Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – Balotești

În condițiile în care a crescut interesul pentru conversia uleiului din vegetale în biocombustibil, necesitatea studierii unor noi surse vegetale oleaginoase destinate hranei animalelor de fermă care nu afectează productivitatea și calitatea produselor animaliere devine prioritară. Camelina sativa sau inul sălbatic este o plantă oleaginoasă cu un mare potențial economic datorită conținutului excepțional de acizi grași polinesaturați (omega-3). Studiile efectuate în ultimii ani pe animale de fermă evidențiază efectele pozitive ale incorporării camelinei în hrana animalelor.

Un prim avantaj în sprijinul utilizării camelinei ca sursă oleaginoasă îl constituie producția de până la 2 tone/ha care se poate obține în urma cultivării acesteia. Costurile pentru obținerea acestei plante sunt mici, comparativ cu alte oleaginoase. Principala caracteristică care dă un plus de valoare nutritivă camelinei este conţinutul ridicat în grăsime şi structura lipidelor. Astfel, camelina are un conţinut mare în ulei, variabil în funcție de varietate (29-41%), în care la un nivel ridicat se găseşte acidul gras n-3 alfa-linolenic, 30-40%. Uleiul conține, de asemenea, vitamina E (110 mg/100 g), un antioxidant natural foarte puternic care crește stabilitatea uleiului în comparație cu alte uleiuri bogate în acizi grași omega-3. De altfel, tradiţional, camelina a fost cultivată pentru obţinerea uleiurilor şi pentru hrana animalelor.

Rezultatele obținute în urma cercetărilor realizate în INCDBNA Balotești, România, în perioada 2005-2014, pe porci la îngrășat au adus argumente suficiente pentru utilizarea camelinei (ulei și șrot) ca sursă pentru hrana suinelor. Continuarea studiului într-o fermă privată (SC SUINPANAGRO SRL) pe porci TOPIGS pentru 92 de zile a arătat faptul că includerea în proporție de 3% a uleiului de camelină în nutrețul combinat (NC) a crescut nivelul de acid alfa-linolenic al acestuia cu 4,22% în comparație cu NC control (2,72%). Costul obținut per kg furaj în această fermă a fost de 0.24 euro pentru NC control respectiv, 0.27 euro pentru NC cu ulei de camelină. Dar, în funcție de ingredientele disponibile ale fermierilor și de prețul acestora, se pot elabora diferite variante de NC și strategii nutriționale bazate pe utilizarea uleiului de camelină.

Avantajele utilizării camelinei reflectate în performanțele bioproductive

Sporul mediu zilnic obținut în această fermă nu a diferit în prima perioadă (creștere-îngrășare) între loturile de animale, dar a fost semnificativ mai mare pentru porcii hrăniți cu NC cu ulei de camelină la sfârșitul perioadei de finisare (1,038 kg vs 0,840 kg). Eficiența de conversie a furajului nu a diferit în prima perioadă (creștere-îngrășare) între loturi, dar s-a redus de la 4.15 kg la control la 3.83 kg NC/kg spor la grupul hrănit cu NC cu ulei de camelină pentru perioada de finisare. Costul pe kg spor nu a diferit.

Avantajele utilizării camelinei reflectate în răspunsul imun

Includerea uleiului de camelină bogat în acizi grași nesaturați omega-3 (31,50% acid alfa-linolenic), omega-6 (24,96% acid linoleic) în nutrețul combinat pentru porci în finisare a îmbunătățit răspunsul prin anticorpi prin creșterea concentrației plasmatice a imunoglobulinei A (14,4%), importantă pentru eliminarea patogenilor de la nivelul mucoaselor.

Avantajele utilizării camelinei reflectate în calitatea cărnii de porc

O caracteristică a cărnii de porc care merită luată în considerare în strategiile nutriționale pentru ameliorarea calității acesteia este faptul că lipidele din carnea de porc reflectă mai fidel compoziția lipidelor din hrană decât alte specii. Includerea uleiului de camelină a crescut nivelul de acid alfa-linolenic în mușchii Longissimus dorsi (4,14 vs 0,84) și Semitendinosus (3,28 vs 0,97), iar raportul C18:2n-6/C18:3n-3 a scăzut de la 12,03 la 2,59 în Longissimus dorsi și de la 11,97 la 3,25 în Semitendinosus.

Planta care „dă aripi avioanelor“ a început în ultimii ani să fie cultivată şi în ţara noastră. Camelina este folosită atât pentru producerea kerosenului, cât şi în industria cosmetică şi de producere a uleiurilor. Interesul pe care l-a stârnit fermierilor a făcut ca această plantă energetică să ajungă şi sub lupa cercetătorilor români. Dr. ing. Ion Toncea şi dr. ing. Christian Gladysz sunt creatorii primului soi românesc de camelină. Munca lor de cercetare a fost recunoscută în 2011 prin omologarea soiului denumit Camelia, ale cărui particularităţi vi le prezentăm în rândurile următoare.

Principalele însuşiri

Soiul Camelia aparţine speciei Camelina sativa L. Crantz subsp. microcarpa Andrz. Este o plantă cu rădăcină pivotantă, tulpină înaltă de 56-71 cm, ramificată şi elastică, cu frunze de 5-8 cm lungime şi în formă de săgeată cu vârf ascuţit şi margini netede. Florile mici au patru petale de culoare galben pal sau galben-verzui. Fructul de tip siliculă este mic, de 6-14 mm lungime şi adesea piriform; sămânţa este oblongă, de culoare galben-cafenie, cu suprafaţa uşor aspră la pipăit şi mică, având masa a 1.000 de boabe de 1,00-1,32 g şi masa hectolitrică de 60,9-68,6 kg/hl. Potenţialul de producţie al soiului românesc de camelină este de peste 3.200 kg/ha seminţe, variabil în funcţie de condiţiile de mediu (climă, sol şi epocă de semănat) şi de agroecosistem (ecologic sau convenţional), în medie între 805 şi 4.156 kg/ha. Seminţele Cameliei sunt bogate în grăsimi (29-49,7%), proteine (18,87-21,97%), celuloză (11,06-15,24%) şi vitamina E (25,83-28,21 mg/100g), iar grăsimile conţin acizi graşi omega 3 (31,50- 53,40%), omega 6 (18,20-21,61%) şi omega 9 (17,40-36,60%), dintre care 1,60-3,59% acid erucic. Puterea calorifică a seminţelor şi a produselor obţinute prin presarea seminţelor la rece este în jur de 26,57 Mj/kg la seminţe, 36,17 Mj/kg la ulei şi de 22,25 Mj/kg la şrot. Soiul Camelia este puţin pretenţios faţă de sol ca aprovizionare cu elemente minerale şi apă, dar sensibilă la îmburuienare, în special cucută şi buruieni perene.

Eficienţa economică

Productivitatea soiului Camelia este afectată, uneori şi cu intensitate slabă, de atacul gărgăriţei seminţelor de camelină (Ceutorrhynchus syrites), de infestarea plantelor cu mană (Peronospora parasitica) şi veştejirea fuzariană (Fusasarium sp.). Camelina se poate cultiva atât toamna târziu, după cereale păioase, sau în anii cu secete prelungite din vară până în toamnă în locul rapiţei, cât şi primăvara foarte timpuriu în cultură principală sau asociată cu diferite specii, precum mazărea, care nu rezistă la cădere. Adâncimea de semănat variază între 1,0 şi 1,5 cm şi, ca atare, are nevoie de un pat germinativ mărunţit şi curat de buruieni şi resturi vegetale. Soiul Camelia realizează, în medie, sporuri de producţie de 6,0% şi de conţinut de ulei de 7,6% faţă de soiul martor LINDO. Domeniile de aplicabilitate sunt agricultura, soiul Camelia fiind recomandat pentru cultivare la sfârşitul lunii octombrie până la mijlocul lunii noiembrie, în zonele agricole cu temperatura medie anuală a aerului mai mare de 9° Celsius şi primăvara timpuriu în zonele de cultură a inului de fibră, cosmetica pentru prepararea de alifii şi industria pentru extragerea de ulei şi producerea de biocombustibil şi biokerosen.

Laura Zmaranda