Am vizitat anul trecut o crescătorie de porci în sistem gospodăresc. Am vrut astfel să arătăm consumatorilor că există alternativă pentru carnea de porc din import și că micii crescători locali au posibilitatea de a acoperi o parte din cererea din piață. Raluca Bîzganu a înființat în comuna Conțești din judetul Dâmbovița o crescătorie de porci din rasa Mangalița. A făcut asta pentru că spune că și-a dorit hrană sănătoasă pentru familia sa și pentru că vrea să demonstreze că tinerii au puterea de a schimba în bine lucrurile din țară.

„Am pornit cu 9 scroafe și un vier“

Mangalița este o rasă de porci deloc pretențioasă, spune tânăra din Conțești, chiar dacă exemplarele ei cresc mult mai greu. Ca să ajungă la o greutate optimă pentru sacrificare, respectiv 130-150 de kilograme, trebuie să treacă doi ani, timp în care animalul crește lent și are nevoie de mișcare. Carnea marmorată și grăsimea de la Mangalița sunt foarte bune, mai ales pentru oamenii care au probleme de sănătate.  Raluca spune că din această fermă își hrănește familia cu hrană sănătoasă.

„M-am apucat de această afacere în 2021 și o fac din pură pasiune. Acum doi ani am mers prin țară în căutarea unui om care să mă ajute și să îmi devină mentor. L-am găsit la Ocna de Sus; este vorba despre un crescător de porci Mangalița care se ocupă de acest lucru de 10 ani. La el am găsit animale cu pedigree, înscrise în Registrul Genealogic, și de aici a pornit toată aventura mea. Și acum păstrăm legătura și ne sfătuim. Am pornit această afacere cu 9 scroafe și un vier, iar acum am cca 348 de animale. Cele mai multe au o greutate cuprinsă între 18 și 40 de kilograme.“

 Reușita investițiilor în zootehnie este condiționată de mulți factori, cu atât mai mult când vorbim despre creșterea unei rase aflate pe cale de dispariție. Raluca spune că și-a asumat de la început riscul unui eșec, dar că în cei doi ani de activitate a descoperit că rasa Mangalița începe să fie apreciată și căutată de consumatorii de carne de porc.

„A fost riscant și îmi asum aceste riscuri în continuare“

Crescătoria de porci din Conțești este modernă și corespunde normelor sanitar veterinare impuse pentru exploatațiile de tip A. Conștientă de efectele devastatoare pe care le are Pesta Porcină Africană, Raluca și-a luat toate măsurile de biosecuritate necesare pentru a-și păstra animalele sănătoase.

„A fost riscant și îmi asum aceste riscuri în continuare. Am decis să deschid această fermă mai aproape de București și nu fac concurență nimănui. Mă bazez pe animalele mele pentru că, deși este o rasă pe cale de dispariție, este o rasă foarte puternică. Nu se îmbolnăvește așa ușor. Cresc Mangalița pe aproape două hectare, iar proiectul acesta a fost gândit astfel încât să putem locui aici, iar întreaga investiție am suportat-o noi. Este vorba despre 800.000 de euro, cu totul. Afacerea asta nu a fost făcută ca să recuperez ceva, ci ca să îmi susțin familia. Nu vreau să mă îmbogățesc din asta. Eu vin cu un produs pentru binele celorlalți.“

Principiul pe care s-a dezvoltat crescătoria de porci din Conțești a fost acela că la consumator trebuie să ajungă hrană sănătoasă, obținută în sistem gospodăresc. Ca urmare, nu se fac excese în ceea ce privește medica­mentația administrată, iar porcii sunt hrăniți cu cereale.

Vânzarea purceilor pentru reproducție asigură rentabilitatea

Rentabilitatea afacerii cu porci Mangalita este asigurată nu din vânzarea porcului de îngrășat, cum s-ar putea crede, ci din vânzarea purceilor pentru reproducție. Interesul crescătorilor pentru rasa Mangalița a crescut, iar în sudul țării, spre exemplu, a început timid o repopulare a fermelor cu această rasă.

„Sunt niște bareme în ceea ce privește vânzarea animalelor. Prețul pentru un animal proaspăt înțărcat, care știe să mănânce, care are prima deparazitare făcută pornește de la 500 de lei. Mangalița are o creștere lentă, de aceea prețul se stabilește în funcție de greutatea animalelor. Afacerea este însă profitabilă în momentul în care se concentrează pe vânzarea de purcei. Ar fi bine ca Mangalița să fie tratată la adevărata ei valoare. Grăsimea acestor porci este ca un lingou de aur. Cred că prețul de 25 lei/kg este bun. Oamenilor li se pare scump, dar și modul de creștere a acestei rase este scump.

Capacitatea maximă a crescătoriei din Conțești este de 500 de capete. Exemplarele de reproducție sunt înregistrate în Registrul Genealogic și, deși până acum nu a primit subvenții, Raluca a făcut demersuri pentru a beneficia de acestea.

Am solicitat subvenții pentru 33 de scroafe, toate cu pedigree. APIA oferă 182 de euro pe cap de UMV, IAR Direcția Județeană vine în sprijinul nostru cu 1.200 de lei pe cap de scroafă, cu condiția să se vândă patru purcei.“

„Eu nu intervin cu tratamente, într-adevăr fac două deparazitări pe an, în februarie și în august, când nu sacrificăm niciun animal. Mâncarea pe care le-o dăm porcilor constă în cereale și nu administrăm niciun fel de concentrat. În afară de asta încercăm să le asigurăm necesarul de vitamine prin legumele și fructele pe care le dăm animalelor. Vă recomand să cumpărați produse de la oameni care își desfășoară activitatea cu pasiune și sunt foarte serioși. Există și vânzători care nu îți pot arăta o analiză, care au animale ce nu sunt supravegheate de un medic veterinar și nu sunt crotaliate. Cumpărați de la oameni care știu când s-a născut animalul, care sunt părinții lui și care solicită analize pentru exemplarele lui.“ – Raluca Bîzganu

Laura ZMARANDA

REPORTAJ VIDEO

Comuna Conţeşti, din judeţul Teleorman, una dintre puţinele aşezări rurale din România care au în componenţă un singur sat, şi-a dus faima în ţară de localitate 100% legumicolă. Şi tot aici, de câţiva ani, fermierii au inventat cultura extratimpurie a cartofului în spaţii protejate, iar câţiva legumicultori exploatează la maximum solarul, mergând cu patru culturi succesive/an (ridiche – cartof – tomate - dovlecei sau spanac – tomate – dovlecei – ridichii). Circa 60 de familii au accesat Măsura 141 – Sprijinirea fermelor agricole de semisubzistenţă, cei mai mulţi beneficiari folosind banii pentru construirea solariilor, inclusiv în scopul producerii cartofilor extratimpurii.

La Conţeşti, de legumicultură se ocupă atât primarul Viorel Peţa, cât şi viceprimarul Teodor Răboj. De fapt, în accesarea programelor şi finanţărilor europene, cei doi au fost motorul, venind în ajutorul sătenilor sau ocupându-se, împreună cu structurile agricole teritoriale, de întreaga campanie de proiecte „da capo al fine“, vorba viceprimarului Răboj. La fiecare casă, din cele 1.300 din localitate, există cel puţin un solar. „85% dintre familii practică grădinăritul pentru consumul propriu şi mica vânzare în pieţele din Alexandria, iar 15% dintre legumicultori sunt trecuţi în categoria fermelor mari, care şi-au asigurat desfacerea în Bucureşti. Media suprafeţei de spaţii protejate este de 2.500-3.000 mp/gospodărie, existând un fermier cu 3 ha de solarii (a accesat Măsura 112 – Instalarea tânărului fermier) şi un altul cu un hectar de spaţii protejate“, ne spunea viceprimarul comunei.

Specialitatea localităţii: 3 recolte de cartof, din aprilie până în mai

Vorbind despre cartof, mai toată lumea produce cultura extratimpurie în solarii, cu plantarea în luna februarie şi recoltarea la sfârşitul lunii aprilie. În total, sunt cultivate în jur de 40-50 ha în toată comuna. Avantajul este reprezentat de preţul de vânzare foarte bun, de 4-5 lei/kg. Ca tehnologie, nu sunt foarte multe diferenţe faţă de cultura tradiţională (15 cm între plante pe rând şi 70 cm între rânduri, sămânţă certificată, tuberculi preîncolţiţi), în plus prezintă şi avantajul unui atac redus de boli şi dăunători, dată fiind timpurietatea culturii. În cazul unei ierni mai friguroase, planta este ajutată cu folie agril, care asigură un plus de temperatură de 4-5 grade Celsius. Din 1.000 mp rezultă o producţie de aproximativ 2.000 kg. Ritmicitatea (ori continuitatea) livrărilor este asigurată imediat, începând cu 1 mai, de recolta din câmp, cea protejată cu folie microporoasă tip agril, iar la sfârşitul lunii mai legumicultorii aduc pe piaţă producţia obţinută în cultura timpurie din câmp. La aceasta însă preţurile încep să fie neconvenabile (producătorii livrează kilogramul de cartof cu 1,5 lei, iar intermediarii se vând cu 5 lei).

Povestea finanţării din bani europeni

Cum spuneam, Conţeştiul şi-a dus faima şi prin faptul că a primit finanţare pentru 60 de proiecte. Viceprimarul Răboj ne spunea că nu toţi beneficiarii Măsurii 141 au folosit banii pentru confecţionarea ori achiziţionarea solariilor (n.n. doar fermele mari au solarii profesionale): „Din cele 60 de proiecte, majoritatea au vizat legumicultura, adică construirea sau cumpărarea solariilor, inclusiv în scopul producerii cartofului extratimpuriu, dar avem câteva cazuri în care oamenii au investit banii (câte 1.500 de euro/an, timp de cinci ani) în dezvoltarea fermelor vegetale sau în zootehnie.“ Nici vorbă ca fermierii să se oprească aici cu această performanţă: „Vor urma şi alte proiecte, fiindcă nu înseamnă că, dacă toţi lucrăm în legumicultură, avem şi bani mulţi. Destui agricultori sunt în această limită, a fermei de subzistenţă, iar 7.500 de euro sunt extrem de utili pentru cumpărarea utilajelor, pentru modernizarea spaţiilor de producţie.“

Maria Bogdan
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2013