reclama youtube lumeasatuluitv
update 14 Nov 2019

Ferma Blajinilor, la 1.200 m altitudine

Ferma Blajinilor din Fundata, județul Brașov, este o fermă la 1.200 m altitudine, îngrijită de Roxana și Marian Blaj. Produsele fermei sunt diversificate, de la brânzeturi tradiţionale, precum caș dulce, caș afumat, telemea, brânză de burduf, aduse vara de la stână, până la ouă din fermă și carne de vită și găină.

Au pornit cu o văcuţă şi o viţeluşă

Marian este antrenor, fost sportiv de performanță și participant la Jocurile Olimpice, iar Roxana este psihoterapeut și antreprenor social în sectorul ONG. Familia este întregită de cei doi copii: Andu, care are 9 ani și Elisa, de 7 anişori, ne spune Roxana. „Soţul a practicat sportul de performanţă încă de mic, fiind astfel mereu în natură, printre munţi. Aşadar, pentru el munca în natură este esenţială. Eu iubesc, apreciez şi respect natura şi mă întorc la ea cât de des pot. Ambii avem meseriile noastre, iar locurile de muncă ne ajută în prezent să susținem această fermă. De altfel, zona în care ne-am aşezat la casa noastră permite creşterea animalelor, fiind chiar o componentă esenţială a acesteia. Am pornit cu o văcuţă şi o viţelușă, rase locale, de munte. Apoi, le-am tot înmulţit, până am ajuns la efectivul actual, ţinta fiind 10 vaci de lapte. Pentru noi nu contează atât rasa, ca imagine şi prestigiu, cât să fie animalul adaptat zonei… zonă cu altitudine mare şi cu pretenţii“, mărturiseşte aceasta.

ferma blajinilor 2

Produse tradiţionale diversificate

Cei doi soţi se îngrijesc ca aceste produse să fie naturale, astfel ferma lor este reprezentată în prezent de 10 vaci, plus vițeluși de anul acesta şi aproximativ 50 de găini. Produsele pe care le pun la dispoziție sunt diversificate, de la ouă până la brânzeturi tradiţionale: caș proaspăt, caș afumat, brânză burduf, caşcaval, până la carne de vită și de găină. „Distribuţia este permanenţă, doar cantitatea variază. Principalii clienţi sunt părinţii cu copii din zona Braşovului, dar am livrat şi în alte localităţi şi chiar în străinătate. În primul rând această investiţie costă pasiune, plus multă muncă şi dedicare. Apoi, da, este vorba şi de investiţii financiare, permanente, însă nu vă pot oferi cifre exacte deoarece nu am ţinut o astfel de evidenţă și nici nu am accesat fonduri“, mai adaugă tânăra.

Cabană cu două camere la mansardă

Pentru a avea roade bogate, terenurile pe care le deţine familia Baj sunt îngrijite cu cosit tradiţional şi îngrășăminte naturale. „Locurile sunt îngrijite permanent încă dinainte de topirea zăpezii atât prin împrăștierea gunoiului, cât şi prin curățat de vreascuri. Apoi, după ce începe sezonul, tăiem iarba tradițional, cu coasa manual; fânul îl uscăm bine, apoi îl strângem și îl transportăm pentru depozitare în locuri special amenajate. Am cumpărat un teren în Fundata, aproape de complexul Cheile Grădiștei, pe care se află și două anexe, un grajd și un coteț, făcute din bârne cioplite cu toporul. În primul an, în acel loc am ținut cele două văcuțe pe care le aveam, iar în următorul an am dezafectat anexa și am transformat-o într-o cabană, cu două camere la mansară. Ulterior, am extins și cealaltă anexă și am mutat animalele acolo. Animalele au adăpători, deci au apă la discreție. Dimineața și seara, la ore stabilite, curățăm bălegarul, resturile de fân, apoi le dăm fân şi ţărâţe“, încheie Roxana Blaj.

ferma blajinilor 4

Despre Fundata

Fundata este un sat între Piatra Craiului și Bucegi, la o altitudine considerabilă. Priveliștea se schimbă spectaculos de la anotimp la anotimp, chiar și de la oră la oră, așa că nu ai cum să te plictisești de această zonă. Dacă ai condiție fizică și echipament potrivit, ești la doar jumătate de oră de Piatra Craiului, „raiul alpiniștilor“, dar și de Bucegi. Tot aici aici este cel mai curat aer din ţară, lucru dovedit şi de o staţie meteo aflată chiar în vârf de munte, care măsoară puritatea aerului.

ferma blajinilor 3

În apropierea localității Fundata se pot vizita numeroase obiective naturale: Parcul Național Piatra Craiului – Trasee în Piatra Craiului, Prăpăstiile Zărneștilor, Cheile Moieciului, Cheile Grădiștei, Rezervațiile naturale La Chișătoare, Peștera și Cheile Dâmbovicioara, Peștera cu lilieci din satul Peștera, Satul Șirnea, Barajul Pecineagu, Lacul Vidraru.

Beatrice Alexandra MODIGA

Fundata - locul de vis pentru turiștii care vor să scape de agitația orașelor

Un record al comunei Fundata – Brașov, poziționată la granița cu județul Argeș, pe culoarul Rucăr-Bran, este sigur: localitatea este situată la cea mai înaltă altitudine din țară, 1.360 m. Un alt record statistic se referă la faptul că așezarea a primit, în 1973, alături de altele 13 din țară, statutul de „sat turistic“, într-un experiment al turismului din acele vremuri. Unii spun că primul sat turistic din România ar fi Șirnea (Fundata), declarat astfel încă din 1968. De aici înainte însă impresiile sunt împărțite, de la vizitator la vizitator: unii sunt încântați de peisajul absolut fermecător, alții sugerează că vacanța le-a fost coșmar din cauza câinilor lăsați liberi pe ulițe sau dealuri; unii sunt interesați de traseele turistice din Parcul Natural Bucegi sau de drumețiile din Piatra Craiului, alții spun că n-ar fi prea multe soluții de petrecere a timpului liber; unii găsesc pensiunile confortabile, alții se plâng că n-ar avea, știm și noi, piscine... Una peste alta, Fundata este un loc fascinant ca peisaj, se adresează mai degrabă iubitorilor de natură, nu și celor care caută luxul și clar se încadrează la turismul rural.

„La Târgul de două țări“

La Fundata se poate ajunge pe Drumul Național 73 dinspre Câmpulung, pe ruta Valea Mare Pravăț – Dragoslavele – Rucăr – Dâmbovicioara – Fundata sau, dinspre Brașov, pe DN 73, ruta Râșnov – Tohanu Nou – Bran – Moeciu de Jos – Drumul Carului – Fundata. Spre satul Fundățica există traseul prin Fundata, pe DJ 730A, iar în cătunul Șirnea, drumul de acces este DJ 730, care se bifurcă din DN 73 fie între Fundata și Drumul Carului, fie la Podul Dâmboviței. Comuna are trei sate, Fundata, Șirnea și Fundățica, numărând 464 de locuitori, potrivit recensământului din 2011. Tradiția turistică este, cum spuneam, veche, iar mărturie stă Muzeul Etnografic „Nicolae Frunteș“ din Șirnea, loc unde profesorul de biologie care a dat numele așezământului cultural a adunat, acum cinci decenii, obiecte tradiționale din zonă, iar astăzi aici are loc un festival denumit „Între tradiții și Zilele Olimpice“, cu sărbători dedicate, rând pe rând, nopților de Sânziene sau tradiției locale „măsura laptelui“, ultima plecând de la cea mai veche meserie a locului, oieritul. Ca atracții care țin de rememorarea obiceiurilor, în Fundata mai au loc evenimente precum Nedeia Munților, denumită în trecut „târg de două țări“, aluzie la faptul că așezarea era chiar la granița de altădată dintre cele două provincii românești, sau „Festivalul de reconstituire istorică“, rezervat luptelor din Primul Război Mondial din Pasul Giuvala.

9 trasee turistice accesibile drumeților neînvățați cu muntele

În toate cele trei sate s-au construit 47 de unități de cazare turistică, cu peste 600 de locuri, condițiile fiind dintre cele mai bune, mare parte dintre acestea dispunând și de bucătărie proprie. Adevărata comoară însă o reprezintă natura. Chiar și fără deplasări în Bucegi sau Piatra Craiului, șederea în oricare dintre cele trei sate înseamnă un câștig pentru turiștii care caută liniște, priveliști rare înspre munți, poieni și fânețe naturale pline cu floră spontană, dimineți cu rouă, susurul apei de munte, cărări neumblate prin văi, crânguri etc. În plus însă, în apropierea localității Fundata se pot vizita numeroase obiective naturale: Parcul Național Piatra Craiului, trasee în Piatra Craiului, Prăpăstiile Zărneștilor, Cheile Moieciului, Cheile Grădiștei, Rezervațiile naturale La Chișătoare, Peștera și Cheile Dâmbovicioara, Peștera cu lilieci din satul Peștera, Barajul Pecineagu, Lacul Vidraru etc. În anul 2016, Centrul de Ecologie Montan a inaugurat 9 trasee ecoturistice în Poarta Carpaților, toate însumând 100 km, însă important este că ele sunt accesibile oricărui turist, ruta neavând niciun grad de periculozitate.

Maria Bogdan

  • Publicat în Turism

Lipsa forței de muncă și a pășunilor, motivul care ar putea înjumătăți ferma familiei Bangala

Despre Daniela Bangala, din Fundata, Brașov, am scris când aceasta avea 43 de ani. Acum a împlinit 49 de ani. Am dorit, astăzi, să aflăm ce s-a întâmplat în tot acest timp cu ferma pe care o gestionează împreună cu soțul Gheorghe și fiul Mădălin (24 de ani), sprijiniți – ori de câte ori are timp liber – de fiica Alina (22 de ani, studentă în ultimul an la Ingineria Produselor Alimentare-Brașov). Și iată, pe scurt, cum s-au petrecut lucrurile: efectivul de animale a crescut de la 300 de oi, la aproape 700 și de la 40, la 60 de vaci cu lapte; a fost abandonat programul de agromediu, din motive de proceduri mult prea complicate; familia încă nu a deschis pensiunea construită în urmă cu 6-7 ani. Iar renunțările s-ar putea să continue. Un interviu franc, astăzi, cu Daniela Bangala.

– Ultima dată când am vorbit, dna Daniela Bangala, aveați planuri mari: să accesați fonduri europene, să extindeți construcțiile din fermă, să achizi­ționați teren. Ce s-a ales de ele?

– Ce pot să vă spun este că, de la anul, ne gândim să renunțăm la o parte din animale. Nu știu un număr, o să împuținăm din ele cât se poate.

– De ce?

daniela bangala

– Păi, nu ne mai putem descurca. Nu mai găsim teren, fiindcă noi avem numai 8 hectare ale noastre, restul îl închiriem de la oameni și este o nesiguranță continuă, azi ai suprafața, mâine n-o mai ai, fiindcă se răzgândește proprietarul. La noi, la Fundata, primăria nu are loturi pe care să le închirieze, izlazul a fost revendicat de moștenitorii unor boieri. Nici noi n-am fost inspirați să cumpărăm pământ când era ieftin, au luat în schimb străinii, că ei au avut capital, iar acum îl revând la prețuri de care nu ne putem atinge. Cred că acesta a fost lucrul cel mai rău, să le dea voie oamenilor din afara țării să cumpere pământ la noi, în România! 78-80% care au luat terenuri cred că sunt străini, nu-s de-ai noștri. Anul acesta a fost groaznic: am avut animalele în trei locuri, la Codlea, la Vlădeni și acasă, la Fundata, vă dați seama cum a fost să alergăm în tot județul ba cu mâncare, ba cu nutreț, ba după oameni, iar noi, membrii familiei, să ne ducem la târguri, în toată țara, să și vindem produsele. Acum, chipurile, am reușit să împărțim efectivul doar în două, acasă și la Vlădeni, unde am închiriat un spațiu la o fostă unitate militară și am amenajat acolo adăposturi (saivan). Noroc că-n 2016 am dat mieii, că acum doi ani n-am reușit să-i vindem.

– Cum adică n-ați reușit să-i vindeți?

– Nu a mers piața, nu au fost căutați realmente. Bine, nici anul acesta n-au avut preț bun. Să-i vinzi cu 6 sau 7 lei... Dar măcar tot i-am dat și nu am rămas cu ei, am mai scăpat de-o grijă. Dacă intram în iarnă cu miei cu tot chiar că n-am mai fi făcut față... Bine, mai mor din animale, dar oricum am fi rămas cu prea multe la cât nutreț (furaje, inclusiv șroturi de sfeclă de zahăr și cereale, lucerna, baloți, masă verde) am putut noi să procurăm. Pe urmă nici oameni nu mai sunt...

– Vă referiți la muncitorii de la stână sau și la cei ca vă ajută la coasă și strâns fân?

– La toți, dar în principal la cei de la stână. Vorba băiatului meu, pe unul îl iei din gară și alții doi fug. Nu mai sunt oameni de calitate, dornici de muncă, te alegi cu câte un bețiv... Soțul meu s-a îmbolnăvit din cauza asta, la propriu zic, nici eu nu stau mai bine; poftim, cum e să fii la vânzare în nu știu ce colț de țară și să auzi că oile sunt pe calea ferată sau că s-au îmbătat lucrătorii și n-au muls nici oi, nici vaci... Când am fost să căutăm alți muncitori, la 6 dimineața îi găseam la crâșmă, cu băutura și cafeaua la masă, de fapt erau gata beți. Noi nu intrăm în casă mai devreme de unu noaptea, la câtă treabă avem, iar ei se trezesc direct în băutură! Nu știu, părerea mea, mare greșeală face statul că le dă oamenilor venitul minim garantat, să-i țină acasă pe degeaba și pe bani, în loc să-i trimită la lucru, să-și câștige fiecare pâinea așa cum o facem fiecare.

– Subscriu! Cu desfacerea brânzeturilor cum mai procedați?

– Mergem tot așa, dar numai noi, membrii familiei, la târguri, în țară. Am fost la IndAgra, la Romexpo, dar am obținut cu Federația un loc mult prea în spate, nu ne-a fost deloc bine din punctul de vedere al vânzărilor. Acum ne pregătim pentru Galați, unde deja suntem cunoscuți, și pentru București. A trebuit să schimbăm, așa cum a cerut legea, toate atestatele de produse tradiționale, avem 22 de produse – și din carne, și din brânză – atestate, dar să știți că nu avem cine știe ce avantaj ori satisfacție, fiindcă acum toată lumea spune că vinde produse tradiționale, cumpărătorul nu face diferența. La noi nu s-a simțit efectul acestui efort de a avea produse atestate...

A fost o vreme, prin 2009, când chiar erai apreciat pentru calitatea, vechimea și originalitatea mărcii, dar acum nu mai ține nimeni cont, pe urmă avem și puzderie de serbări, festivaluri și târguri, unde nimeni nu mai impune o ținută a standurilor și mai ales a produselor comercializate. Nu se face o triere, un filtru al producătorilor adevărați față de restul.

– Ați mai accesat programele de agromediu ori alte fonduri europene?

– Nu, am renunțat, tot timpul erai sub riscul de a fi penalizat, se cereau o mulțime de condiții, era greu să îndeplinești chiar totul, plus că exista enorm de multă documentație de realizat și de depus la organismele de profil. Am rămas doar cu subvenția pe suprafață (pe 8 hectare doar, ce avem închiriat de la proprietari încasează ei banii) și pe cea pe cap de animal.

pensiunea daniela

– Aveați o pensiune în care vă puneați mare nădejde, spuneați că o să deschideți. S-a întâmplat acest lucru?

– Nu, pentru că n-a avut cine să se ocupe de ea. Mi-aș fi dorit, dar n-am mai făcut față. Așteptăm să termine facultatea fiica noastră și să preia ea afacerea, pe partea astalaltă să redimensionăm și noi ferma...

– Ce merge mai bine, oaia sau vaca?

– Pentru noi a mers mai bine vaca. A avut și subvenție mai bună, am mers mult pe cașcaval din lapte de vacă, am organizat fătările în așa fel încât efectivul să fie tot timpul pe lactație, indiferent de anotimp, ele ne-au ținut din bani, ca să spun așa. La oi, cele de care noi, prin tradiție, suntem foarte atașați, cum spuneam, mieii ori nu se vând, ori au preț mic, lâna nu are căutare deloc, plus că este această problemă delicată a pășunilor.

– Și la cât o să vă redimensionați ferma?

– Ori de câte ori la noi în familie se aduce vorba despre acest subiect mereu se lasă cu lacrimi. Chiar și când vorbim să le împuținăm ne taie plânsul. E o discuție sensibilă. Nu știu cum să vă spun, dar dincolo de ceea ce numim afacere, animalul face parte din familie, este stilul nostru de viață, e ceva mai presus de ceea ce pot unii înțelege. Dar e nevoie să ne restrângem, altfel nu vom rezista. Ne gândim la 200-300 de oi și 20-30 de văcuțe, să realizez produse de câte avem nevoie, să deschidem pensiunea. Cam acesta ne este planul.

– Aș zice că nu v-a mers mai bine...

– Deloc, din păcate. Iar motivele principale ar fi lipsa forței de muncă și a terenurilor de pășunat. Să zicem că am trece peste celelalte obstacole (valorificare), dar aceste două probleme ne-au terminat! Mai ușor e să ne facem un centru de colectare a laptelui, să realizăm produsul tradițional în curte, cum și când vrem, decât să ne mai zbatem în așa hal.

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 23, 1-15 decembrie 2016 – pag. 40-41

Abonează-te la acest feed RSS