Crescătoria de fazani de la Gherghița, aflată în subordinea Direcției Silvice Prahova, deține o suprafață de 25 de hectare și este structurată pe mai multe sectoare de activitate, și anume incubație, reproducție, hale și grădini de creștere și volierele de stocaj. Pentru a completa necesarul de hrană, în crescătoria Gherghița sunt cultivate cu diverse culturi agricole aproximativ 8 hectare de teren. Deși mijloacele de care dispune sunt învechite, după cum spune Dan Horia Constantin, șeful fazaneriei, unitatea are încă meritul de a produce fazan de tir de calitate.

Țările estice, principalii competitori

În pofida tuturor greutăților pe care le-a întâmpinat, crescătoria a rezistat în fața timpului.

„Atât timp cât vom produce pasărea aceasta pe care vânătorii sunt obișnuiți să o cumpere de la noi vom rezista. Dacă produci o pasăre de calitate, sănătoasă, cu penaj complet ai șanse să rămâi în piață. Cazul nostru este unul special pentru că regimul specific Romsilva nu permite negocierea prețurilor de valorificare. Este adevărat că la cantități mai mari am oferit și noi discount, dar cred că acest schimb comercial poate fi manageriat și altfel. Avem clienți fideli, spre exemplu fazanul scos din reproducție îl vindem către două asociații de vânătoare. Continuitatea acestor parteneriate a fost asigurată de faptul că rezultatele de pe terenul de vânătoare ne-au fost favorabile. În țară nu avem competitori pe acest segment pentru că la ora actuală toate crescătoriile au deja clienții lor fideli. Competitorii vin din afară, în special din țările estice“, explică șeful fazaneriei.

Diferența între un fazan de vânătoare de calitate și unul cu mai puțin potențial este stabilită, spune șeful fazaneriei, de condițiile de creștere. Fazanul din România este crescut în condiții similare celor din sălbăticie, foarte apropiate de cele din habitatul lor natural. Interacțiunea cu omul este limitată, astfel încât, odată ajuns pe terenul de vânătoare, fazanul să se comporte precum unul din libertate. Fazanii crescuți la Gherghița au un penaj corespunzător și un comportament adecvat prin comparație cu exemplarele aduse din afara țării. Potrivit interlocutorului nostru, condițiile artificiale în care au fost crescute aceste păsări și-au pus amprenta asupra comportamentului și a felului în care arată. Uneori o astfel de pasăre nici nu zboară.

Prețuri de valorificare

Printre probleme, Dan Horia Constantin a expus și faptul că, din nefericire, asociațiile de vânătoare nu se grăbesc să încheie un contract de vânătoare cu ceva timp înainte. De regulă, contractele se încheie doar cu câteva săptămâni înainte de a livra marfa, iar în condițiile acestea nu se poate face o strategie clară de dezvoltare a crescătoriei. Într-o rememorare a celor mai buni ani și a celor dificili, dl Horia spune că cel mai negru an a fost acela în care a fost „inventată sau adusă pe tapet gripa aviară. În cele șase luni de expectativă am adunat cheltuieli imense, iar pierderile se simt și acum. Dacă am fi fost o crescătorie particulară, spre exemplu, sau fără sprijinul Direcției Silvice Prahova, dispăream.“

În ceea ce privește cei mai buni ani, până în anul 2000 a fost o perioadă favorabilă crescătoriilor de fazani. Atunci fazaneria de la Gherghița valorifica între 25.000-35.000 de exemplare mature, iar o mare parte din producție pleca la export. Din 2015 exporturile au picat, iar vânzările au fost făcute exclusiv către clienții din țară. Anul acesta puiul de o zi a fost valorificat cu 6 lei, puiul de 30 de zile 13 lei, puiul de 60 de zile 20 de lei, iar la puiul de 100 de zile prețul a fost de 30 de lei. La 150 de zile, când pasărea este cel mai expresivă, costă 7-8 euro și până la 10 euro.

„În ultimul timp am primit cereri pentru fazanul de consum deplumat. În momentul de față nu deținem un abator modular, dar am făcut demersuri în acest sens. S-au făcut calcule și mi s-a spus că nu ar fi profitabil pentru că nu a avea continuitate în abatorizare pe tot parcursul anului. Un fazan de consum în luna octombrie, decembrie, când deplumat ar avea un kilogram și jumătate costă aproximativ 15 euro,“ spune Constantin.

Condiții de creștere

pui de fazani

Puii de fazan sunt foarte sensibili în prima perioadă a vieții lor, respectiv în primele două săptămâni. Astfel din eclozoare, de la o temperatură de 36 de grade Celsius, sunt transferați în halele de creștere. Aici, în primele zile de la transfer, se asigură condiții relativ similare celor din eclozoare. Temperatura inițială este de 36 de grade Celsius după care, în decurs de două săptămâni, scade treptat până la 24 de grade. Astfel puii nu suferă șocuri termice care să le afecteze dezvoltarea și care să ducă la pierderi în crescătorie. Din punctul de vedere al igienei, trebuie asigurate niște condiții destul de stricte care încep la poarta fermei cu un filtru de dezinsecție. Igienizarea spațiilor se face zilnic cu dezinfectanți omologați, iar după ce se încheie un ciclu de producție și aparatele nu mai sunt folosite sunt, de asemenea, igienizate. În primele zile de viață puilor li se asigură o furajare specială, un nutreț combinat realizat după o anumită rețetă în care proteina brută ajunge și la 27%. Se asigură o medicație specială și un complex de polivitamine. Procentele de mortalitate standardizate de la puii de o zi și până la fazanii maturi sunt de 24,5%. Acest procent poate fi scăzut prin asigurarea unor factori favorabili de creștere, temperatură, umiditate apă hrană de calitate și o medicamentație corespunzătoare. În crescătoria Gherghița sunt patru hale de creștere cu o capacitate de 7.000 de pui, cu 20 de boxe a câte 350 de pui/boxă. Boxa are un perimetru de 16 mp. După 50 de zile puii sunt mutați din halele de creștere în volierele de stocaj, unde vor rămâne până la momentul valorificării. În volierele de stocaj există un amestec de plante care se apropie foarte mult de ceea ce se găsește în habitatul natural al fazanului, adică umbră, vegetație arbustivă, plante tehnice și cereale.

Laura ZMARANDA

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Crescătoria de fazani de la Gherghița, aflată în subordinea Direcției Silvice Prahova, este una dintre cele trei fazanerii pe care ROMSILVA le mai are astăzi în administrare. Este cea mai mare crescătorie din țară și are meritul de a fi supraviețuit unui colaps care a înghițit după 1989 aproximativ 20 de unități profilate pe creșterea fazanului.

Cum s-a produs declinul

1971 a fost primul an de producție la fazaneria Gherghița, iar structura unității a fost concepută inițial la o capacitate de 30.000-35.000 de păsări destinate comercializării. Potrivit șefului fazaneriei, Dan Horia Constantin, au fost ani în care România exporta în jur de 450.000 de păsări. După Revoluție fazaneriile și-au încetat activitatea din lipsă de profit sau din alte cauze.  Sistemul centralizat care funcționa înainte de 1989 a încetat să existe, iar partenerul extern principal, Italia, care avea exclusivitate de export, a intuit vulnerabilitatea României și a condiționat o scădere a prețurilor de valorificare. În cele din urmă parteneriatul italiano-român s-a dizolvat, iar crescătoriile de fazani care au păstrat porțile deschise au trebuit să găsească alte soluții de valorificare a producției.

Privitor la piața fazanului de vânătoare, anii 2000, 2005 și 2010 au fost cei mai problematici. În această perioadă cererea a fost extrem de scăzută, iar unitatea a rămas cu producția pe stoc. În contextul acesta, fazanii au fost valorificați la prețuri derizorii. Au fost ani foarte grei, susține șeful fazaneriei, dar prin autofinanțare și susținerea Direcției Silvice Prahova crescătoria a supraviețuit. Astăzi activitatea este adaptată la realitatea din piață, iar fazaneria de la Gherghița asigură întregul lanț de creștere a acestei specii. Există aici sectoare de reproducție, de incubație, creștere a puilor și stocaj.

Puii de o zi, principala sursă de venit

„Ca soluție a trebuit să ne calibrăm activitatea pe o anumită producție și pe un anumit volum.  În ultimul an am încheiat parteneriate pentru livrarea de pui de o zi, iar din producția anului 2019, spre exemplu, am reușit să vindem 15.000 de pui. Vorbim practic despre un pionierat în activitatea noastră din fazanerie. Cert este că am reușit să pătrundem pe acest segment de piață și puiul de fazan de o zi chiar ne aduce profit. Astfel nu mai stăm cu el pe stoc și scad costurile de producție cu hrănirea și medicamentația.“

Fazaneria Gherghița nu a făcut însă abatere de la menirea sa principală pentru că produce în continuare fazani de vânătoare. Pentru fazanul adult livrat valorificarea începe de la 90-100 de zile, iar costul de producție este destul de mare.

„Am evitat să urcăm prețul de vânzare foarte sus, chiar dacă știam că fazanul de tir pe care îl producem este unul de calitate. Clienții ne raportau uneori la cei care produceau fazani de vânătoare la prețuri mai mici. Fazanului de vânătoare trebuie să i se acorde atenție în timpul procesului de creștere. Se pretează pentru vânătoare după 125 de zile. Trebuie să aibă o greutate specifică și un penaj îngrijit, cu un colorit aparte. Fazanii de tir trebuie să fie pregătiți să reziste în terenul de vânătoare.“

Care sunt prioritățile de investiție

Fazaneria a fost înființată în 1971, iar mijloacele de producție și tehnologia implementate aici sunt învechite, spune șeful fazaneriei. În consecință, uneori a trebuit să se găsească alternative improvizate.

„Trebuie să recunosc că uneori suntem depășiți. În iernile mai aspre am avut daune la voliere de stocaj. Repararea lor presupune investiții mari, iar uneori acestea au întârziat să apară, iar motivul invocat a fost că fazaneria nu reprezintă o sursă de profit. Alteori am fost prinși într-o vâltoare și chiar am fost uitați. Din fericire, în ultimii ani Direcția Silvică ne-a acordat sprijin și am primit resurse pentru refacerea volierelor, a grădinilor de creștere.“

Prioritățile de investiție în fazaneria Gherghița, susține dl Horia, sunt refacerea grădinilor de stocaj, proces care implică sume mari, modernizarea stației de incubație prin înlocuirea incubatoarelor și eclozoarelor cu echipamente noi și implementarea unei surse noi de încălzire la halele de creștere. Deocamdată sursa de încălzire o reprezintă niște rezistențe electrice care consumă foarte mult curent electric.

Costurile lunare de producție se ridică la aproximativ 1 mld lei vechi. În ceea ce privește veniturile, primele luni din an sunt problematice în sensul că nu se reușește valorificarea integrală a producției. Anul acesta prin vânzarea puilor de o zi și a reproducătorilor fazaneria este aproape de limită, dar cert este că de aici încolo, cu marfa rămasă pe stoc se va reuși acoperirea cheltuielilor.

„Se simte o revigorare a pieței fazanilor de vânătoare, dar pentru dezvoltarea crescătoriilor specifice trebuie să existe o legătură strânsă cu fondurile de vânătoare. Ideal ar fi ca fiecare fond de vânătoare care agreează fazanii de tir să aibă și o crescătorie. Fazanul din habitatele naturale nu acoperă cererea de vânătoare. Cu toate acestea, nu cred că sectorul de creștere a fazanilor va reveni vreodată la ce a fost înainte de 1989. Este posibil să mai apară ceva crescătorii de vânat, dar mai este o mare problemă. Fiecare crescătorie a avut nucleul său de profesioniști, iar acum mi se pare greoi ca într-un termen scurt să faci o echipă aptă de performanță.“

Laura ZMARANDA

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Situată în pădurea din satul Curcubeu, de la Balta Doamnei, Fazaneria Gherghiţa încântă şi acum după 45 de ani de existenţă prin păsările măiastre care cresc acolo graţie silvicultorilor prahoveni. Pe o suprafaţă de 25 ha, cresc aici cel puţin 15.000 de exemplare care, an de an, ajung în cea mai mare parte pe câmpurile de vânătoare din Italia.

„Puii ieşiţi din ou în aprilie ajung la maturitate în 120 de zile şi iau calea Italiei, unde firme de profil le fac deliciul vânătorilor din peninsulă“, ne spune ing. Dragoş Ciomag, directorul Direcţiei Silvice Prahova. Iar la noi amatorii de fazan îi pot achiziţiona cu numai nouă euro bucata, iar ouăle cu numai 40 de bani. Chiar dacă capacitatea de producţie a fazaneriei este de 35.000 exemplare, cererea redusă pe piaţa externă şi internă continuă să fie tot mai redusă şi creştem anual doar puţin peste 15.000 de exemplare.“

Întrebat dacă mai există cumva concurenţă în judeţ şi în ţară, şeful silvicultorilor prahoveni ne spune că aceasta aproape că nu există fiindcă în România, în afară de Fazaneria de la Gherghiţa, mai există doar alte două unităţi de profil, la Ghimpaţi Giurgiu şi la Timişoara, celelalte dispărând în furia tranziţiei.

(Cristea BOCIOACĂ)

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti