reclama youtube lumeasatuluitv
update 18 Oct 2019

Despre perdelele forestiere de protecție a terenurilor agricole „Stăm în continuare și întindem vorbe!“

Plantarea unor perdele forestiere de protecție este un subiect despre care se vorbește mult, dar legat de care se fac, deocamdată, prea puține. După mulți ani, de-abia în toamna trecută s-a început plantarea unor asemenea perdele în lungul Autostrăzii Soarelui. Dar despre perdelele forestiere de protecție a terenurilor agricole, nu se mai spune nimic la nivelul forurilor decizionale. Au mai rămas doar câțiva pasionați responsabili, oameni de știință sau specialiști în agricultură, care încă speră să readucă în atenție acest subiect deosebit de important.

Efectele distrugerilor din 1963 s-au amplificat an de an

„În 18 august 2007, în cadrul unui simpozion ce a avut loc la Constanța, referitor la Dobrogea în contextul deșertificării am vorbit despre importanța perdelelor de protecție a suprafețelor agricole. Am prezentat atunci date referitoare la dinamica precipitațiilor și la tot ceea ce s-a întâmplat în perioada anilor 1920 – 1921“, povestește dl dr. ing. Dumitru Manole, unul dintre seniorii agriculturii românești. Domnia-sa lucrează în Dobrogea, ca agronom, încă din 1963. „Când mi-am început activitatea, tocmai începuse nebunia distrugerii perdelelor forestiere de protecție a suprafețelor agricole. Lucram la GAS Stupina și raportam zilnic la regiune, la Hârșova, stadiul desțelenirii. La începutul lui 1963, în Dobrogea, existau 4.049 ha perdele forestiere. La sfârșitul anului dispăruseră cu totul“, își amintește agronomul. Ulterior, de la an la an cu mai mare amploare, a putut evalua efectul devastator al acestei măsuri.

Irigațiile și perdelele de protecție, vitale pentru Dobrogea!

În istoria României perdelele forestiere constituie o constantă. Acestea aveau un dublu scop. Pe de o parte constituiau un excelent marcaj al hotarelor, iar pe de altă parte permiteau celor ce lucrau câmpul să se adăpostească la umbră atunci când era nevoie.

Dar aceste două utilități sunt doar cele care apar la o primă vedere superficială. Efectele de protecție ale perdelelor forestiere de pe terenurile agricole sunt mult mai complexe. Ele au fost evidențiate de specialiști încă din a doua jumătate a secolului XIX. Necesitatea perdelelor de protecţie a fost adusă în atenția publică pentru prima oară în anul 1860 de către Ion Ionescu de la Brad, care a realizat primele plantaţii pentru „adumbriri contra vântului“. În urma călătoriei de studiu pe care a întreprins-o în Dobrogea, savantul recomanda ca elemente vitale pentru agricultura din acest ținut irigațiile și perdelele de protecție.

Primele propuneri pentru executarea unor perdele de protecţie în cadrul unui proiect concertat aparţin lui B. Pizu. În anul 1881, în „Revista Pădurilor“, acesta propunea instalarea a 56 fâşii de pădure, de la Dunăre la Podgorii, undeva în zona Bărăganului și a sudului Moldovei. Fâșiile de pădure urmau să fie amplasate la o distanță de  circa 20 km între ele.

Marii proprietari și-au plantat singuri perdelele forestiere

Primul care a transpus în practică un astfel de proiect a fost moşierul Sălcudeanu, la Mărculeşti – Ialomiţa (1879-1891). El și-a acoperit proprietatea cu „perdele colectoare de zăpadă şi domolitoare de vânturi“, din salcâm. Peste aproximativ un deceniu, între 1902 și 1907, pe terenurile Domeniilor Coroanei de la Sadova (Dolj), s-au plantat cu salcâm 50 km perdele în lungul drumurilor, cărora li s-au adăugat 500 km în jurul tarlalelor agricole (25 ha fiecare tarla).

În 1924, pe fosta moşie a principelui George Știrbei,de la Berteştii de Jos – Brăila, cunoscută pentru faptul că era alcătuită în mare parte din terenuri cu nisipuri zburătoare, au fost plantate perdele forestiere. Aceste exemple au demonstrat eficiența acestor mijloace simple de protecție.

Ca urmare, în 1937, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor iniţiază un studiu privind perdelele de protecţie a câmpului. Institutul de Cercetări şi Experimentaţie Forestieră (ICEF) introduce în programul său de lucru asemenea preocupări fiindu-le alocată şi o sumă de 300.000 lei.

În afara acestor reţele, au mai fost înfiinţate de către proprietari perdele, la Mărculeşti şi Jegălia (jud. Ialomiţa), la Ciocârlia şi Izvoru (jud. Constanţa), pe suprafeţe mari, respectiv 367 ha şi 104 ha.

Eficiența, dovedită în 1946 și 1947!

Acestea şi-au dovedit eficienţa în cazul secetei din 1946, anul cel mai secetos din secolul al XX-lea, când la adăpostul perdelelor s-a obţinut un spor de recoltă de 300% faţă de câmpul neprotejat. Perdelele au avut efect pozitiv şi în anul 1947, când în Dobrogea grâul a degerat în întregime în câmpurile neprotejate, dar s-au obţinut 600 kg/ha la adăpostul perdelelor.

Ca urmare, în 1950 a fost creată o direcţie silvică specială în Dobrogea, care să se ocupe de crearea unei rețele de perdele forestiere de protecție a terenurilor agricole. Reţeaua a ocupat o suprafaţă de cca. 4 000 ha, protejând o suprafaţă de aprox. 1.000.000 ha. Unul dintre „artizanii“ acesteia a fost savantul Traian Săvulescu, pe atunci președinte al Academiei. „Voi, inginerii agronomi din Dobrogea va trebui să lucrați la umbra perdelelor forestiere“, îi plăcea să spună.

În 1962, printr-un decret comunist, fără nici o bază științifică, s-a hotărât tăierea tuturor litierelor aflate pe terenurile agricole, sub cuvânt că „sunt o idee stalinistă“.

Diferențele se văd și din avion!

„În 2007 am făcut câteva filmări aeriene, de-o parte și de alta a graniței româno-bulgare, în Dobrogea. În Bulgaria încă există vechile perdele plantate în anii ’20. Diferențele, chiar așa, văzute din avion, în ceea ce privește agricultura sunt izbitoare“, își reia firul poveștii Dumitru Manole.

Începând din 2008, cu sprijinul Consiliului Județean Constanța, a pus bazele a trei pepiniere pentru crearea materialului biologic necesar realizării perdelelor de protecție. „A fost o mare aventură. Nu am găsit sămânță certificată. Doar la Direcția Silvică Bihor am reușit să găsim sămânță de salcâm. Așa se face că am creat perdelele care există acum cu salcâm. Sigur că ideal ar fi fost să conțină și stejar roșu, stejar brumăriu și sălcioară, dar la momentul respectiv nu s-a putut“, continuă Dumitru Manole istoria. Și de aici pornesc problemele: conform unor categorisiri europene, salcâmul este considerat o specie invazivă. Ca atare, pentru suprafețele agricole ocupate acum de noile perdele de protecție, nu se acordă nici un fel de subvenții, nici în cadrul „Plăților unice pe suprafață“, nici pentru „Zone de interes ecologic“.

Important de spus este și faptul că, la începutul lunii aprilie, în câmp solul era umed în secțiunea de adâncime cuprinsă între 4 și 30 cm. În schimb, în zona perdelelor forestiere, umiditatea cobora până la 45-50 cm.

„Așadar, acum, în 2019, un an așa cum n-am mai întâlnit în toți cei 56 de ani de activitate, noi stăm în continuare și întindem vorbe?“, se întreabă amar specialistul octogenar.

Alexandru GRIGORIEV

Fermierii campioni la porumb din Dobrogea

În Dobrogea, cea mai mare producție la porumb a fost obținută în cadrul societății Hermanos Romptop, acolo unde fermierii campioni au deveni Constantin și Florin Romaneț. Aceștia lucrează 700 ha, iar porumb au avut în acest an pe 86 ha, iar hibridul P9903 le-a asigurat 13.100 kg/ha. “Am semănat porumbul după grâu, de aceea am arat la peste 30 cm adâncime și după două săptămâni am efectuat o lucrare cu discul. În ianuarie am aplicat 150 kg/ha de îngrășământ complex 18.46.0, apoi 150 kg/ha de uree, la semănat am mai dat 100 kg/ha de 18.46.0, iar la prașilă am mai fertilizat cu 200 kg/ha de azot. Am semănat 71.400 b.g/ha în prima parte a lunii aprilie. Cultura a primit două erbicide, însă nu am dat nici un fel de tratament. A fost un an bun, însă grindina ne-a făcut ceva probleme, pentru că au cedat vârfurile plantelor pe o solă de 5 hectare. Am recoltat începând cu 8 septembrie, iar pentru următoarea campanie vom semăna în jur de 90 ha, de la Pioneer voi alege același hibrid – P9903, pentru 40 ha”, a declarat Florin Romaneț.

hermanos romtop

În localitatea Cherchezu din județul Tulcea, fermier campion este domnul Dumitru Vișinoaia. Acesta lucrează 200 ha, dintre care a semănat anul acesta porumb pe 40 ha și a obținut 12.600 kg/ha cu hibridul P9903. “Am semănat porumbul după orz și rapiță, așa că am arat în toamnă la 30-35 cm, în luna ianuarie am dat 100 kg/ha îngrășământ complex 18.46.0, apoi am lucrat terenul cu combinatorul în două tranșe. Am semănat 72.000 b.g/ha începând cu 10 aprilie și am fertilizat cu 200 kg/ha îngrășăminte complexe 20.20.0. Cultura a primit un erbicid și un  tratament cu zinc, atunci când plantele aveau în jur de 50 cm. Am prășit și tot atunci am aplicat 200 kg/ha de azot, aceasta a fost toată tehnologia, apoi am recoltat la sfârșitul lunii august. A fost un an bun, cu producție bună la porumb, iar anul viitor cred că voi semăna aproximativ aceeași suprafață cu porumb, am comandat deja hibridul P9903, plus încă un hibrid tot din portofoliul Pioneer”, a punctat fermierul campion.

visinoaia

Cu producția de 11.000 kg/ha, obținută cu hibridul P9415, fermier campion a devenit și Ionuț Dumitrache. “Lucrez 70 ha, cu porumb am avut anul acesta 8 ha. Am semănat după fasole, merg de obicei pe aceeași tehnologie: arătură de toamnă, pregătit terenul cu combinatorul în primăvară, am aplicat la semănat 250 kg/ha complexe 18.46.0, iar la prașila mecanică, am mai aplicat 80 kg/ha de azot. Am dat doar un erbicid și aceasta a fost toată tehnologia, după care am recoltat la sfârșitul lunii septembrie. Încă nu știu câte hectare voi semăna anul viitor, depinde foarte mult de campania de semănat din această”, a declarat agricultorul.

dumitrache ionut

Un alt fermier campion din Dobrogea este domnul George Piti, care a obținut 10.500 kg/ha cu hibridul P9537. “Am semănat anul acesta 57 ha cu porumb, din totalul de 580 ha pe care îl lucrăm. Plantă premergătoare a fost grâul, așa că am arat încă din vară la 30 cm adâncime, iar în toamnă am aplicat 200 kg/ha de 18.46.0 și am discuit pentru a uniformiza terenul. În primăvară am aplicat 300 kg/ha triplu 16, am lucrat terenul cu combinatorul și am semănat în jur de 64.000 b.g/ha pe data de 15 aprilie, dar a fost destul de secetă și nu am avut o răsărire tocmai uniformă. Am mai fertilizat atunci când am prășit cu 200 kg/ha de azotat de amoniu și am aplicat un singur erbicid. Campania de recoltat am început-o pe 19 septembrie și am avut și umiditatea de 14 %, a fost deci un an bun. Următoarea campanie voi semăna în jur de 60 ha, avem deja pregătit terenul și voi alege același hibrid Pioneer – P9537”, a punctate fermierul dobrogean.

piti gelu

Tot în județul Constanța, fermier campion a devenit și domnul Baban- Romagra Development, care a obținut 10.200 kg/ha cu hibridul P9486.

baban

Corteva Agriscience™, Divizia de Agricultură a DowDuPont (NYSE: DWDP), urmează să devină companie independentă, listată la bursă, așa cum s-a anunțat anteriot, proces care va fi finalizat în luna iunie 2019. Diviza combină capacitățile DuPont Pioneer, DuPont Protecția Plantelor și Dow AgroSciences. Corteva Agriscience™ oferă fermierilor din lume cel mai complet portofoliu din industrie — incluzând unele dintre cele mai cunoscute mărci din agricultură: Pioneer®, Encirca®, nou lansatul Brevant™ Semințe, precum și alte produse premiate de protecția culturilor – și aduce constant noi produse în piață prin intermediul unei echipe de cercetare puternice în domeniul chimic și tehnologic.

Fermierii campioni la floarea-soarelui din Dobrogea

Floarea-soarelui a fost pentru mulți fermieri dobrogeni cultura câștigătoare din acest an, unii dintre ei au obținut chiar și producții de 4.600 kg/ha. Așa cum v-am obișnuit, vă prezentăm tehnologiile de cultură aplicate de cei mai productivi fermieri din această zonă.

Primul dintre fermierii campioni din Dobrogea este Ionuț Costoiu din județul Constanța, care a obținut cu hibridul P64LE99 4.600 kg/ha. “Lucrez 800 ha, floarea-soarelui am semănat în acest an 124 ha, am ales doar hibrizii Pioneer. Culturi premergătoare am avut orz și grâu. Am arat din toamnă, în primăvară am efectuat două treceri cu combinatorul și am semănat în prima decadă a lunii aprilie, atunci când am aplicat și complexe 20.20.0, aproximativ 350 kg/ha. Am aplicat culturii Acanto Plus, un erbicid și un insecticid. Am vrut să prășesc, însă nu mi-a permis timpul deoarece a plouat mai mereu, iar plantele s-au dezvoltat foarte mult. La început de septembrie am recoltat și sunt foarte mulțumit de producția obținută”, a punctat fermierul campion. În următoarea campanie intenționează să semene floarea-soarelui pe cel puțin 100 ha, însă suprafața poate fi și mai mare dacă rapița nu se va dezvolta așa cum trebuie. Va alege același hibrid,  P64LE99, un hibrid pe care îl cultivă pentru al doilea an consecutiv.

Costoiu Ghe 2

Următorul fermier campion a semănat același hibrid, P64LE99, și a obținut aceeași producție – 4.600 kg/ha, de această în județul Tulcea. Este vorba despre Florin Costache, care lucrează 75 ha, iar floarea-soarelui a avut 12 ha în acest an. “Am semănat floarea-soarelui după cultură de legume și după porumb. În toamnă am arat la 30-35 cm și am trecut cu discul, în primăvară am efectuat o lucrare cu combinatorul și am aplicat 300 kg/ha de îngrășământ cu eliberare controlată, apoi am semănat. Cultura a fost irigată și a primit două erbicide, dintre care unul Express și două tratamente. Am prășit o singură dată și am recoltat începând cu 1 septembrie, iar pentru următoarea campanie voi alege același hibrid, P64LE99 pentru 20 ha”, a declarat agricultorul.

Florin Costache Nova Floresim

În localitatea Căscioarele, județul Constanța, își desfășoară activitatea și doamna Paraschiva Constantinescu, care lucrează în familie 220 ha. Despre cultura de floarea-soarelui din acest an ne-a detaliat fiului dumneaei, Iulian Constantinescu, care a punctat faptul că la hibrizii P64LE25 și P64LE99  a obținut 4.300 kg/ha “Am semănat în acest an 50 ha cu floarea-soarelui, iar cultură premergătoare a fost porumbul. În toamnă am arat la 35 cm și am efectuat o lucrare cu grapa cu discuri, am fertilizat cu DAP 150 kg/ha și sulfat 150 kg/ha, apoi am trecut cu combinatorul, apoi am semănat în jur de 25 martie, când am fertilizat pe rând cu 100 kg/ha de triplu 15.  La prășit am aplicat azot - 150 kg/ha. Cultura a mai primit un fungicid și un foliar, plus două erbicide. Am recoltat la sfârșitul lunii august. Producțiile au fost bune, cred că și anul viitor vom semăna aproximativ 35 ha cu floarea-soarelui și vom alege aceeași hibrizi ca în acest an”, a declarat Iulian Constantinescu.

II CONSTANTINESCU PARASCHIVA

Adrian Neagoie  este un alt fermier campion din județul Constanța. Acesta lucrează 170 ha, floarea-soarelui a avut pe 27 ha și a obținut 4.200 kg/ha cu hibridul P64LE25. „Pentru floarea-soarelui cultură premergătoare a fost grâul. Așa că am dezmiriștit, am arat pe 7 august la 27-30 cm, apoi am aplicat în perioada noiembrie-decembrie 200 kg/ha triplu 14 plus microelemente sulf și magneziu, apoi am încorporat cu discul. În primăvară am trecut cu combinatorul și am semănat la jumătatea lunii aprilie, atunci când am aplicat pe rând 170 kg/ha 18.46.0. La răsărire am aplicat un insecticid de corecție, apoi am prășit, iar la 8 frunze am erbicidat cu Express și am aplicat un insecticid, pentru că în zona noastră a fost secetă și a apărut Tanymecus. După două săptămâni am mai prășit o dată, iar după aceea am aplicat un fungicid și bor. Recoltatul l-am început în jur de 20 august”, a subliniat fermierul campion. Acesta a mai adăugat faptul că a fost mulțumit de producții, iar anul viitor va semăna în jur de 50 ha cu floarea-soarelui pentru că vremea din această toamnă nu permite semănatul.

PFA NEAGOIE ADRIAN

Un alt fermier campion din această zonă a țării este Constantin Irimia, care a obținut 4.180 kg/ha cu hibridul P64LE25. Acesta lucrează 366 ha, iar în acest an a semănat după porumb floarea-soarelui pe 63 ha. “Prima lucrare pe care am făcut-o a fost arătura la 30-35 cm, în primăvară am trecut cu combinatorul și am semănat pe 1 aprilie, cu sămânță tratată, atunci când am aplicat 150 kg/ha și îngrășăminte complexe plus încă 25 kg/ha îngrășăminte microgranulate. Am dat un singur erbicid Express și atât. A fost un an bun, am avut și apă, am recoltat în jur de 25 august, deci pot spune că a fost o campanie bună. Pentru următoarea campanie păstrăm aproximativ 70 ha, pentru că semăn floarea-soarelui după asolament de 5 ani. Voi alege doar hibridul P64LE25, chiar dacă în acest an am avut și alți hibrizi, acesta a fost mai productiv”, a declarat agricultorul constănțean.

Irimia Constantin

În județul Tulcea își desfășoară activitatea un alt fermier campion la floarea-soarelui, Ionuț Dumitrache. Acesta lucrează 70 ha, dintre care 27 ha au fost semănate cu floarea-soarelui și a obținut 4.000 kg/ha cu hibrudul P64LE99. “Am semănat după grâu, în toamnă am arat, iar în primăvară am pregătit terenul cu combinatorul. La semănat am aplicat 250 kg/ha complexe 18.46.0, asta în prima parte a lunii aprilie. La prașila mecanică, atunci când plantele aveau aproximativ 10 frunze, am mai aplicat 80 kg/ha de azot, am mai aplicat un erbicid, un fungicid și un îngrășământ foliar. Cultura a fost în neirigat și am recoltat în perioada 2-3 septembrie”, a precizat fermierul campion.

Dumitrache Ionut floare

Fermier campion în această zonă a țării este și domnul Hristu Fudulea  din localitatea Dorobanțu, județul Constanța, care a obținut 3.600 kg/ha cu hibridul P64LE25.

Hristu Fudule Fundulea

Corteva Agriscience™, Divizia de Agricultură a DowDuPont (NYSE: DWDP), urmează să devină companie independentă, listată la bursă, așa cum s-a anunțat anteriot, proces care va fi finalizat în luna iunie 2019. Diviza combină capacitățile DuPont Pioneer, DuPont Protecția Plantelor și Dow AgroSciences. Corteva Agriscience™ oferă fermierilor din lume cel mai complet portofoliu din industrie — incluzând unele dintre cele mai cunoscute mărci din agricultură: Pioneer®, Encirca®, nou lansatul Brevant™ Semințe, precum și alte produse premiate de protecția culturilor – și aduce constant noi produse în piață prin intermediul unei echipe de cercetare puternice în domeniul chimic și tehnologic.

Cerealele Syngenta înving cu succes seceta dobrogeană

Syngenta este deja de multă vreme o prezență constantă alături de fermierii români. Una dintre trăsăturile acestei prezențe este preocuparea de a aduce mereu produse noi, a căror eficiență în condițiile pedoclimatice ale României este deja demonstrată. Fie că este vorba despre semințe, fie că vorbim despre substanțe pentru tratamentul semințelor, fungicide, pesticide, insecticide sau biostimulatori, testarea se face întotdeauna în condiții reale, în câmp, iar doritorii sunt invitați să vadă rezultatele cu ochii lor. Nici anul acesta nu s-a făcut excepție de la această regulă. Specialiștii Syngenta au prezentat noutățile în domeniul culturilor de floarea-soarelui, porumb și cereale păioase pe platforma experimentală de la Amzacea, județul Constanța.

Contra lupoaiei, genetica nu este suficientă

syngenta IMG 4363

Hibridul Neo Star este vedeta din acest an a portofoliului Syngenta în ceea ce privește cultura de floarea-soarelui. Încadrat în clasa Clearfield Plus, acest hibrid pare să fie foarte bine adaptat la condițiile din Dobrogea. În ferma de la Amzacea semănatul s-a făcut la data de 11 aprilie. Cultura premergătoare a fost una de cereale. Densitatea recomandată de specialiști a fost de 65.000 de plante/hectar. În preemergență s-a aplicat o erbicidare cu produsul Gardoprim, 4 litri/ha. Ulterior, în stadiul de 6-8 frunze s-a aplicat și erbicidul Listego Plus, care combate un spectru larg de buruieni și are un efect puternic asupra Orobanche cumana (lupoaie), principalul inamic al florii-soarelui. „Încercăm să venim în sprijinul dumneavoastră cu tehnologii complete. Doar genetica nu este suficientă“, a subliniat Dan Spătaru, specialistul companiei, adresându-se fermierilor prezenți. Și, într-adevăr, în lotul martor, alăturat celor tratate, se putea observa o îmburuienare semnificativă cu lupoaie, deși pe terenul respectiv nu se mai cultivase floarea-soarelui de cinci ani.

Ca o concluzie generală referitoare la floarea-soarelui, cultura arăta foarte bine, mai ales ținând seama de condițiile acestui an. Gazdele noastre ne-au promis că ne vor invita și la toamnă pentru a evalua împreună producția.

Corintos și Orfeus confirmă previziunile

syngenta IMG 4324

În ceea ce privește porumbul, curiozitatea tuturor celor prezenți a fost concentrată asupra celor doi hibrizi din gama Artezian, Corintos și Orfeus, care au fost prezentați în premieră în luna ianuarie a acestui an. „Genetic au ceva în spate: se pretează foarte bine la secetă și arșiță“, i-a prezentat Ionuț Nae, specialist al Syngenta. „Am semănat loturi cu două densități diferite: 65.000 și 75.000 de boabe/ha. Vă încurajăm să nu semănați acești hibrizi cu densități mai mici de 60.000 – 65.000 plante viabile/ha, nici chiar în condiții de secetă. O densitate mai mică nu va însemna o producție mai mare pe plantă în cazul acestor hibrizi“, a sfătuit el.

În cazul porumbului, tehnologia primează. Este foarte important ca semănatul să aibă loc cât mai devreme posibil, consideră Ionuț Nae. Or, tocmai acesta este unul dintre atuurile hibrizilor Corintos și Orfeus, care aparțin grupei FAO 300 și, respectiv, 340. Pe loturile demonstrative de la Amzacea au fost semănați în două etape, la o diferență de cinci zile, pe 11 și, respectiv, 16 aprilie. La semănat s-a aplicat îngrășământ „triplu 15“, iar la o săptămână câte 120 kg azotat de amoniu/ha. Preemergent s-a erbicidat cu Gardoprim. Caracteristicile acestui produs sunt selectivitatea mare și fereastra mai mare de aplicare. În cazul porumbului, care este mai sensibil la fitotoxicitate, acestea sunt avantaje esențiale. Postemergent a fost aplicat Elumis, un erbicid consacrat pentru combaterea buruienilor graminee anuale şi perene, precum şi a buruienilor cu frunza lată, anuale şi perene, din cultura porumbului.

Cu toate acestea, diferențele între plantele semănate în epoci diferite se observau cu ușurință. Pe loturile din epoca a doua se constatau neuniformități la răsărire și o dezvoltare mai slabă a plantelor. Cu toate acestea, în ceea ce privește producția, ultimul cuvânt va fi spus abia la recoltare, la care specialiștii Syngenta ne-au promis, de asemenea, că vom fi invitați.

Păioase pentru garantarea profitului și un înlocuitor pentru neonicotinoide

syngenta IMG 4352

România își păstrează tradiția de grânar al Europei. În acest context, desigur că din portofoliul Syngenta nu puteau lipsi cerealele păioase și tehnologiile pentru tratamentul lor. „Scopul nostru principal este de a elibera potențialul plantelor. Așa se face că am venit cu cele mai performante soiuri de grâu și de orz hibrid“, a spus la începutul prezentării sale Dan Ghiță, consilier în sectorul cerealelor păioase. „Compania noastră oferă gama completă necesară cultivării cerealelor păioase. Oferim tratamente pentru sămânță, erbicide, fungicide, insecticide și regulatori de creștere și, evident, semințe“, a arătat domnia sa.

Pe loturile demonstrative cultura premergătoare a fost floarea-soarelui. La data semănatului, pe 16 octombrie, s-au aplicat și îngrășăminte NPK 14:14:14, 250 kg/ha, cu aport de sulf și magneziu. În primăvară s-au aplicat și 120 kg azotat de amoniu/ha. La începutul lunii aprilie s-a aplicat și îngrășământul foliar Green Cereal, 2 kg/ha. Au fost aplicate și două tratamente antifungice, cu Amnistar Opti, un produs nou, și cu Elatus Era, un alt produs revoluționar oferit de Syngenta. Nu vom spune despre el decât că este de trei ori mai puternic decât orice alt produs din clasa sa în combaterea septoriozei și a ruginilor. Împotriva insectelor s-au aplicat două tratamente cu bine-cunoscutul produs Karate Zeon. Desigur că și regulatorul de creștere Modus Evo a avut un cuvânt greu de spus.

Ca rezultat, toate soiurile de grâu prezentate au dat rezultatele așteptate, adică excelente. Ingenio a confirmat ceea ce se știe deja de mai mulți ani: că este un grâu care nu dezamăgește. Moisson, un soi semitimpuriu cu boabe aristate, a crescut la o înălțime de 80-90 cm. Și-a dovedit toleranța foarte bună la îngheț și productivitatea ridicată. Ilico și-a dovedit și el productivitatea și a cucerit inimile celor prezenți cu spicul său cu boabe mari, nearistate, care arată ca niște pâini în miniatură. „Este un soi care crește securitatea în fermă și securizează investiția“, a ținut să precizeze Dan Ghiță.

Colegul său, Alexandru Ghiță, a anunțat lansarea, în această toamnă, a unui nou insectofungicid pentru tratarea semințelor de grâu, orz și ovăz. „Având în vedere că acesta a fost ultimul an în care a fost acceptată folosirea neonicotinoidelor, Austral Plus va fi singura substanță pe care o veți găsi pe piață“, a subliniat el importanța produsului.

Un alt aspect asupra cărora reprezentanții Syngenta au insistat a fost acela al respectării bunelor practici agricole în domeniul aplicării tratamentelor. „Noi, la Syngenta, avem o vorbă: un tratament e atât de bun cât de bună e aplicarea lui. Calitatea produsului dă 50% din eficiența tratamentului,iar restul de 50% e dat de modul în care e aplicat“, a atras atenția dl Andrei Măruțescu, directorul de comunicare al companiei.

Dacă e de tras o concluzie, atunci aceasta este că Syngenta rămâne, mai departe, un partener de nădejde al fermierilor români!

Alexandru GRIGORIEV

Peștera de la Limanu - dintre misterele de pe malul Mării Negre

Localitatea Limanu se află la aproximativ șapte km de Mangalia. Totuși, nimic din tumultul orașului nu ajunge până aici, nici măcar în timpul verii. Dar lângă această localitate se află intrarea în cea mai lungă dintre peșterile Dobrogei. După câte se spune, nimeni nu i-a dat încă de capăt. Și, într-adevăr, până la ora actuală nu a fost cartată decât parțial.

În urmă cu 2.000 de ani, toată regiunea era locuită de roxolani, o ramură a tracilor. Cu aproximativ 100 de ani înainte de Hristos, romanii au organizat o incursiune împotriva lor. Bătrânii, femeile și copiii din câteva așezări s-au refugiat în peștera Kyris, spun cronicile romane. Comandantul uneia dintre legiuni a poruncit zidirea intrării în peșteră, apoi a postat santinele lângă zid. Chiar și după trei săptămâni încă se mai auzeau vaietele celor care mureau de foame și de sete în peșteră. Localnicii din Limanu povestesc că și în ziua de astăzi, câteodată, în nopțile liniștite, dinspre peșteră se mai aud voci care cerșesc milă. După părerea bătrânilor, sunt sufletele roxolanilor, care nici acum nu și-au găsit liniștea.

Refugiul primilor creștini

Fascinat de această străveche legendă, am început să caut mai multe date despre peștera de la Limanu. După cum povestesc localnicii, unele galerii ar ajunge până în Bulgaria. În linie dreaptă, asta ar însemna vreo zece kilometri. Cândva, se spune prin sat, peștera slujea contrabandiștilor drept drum, depozit și ascunzătoare. Apoi, mai spun bătrânii, mulți sunt cei care și-au lăsat oasele prin peșteră.

Una dintre galerii, se mai spune, e săpată de mâna omului și ajunge până undeva pe plajă. Or, de la intrarea peșterii și până pe plajă sunt cel puțin 2.500 de metri.

Primele explorări ale peșterii au fost făcute la începutul acestui secol. Atunci au fost descoperite două altare: unul păgân și unul paleocreștin. Arheologii au tras concluzia că primul dintre ele datează de acum 2.500 de ani. Cel păgân a fost realizat de traci, ai căror preoți se retrăgeau aici spre a-și adora zeii. După ei au venit primii creștini. Pentru ca romanii să nu-i surprindă în timpul slujbelor, ei parcurgeau sute de metri târâș, prin galeriile înguste și joase, pentru a ajunge la altarul improvizat.

Pestera Limanu3

În anul 1916, profesorul C.P. Ionescu a întocmit harta unei părți a peșterii. Deși imprecisă în ceea ce privește scara și dimensiunile, dezvăluie necrezutul labirint pe care îl formează galeriile subterane.

Înghițitoarea de oameni

Incitat de atâtea povești, am hotărât că trebuie să văd cu ochii mei această peșteră. Însă zadarnic am căutat intrarea, căci n-am dat de ea. Așa că m-am dus la primarul din Limanu. „Și chiar vreți să mergeți în peșteră?“, m-a întrebat domnia sa. Doar după ce s-a convins că nu eram un novice într-ale speologiei mi-a explicat: „Știți, în peștera asta au murit destui oameni. Au intrat, s-au rătăcit și n-au mai putut ieși. Unii dintre ei n-au mai fost găsiți nici până în ziua de astăzi.“ De-a lungul ultimilor ani nimeni nu mai știe câte rânduri de porți metalice au fost montate la gura peșterii. Dar toate au fost furate de recuperatorii de fier vechi. În final, Primăria a renunțat la această luptă inegală.

Directorul Căminului Cultural din Limanu m-a condus până la intrarea în cavernă. Și acesta, și șeful Postului de Poliție întâlnit pe drum mi-au povestit, la rândul lor, despre mulțimea de dispăruți în tenebre. Sincer, după atâtea avertismente, am început să mă întreb dacă voi mai intra în peșteră... Fără ghid, aș fi trecut pe lângă intrare fără să bănuiesc că acolo e mai mult decât o groapă. Nu e mai înaltă de 70 cm.

În lumea tenebrelor

Pestera Limanu2

Prima porțiune a peșterii, o galerie de cca 20 de metri, se parcurge târâș. Este plină de PET-uri, doze de bere și alte gunoaie pe care trecătorii ocazionali le-au azvârlit acolo. După puțină vreme, galeria se înalță și se lărgește. Într-o sală nu prea mare, blocuri de piatră, relativ egale, se înșiră ordonat, ca mesele într-un local. De altfel, respectiva sală este numită pe hartă „La mese“.

O galerie îngustă coboară spre adâncuri. Mai multe ramificații se desprind în toate părțile. Însă la un moment dat devine necesară folosirea unui fir-ghid. Mergând spre Nord, galeriile se înalță, până când aproape poți sta în picioare. Din ce în ce mai des, la distanțe relativ mici între ele, apar săli de dimensiuni destul de modeste. Una este de-a dreptul fascinantă: tavanul ei este un recif care, cine știe acum câte mii de ani, s-a aflat pe fundul mării. Dar, în lumina lanternelor, scoicile încrustate în piatră par încă vii. Nu departe, pe galeria principală, o placă enormă de calcar, cântărind, probabil, câteva tone, s-a desprins din tavan. Marginile ei au fost sprijinite pe două ziduri primitive, realizate din pietre îmbinate, fără mortar. Nu trebuie să fii specialist ca să-ți dai seama că aici natura a fost ajutată de mâna omului. Dar, de asemenea, se vede și că această „zidire“ datează din vremuri imemoriale. Ipoteză confirmată de faptul că în sălița ce urmează se află altarul păgân despre care citisem. Este doar un con de argilă înconjurat de un inel de piatră.

Ceva mai departe, pe aceeași galerie, se vede un fir de lumină. Printr-o firidă se zărește Lacul Mangalia.

Cimitirul păsărilor

Pestera Limanu

Mă întorc la confluența principală de galerii, unde legasem firul-ghid. Explorez o galerie ceva mai comodă și... mai tentantă. Se îndreaptă spre Sud, adică spre Bulgaria! Numeroasele ramificații ce se desprind în toate părțile mă conving tot mai mult despre adevărul poveștilor cu cei dispăruți aici.

La un moment dat, galeria începe să urce puternic. Se termină într-o sală absolut rotundă, înaltă de cel mult doi metri. Dar ceea ce este spectaculos este că din tavan atârnă rădăcini. Probabil că stratul de calcar de deasupra creștetului meu avea patru – cinci metri, dar plantele au reușit să-și strecoare rădăcinile până aici, în căutare de apă. Mereu fascinanta putere a plantelor!

Tot mai des, pe pereții galeriilor încep să se vadă pete galbene, de sulf. În unele peșteri, gazele sulfuroase, acumulate în partea de jos a galeriilor, s-au dovedit mortale. Iar aici galeriile sunt și așa joase... Pe deasupra, tot mai multe păsări moarte se văd pe podele.

Deja sunt aproape cinci ore de când am intrat în peșteră. Am văzut zeci de săli, am depășit zona cartată de profesorul Ionescu, tot mai multe ramificații se desprind. Probabil că am parcurs în jur de trei km de galerii. Mai mult decât mi-am dorit... E vremea să revin la lumină.

La lumina soarelui, dar cu umezeala lumii subterane încă în haine și în păr, rememorez legendele locului. Povestea cu drumul contrabandiștilor spre Bulgaria mi se pare o glumă bună. Nu văd cine ar căra, indiferent ce, prin labirintul de galerii. În schimb, admir munca celor care, pe brânci, au clădit ziduri pentru a-și asigura accesul către lăcașele de rugăciune. Și, fără să vreau, mă întreb dacă sunt demn de asemenea înaintași. M-o fi luat febra de la vreo gură de sulf?

Alexandru GRIGORIEV

  • Publicat în Turism

Campionii marilor recolte la floarea-soarelui din Dobrogea

Floarea-soarelui a fost anul acesta în Dobrogea ca la “ea acasă”, iar acest lucru este dovedit de producțiile pe care fermierii din această zonă le-au obținut cu hibrizii Pioneer. Cele mai bune rezultate le-a obținut fermierul Aedin Celzin, 5.4 t/ha, cel pe care îl cunoașteți deja, motiv pentru care în cele ce urmează vă propunem un top al producțiilor și, bineînțeles, al fermierilor campioni.

Începem cu fermierul campion Nicolae Călin, care lucrează în familie 161 ha, (foto Cristina Călin – fiica), iar floarea-soarelui a semănat pe 40 de hectare, în localitatea Săcele, județul Constanța. Anul acesta a ales să semene hibridul P64LE25 cu care a obținut 4.300 kg/ha. A fost mulțumit de modul în care plantele s-au comportat pe parcursul procesului de vegetației, dar mai ales de  producția obținută. “Pregătirea terenului a început din toamnă, atunci am arat și am dat cu discul, pentru că am avut grâu cultură premergătoare. În primăvară am primăvară am aplicat un erbicid total și am facut o lucrare cu combinatorul. Am semănat la sfârșitul lunii aprilie, atunci când am aplicat 200 kg/ha complexe 18.46.0. La prășit, atunci când plantele aveau 8 frunze, am mai aplicat 100 kg/ha îngrășământ complex 15.15.15. În rest nu am mai aplicat alte tratamente și am recoltat în prima parte a lunii septembrie”, a declarat fermierul campion.

Crsitina Calin

Următorul fermier campion este Nicolae Burghelea din localitatea Luncavița, județul Tulcea, unde a obținut 4.200 kg/ha cu hibridul P64LE25.  “Lucrez 624 ha, floarea-soarelui am avut pe 170 ha anul acesta. Imediat după ce am recoltat grâul, am arat, deci încă din vară. Am aplicat îngrășăminte complexe 250 kg/ha, am discuit, iar în vegetație am aplicat îngrășământ pe bază de azot, asociat cu erbicid. Am aplicat acest tratament când plantele aveau 6 frunze, însă pe unele sole am mai făcut diverse testări și am mai aplicat suplimentar. Am semănat mai devreme, în data de 27 martie și am recoltat, așa cum era normal, mai devreme, la sfârșitul lunii iulie”, a specificat fermierul campion. Mulțumit de producția obținută, fermierul tulcean va semăna anul viitor 200 ha cu floarea-soarelui.

Burghelea Nicolae Floare

Și în cadrul fermei conduse de domnul Ion Chesnoiu hibrizii Pioneer au performat. În localitatea Moșneni din județul Constanța, domnul Ion lucrează alături de fiul său, Robert Chesnoiu, 815 ha. Cei doi au devenit fermieri campioni având producția de 4.180 kg/ha obținută cu hibridul P64LE99. “Am semănat anul acesta, după jumătatea lunii martie, 263 ha cu floarea-soarelui. Atunci am aplicat 25 kg/ha îngrășăminte microgranulate și 150 kg/ha complexe NPK 20.20.0. Apoi când am prășit, atunci când planta avea 10-12 frunze, am mai aplicat încă 120 kg/ha de azot, ulterior am mai aplicat un fungicid. Am fost foarte mulțumit de cum s-a comportat cultura, dar mai ales de producții, pentru că au fost sole unde am avut chiar și 4.300 kg/ha. Am recoltat în luna septembrie, când tulpina era verde, iar pălăria uscată. Anul viitor intenționez să semăn 200 ha cu floarea-soarelui”, a declarat fermierul campion Robert Chesnoiu.

Chesnoiu Ion

Următorul fermier campion este Mihai Peniu, din localitatea Albești, județul Constanța. Acesta a obținut producția medie de 4.160 kg/ha la hibrizii P64LE99 și P64LE25.

“Lucrez 1.700 ha, iar floarea-soarelui am semănat pe 400 ha. În vară am dezmiriștit, iar terenul a rămas nelucrat în iarnă. Apoi în primăvară am aplicat 300 kg/ha complexe 20.20.0, am dat cu combinator și am semănat la sfârșitul lunii februarie, începutul lui martie. Semăn foarte devreme, din acest motiv avem și aceste producții. Aplicăm un singur erbicid expres, nici măcar nu prășim în fermă, dar respectăm rotația culturilor și avem o dată la 5 ani floarea- soarelui pe aceeași solă. Am recoltat între 25 august și 15 septembrie, iar anul viitor voi putea semăna 500 ha, pentru că așa îmi permite rotația culturilor. Voi avea aceeași hibrizi, pentru că am fost mulțumit de producții”, a punctat fermierul campion Mihai Peniu.

Peniu Mihai

În cadrul societății Mirabela Cons din localitatea Stejaru, județul Tulcea, fermieri campioni au devenit Nicea Bela și Gheorghe Gosman, care au avut producția de 4.150 kg/ha cu hibridul P64LE25.

SC Maribela

Și agricultorul Romeo Căpățână a devenit fermier campion cu ajutorul hibridului P64LE25, care i-a asigurat producția de 4.120 kg/ha. “Lucrez 415 ha, iar pe 50 de hectare am semănat floarea-soarelui. În toamnă am pregătit terenul, am arat, după care în primăvară am aplicat îngrășăminte complexe 18.46.0, 100 kg/ha - azot substanță activă. Am semănat în jurul datei de 28 martie. Am mai aplicat fazial câte 100 kg/ha azot substanță activă. Cultura a beneficiat de un erbicid, un fungicid și un insecticid. Am recoltat în data de 9 septembrie”, a declarat fermierul campion. Pentru că a fost mulțumit de producția obținută, fermierul din localitatea Agigea, județul Constanța, va semăna în următoarea campanie 100 ha cu floarea-soarelui și va alege același hibrid, P64LE25.

Capatana Romeo

Cu producția de 4.000 kg/ha la hibridul P64LE99, fermier campion a devenit și Ionuț Gurahan din localitatea Săcele, județul Constanța. “Lucrez 119 ha, iar în primăvară am întors 40 de hectare pe care semănasem în toamnă rapiță. Astfel nu am mai discuit și am semănat la

la sfârșitul lunii martie, când am aplicat și 200 kg/ha de azot. Bineînțeles că în momentul în care am semănat rapița am aplicat și complexe - 18.46.0, de aceea nu a mai fost nevoie să aplic și la floarea-soarelui. Am prășit în momentul în care când plantele aveau 10-12 frunze, tot atunci am mai aplicat și 100 kg de azot. Altceva nu am mai aplicat, iar cultura s-a dezvoltat cum trebuie, mai ales pentru că am avut parte în zonă de apă suficientă, pot spune că natura a ținut cu noi anul acesta. Am recoltat la începutul lunii septembrie. Campania viitoare voi semăna 23 de hectare cu floarea-soarelui, este posibil să încerc și hibridul LE25”, a specificat fermierul campion.

Gurahanis

Un alt fermier campion este Mircea Dumitru din localitatea Enisala, județul Tulcea, care a obținut 3.930 kg/ha cu hibridul P64LE25 și 3.900 kg/ha cu hibridul P64LE25. Acesta lucrează 900 ha, iar în primăvară a întors cultura de rapiță, semănată pe 200 ha. “Pentru că am întors rapița, nu a fost nevoie să fac alte lucrări în primăvară, am semănat 20 aprilie. În sol erau deja aplicate îngrășăminte complexe, iar la semănat am mai aplicat doar microgranulate, 25 kg/ha. Apoi în luna iunie, până la înflorirea plantelor, am aplicat îngrășăminte foliare.  Am început recoltatul la sfârșitul lunii august, iar pentru campania viitoare nu am păstrat să sole pentru floarea-soarelui, vom semăna doar în cazul în care rapița nu iese bine din iarnă”, a punctat fermierul campion, Mircea Dumitru.

Dumitru Mircea

Lista fermierilor campioni din Dobrogea se încheie cu agricultorul Daniel Ruță din localitatea Corbu, județul Constanța, care a obținut cu hibridul P64LE25, 3.900 kg/ha și agricultorul Agiveli Jasin, din comuna Independența, județul Constanța, care a obținut aceeași producție, însă cu hibridul P64LE99.

Ruta Daniel

Agiveli

Dobrogea - zootehnie din ce în ce mai plăpândă

Efectivele de animale din Constanța, scăderi de peste 65% în 2015 față de 1990

Constanța are o suprafață agricolă de 558.204 ha (arabil – 484.103 ha, pășune – 58.693 ha), ceea ce reprezintă 78,93% din întreaga întindere a județului, de 707.129 ha. În același timp, Constanța este și cel mai urbanizat județ din România; 80% din populație, respectiv, 506.458 de locuitori, din totalul de 630.679, domiciliază în cele 3 municipii și 9 orașe. Probabil din acest motiv agricultura nu a mai căpătat atenția cuvenită. În fine, să spunem că viticultura, pomicultura și mai ales cultura cerealelor sunt bine reprezentate, nu însă și zootehnia. Nu și creșterea oilor, mai ales că aici se află Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Palas, locul unde a fost obținută apreciata rasă Merinos de Palas, și ne-am fi așteptat ca măcar acest sector să fie dezvoltat. Ei bine, efectivul de ovine din 2015 se află la 48,89% față de cel din 1990! Dar ce pierd zootehniștii constănțeni la oi câștigă la caprine. Numărul acestora este mai mare cu 434% față de cel din 1990! În rest, la bovine efectivul este în scădere constantă (mai mic cu 76,36% decât în 1990), la fel și la porcine (mai mic, în 2015, cu 70,65% față de 1990) ori păsări (mai mic cu 65% comparativ cu 1990).

zootehnie tabel 1

Tulcea – condiții mai dificile, zootehnie mai puțin pusă pe butuci

Suprafața județului este de 849.875 ha, din care 43% (365.446 ha) înseamnă teren agricol (80,8% - arabil, 17% – pășuni), iar aproape 17% din acesta se află în Delta Dunării. „Analiza structurii fondului funciar și a suprafețelor agricole cultivate – se arată în Strategia de dezvoltare a județului Tulcea –ilustrează un potențial deosebit pentru realizarea acelor producții agricole care să susțină dezvoltarea unui sector zootehnic reprezentativ. În anul 1989, activitatea de creștere a animalelor a fost principalul debușeu de valorificare a producției agricole vegetale. Între timp însă au dispărut marile ferme de stat, iar sectorul privat și gospodăriile populației n-au avut forța economică de a menține efectivele de animale și, mai ales, matca. Pe fondul recesiunii economice, se înregistrează diminuarea efectivelor de animale de la an la an.“

Noi am spune altfel: având în vedere condițiile naturale aparte din acest județ, diminuarea nu este atât de catastrofală ca în alte județe, de exemplu ca la vecinii din Constanța: în 2015, numărul de bovine a scăzut cu 54,28% față de 1990, cel de porcine – cu 51,74%, ovine – cu 24,64%, păsări – 42,68%. Creș­terea caprinelor este singurul sector apărut mai târziu (în 2005, cel puțin în statisticile INS) și s-a dezvoltat bine până în 2015. Probabil și ovinele vor întregistra, în viitor, același trend de creștere, dacă e să ne uităm la cifrele din ultimii 10-15 ani.

zootehnie tabel 2

Maria BOGDAN

Dobrogea - cel mai mare parc eolian din Europa Centrală și de Est

Dobrogea a devenit cel mai mare parc eolian din Europa Centrală și de Est, județul Constanța fiind împânzit cu sute de turbine, ce au o putere de 2,5MW, în zone precum Cogealac, Fântânele, Peștera, Independența, Chirnogeni, Siliștea, Târgușor, Crucea.

Vânturile din Dobrogea și prețul ridicat al energiei electrice continuă să atragă investițiile în parcuri eoliene, cu toate că a început să apară problema lipsei infrastructurii de transport a energiei produse. În aceste condiții, specialiști în domeniu atrag atenția că investițiile în parcuri eoliene ar trebui stopate în zona Dobrogei.

Unul dintre cele mai mari parcuri eoliene funcționale din județul Constanța este în zona Cogealac-Fântânele, cu 240 de turbine și o capacitate totală instalată de 600 MW, în condițiile în care un reactor al Centralei Nuclearo-Electrice Cernavodă are puterea electrică de circa 700 MW.

La Peștera, conform primarului comunei, Valentin Vrabie, funcționează un parc eolian format din 30 de turbine, pentru alte 270 existând autorizații de construire.

Investitorii în parcurile eoliene din Dobrogea sunt companii, în general cu capital străin, din Cehia, Spania, Portugalia, Germania, Franța și alte țări europene.

Potrivit directorului executiv al Camerei de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură (CCINA) Constanța, Dănuț Jugănaru, în Dobrogea este vorba de un surplus de energie produsă prin forța vântului, care nu ar mai putea fi preluat de sistemul energetic național.

"Din informațiile pe care le avem noi, în această zonă din România, adunând toate parcurile, este deja cel mai mare parc eolian din Europa Centrală și de Est. (...) Problema care se pune însă este dacă ar mai putea fi extinse aceste parcuri eoliene cu noi investiții, în măsura în care Transelectrica mai poate sau nu să absoarbă în sistemul energetic național noi surse de energie eoliană. Se pare că și-a atins maximul referitor la cât poate sistemul nostru național să preia", a declarat, pentru AGERPRES, reprezentantul CCINA.

Potrivit acestuia, situația este "mult mai delicată" și nu se referă strict la producția de energie eoliană, ci la întregul sistem energetic național.

"Trebuie văzut, în contextul celorlalte surse producătoare de energie din România, ce înseamnă Centrala Nuclear-Electrică Cernavodă cu cele două reactoare, ce înseamnă Hidroelectrica, ce înseamnă celelalte centrale pe cărbune, pe gaze și așa mai departe. În contextul în care avem mari probleme cu furnizarea de gaze, iată ce se întâmplă în Ucraina referitor la livrarea de gaze (...) și s-ar putea să avem probleme și noi pe viitor, să fie prea scumpe gazele de import. Sigur că ar trebui să se mai folosească foarte puțin gazele în producția de energie electrică în România. Ar trebui să mergem pe un alt mixt, din care să excludem pe cât se poate gazele pentru că, atât cât importăm, 25% — 30%, sunt totuși gaze de import scumpe. Până când vom ajunge să exploatăm în Marea Neagră suficient de multe gaze care se pare că s-au găsit, până când se va ajunge la exploatarea gazelor de șist în România, dacă se vor găsi până la urmă. (...) Ați văzut ce s-a întâmplat în Polonia, așteptările au fost foarte mari de la gazele de șișt, ca până la urmă unele companii mari din vest să se retragă pentru că au constatat că erau mult mai puține rezervele. (...) Deci este o problemă, mult mai delicată, a întregului sistem energetic național", a menționat Jugănaru.

Un proiect care ar putea fi viabil pentru exportarea de energie electrică din România către Turcia este cel prezentat de autoritățile române și care se referă la construirea, prin Marea Neagră, a unui cablu submarin de transport.

"Avem de multe ori surplus de energie electrică pe care nu avem cum să-l exportăm, pentru că nu avem conexiunile necesare, cabluri... Se tot discută de acel cablu care ar trebui să ducă energie electrică din România în Turcia, subteran, prin fundul Mării Negre. Turcia, de exemplu, are nevoie de energie electrică, ar putea cumpăra de la noi dacă noi am putea-o livra așa cum trebuie, pe un cablu suficient de puternic", a afirmat directorul executiv al CCINA Constanța.

Conform acestuia, în țara noastră consumul de energie electrică este în scădere, în primul rând din cauza diminuării activității industriale, situație care, cumulată cu imposibilitatea țării noastre de a exporta energie, nu poate duce la continuarea creșterii investițiilor în parcurile eoliene din Dobrogea.

"Pe de o parte, avem o scădere a consumului de energie electrică, iar pe de alta, încercăm să facem producție cât mai mare, de exemplu din eoliene. Nu putem face decât un echilibru. Până când nu avem posibilitatea, acea supapă de export, nu putem să producem mai mult, ca să ajungă pentru ... cine? Pentru un consumator care este în scădere?", a spus Dănuț Jugănaru.

În județul Constanța, un alt producător de energie este Centrala Nuclearo-Electrică Cernavodă, unitate ale cărei două reactoare asigură circa 18% din consumul de energie electrică al țării.

Prima unitate a centralei a intrat în funcțiune în 1996 și are o putere electrică instalată de aproximativ 700 MW. Cea de a doua unitate este funcțională din 2007.

Planul inițial al CNE Cernavodă, conceput în 1980, prevedea construirea a cinci reactoare.

În situații extreme, când apa de răcire nu mai poate fi pompată în instalațiile de răcire din cauza scăderii accentuate a nivelului Dunării, reactoarele centralei nucleare trebuie oprite.

În prezent, autoritățile fac demersuri pentru găsirea investitorilor care să finalizeze lucrările de construire a reactoarelor numerele trei și patru.

Directorul executiv al CCINA Constanța susține că peste circa 10 ani, primul reactor al CNE Cernavodă își termină ciclul de funcționare pentru care a fost proiectat și trebuie decis dacă va fi reabilitat sau dacă se va construi o unitate nouă.

"Dacă ar veni investitorii de mult căutați să facă reactoarele 3 și 4 la Cernavodă, ce facem? Că ar însemna și mai multă producție de energie electrică. (...) Să nu uităm însă că în circa 10 ani, primul reactor de la Cernavodă își îndeplinește ciclul de viață pentru care a fost proiectat. Și atunci problema se pune ... Ce facem? Cheltuim foarte mulți bani ca să-l modernizăm dacă se poate sau facem un reactor nou? Și deci, încet, încet, ar trebui înlocuite cele două reactoare vechi de la Cernavodă cu altele noi", a afirmat Dănuț Jugănaru.

Din punctul acestuia de vedere, un subiect delicat este și cel al producerii energiei electrice prin utilizarea panourilor fotovoltaice, dând drept exemplu un parc fotovoltaic din apropierea autostrăzii Constanța — București, construit unde nu ar fi trebuit, adică pe un teren agricol.

"La un moment dat s-a putut în România, așa cum s-a întâmplat și în alte țări ale lumii, ca aceste panouri să fie montate cam oriunde a dorit investitorul. Este o problemă de securitate alimentară dacă vreți. Nu trebuie să poată fi amplasate noile dezvoltări de parcuri fotovoltaice pe teren agricol de calitate bună, ci pe acele terenuri sterpe, cu mici posibilități de a avea producție agricolă. Și atunci, se limitează și posibilitățile de extindere în România a producerii energie fotovoltaică, care este una foarte curată de altfel, dar nu este ieftină", a spus Jugănaru.

Pentru energia regenerabilă produsă în țara noastră în 2013, Transelectrica a emis pentru producători 10,1 milioane de certificate verzi, potrivit datelor postate pe site-ul OPCOM, operatorul pieței de energie electrică.

Producția de energie regenerabilă a ajuns la un nivel-record la finele anului trecut, când capacitatea totală a proiectelor existente în sistem a atins 4.255 de MW, fiind cu 82% mai mare decât la sfârșitul anului 2012, potrivit datelor Autorității Naționale de Reglementare în Energie (ANRE).

Producătorii de energie regenerabilă primesc subvenții sub forma certificatelor verzi, pe care le plătesc toți consumatorii, inclusiv cei casnici, și care sunt reliefate separat în factura lunară la electricitate.

România și-a asumat ca 24% din consumul de electricitate din anul 2020 să provină din surse regenerabile, însă ANRE a anunțat că această țintă a fost deja atinsă la 1 ianuarie 2014.

Pentru a tempera creșterea facturilor, Guvernul a decis, pe 1 iulie 2013, să amâne pentru perioada 2017 — 2020 acordarea unui număr de certificate verzi.

"România, deocamdată, este țara care și-a permis luxul să acorde cel mai mare număr de certificate verzi, față de ceea ce se întâmplă în alte țări, ceea ce duce până la urmă la un aspect extrem de neplăcut pentru noi toți în calitate de consumatori. Toate aceste certificate verzi plătite se vor regăsi în facturile noastre de consumatori de energie electrică. Ceea ce nu este bine (...) pe de o parte dorința aceasta de a avea o pondere cât mai mare a energiei verzi trebuie împăcată cu o ținere sub control a costurilor, astfel încât populația să nu fie nevoită să suporte o factură mai încărcată. Este un subiect sensibil", a afirmat Dănuț Jugănaru.

Sursa AGERPRES

 

Lipsa irigaţiilor, frână pentru agricultura din Dobrogea

Fermierii din Dobrogea nu se laudă la fel de mult precum colegii lor din ţară, chiar dacă recoltele din acest an au fost satisfăcătoare. Ei sunt nemulţumiţi de faptul că producţia ar putea fi mult mai bună dacă ar exista un sistem de irigaţii. Aceştia susţin că agricultura din Dobrogea şi zona Bărăganului nu poate fi rentabilă la cote maxime dacă nu se va investi într-un sistem de irigaţii.

În Kogălniceanu seceta pedologică a adus recolte mici

Potrivit agricultorilor, producţia din acest an a fost una bună datorită condiţiilor meteorologice, însă, pentru a performa, aceştia spun că trebuie să facă investiţii şi în utilaje performante, pentru a putea face faţă secetei. Astfel că mulţi folosesc profitul pe care îl scot ori, dacă nu-l obţin, fac credite pentru a se dota cu utilaje cu care să poată lucra pământul secetos. Unul dintre fermieri, care are în arendă 600 ha în Mihail Kogălniceanu şi pe care le cultivă cu diverse specii, Vasile Goşu, spune că în acest an a obţinut o producţie de 2-3 tone la hectar la grâu şi orz şi susţine că producţia a fost mai mică decât în anul anterior. „De vină pentru o astfel de producţie este seceta pedologică. Nu a fost suficient de multă apă în prima parte a anului şi nu s-au dezvoltat culturile, iar noi suntem nevoiţi să facem credite, pentru că nu acoperim datoriile cu producţia pe care o avem“, a declarat Vasile Goşu. În zona agricolă pe care o are în arendă agricultorul a obţinut o producţie la floarea-soarelui de 2,1-2,2 de tone la hectar, iar la porumb de 3,5 t /ha. Acesta susţine că producţia a fost la fel în ultimii ani pentru că au fost condiţii meteorologice bune mai ales datorită ploilor din luna iulie. În ceea ce priveşte partea de îngrăşăminte, fermierul susţine că acestea, folosite în exces, duc la fitotoxicitate, iar reacţia culturilor este tocmai invers şi astfel nu se mai dezvoltă deloc. Pentru a face performanţă în agricultură fermierul foloseşte cele mai accesibile şi moderne tehnologii. Astfel că acesta efectuează minimul de lucrări pentru a putea conserva apa în sol.

La Cogealac producţii bune, dar la preţuri mici

Un alt agricultor, din localitatea Cogealac, Gheorghe Perifan, este de părere că a fost un an bun şi calitativ pentru agricultura românească, dar, deşi producţia a fost una bună, preţurile au fost mici. „Dacă în 2012, când producţia nu a fost la fel de bună, preţul la kg de grâu era de 1,10 de lei, acum în 2013, când producţia a fost vizibil mai bună, preţul a scăzut la 0,65 de bani. În ceea ce priveşte floarea-soarelui s-a întâmplat la fel, pentru că preţul a fost de 2,1 lei în 2012, iar în acest an a ajuns la 1,1 lei“, a mai spus Gheorghe Perifan. Fermierii din zonă sunt de părere că preţul producţiilor la cereale din acest an s-a redus la jumătate şi asta numai din cauza samsarilor care îşi fac apariţia, susţin ei, în astfel de situaţii, iar statul sau Consiliul Concurenţei nu intervine sub nicio formă, deşi se ştie că ceea ce se întâmplă este ilegal.

Specialiştii în agricultură afirmă că, din zece ani, doar doi se nimeresc cu producţie mare. „Avem nevoie de profit pentru a reinvesti în utilaje, pentru că dacă avem utilaje performante se pot face toate lucrările la timp“, mai precizează Gheorghe Perifan. Cei mai mulţi dintre fermieri se plâng de faptul că nu pot lua credite, iar cei care reuşesc le obţin cu mare greutate. Însă şi aşa aceştia se plâng că dobânzile sunt foarte mari. Agricultorii constănţeni au fost nevoiţi ca în acest an să investească foarte mulţi bani în pământ, dar din puţinul profit obţinut au cumpărat şi tractoare pentru prăşit, pentru îngrăşăminte, dar şi utilaje mari, utile pentru zona Dobrogei, unde pământul este secetos, iar toamna este nevoie de utilaje grele pentru a putea pătrunde în solul foarte tare.

Gheorghe Perifan spune că în ultimii 3-4 ani a cultivat rapiţă pe 90 ha de teren, iar la grâu, deşi nu a folosit îngrăşăminte pentru a ajuta culturile, a obţinut o producţie de 3.200 kg la hectar. De asemenea, la orz a obţinut 3.400 kg la hectar. În ceea ce priveşte această toamnă, s-au semănat peste 50 ha cu grâu şi orz pe alte 20 ha, iar, dacă nu vor fi oscilaţii mari de temperatură, agricultorii speră să obţină anul viitor o producţie la fel de bună ca în acest an. Gheorghe Perifan are în arendă de la localnicii din Cogelac peste 200 ha, iar 30 ha se află în proprietatea sa.

Producţiile depind de utilajele folosite

Un alt fermier care are în arendă o suprafaţă destul de mare este Roxana Chirciu, care a luat, de la aproape 400 de oameni, terenurile pentru a le cultiva. Este vorba despre peste 1.300 ha pe care cultivă porumb, grâu, orz, floarea-soarelui, rapiţă şi fasole. Fermierul a obţinut în acest an la grâu 5 tone/ha, rapiţă – 3,4 tone/ha, floarea-soarelui – 3 t/ha şi la porumb boabe – 8 t/ha. Pentru a avea rezultate bune, Chirciu a investit în opt tractoare dotate cu plug, semănătoare, fertilizatoare şi trei combine de recoltat. Fermierii din Dobrogea se plâng de faptul că zona în care sunt nevoiţi să cultive este lovită aproape în fiecare an de secetă şi nu sunt ajutaţi de stat. Aceştia sunt nemulţumiţi că, deşi Dobrogea a avut unul dintre cele mai mari sisteme de irigaţii din ţară, totul a fost distrus, furat şi vândut ca fier vechi şi nimeni nu a mai făcut nimic pentru ca producţiile agricultorilor să nu mai depindă în totalitate de ploi. Cu toate acestea, anul 2014 se anunţă promiţător pentru fermieri deoarece toamna a fost una bună.

Marieta IORGA

Obiceiuri şi tradiţii de Sărbători în Dobrogea

Sărbătorile de iarnă la români au încă obiceiuri şi tradiţii bine conservate. Toate sărbătorile sunt însoţite de datini care pot fi laice sau păgâne (Anul Nou), ce reflectă obiceiurile de muncă sau ţin de relaţia om - natură, dar şi de datini creştine şi reprezintă relaţia dintre om şi divinitate (Crăciunul). Ca în orice altă zonă a ţării, în Dobrogea se întâlnesc câteva obiceiuri specifice.

Reprezentantul Muzeului de Artă Populară din Constanţa, muzeograful Ioana Tompea, spune că în Dobrogea obiceiurile de Crăciun au un fond comun cu celelalte zone ale ţării, pentru că foarte multe au pătruns în această zonă prin transhumanţă, ca şi prin politica de colonizare a statului din cele trei valuri venite din Muntenia, Moldova şi Oltenia.

Obiceiul colindatului, care este forma de manifestare specifică sărbătorii creştine a Naşterii Domnului, cunoaşte şi în Dobrogea, mai ales în satele româneşti tradiţionale de pe limesul dunărean de la Ostrov la Seimeni şi Topalu, o puternică tendinţă de conservare, chiar dacă nu înregistrează o diversitate a repertoriului ca-n alte zone etnografice ale ţării. În majoritatea satelor dobrogene, colindatul copiilor începe în după-amiaza Ajunului de Crăciun şi îl precede colindatul flăcăilor.

Datini creştine

De obicei, copiii colindă în dimineaţa Ajunului de Crăciun până la prânz. La Aliman, Cochirleni, Rasova, Ciobanu, Gârliciu, Seimenii, Seimenii Mici şi în general pe limesul dunărean colindatul începe dis-de-dimineaţă, înaintea apariţiei zorilor, şi se termină a doua zi, când se luminează bine.

Colindele copiilor sunt scurte şi hazlii, vestesc sărbătoarea, urează belşug şi sănătate şi mai ales cer daruri, pe care gospodinele le pregătesc din timp: colăcei, fructe şi, bineînţeles, bani. Un asemenea colind, vechi de peste un secol şi care a fost înlocuit recent de „Bună dimineaţa la Moş Ajun“, se mai întâlneşte numai în localităţile constănţene Rasova şi Băneasa, este „Chitii – Mitii“ (Chitii - mitii după sac/ Zgâii ochii la colac, Daţi colacu’ şi hornacu/ Că plecăm la altă casă/ Că e fata mai frumoasă/ Şi slănina mai gustoasă). Copiii din Dobrogea mai au câteva colinde specifice precum „Bună dimineaţa“, „Raza soarelui“ şi „Portocala“, care, de asemenea, au texte adaptate vârstei colindătorilor. Tot în Ajunul Crăciunului şi flăcăii merg la colindat odată cu lăsarea serii. Aceştia se constituie, încă de la Lăsatul Secului, în cete de câte 2-4 persoane pentru fiecare sat şi încep să colinde odată cu lăsarea întunericului de la casa preotului, unde se cântă un colind specific „Colindul de preot“, urmat de colinde obişnuite: „Colindatul de cu seară“, „Sus în slava cerului“, „Colindul cel mare“, etc. Repertoriul cetelor de flăcăi este foarte bogat şi cuprinde colinde religioase şi laice: colinde de casă cu caracter general, colinde de fecior şi fată mare, colinde pentru tineri căsătoriţi, colinde legate de diferite ocupaţii: pescari şi ciobani. Gazdele răsplătesc pe fiecare membru al echipei de colindători cu cozonac, gogoşi şi ţuică fiartă. La Oltina, pe de altă parte, există obiceiul de a se împleti coroniţe de flori nemuritoare pe care gazdele cu fete de măritat le dăruiau anumitor flăcăi din ceată.

Datini laice în Dobrogea

Colindatul cetelor de copii şi flăcăi continuă şi în noaptea Ajunului Anului Nou, când se fac urăturile cu Pluguşorul, Sorcova şi Plugul, centrate pe urări legate de belşug şi sănătate pentru colectivitate. În Dobrogea aceste obiceiuri au pătruns mai ales pe calea transhumanţei şi colonizării, prin care nou veniţii din Transilvania, Muntenia şi Moldova au ajuns în lumea satului dobrogean, aducând cu ei obiceiuri din alte zone, pe care le-au adaptat specificului local. Aşa este, de exemplu, jocul cu măştile denumit „Struţul“, care se practică încă în localităţile dobrogene Saraiu, Gârliciu şi Ciobanul. Este o adaptare a textului şi personajelor „Brezaiei“ munteneşti, în care apare masca animalieră a caprei, cu botic clămpănitor, adaptată la o costumaţie specifică, o ţesătură groasă din lână, de care sunt prinse legături de stuf, plantă care se găsea din abundenţă pe malul lacurilor dobrogene.

Cum şi când se constituie ceata

Ceata este o grupare juvenilă exclusiv masculină, care are ca principală atribuţie performarea obiceiurilor de grup dintre Ajunul Crăciunului şi Bobotează. Cetele autentice de flăcăi sunt formate din feciori, adică tineri necăsătoriţi, participarea la colindat constituind o altă etapă de iniţiere şi de certificare a maturităţii, a statutului de tânăr ce-şi poate întemeia o familie. La Aliman colindă trei cete: cea de copii, ceata mică şi ceata mare. Dintre acestea cea cu sectorul de colindat (numit local „mahala“) în centrul satului este în mod obligatoriu formată din flăcăi, cunoscută sub numele de Ceata Mică. Aceasta coexistă cu Ceata Mare, alcătuită din bărbaţi însuraţi, de regulă fiind trecuţi de 30 de ani. Ceata se constituie, de regulă, la Sfântul Nicolae, când încep şi repetiţiile. În marea majoritate a satelor dobrogene care conservă obiceiul colindatului, membrii cetei sunt priviţi cu admiraţie, ca nişte tineri de încredere, serioşi, ce vor deveni buni gospodari în sat. Admiterea în ceată este un semn de confirmare a calităţilor, seriozităţii şi modului pozitiv în care comunitatea îl percepe pe tânărul respectiv. În mod obişnuit, o ceată are între 10 şi 12 membri, întotdeauna număr par, dar componenţa numerică diferă de la localitate la alta şi se înregistrează extreme de la 6-8 membri la 30 de membri la Rasova, Dunăreni, Seimeni, Dunărea.

Componenţa cetelor

Complexitatea ceremonialului şi performarea lui în grup necesită existenţa unui conducător care să coordoneze actele rituale şi să vegheze la cât mai corecta lor împlinire. El se numeşte cap de ceată în majoritatea satelor dobrogene, vătaf în satele Tichileşti, Almălău, Esechioi, Bugeac, Gârliţa şi Galiţa, şef de ceată la Aliman şi Vlahi, casier la Oltina, Satul Nou, Răzoare, Viile, Dunăreni, Topalu, Crucea şi Gârliciu, împărat sau rege la Carvăn, Cuiugiuc şi Goruni. Nefiind o alcătuire aleatorie, ci o grupare bine organizată, ceata de colindători funcţionează în baza unei organigrame judicioase, în care fiecare membru are atribuţii bine stabilite, intrând într-un sistem de relaţii de subordonare faţă de conducător şi de colaborare cu ceilalţi colindători. Aşezate într-o ordine ierarhică, funcţiile sunt: ajutorul (la Cochirleni) sau susţinătorul (la Ciobanu), capul de chez numai la Rasova, casierul, contabilul (la Canlia), socotitorul (Ion Corvin şi Viile), măgarul numit la Băneasa şi cărăuş, ţuicarul, iapa (Rasova) şi pisic, care are un rol mai pitoresc pentru că în timpul urăturilor cercetează amănunţit dacă gazda nu a uitat cumva afară la uscat cârnaţii şi colăcarul. Din păcate, această funcţie tradiţională în cetele de colindători este dispărută în Dobrogea de sud şi se mai întâlneşte doar în Oltina şi Cochirleni.

Costumaţie şi recuzită

Pentru colindat flăcăii se îmbracă în haine civile cum ar fi pantaloni şi pulovere de culoare închisă, cojoace cu faţă de stofă ca de exemplu şubă şi căciuli negre de astrahan. Tinerii poartă în picioare bocanci, pantofi sau cizme. Ca elemente de recuzită nu întâlnim decât coroniţe făcute de fete şi purtate peste căciulă de flăcăii din satele din sud-vestul Dobrogei. Mai avem şi toiagul, dar care se regăseşte tot mai rar. În localitatea Adamclisi evoluţia cetei de colindători este însoţită de jocul caprei, care este obicei singular, nefiind specific zonei. Obiceiul a fost adus de coloniştii veniţi din Teleorman (unde este cunoscut sub numele de Brezoaia, în timp ce localnicii dobrogeni îi spun ţurca) şi a rezistat până în zilele noastre datorită caracterului spectaculos pe care-l imprimă colindatului. Ţurca sau Brezoaia este numele ce se dădea unei măşti care avea o înfăţişare compusă dintr-o barză cu coarne de cerb sau cerb cu cioc de barză. Ea însoţea ceata la casele de colindat, executând un joc scurt, singură sau în acelaşi timp cu colindătorii, iar a doua zi, în prima zi a Crăciunului, juca singură un dans lung şi spectaculos în mijlocul mulţimii adunate în centrul satului.

Marieta Iorga

Abonează-te la acest feed RSS