurat de ciripitul păsărelelor, grajdul fiind deschis, așa cum am mai spus.

Utilajele, cheia productivității

România are nevoie de tehnologie, iar Gheorghe Dume a înțeles că fără utilaje performante ferma de vaci nu ar putea avea producție mare de lapte. „Fără o productivitate mare nu putem face față crizei laptelui care este acum. Trebuie să creștem producția și să scădem costurile pentru a putea rezista. O să vină și vremuri mai bune, dar măcar să trecem de acest hop. Este important ca amestecul care se dă la furajare să fie cât mai bine făcut, să nu fie tocat foarte mărunt și animalele să nu poată alege. Pentru că, normal, dacă ar putea alege ele ar lua numai concentratele și atunci ar face acidoză, s-ar îmbolnăvi. Pentru această operațiune am achiziționat de la Farm Tech România o remorcă tehnologică autopropulsată marca Strautmann care face amestecul. Până să avem acest utilaj aveam nevoie de 3 oameni care să pregătească mâncarea pentru animale. Acum costurile sunt mai mici, consumul de motorină s-a redus, avem nevoie de un singur om și de mult mai multă precizie pentru că remorca știe cu ajutorul unui soft în care este introdusă rețeta ce ingrediente să încarce și când să se oprească. Până ajunge remorca în fermă buncărul le toacă, le amestecă și le împrăștie la timp. Și mai este ceva: mulțumirea mecanicului care conduce acest utilaj. De la aceeași companie am cumpărat două încărcătoare Sheffer mari și două mai mici, care au înlocuit vechile încărcătoare frontale“, spune mulțumit proprietarul fermei Uniprod din Oltenița.

Griji pe măsura investițiilor

Să faci agricultură pe 2.300 de hectare și zootehnie cu peste 1.300 de bovine înseamnă să atingi un nivel de performanță. Acest lucru ar trebui să-ți dea mândria, satisfacția, dar și răsplata cuvenită. În România însă și bogații plâng câteodată. Investițiile uriașe făcute cu credite la fel de mari țin multe afaceri pe muchie de cuțit. Este scenariul pe care îl trăiește și Gheorghe Dume, unul dintre fermierii mari ai județului Călărași.

În finalul vizitei mele am pus degetul pe rană și am întrebat: „Subvențiile le-ați primit?“ și dintr-o dată tonul discuție s-a schimbat, iar învălmășeala de cuvinte care a urmat a venit ca un vulcan eliberat de supapa destăinuirii.

„Cel mai tare ne supără că suntem considerați niște hoți, niște îmbogățiți. Chiar și atunci când se dau subvențiile sunt puse tot felul de piedici, de parcă am fi ultimii hoți. Acesta este motivul pentru care de 10 ani nu am accesat niciun fond european. Pentru noi nu este rentabil. Ți se dau 40-50% din care 10% merge la consultanți, pentru că asta e, cineva trebuie să facă proiectul. Mai aștepți doi ani și apoi primești tot felul de controale care te-ar putea face să dai și banii înapoi. Revenind la subvenții, nu am primit până la această oră (13.05.2006) niciun leu. Vă dați seama ce investiții am făcut, cam ce credite avem de rambursat. Problema este că încă nu se știe ce se va da la vacă. Dacă la câmp se știe cât vom primi, când vom primi, la vacă nu se știe absolut nimic.“

Am vrut să restabilesc armonia în sufletul interlocutorului și în dialogul nostru, așa că am întrebat și de viitoarele obiective, iar răspunsul a venit de data aceasta cu plăcere. „Avem de gând să mai facem un șopron pentru viței. Vor fi perioade și cu 100 de fătări și avem nevoie de spațiu. Apoi este posibil ca la anul să facem un grajd pentru tineret în continuarea acestuia. Cam atât pentru mine“, încheie Gheorghe Dume, amintind de noua generație care, dacă își va dori, va continua dezvoltarea fermei.

GALARIE FOTO

Patricia Alexandra Pop

Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, paginile 34-36

Un electronist cu vaci de 1,7 milioane euro

Vă gândiţi probabil că meseria de inginer electronist nu are nicio legătură cu zootehnia. Ei bine, chiar această meserie a produs declicul pentru o decizie ce a schimbat destinul unui om, deschizându-i noi perspective şi provocări. Din sectorul zootehnic a ales ce era mai greu – o fermă de vaci pentru lapte. S-a dezvoltat treptat. Curajul, ambiţia, norocul sau toate la un loc să fi fost ingredientele cu care şi-a crescut afacerea? După cum l-am întâlnit, îmbrăcat în salopetă de lucru şi cizme de cauciuc, trebăluind prin fermă, aş spune, fără teama de a greşi, că munca domnului Iosif Bota şi deciziile potrivite luate la momentul oportun au fost jaloanele importante care i-au îndrumat afacerea.

Începutul: nişte ziduri înconjurate de noroi şi o viziune

Plecasem de la Orăştie spre Bucureşti, după o incursiune prin judeţul Hunedoara şi, întâmplător, din fuga maşinii mi-a atras atenţia un panou pe care am apucat să văd că scrie Program Naţional de Dezvoltare Rurală. Am oprit şi am aflat că era vorba de un proiect în valoare de aproape 1,3 mil. euro, suficient cât să mă determine să aflu ce afacere se află în spatele acestei sume. Aşa l-am cunoscut pe Iosif Bota, unul dintre proprietari şi administratorul fermei din satul Aurel Vlaicu, judeţul Hunedoara. În spatele porţilor aflate chiar la şosea se află o fermă mixtă, vegetală şi de creştere a vacilor cu lapte. Dar până a se ajunge aici drumul a fost lung, 10 ani în care totul a fost clădit treptat, cu forţe proprii, dar şi cu ajutor „european“.

La începutul anilor 2000 Iosif Bota lucra ca inginer electronist la o fabrică de lapte şi, cum însuşi povesteşte, „intrând în contact cu animalele, cu agricultura, la un moment dat s-a produs declicul care a dus mai târziu la pornirea afacerii. Am vrut să fac ceva pe cont propriu, am avut o idee în care am crezut, dar nu mă gândeam că va fi atât de complicat.“ Iniţial îşi propusese să se ocupe de fermă în paralel cu serviciul pe care îl avea, „dar în scurt timp am văzut că este imposibil“, după cum spune chiar el. Aşa că în 2003 a decis să îşi dedice tot timpul şi energia fermei de vaci. „Am preluat locaţia unui fost IAS părăsit la momentul respectiv, fără nicio dotare, fără animale, ci doar nişte ziduri fără acoperiş care arătau ca după bombardament şi totul înconjurat de mult noroi. Am preluat totul la un preţ de 20.000 euro, dar la pachet cu datoriile fostului IAS care se ridicau la 25.000 euro, plus sarcini de mediu tot cam atât“, explică întreprinzătorul. În anul următor au fost aduse primele vaci, erau 5 vaci pe care le avea acasă, în propria gospodărie, 3 Holstein şi 2 din rasa Bălţată Românească.“

Au urmat credite, proiecte europene şi mult curaj

În primă fază a fost improvizată o reţea de apă, un adăpost şi apoi în cursul anului 2003 au fost achiziţio­nate 30 de capete de pe piaţa liberă din România. Ferma începea să se contureze. „Aşa am prins curaj şi am luat un credit FIDA (Fonduri de Investiţii şi Dezvoltare în Agricultură) în valoare de 150.000 euro. Se dădea la vremea aceea printr-un program derulat de Direcţiile Agricole Judeţene. A fost avantajos pentru că dobânda era subvenţionată“, spune Iosif Bota. Cu banii obţinuţi din credit au fost cumpărate alte 100 de capete. Pe parcurs fermierul a înţeles că are nevoie de teren pe care să cultive cereale pentru asigurarea hranei, aşa încât a început să ia teren în proprietate şi să arendeze, mărind suprafaţa agricolă de la 15 ha, cât avea moştenit din familie, la 470 ha, cât deţine societatea în prezent. În 2004 proprietarii fermei au decis să mai facă un credit pentru populare şi astfel au fost aduse juninci Holstein din Ungaria. Un an mai târziu, în 2005, printr-un program SAPARD a fost accesată suma de 500.000 euro, bani cu care au fost achiziţionate alte 32 de juninci, au fost reabilitate mare parte dintre adăposturi şi s-au făcut investiţii de mediu care ajutau direct sau indirect la fluxul tehnologic. De asemenea, au fost construite două bazine cu capacitate de 1.500 mc fiecare, pentru stocarea dejecţiilor şi partea de construcţii care ţine de manipularea acestora. În prezent dejecţiile sunt colectate mecanic într-un canal colector aflat la capătul grajdului, acolo sunt tocate, omogenizate şi pompate în bazine unde sunt depozitate timp de 6 luni, pentru ca apoi să fie folosite ca îngrăşământ în cultura mare. „Acest lucru a simplificat mult lucrurile şi a implicat mult mai puţin personal. După această perioadă dezvoltasem ferma, aveam animalele, grajdurile modernizate, dar devenisem deficitari la mecanizarea folosită în ferma vegetală. Deci, ne lipseau maşinile agricole pentru a lucra eficient şi de calitate solul“, afirmă Bota.

Problema utilajelor a fost însă rezolvată în 2009, când fermierul a apelat la FEADR (Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală), prin intermediul căruia a fost accesată suma de 700.000 euro, bani cu care ferma a fost dotată cu o combină John Deere, un tractor Fendt de 360 CP, un încărcător frontal telescopic, utilaje de prelucrat solul, pluguri reversibile şi altele.

După prima modernizare realizată în 2005 fondurile au fost insuficiente pentru modernizarea întregii ferme. „Aveam grajduri moderne într-o mare de noroi, ne lipseau infrastructura, drumurile, aleile“, după cum spune proprietarul fermei. Dar prin programul FEADR, aflat încă în derulare, unitatea şi-a propus modernizarea întregii infrastructuri, realizarea unei platforme pentru depozitarea furajelor şi, ca investiţie direct productivă, achiziţia unui uscător de cereale şi silozul de depozitat cereale.

Producţie bună, valorificată mulţumitor

În prezent ferma numără 450 de capete Holstein, vaci cu lapte, dintre care 200 vaci în producţie şi 250 tineret. Întrucât pe cele 470 ha se păstrează prin rotaţie an de an aceeaşi structură de culturi, 50 ha cu plante perene de nutreţ, lucernă şi graminee, 130 ha de grâu, 30 ha de floarea-soarelui, iar restul suprafeţei cu porumb siloz şi boabe furajarea este făcută din stoc, asigurându-se astfel o raţie constantă pe toată perioada anului, pe bază de amestec. Tehnologia de furajare se bazează pe cinci reţete, în funcţie de categoria fiziologică şi de vârsta fiecărei vaci. „Vacile cu lapte, cele în producţie sunt împărţite în două grupe: una de înaltă producţie şi alta de producţie mică. La toate categoriile de bază sunt: silozul de porumb, cel de lucernă, fânul de lucernă, concentratele cerealiere şi concentratele proteice pe care le cumpărăm (şrot de floarea-soarelui sau soia şi premixuri vitamino-minerale). Din aceste ingrediente se face o reţetă personalizată. La vacile de producţie înaltă raţia conţine 22 kg de substanţă uscată, ceea ce înseamnă circa 50 kg brut, din care 10 kg repre­zintă concentrate (5 kg parte cerealieră şi 5 kg parte proteică). La grupa de joasă producţie scade mult ponderea de concentrate şi se păstrează ca substanţă uscată în jur de 19 kg formate în mare parte din furaje de volum“, explică proprietarul fermei.

În felul acesta vacile asigură o producţie medie de 7,5 litri/vacă/zi, „ceea ce pentru România este bine, dar puţin în comparaţie cu potenţialul rasei şi cu ceea ce se obţine în alte părţi. Pentru noi producţia este mulţumitoare, dar ceea ce este mai încurajator este faptul că evoluţia efectivului este în trend ascendent, fără să facem importuri. În fermele mari ştiu că aceasta este o problemă, efectivele fiind înlocuite cu animale din import, pentru că nu se stăpâneşte tehnologia“, apreciază Bota.

Laptele este livrat la fabrica Olimpus din Braşov, datorită unui contract ce se derulează de aproape 2 ani şi care asigură fermei un preţ de 1,6 lei/litru.

Dorinţa: o fabrică de lapte şi un sistem de irigare

După cum a evoluat ferma, următorul pas major ar fi închiderea circuitului pentru o afacere cu adevărat integrată. Ideea realizării unei fabrici de prelucrare a laptelui este o dorinţă firească, însă va avea de aşteptat momentul oportun, pentru că în prezent nu se poate susţine investiţia. „Nu vă ascund faptul că primul proiect a fost pentru o fabrică de lapte, dar am renunţat imediat pentru că am văzut că trebuie să cumperi materia primă şi nu aveam forţa necesară să susţinem aceste costuri. Afacerea ar fi putut funcţiona, însă gradul de îndatorare ar fi fost mare. Dacă totul decurge bine şi reuşim să rambursăm creditele făcute pentru susţinerea cofinanţării de 50%, aportul nostru, vom vedea“, se gândeşte Iosif Bota.

Oricum, la capitolul dotări ar mai fi loc de îmbunătăţiri. Ferma funcţionează în prezent cu ajutorul unei săli de muls cumpărată la mâna a doua, dar care îşi face treaba bine, mentenanţa fiind asigurată totuşi de un electronist.

La început de an Iosif Bota îndrăzneşte să privească cu speranţă spre viitor, dezvăluindu-ne şi nouă care au fost dorinţele puse la cumpăna dintre ani. „Tot ce îmi doresc pentru anul acesta este să meargă tehnologia de exploatare, reproducţia, astfel încât junincile să ajungă la înlocuirea efectivului, pentru a îmbunătăţi permanent producţia. Şi pentru că ferma este mixtă, un alt gând este să implementăm un sistem de irigare în câmp.“ Trebuie spus că fostul IAS, ca mai toate unităţile de acest gen, a avut o reţea de irigare, se irigau 300 ha cu apă din Mureş, dar care s-a distrus. Aici, din păcate, privatizarea a venit prea târziu, la momentul preluării fusese de mult furată linia de înaltă tensiune care alimenta transformatorul, erau furate transformatorul, pompele, precum şi o parte din reţeaua subterană de ţevi. „Totuşi, sperăm ca prin Măsura 125, care prevede fonduri pentru reabilitarea sistemelor de irigaţii, să putem face ceva în acest sens. Deocamdată suntem în faza de documentare să vedem în ce măsură ne putem plia pe ghidul măsurii. În cazul nostru ar fi nevoie de circa 1 mil. euro pentru refacerea sistemului de irigare“, încheie Iosif Bota.

Perspective există, dacă ne gândim că cifra de afaceri a ajuns la 1,5-1,7 mil. euro/an, iar după cum apreciază chiar administratorul fermei, „afacerea este rentabilă, dar va intra şi mai mult pe profit după rambursarea datoriilor“.

Patricia Alexandra POP

O văcuţă din rasa Holstein a primit titlul de "Miss Văcuţa 2012"; exemplarul valoarează 20.000 de euro

Văcuţa încununată cu titlu de "Miss" la ediţia din acest an a târgului Indagra este din rasa Holstein, are o performanţă productivă care poate atinge 14.000 de litri de lapte şi valorează peste 20.000 de euro.

"Anul acesta au participat la Concursul Naţional de Animale, organizat la Indagra, peste 80 de vaci din nouă rase care cresc în România, titlul de "Miss Văcuţa" revenindu-i unei vaci din rasa Holstein, care din punctul meu de vedere este inestimabilă. Deşi nu se vinde un astfel de exemplar, văcuţa valorează peste 20.000 de euro. Este un animal care poate obţine oricând titlul de "Miss" al Europei, nu doar al României", a declarat, duminică, pentru AGERPRES, Gheorghe Neaţă, directorul general al Asociaţiei Crescătorilor de Vaci Holstein România, fostul şef al Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie (ANARZ).

"Miss Văcuţa 2012" provine de la ferma Matca din Galaţi şi are o performanţă productivă care poate atinge şi 14.000 de litri de lapte în a treia lactaţie.
"Concursul din acest an a adus un plus de valoare faţă de ediţiile precedente prin calitatea materialului genetic şi prin înscrierea în cărţile de rasă", a spus Neaţă.
Acesta consideră că România ar trebui să organizeze o bursă a animalelor întrucât în momentul de faţă se practică doar genul clasic de vânzare-cumpărare.

"La licitaţii nu se vinde o vacă cum este campioana din 2012, acestea se fac doar cu viţele foarte bune la preţuri situate între 3.000 şi 5.000 de euro. Din păcate, licitaţiile nu sunt suficient de mediatizate în România pentru că aici se practică genul clasic de vânzare-cumpărare, iar preţurile sunt între 1.700 şi 2.000 de euro. Aş vedea o bursă a animalelor în România, care s-ar putea organiza aici la Romexpo, ceea ce ar aduce şi o creştere a valorii genetice", a adăugat şeful Asociaţiei Holstein România.

În Concursul Naţional de Animale organizat anual la Indagra au intrat, pe secţiuni, alături de bovine şi ovinele, unde au concurat circa 250 de varietăţi din mai multe rase româneşti.

Sursa AGERPRES

Abonează-te la acest feed RSS