În județul Botoșani se află unul dintre cele mai fertile soluri din lume, o adevărată minune pentru agricultori. Caracteristicile „humăriei“, cum îi spun localnicii, sunt unicat, cu producții de câteva tone la hectar fără niciun fel de îngrășământ.

Aproape de granița de nord a României, ultima frontieră nordică a Uniunii Europene, se află comuna Mileanca, din județul Botoșani. În această zonă dominată de câmpii întinse, străjuite de zone cu dealuri domoale, se află una dintre cele mai importante comori naturale a României. Este vorba despre cernoziomul cambic de Mileanca, așa cum este cunoscut în rândul specialiștilor agronomi. Sătenii îi spun „humărie“ din cauza culorii sale, un negru intens. Conform specialiștilor este unul dintre cele mai fertile soluri din România, dar și din lume. Are niște proprietăți aparte, care dacă sunt cunoscute, se pot obține producții record, fiind o adevărată mană cerească pentru agricultori. De altfel investitorii străini, dar și români au sesizat oportunitatea și cultivă pe aceste soluri extrem de fertile, devenite un soi de vedete ale agriculturii din nordul Moldovei. La Mileanca, pe cernoziomurile cambice se cultivă pe aproximativ 6.000 de hectare, aproape de capacitatea maximă a comunei, iar de multe ori se ajunge la producții record.

Humăria de la „Trei Movile“ și descoperirea unei minuni

Sătenii din Mileanca cultivă terenul din zonă de sute de ani. Au știut mereu că este un pământ binecuvântat și i-au spus „humărie“ din cauza culorii sale negre. „Din moși-strămoși se știe că, dacă lucrezi bine pământul ăsta, ce pui în el aia iese. Este binecuvântat de Dumnezeu, hrănind generații întregi“, spune un localnic din Mileanca. Dincolo de aprecierile localnicilor și legendele sătești, pământurile de la Mileanca au intrat în atenția specialiștilor în soluri și agronomie.

Recolte record fără niciun fel de îngrășământ

În agricultura profesionistă este aproape imposibil de realizat producții serioase fără îngrășăminte. La Mileanca, în cernoziomurile cambice, orice este posibil. „Humăria“ a ajuns renumită pentru faptul că dă producții record, fără pic de îngrășământ. Este vorba de producții de câteva tone la hectar, fără îngrășăminte sau tratamente ale solului. Se poate să se obțină producții performante fără îngrășăminte, la nivelul a 4-5 tone de grâu la hectar şi 8-10 tone de porumb la hectar, spre deosebire de un sol normal care atinge un maxim de 2,5 tone la hectar.

Faima sa a atras mulți investitori străini, în jur de 700 de hectare fiind cumpărat de diferiți investitori agricoli. Restul este lucrat de localnici sau alți fermieri botoșăneni. Autoritățile agricole de la Botoșani spun că cernoziomul de la Mileanca poate fi o mare șansă de dezvoltare economică a zonei.

„În județul Botoșani ne putem mândri cu terenuri deosebit de fertile, mai ales acest cernoziom cambic de Mileanca. Șansa dezvoltării Botoșaniului sunt aceste cernoziomuri care trebuie exploatate“, a transmis Cristian Delibaş, directorul Direcției Agricole Botoșani.

Beatrice Alexandra MODIGA

Gabriel Iustinian Saveliev, un tânăr de 26 de ani, inginer agronom și un adevărat fermier din Broscăuți, județul Botoșani, putea oricând să-și aleagă orice job, dar a preferat să se întoarcă acasă la ferma familiei, care însumează o suprafață de cca 200 ha și pe care vrea să o dezvolte. Cu timpul, pentru tânărul botoșănean agricultura a devenit o știință exactă.

De ce a ales agricultura?

Totul se reduce la pasiune și la voință, iar ambiția și motivarea nu-i lipsesc, cunoștințele nici atât, iar acest domeniu l-a ales din dragoste pentru agricultură, chiar de pe băncile liceului. Ce vedea la Laurențiu Saveliev, tatăl său, își dorea să aplice și el, apoi a ales Facultatea de Agricultură din Iași, iar studiile superioare și-au pus amprenta. După facultate și master, s-a înscris la Școala Doctorală de Științe Inginerești.

„Părinții mei lucrează amândoi în învățământ, iar eu am ales să dezvolt ceea ce ei au început, cu ajutorul informațiilor și experienței pe care am dobândit-o în facultate. În momentul de față toate utilajele din fermă au fost achiziționate prin fonduri proprii, dar fiind într-o continuă dezvoltare, îmi doresc ca pe viitor să accesez câteva măsuri de finanțare.“

„Anul 2023 a lăsat o urmă adâncă“

Îi place câmpul, se simte foarte bine când este acolo, iar per total este foarte sănătos pentru trup și suflet. Pentru că este sezonul culturii de rapiță, am vrut să aflăm dacă se anunță un an bun pentru această cultură în ferma de la Broscăuți.

„În toamna anului 2023 am însămânțat o suprafață de 43 de hectare de rapiță, 40 de hectare de grâu și 3 hectare de triticale. Am avut norocul să dispunem de precipitații care au favorizat răsărirea uniformă a plantelor, ceea ce o să se remarce în momentul recoltării. De asemenea, lucrările tehnologice, administrarea îngrășămintelor și a tratamentelor fitosanitare

s-au efectuat în momentul optim. Ferma noastră este dotată cu absolut tot ce are nevoie, de la utilaje agricole noi, pentru pregătirea patului germinativ, mașini de aplicat tratamente fitosanitare, administrat îngrășăminte, până la mașini de selectat și aplicat tratament la semințe și GPS-uri cu ghidare automata“, adaugă Gabriel Iustinian Saveliev, fermier din județul Botoșani.

Agricultura a devenit pentru botoșănean o știință exactă. În momentul actual, dacă vrei să obții profit, trebuie să știi exact pe ce te bazezi în momentul în care te pregătești pentru un nou an, mai punctează acesta.

„Cheltuielile cu inputuri sunt foarte ridicate, iar nivelul arendei în zona noastră la fel. Anul 2024, în momentul de față, promite recolte acceptabile, dar 2023 a lăsat o urmă adâncă pe care, pentru a o putea remedia, e nevoie de mai mulți ani cu producții și prețuri care, raportate la cheltuieli, să poată aduce un plus profit la hectar.“

Este un domeniu în care înveți mereu. Niciun an nu este la fel, mai spune Gabriel Iustinian Saveliev.

„De câțiva ani ne confruntăm cu schimbări climatice, secetă pedologică și chiar război, care au efect drastic asupra fermierilor. Esența agriculturii este apa: dacă n-ai apă, n-ai succes. Se încearcă tot felul de tehnologii de tip minimum-till, no-till, strip-till, dar care nu pot înlocui cu adevărat lipsa apei“, încheie tânărul fermier din Broscăuți.

Beatrice Alexandra MODIGA

La Botoșani a avut loc cea de-a XVI-a ediție a unuia dintre cele mai importante târguri agro-zoo din Moldova. Este un eveniment cu tradiție care adună producători, fermieri, dar și mii de vizitatori. Pentru două zile, Botoșaniul a devenit un adevărat pol al zootehniei românești.

Sute de producători și fermieri, hub-uri de dezbatere și informare în domeniul agro-zoo, parade, expoziții și peste 15.000 de vizitatori. Acesta este bilanțul Târgului Regional de Zootehnie, Utilaje Agricole și Produse Tradiționale Botoșani, unul dintre cele mai importante festivaluri dedicate agriculturii și zootehniei din Moldova.

Evenimentul a fost organizat în perioada 11-12 mai la Stațiunea de Cercetare a Ovinelor și Caprinelor Popouți, comuna Răchiți, o instituție unicat în Europa, renumită mai ales prin producerea pe linie genetică a rasei karakul de Botoșani. Târgul are deja o tradiție în nordul Moldovei, fiind organizat anual, de 16 ani încoace.

Târgul a fost dedicat, așa cum spun și organizatorii, fermierilor și producătorilor din nordul Moldovei. Prin intermediul acestui eveniment aceștia au putut să-și etaleze cele mai frumoase exemplare, să se mândrească cu rodul muncii și, totodată, să facă schimb de experiență.

Totodată, au avut loc întâlniri cu specialiști din zona agro-zoo, dar și cu autoritățile. De altfel, prima zi de festival, sâmbătă, 11 mai, ceva mai „tehnică“, a debutat cu o întâlnire cu fermierii în cadrul stațiunii de cercetare.

Acest festival al producătorilor și fermierilor atrage ca un magnet zeci de mii de vizitatori. Anual, sunt așteptați în jur de 15.000 de oameni care vin să vadă exemplare de elită ale fermierilor, să deguste bunătățile producătorilor și să facă cumpărături. Totul condimentat cu oaie și purcel la proțap și cu muzică foclorică.

Târgul agro-zoo de la Popouți este locul perfect unde se întâlnesc cererea și oferta. La intrarea în zona târgului se află o adevărată piață mobilă, unde expun doar producătorii autentici, de la ciobani cu caș proaspăt și alte tipuri de brânzeturi de la stână și până la apicultori autentici.

Având în vedere că Botoșaniul este „o țară“ a iazurilor, nu au lipsit nici producătorii de bunătăți tradiționale din pește, de la zacuscă la pești afumați. Miile de vizitatori au fost îmbiați și de mirosul plăcintelor și bunătăților tradiționale de patiserie, dar și de cel al mezelurilor de la producătorii locali de preparate din carne.

Cel mai așteptat moment al târgului este mereu cea de-a doua zi, a porților deschise, a paradelor și expozițiilor

În acest an s-a pus un accent deosebit pe crescătorii locali de animale. În majoritatea spațiilor s-au aflat cele mai frumoase exemplare de karakul de Botoșani, un adevărat brand al județului în materie de zootehnie. De altfel, a și fost organizată o paradă a celor mai performanți și mai frumoși berbeci din rasa karakul de Botoșani. Nu au lipsit nici crescătorii de capre de rasă, dar și de bovine cu exemplare deosebite.

Într-o zonă special amenajată au putut fi admirați și cai de rasă, aduși de fermierii botoșăneni pasionați de cabaline. Senzație, mai ales în rândul vizitatorilor, au făcut și frumoasele exemplare de câini ciobănești angrenați într-o paradă dedicată animalelor de la fermă.

În total, au fost prezenți nu mai puțin de 70 de crescători de ovine, 20 de crescători de bovine, plus crescători de cai, capre, păsări de curte, iepuri, porumbei și câini.

„Este un eveniment de mare anvergură, unde unul dintre momentele mult așteptate este parada berbecilor karakul de Botoșani, dar și o prezentare a taurinelor“, a precizat Ionică Nechifor, directorul Stațiunii de Cercetare Popouți.

Fiind un târg dedicat în special fermierilor și producătorilor, a fost amenajată și o zonă pentru tehnică agricolă, cu o diversitate aparte, de la mici autoutilitare pentru munca în fermă până la tractoare și combine agricole.

„Ne interesează foarte mult acest aspect, pentru că fermierii au astfel posibilitatea de a vedea oferta de utilaje și mai ales modul în care ar putea să le și achiziționeze“, a mai mai precizat Ionică Nechifor, director la Stațiunea de Cercetare Popouți.

Târgul de la Popouți a fost organizat de Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Botoșani, împreună cu Stațiunea de Cercetare de la Popouți, Asociația Crescătorilor de Ovine și Caprine Moldoovis, alături de Asociația Crescătorilor de Taurine și Primăria Răchiți.

Beatrice Alexandra MODIGA

Cu ce probleme se confruntă acest sector? Aflăm de la Iulian Siminic, fermier din satul Horia, comuna Mitoc, județul Botoșani, care se ocupă de zootehnie de aproximativ 20 de ani și deține o fermă mixtă de familie, un efectiv de 50 de vaci mulgătoare Bălțată cu Negru, Bălțată Românească și Holstein, pentru care depune foarte mult suflet. Fermierul deține și o fermă vegetală de cca 130 ha.

Scad efectivele de vaci de la un an la altul

„Fac parte din Asociația Crescătorilor de Taurine Botoșani. Am început de la o singură vacă și am ajuns la un efectiv de 50 de vaci mulgătoare, plus 20 de juninci. Dețin și o fermă vegetală, undeva la 130 ha. Nu știu dacă vaca de lapte va avea viitor în România, pentru că, efectivele scad pe zi ce trece, iar lipsa forței de muncă și actualii guvernanți nu ajută acest sector și nu se implică, având în vedere că sunt atâtea statistici în care vaca de lapte scade efectivul pe zi ce trece. La noi la asociație, în ultimii doi ani, din 12.000 de vaci am ajuns să avem undeva la 9.000 de vaci. Încă sunt fermieri care au plăcerea să crească acest animal, având în vedere că munca este foarte grea, iar laptele pe care-l dau la procesator este foarte prost plătit“, mai adaugă fermierul din Botoșani.

Nici subvenția nu ajută prea mult

Botoșăneanul predă laptele către procesator cu 1,8 lei/litru, în condițiile în care în supermarket ajunge chiar la 6 lei/litru.

„Se importă peste 60% lapte din străinătate, dar vreau să aduc la cunoștință că laptele producătorilor români este mult mai de bună calitate. Este o fermă de familie în care pun mult suflet, iar pe noi laptele nu ne ajută să ne ridicăm prea mult, decât doar să supraviețuim. Măcar din subvenția pe care o avem să obținem ceva profit. În ultimii ani, nici din subvenția pe care o avem nu reușim să facem profit. Având ferma, am cumpărat vaci Bălțată cu negru de la mai mulți oameni. La ora actuală sunt într-un registru genealogic și facem COP“, specifică crescătorul.

„Fără genetică nu vom avea lapte!“

Iulian Siminic, fermierul din satul Horia, a ajuns la ora actuală să aibă o producție de lapte bună, având genetică.

„De la an la an mă axez pe genetică, deoarece, dacă nu avem genetică, nu vom avea lapte. Asta este o rasă Holstein, care este cea mai bună pentru lapte. În schimb, sunt foarte pretențioase la unele boli. Spre deosebire, Bălțata românească este o vacă foarte bună, nefiind așa de pretențioasă. Referitor la vaca de carne, nu am optat pentru aceasta pentru că aduce beneficii doar o singură dată la doi ani, iar atunci trebuie să vinzi produsul. În schimb, la vaca de lapte, azi mulg, mâine am banii de la procesator. Chiar dacă sunt puțini, banii rulează în fermă și ne ajută și pe partea de vegetal. Recomand ca toți fermierii din vegetal să aibă și vacă de lapte pentru că, dacă nu au bani de acolo, măcar rulează banii din lapte și știți bine că în momentele acestea grele din agricultură ajută cât de cât măcar să supraviețuiască, să nu dea faliment.“

În zootehnie, partea de vegetal salvează

În ultimii doi ani a fost o secetă cruntă, declară Iulian Siminic, fermier din județul Botoșani:

„Am reușit să vindem cât mai puțin din vegetal și să investim cât mai mult în ferma zootehnică. Avem bani măcar pentru supraviețuit, pentru că de investiții nici nu este vorba. Avem și o fermă vegetală de 130 ha teren arabil, majoritatea fiind proprietate, cu sacrificii mari. Terenul arabil este foarte scump la noi în zonă; am încercat să cumpărăm cât mai mult, să fie o fermă cât mai profitabilă, să nu plătim o arendă foarte mare, având în vedere că arenda la momentul actual este mare față de costurile care există în sectorul vegetal. Noi, fermierii, muncim acum mai mult degeaba, nu câștigăm nimic. Pentru a produce 5-6 tone de grâu la un hectar trebuie să investim în jur de 4.000 de lei, iar prețul la grâu este 0,60 de bani/kg. Subvenția de la stat vine foarte greu și e foarte mică, 200 euro/ha, eu zic că e egală cu zero, la câtă investiție avem, dar și banii aceia trebuie dați la timp, ca unii dintre fermieri să nu dea faliment. Vreau să fie cât mai mulți fermieri români.“

Cheia succesului în agricultură presupune multă muncă și sacrificii

Iulian Siminic are 20 de ani de agricultură, iar cheia succesului este multă muncă și sacrificii față de familie, fără concedii, investiții în utilaje, o tehnologie de cultivare ca la carte, iar dacă nu ai producții bune, nu poți să exiști ca fermier.

„În schimb, în ultimii ani este o problemă cu seceta, nu avem sisteme de irigații. Sperăm ca anul acesta să ne aducă mai mult profit, având în vedere că de doi ani nu prea am câștigat în ferma vegetală, prețul cerealelor s-a dus foarte în jos, prețul la inputuri rămânând același“, încheie acesta.

Tânăra din Botoşani vrea să ducă mai departe afacerea familiei

Şi frumoasă, şi pasionată de agricultură. Lumea satului, aparent pe cale de dispariţie în Botoșani, pe malul Prutului, primeşte un suflu nou de la Delia Siminic, o tânără de 19 ani, bursieră la Facultatea de Agricultură din Iași, care şi-a petrecut copilăria în lumea agricultorilor şi a avut grijă de animalele din ferma tatălui său, Iulian.

„Investesc în tehnologii noi, să accesez proiecte europene. De aceea am ales Facultatea de Agricultură din Iași, pentru a avea cunoștințe superioare, să fac agricultura cât mai profitabilă și cu un randament sporit. Am ales să fiu fermier pentru a continua afacerea familiei la un nivel mult mai tehnologizat. Fermierii nu sunt doar fermieri, sunt agronomi, oameni de știință, care se transformă odată cu industria pentru a pune hrană pe masă. Această meserie necesită foarte mult timp, griji, efort și stres, deoarece observ asta la părinții mei, care muncesc zi lumină pentru a-mi oferi ceea ce-mi doresc. Recomand domeniul de agricultură pentru că avem nevoie de hrană sănătoasă de la fermierii noștri români“, specifică Delia Siminic.

Este o meserie în care se câștigă bani, dar depinde de ani, mai adaugă tânăra.

„Au fost ani în care cu greu am reușit să avem hrană pentru animale. Această meserie necesită foarte mult timp, efort și stres dar, având cunoștințe superioare, poți elabora și cerceta metode prin care poți obține produse de calitate pentru o calitate profitabilă. În fermă, fiind și șef și inginer, există avantajul de a da un randament sporit agriculturii și zootehniei. Părinții mei au pornit de la zero în acest domeniu, primul lor tractor fiind un Fiat 940. În prezent am ajuns să avem o flotă de utilaje moderne“, încheie Delia Siminic, fiica fermierului Iulian Siminic.

Beatrice Alexandra MODIGA

În anul 2000, Sorin Pughiuc s-a hotărât să intre în afaceri și să își deschidă o florărie, pe vremea aceea fiind primul business de acest fel din Dorohoi. Apoi, mult mai târziu, în paralel cu activitatea din florărie, din dragoste pentru frumos, Sorin s-a gândit la un bussines de amenajări peisagistice. Acum, trendul este unul ascendent, astfel că el proiectează grădini 3D și oferă servicii de mentenanță, odată cu evoluția domeniului imobiliar ce se reflectă și în domeniul amenajărilor de grădini private.

Prima florărie din Dorohoi. Florile sunt ca niște cuvinte nerostite, care trezesc pasiuni și transmit emoții

„Sunt născut în luna lui Florar a anului 1968… unii ar zice că demult. Cred că important e cum te simți pe interior. Eu unul mă simt tânăr, dacă luăm în considerare faptul că sunt proaspăt absolvent al Facultății de Horticulură din Iași, promoția 2023. Deci, tânăr! Tânăr cu părul grizonat. Și ca să fie totul conform planurilor și proiectelor mele, am fost admis și la studiile de master în Amenajare Peisagistică Urbană și Teritorial, din cadrul aceleiași facultăți. Cred că o moștenesc pe mama mea, care, din păcate, nu mai este printre noi. Cu siguranță ea mi-a ursit ca arta și frumosul să mă însoțească în drumul prin viață. Și cum poți să pui cel mai bine în practică acest vis, dacă nu cu ajutorul florilor? Florile sunt ca niște cuvinte nerostite, care trezesc pasiuni, transmit emoții și aduc bucurie în sufletele tuturor. Și, plecând de aici… am deschis în anul 2000 prima florărie din Dorohoi. În acea perioada doar în piață se comercializau flori și într-o ofertă limitată. A fost un început timid, cu puține cunoștințe în arta floristică, dar cu un elan tineresc și cu o dorință fantastică de a pune în practică toate visurile și planurile. Nu a fost ușor, dar din feedback-urile clienților se pare că am reușit. Cred că e cursul firesc al unei munci depuse cu dragoste și pasiune. Pentru cei care vor să înceapă un astfel de bussines trebuie să știe de la început că nu este deloc simplu, înseamnă nopți nedormite, înseamnă multă muncă, să dedici aproape tot timpul acestei afaceri. Florile nu sunt ca șuruburile să le muți de pe un raft pe altul. Sunt cu totul și cu totul altceva. Florile înseamnă viață și pentru asta trebuie tratate cu gingășie și respect. Doar atunci când pui suflet pot ieși cele mai frumoase și elegante buchete, cele mai frumoase aranjamente și, în consecință, pot exista și clienți mulțumiți. Pentru că ei, clienții, prietenii florăriei, cum ne place nouă să îi numim, prin mesajele de mulțumire, prin aprecieri, susținere și încurajări ne provoacă să mergem mai departe și să fim din ce în ce mai buni în ceea ce facem“, specifică antreprenorul din Dorohoi.

După florărie a urmat… un bussines în amenajări peisagistice

În paralel cu activitatea din florărie și pornind de la același principiu, din dragoste pentru frumos, Sorin s-a gândit la un bussines de amenajări peisagistice. „Asta s-a întâmplat începând cu anul 2013. Căpătasem suficientă experiență în lucrul cu florile, acumulasem destule cunoștințe din cadrul acestui domeniu și cu ajutorul informațiilor dobândite de pe Internet am dat start cu pași mărunți și acestei activitați. E greu să pornești pe un drum cu multe necunoscute. Nu cred că cel mai important într-un astfel de bussines e despre câți bani ai nevoie ca să poți începe. E despre cât de mult îți dorești, despre cât de mult îți place ceea ce vrei să faci. Nu e foarte complicat să achiziționezi câteva scule, să copiezi tactici și tehnici de pe Internet și să pornești la treabă. Cel mai important este să pui suflet, să faci lucrul de calitate, să reușești să vizualizezi cum va arăta grădina în viitor, să faci totul în așa fel încât să legi relații de prietenie cu clienții, să poți tot timpul să le deschizi poarta grădinii și să te întâmpine cu mulțumire și apreciere. Eu cel puțin așa văd acest bussines. Pentru mine fiecare grădină, fiecare proiect are o poveste. Și ca toate poveștile, acestea trebuie să se încheie frumos… și clientul să fie mulțumit“, mai adaugă Sorin Pughiuc.

Proiectarea grădinii 3D, în trend

Antreprenorul din Botoșani mai adaugă faptul că, în momentul când ia o grădina de la zero și din discuțiile cu clienții, încearcă să proiecteze o amenajare care să corespundă cerințelor lor.

„De cele mai multe ori clientul nu este foarte hotărât și încerc să îl fac să se lase cu toată încrederea pe mâinile echipei noastre. Sigur, acum oricine poate să se inspire de pe internet, unde poate găsi diferite tipuri de amenajări, dar doar un inginer peisagist bine pregătit, cu reale cunoștințe în domeniu și cu experiență va putea găsi soluții sigure și funcționale care să se potrivească spațiului, bugetului și nevoilor clientului. Și pentru asta un pas de început este proiectarea grădinii în 3D. Doar așa clientul își poate face o imagine clară asupra modului în care va arăta grădina. Din experiența mea, această reprezentare grafică a modului de proiectare contează foarte mult în relația cu clientul. Sunt beneficiari care cu greu își imaginează cum le va fi transformată grădina“, menționează Sorin Pughiuc.

Serviciul de mentenanță vine la pachet

Pe lângă toate acestea, la fel de important este și proiectarea sistemului automatizat de irigație, declară botoșăneanul. „Fără un astfel de sistem munca noastră ar fi în zadar. Așadar, proiectăm și executăm sistemul automat de irigat de la primul, până la ultimul detaliu. După care executăm lucrările de pregătire a terenului care includ foarte multe operațiuni, lucrările de drenaj, facem toate plantările și, în cele din urmă, montăm rulourile de gazon sau înființăm gazonul prin însămânțare. De asemenea, oferim și serviciul de mentenanță. Nu este suficient să faci grădina, să tai panglica, să bei șampania sau vinul… după buget… și să pleci mai departe. E foarte important să rămână în grija unor specialiști și această operațiune de întreținere.“

Domeniul imobiliar se reflect în amenajări peisagistice

Peisagistica este strâns legată de domeniul construcțiilor care este evident într-o continuă creștere, specifică acesta.

„Domeniul imobiliar se reflectă în evoluția domeniului amenajărilor de grădini private. Dacă e să fac o retrospectivă a celor 10 ani de activitate, pot afirma cu certitudine că cererea este din ce în ce mai mare. Pe lângă importanța creșterii calității ofertei și a lucrărilor, este și sporirea numărului de clienți cu sufletul îndreptat spre autentic și frumos. Cu toate că acest domeniu de activitate este relativ tânăr, se poate vedea clar că recuperează cu viteză“, încheie inginerul peisagist Sorin Pughiuc, antreprenor din Dorohoi.

Beatrice Alexandra MODIGA

Mădălina Elena Tudosă, o tânără antreprenoare de doar 31 de ani din Botoșani, este de profesie inginer în industria alimentară, cu un master în controlul și expertiza produselor alimentare. De curând, aceasta a deschis o carmangerie care aduce pe mesele clienților produse 100% naturale, o selecție variată de produse de carmangerie de cea mai înaltă calitate, respectiv pui, preparate top din vită și porc, carne maturată din vită. Businessul a fost realizat prin Programul Start-up Nation, iar investiția a ajuns la suma de 70.000 de euro, astfel că unitatea beneficiază de utilaje noi, iar furnizorii de carne sunt selectați cu mare atenție.

Business din dorința de a-și aduce părinții acasă

Mădălina Elena Tudosă a absolvit la Iași Facultatea de Agricultură pe domeniul Ingineria produselor alimentare și imediat după masterul în Controlul și expertiza produselor alimentare. De curând, deține un business în județul Botoșani.

„Povestea acestui business a pornit din dorința de a-mi aduce familia acasă (ei fiind tranșatori într-un abator din străinătate). Anii treceau, eu lucram în mediul privat în industria cărnii, eram fericită, conduceam echipe care mi-au rămas la suflet, dar ceva din interiorul meu îmi spunea că trebuie să fac ceva mult mai mult. Totul a început când am înțeles că trebuie să-mi urmez instinctul și, mai exact, în urmă cu trei ani, cu pași mici și o dorință arzătoare, am început să demarez proiectul. Totul s-a putut concretiza la începutul lunii decembrie a anului 2023, când efectiv am deschis ușile businessului. Nu cred că eu am ales o astfel de afacere, ci ea cred că m-a ales pe mine, poate din aprecierea pentru tatăl meu care îmi explica, încă de când eram în facultate, care sunt piesele de tranșare, iar siguranța cu care introduceam cuțitul a venit de la sine. Țin minte și acum, în facultate, când aveam examen la carne, eu pe el în sunam noaptea ca să pot înțelege tranșarea, în condițiile în care ar fi trebuit să doarmă, pentru că lucra imediat după miezul nopții. E copleșitor!“, mărturisește tânăra antreprenoare.

Produse sigure, fără conservanți sau potențiatori de arome

Carnea provine din fermele locale din jurul Botoșaniului, astfel încât rapiditatea livrării să nu contamineze produsul. Prin accesarea programului Start-up Nation, carmangeria se bucură de toate utilajele noi, astfel încât doar tranșatorul atinge carnea. În rest, tehnologia își face treaba. Domeniul de activitate este prelucrarea cărnii cu specialități din carne de porc, vită, pui, și preparate din carne crudă, respectiv produsele maturate de vită, T-bone, Tomahawk, Antricot maturat. Pe partea de afumături, botoșăneanca colaborează cu băcănii tradiționale din regiune, pentru că își dorește pentru clienții săi acele produse sigure, naturale, fără conservanți sau potențiatori de arome.

„Pentru mine investițiile au fost mari, am încercat să fac businessul din resursele mele, dar nu am reușit, drept dovadă nu m-am lăsat și am accesat programul Start-up Nation, cu care am reușit să pun baza a ceea ce visam, respectiv echipamente și utilaje performante, pentru că îmi doream un concept de carmangerie modern și sigur din punctul de vedere al siguranței alimentare. O investiție care a ajuns la suma de 70.000 de euro. Botoșănenii au fost foarte încântați. În fiecare săptămână îi aud mulțumindu-mi pentru că am deschis și, mai ales, îi aud zicând cât de bune au fost produsele cumpărate de ei. Îmi place să vorbesc mult cu clienții mei, mă solicită din spate să le dau un sfat pentru un anumit fel de mâncare sau pentru vreun eveniment, iar aici stă toată satisfacția și motivația mea, văzând că facem bine ceea ce facem“, mai adaugă Madălina Elena Tudosă.

Într-o lume a bărbaților...

Tânăra din Botoșani ne mai spune și cât de solicitant este acest domeniu pentru o femeie, dar și cât de provocator.

„Am câteva obiective îndrăznețe pentru anul acesta: să fac față începutului care este foarte greu (știm cu toții), să am susținerea celor din HoReCa, să intru cu produsele mele pe piața lor, să cunoască cât mai mulți botoșăneni gustul autentic al porcului pârlit tradițional, al vitei fragede și al puiului neinjectat crescut în tihnă. Oh, Doamne, este greu, dar știu că va fi și frumos. Eu mă declar norocoasă, pentru că mi-a scos Dumnezeu în cale oameni minunați. Mi-ar fi fost și mai greu, fără cei pe care eu îi consider mentorii mei, domnul Marcel Dițu și domnul Marius Sonohat, care au fost lângă mine de la început. Dumnealor sunt jucători importanți în abatorizarea cărnii și ori de câte ori mă simțeam copleșită și îi sunam, niciodată nu m-au lăsat fără vreun sfat sau fără să-mi ridice moralul, amintindu-mi că am făcut bine ce am făcut până acum. Sunt oamenii cărora eu o să le mulțumesc toată viața.“

Tânăra are o experiență de nouă ani în abatoare mari și fabrici de prelucrare a cărnii

Mădălina și-a dorit ca cunoștințele din timpul facultății și al masterului să pună amprenta pe produsele sale, să fie controlate exact așa cum prevede legislația în vigoare, având o experiență de nouă ani în abatoare mari și fabrici de prelucrare a cărnii.

„Studiile mi-au pus baza și experiența în domeniu, m-au făcut omul de astăzi. Se spune că nu există producție fără să nu întâmpini o provocare, o problemă... și așa este. Industria cărnii este o lume a bărbaților, iar eu mă simt mândră să fac parte din ea“, încheie tânăra antreprenoare din Botoșani.

Beatrice Alexandra MODIGA

Asociația Crescătorilor de Ovine și Caprine (ACOC) Moldoovis, împreună cu Asociația Crescătorilor de Taurine și Stațiunea de Cercetare Popăuți, a organizat, în luna ianuarie, a VII-a ediție a Balului Fermierului.

Evenimentul a debutat cu imnul fermierilor, cântat de Andreea Tîrnaucă, o fetiță de șapte ani, elevă a Liceului de Arte Botoșani, după care Ansamblul din comuna Corlăteni a oferit un moment artistic. Au urmat prezentarea invitaților și discursurile acestora, după care gazdele evenimentului au premiat 20 dintre cei mai performanți fermieri, membri ai Asociației Moldoovis. În urma punctajului, pe primul loc s-a clasat Ionuț Agafiței, un fermier din județul Vaslui, pe doi Marin Mărgireș din Lișmănița, iar pe trei Giani Iordăchescu, din localitatea Dacia, comuna Nicșeni.

Premiu surpriză pentru Ionică Nechifor

Ionică Nechifor, președintele Asociației Moldoovis și totodată director al Stațiunii de Cercetare Popăuți, a avut parte de o surpriză, chiar înainte de desemnarea fermierului anului 2023. Membrii Asociației Moldoovis i-au făcut cadou un mascul din rasa Kangal, moment în care Ionică Nechifor a devenit foarte emoționat.

Amfitrionul balului a fost fermierul Ionică Nechifor, care a mărturisit că ar fi vrut să amâne petrecerea în semn de susținere față de fermierii care protestează în aceste zile atât la Botoșani, cât și la București. Acest lucru nu a mai fost, însă posibil.

„Vă spun bun-venit la cea de-a șaptea ediție a Balului Fermierilor din județul Botoșani, dar și din regiunea Moldovei pentru că avem fermieri din Vaslui, Neamț și Iași. Aș vrea să vă spun că, dacă aș fi putut să amân acest eveniment, aș fi făcut-o în semn de respect pentru fermierii care astăzi sunt în stradă. Dar, din păcate, nu mai puteam să întoarcem ceva ce era stabilit de câteva luni…“, a spus Ionică Nechifor.

Fermierul anului 2023, un crescător de animale cu peste 500 de oi

Premiul „Fermierul anului 2023“ i-a fost acordat lui Adrian Sauciuc din comuna Ungureni, unul dintre cei mai mari crescători de oi din rasa Karakul de Botoșani.

În cadrul evenimentului de la Botoșani, cei mai performanți crescători de ovine ai anului 2023 au fost premiați, iar titlul de „Fermierul anului“ 2023 i-a revenit lui Adrian Sauciuc din comuna Ungureni. Botoșăneanul deține o fermă cu peste 500 de capete de ovine din rasa Karakul.

„Să ne unim și să fim cât mai mulți aici, cât mai mulți“, a fost apelul lui Adrian Sauciuc, care a primit din partea organizatorilor o statuetă cu „Fermierul anului“ și un motocultor.

În total, 30 de producători agricoli au fost recompensați cu diverse premii necesare muncii din fermă: de la generator de curent, la aparat pentru gard electric sau butoaie. Inclusiv Ionică Nechifor a avut parte de o surpriză din partea echipei de la Stațiunea Popăuți și a primit un câine de rasă.

Beatrice Alexandra MODIGA

Crama Nordului este cel mai nordic producător autorizat de vinuri din România și este deținută de Sabin Bărănceanu, în localitatea Bajura, orașul Darabani, județul Botoșani, iar povestea acestei crame a început din pasiunea tânărului pentru tot ceea ce înseamnă viticultură și vinificație.

Fondurile europene au ajuns la Darabani

Sabin Bărănceanu, administratorul acestui bussines, a accesat un proiect cu finanțare europeană, nerambursabilă, în valoare de 40.000 euro, când era student la Facultatea de Agricultură din Iași. Iar, în cadrul proiectului e-Antreprenor a avut șansa să-și împlinească visul mult mai repede, acela de a avea o cramă la Darabani.

„În anul 2022 am luat parte la cursurile organizate de Universitatea de Științele Vieții «Ion Ionescu de la Brad» (USV Iași), în parteneriat cu Fundația Corona, care mi-a oferit consultanță și îndrumare pe toată perioada implementării, proiectul numindu-se e-Antreprenor. Acolo am văzut șansa de a-mi împlini visul mult mai repede, respectiv de a avea o cramă în care să pot produce vin de o calitate cât mai înaltă, într-o zonă în care acest tip de activitate nu este dezvoltat. În urma concursului, proiectul meu a fost printre cele câștigătoare, purtând numele de «Fabricarea vinurilor din struguri». Astfel, am accesat proiectul cu bani europeni, nerambursabili, în valoare de 40.000 €. Cu această sumă am reușit să achiziționez utilaje moderne necesare pentru procesul de fabricare a vinului: cisterne de inox, un desciorchinător, o presă pneumatică, un filtru și un agregat de reglare a temperaturii pentru cisterne. Povestea a prins contur, iar crama a fost înființată. Ea este situată în satul Bajura, orașul Darabani, județul Botoșani, acolo unde dețin și o mică plantație de viță-de-vie. Numele acesteia a plecat de la ideea că Darabani este cel mai nordic oraș al țării, ceea ce m-a făcut să o denumesc Crama Nordului“, specifică Sabin Bărănceanu, administratorul businessului Crama Nordului.

Pasiunea pentru arta vinului

Crama este autorizată pentru producerea de vinuri, iar în acest an tânărul antreprenor a extins producția la cinci sortimente de vin. Astfel, are în portofoliu vinuri albe, roze și roșii din soiuri precum Fetească albă, Riesling și Merlot. Vinurile produse sub brandul „Crama Nordului“ sunt ambalate în sticle etichetate sau se vând vrac, totul autorizat, totul fiscalizat.

Producția de anul trecut a fost vândută aproape în totalitate, având doar două sortimente, unul alb Fetească Regală și Muscat Ottonel, și unul roze, Merlot și Căpșunică.

„30% din strugurii folosiți la producția vinurilor Crama Nordului provin din via proprie, iar diferența din Vrancea. Calitatea vinului este dată de strugurii de calitate folosiți, dar și de utilajele utilizate la producere, respectarea timpilor de așteptare, folosirea temperaturilor potrivite. Dacă anul trecut au fost doar două sortimente de vin, producția din anul 2023 numără șapte sortimente diferite, roze, alb și roșu, respectiv Fetească Albă, Riesling, Galbenă de Odobești, Merlot, Căpșunică, Merlot și Căpșunică, Fetească Regală și Muscat Ottonel“, mai specifică botoșăneanul.

Anul viticol 2023, unul secetos

Anul viticol 2023 a fost un an care l-a pus pe tânărul antreprenor puțin în dificultate din cauza secetei, însă acest lucru nu l-a oprit să obțină o producție bună din punct de vedere calitativ.

„Deși a fost extrem de greu, am crezut mereu în visul meu, iar când totul vine din pasiune parcă și obstacolele se trec mai ușor, te proiectezi la final, imaginându-ți satisfacția sufletească, acest lucru făcându-te să înaintezi optimist și încrezător. Dacă ar trebui să o iau de la capăt, dar să știu deja cât de greu este, aș face-o fără să mă gândesc. Îmi place ceea ce fac, mă bucură și mai mult când văd că cei din jur apreciază munca mea și această artă, în general“, încheie Sabin Bărănceanu, administratorul Cramei Nordului.

Beatrice Alexandra MODIGA

Andreea-Oana Arnăutu are 20 ani și este studentă la Facultatea de Agricultură USV Iași. Este din comuna Călărași, județul Botoșani, acolo unde se află și ferma pe care o administrează împreună cu familia, 400 de hectare de teren agricol, 50 hectare pășune, bovine pentru carne din rasa Charolaise și ovine din rasa Suffolk, Karakul, carabașe, un efectiv de aproximativ 500 de animale.

Agricultura – lozul câștigător

„Exploatăm o fermă de circa 50 hectare de pășune și 400 hectare de teren agricol, unde cultivăm porumb, rapiță, floarea-soarelui, grâu și câteva hectare de lucernă, reprezentând o parte de hrană pentru animale, respectiv bovine pentru carne din rasa Charolaise și ovine din rasa Suffolk, Karakul și carabașe, undeva la un efectiv de 500 animale. Ferma noastră s-a dezvoltat treptat cu animale, teren și utilaje agricole, iar pe parcursul anilor ne-am implicat și noi, copiii, mai precis eu și fratele meu Claudiu, absolvent al Facultății de Agricultură USV Iași, în prezent inginer agronom. Eu de mică am fost înconjurată de animale și utilaje, iar cu timpul am prins drag de tot ceea ce înseamnă agricultură, unde fac totul cu plăcere. De aceea am ales să urmez și studiile la această facultate“, specifică tânăra.

Mâna dreaptă a tatălui

Tânăra urmează pașii fratelui său pentru că vrea să ducă tradiția mai departe. „Nu mă văd făcând altceva și am gânduri mari pentru viitor, fiind o afacere profitabilă dacă muncești pentru aceasta. Da, sunt implicată fizic alături de familia mea. Forța de muncă fiind foarte greu de găsit, am învățat pe parcursul anilor, iar de ceva ani știu să folosesc în mare parte toate utilajele, dezvoltând o pasiune pentru acestea și devenind împreună cu fratele meu mâna dreaptă a tatălui nostru. Pentru a reuși

într-un domeniu, indiferent care ar fi, nu poți reuși fără încredere, muncă și pasiune. Agricultura este un domeniu pe care îl recomand cu încredere tinerilor, fiind o experiență frumoasă și, totodată, de viitor pentru că din acest domeniu ne hrănim cu toții, iar agricultura și zootehnia nu vor dispărea niciodată, indiferent de vremuri. Bineînțeles, cu voință poți porni și de jos ca mic fermier, prin accesarea anumitor fonduri europene, viitorul agriculturii fiind în mâinile tinerilor fermieri“, mai adaugă Andreea.

Utilaje și echipamente de ultimă generație

Familia Arnăutu se orientează mereu spre utilaje și echipamente necesare pentru a lucra cât mai ușor.

„Ne place să încercăm diferite metode în pregătirea terenului, însămânțarea și erbicidarea plantelor, până o găsim pe cea mai eficientă; bineînțeles, dacă la acestea contribuie și vremea favorabilă“, mai menționează aceasta.

Când vine vorba de animale, în trecut familia Arnăutu a avut și ovine de lapte, dar de ceva ani buni s-a orientat spre cele de carne și instalarea gardurilor electrice pentru acestea.

„O mare parte din an, gardurile electrice oferă și posibilitatea unei parcelări simple și rapide a oricărui perimetru, fiind un mare avantaj pentru noi când vine vorba de forța de munca care este greu de găsit și timpul ce trebuie alocat animalelor“, a încheiat Andreea-Oana Arnăutu.

Beatrice Alexandra MODIGA

Sebastian și Ioana Alexandra Jitariu, doi soți în vârstă de 33 de ani din Frumușica, județul Botoșani, au ales să investească într-o cramă de familie, unde fac vinuri artizanale, în ediție limitată. Crama Jitar este o cramă de familie, singura de acest tip din județul Botoșani, unde se produc, cu dragoste pentru sănătatea omului și a pământului, vinuri artizanale în agricultura ecologică.

Cramă butic

Povestea Cramei Jitar a început relativ recent când, întorși din Italia, proprietarii – doi soți pasionați de vin – au investit într-o plantație de vie și o cramă situate în nordul Moldovei. Experiența în domeniul culturilor și a vinurilor ecologie i-a ajutat pe cei doi amatori de vin să se lanseze repede în afacere și să obțină un vin bio, de cea mai bună calitate.

Vinurile de la Crama Jitar sunt fabricate din struguri aleși bob cu bob, pentru a se putea obține un gust și o aromă deosebită. Se pune mult accent pe detalii în cadrul acestei crame. De exemplu, dacă o viespe înțeapă o bobiță de strugure, aceasta trebuie aruncată pentru că miezul ei se oțetește și poate scădea calitatea întregii cantități de vin produs. Cei doi tineri folosesc pentru vinurile lor struguri din soiurile: Fetească Neagră, Fetească Albă, Pinot Gris și Sauvignon Blanc. La aroma deosebită a vinurilor Crama Jitar contribuie și butoaile de stejar folosite pentru învechirea vinului. Procesul de fabricație al vinului artizanal este puțin diferit de cel al vinului tehnic. Acesta implică mai mult lucru manual și o atenție deosebită la fiecare detaliu. Chiar și presarea se face tot manual, iar apoi, după ce fermentează și se sedimentează, se filtrează foarte puțin, doar o dată înainte de a fi comercializat și a ajunge în paharele iubitorilor de vin de pretutindeni. Și astfel se obține un gust altfel, mai fresh, mai brut, mai natural.

„Povestea noastră începe în urmă cu zece ani în Alpii din Sudtirol, când am descoperit pasiunea pentru viticultură și oenologie. Pe atunci lucram la Schnalshuber hof, o renumită pensiune agroturistică din Merano, unde am și deprins arta vinificării. În 2017, am decis să ne întoarcem în țară pentru a planta o vie nouă după modelul viilor südtiroleze și pentru a reproduce și pe meleagurile natale o părticică din dragostea și respectul agricultorilor italieni pentru consumatori și natură. Cultivăm gustul bun și credem cu tărie în agricultura ecologică și durabilă. Avem Fetească Neagră, Sauvignon Blanc și Fetească Neagră, pe o suprafață de 1 hectar, cu potențial de extindere. Putem spune că avem o Fetească Neagră deosebită, în inox și maturată în baric 6 luni. Noi am făcut investiția pe termen lung, cu banii noștri, iar tot ceea ce am câștigat am reinvestit. Pentru a accesa fonduri europene avem nevoie de o suprafață mult mai mare. Ca planuri de viitor, dorim să ne îndreptăm spre un public de calitate, care să aprecieze adevăratul produs artizanal“, a specificat Sebastian Jitariu, producător.

Beatrice Alexandra MODIGA

În perioada 23-25 iunie a.c., în mai multe județe din Regiunea Moldovei a fost sărbătorită Ziua Universală a Iei. În decursul celor trei zile, vizitatorii au fost invitaţi să descopere tradiţii şi obiceiuri, să ia parte la şezători şi să asculte poveşti şi mituri direct de la meşteri populari, muzeografi şi restauratori. Ziua Universală a Iei este sărbătorită în fiecare an pe 24 iunie, de Sânziene, şi a fost iniţiată în anul 2013 de Comunitatea online La Blouse Roumaine.

IAȘI. Ieşenii, dar şi turiştii au fost invitaţi să participe la evenimentele organizate în mai multe zone din oraş cu prilejul celei de-a VII-a ediţii a Festivalului Iei – RomânIA Autentică.

În cadrul ediţiei din acest an a festivalului, în perioada 23-25 iunie, a avut loc Târgul meşterilor populari, la eveniment participând zeci de artizani care și-au expus şi comercializat obiecte tradiţionale autentice legate în special de portul popular din Moldova, dar şi din alte zone ale ţării.

În aceeaşi perioadă a fost organizat şi un târg cu produse alimentare tradiţionale, unde o serie de producători locali și-au amenajat standuri cu produse apicole, de carmangerie, lactate, fructe de sezon şi produse realizate după reţete tradiţionale: siropuri, gemuri, dulceţuri.

De asemenea, în Parcul Expoziţiei a fost organizată cea de-a XXIII-a ediţie a Târgului meşteşugarilor, unde 50 de meşteri populari din toate zonele ţării și-au comercializat produse de artizanat, ţesături, bijuterii, ouă încondeiate, împletituri din nuiele, sculpturi, picturi, săpunuri naturale, obiecte de vestimentaţie rustică, vase din cupru.

„Festivalul Iei a cunoscut un succes deosebit în ediţiile organizate înaintea pandemiei, cu un record de circa 30.000 de persoane în 2018. Dincolo de numărul participanţilor, importantă este atmosfera de autentică şi frumoasă sărbătoare românească. Au fost evidente emoţia, bucuria şi mândria pură, pozitivă şi tonică a oamenilor faţă de tradiţiile româneşti, ceea ce ne arată că este de datoria noastră să le păstrăm, să le continuăm şi să le punem în valoare“, a transmis primarul Mihai Chirica.

BOTOȘANI. O expoziţie de lucrări de artă a avut ca temă cămaşa tradiţională românească, într-un vernisaj realizat la Galeriile de Artă „Ştefan Luchian“ din municipiul Botoşani.

Alături de lucrările a numeroşi artişti din Botoşani şi din ţară, organizatorii au oferit publicului spre vizionare cămăşi tradiţionale, atât feminine, cât şi masculine, din zona Botoşaniului.

„Sâmbătă a fost vernisajul unei expoziţii care pentru noi este una de suflet. A fost gândită o expoziţie de arte vizuale sub titlul «Suprapuneri estetice – cămaşa românească» şi am plecat de la dragostea aceasta a românilor pentru cămaşa noastră, pentru ie, cum îi spunem noi mai recent, deşi termenii nu sunt chiar sinonimi. În timp, s-a conturat ideea de a completa această expoziţie cu exponate etnografice, cu cămăşi lucrate cu multă vreme în urmă de ţărăncile noastre truditoare, care dau dovada unui geniu artistic popular specific întregului spaţiu românesc. Sursa de inspiraţie pentru artisticii plastici a fost cămaşa românească, tratată în diverse modalităţi artistice“, a declarat muzeograful Laura Tocariu.

Expoziţia a cuprins 60 de lucrări de pictură, grafică, artă fotografică, artă decorativă, artă textilă realizată de diferiți artişti.

Maria Chiponcă deţine la Truşeşti un muzeu etnografic privat, înfiinţat într-o casă tradiţională românească. În colecţia sa se află şi zeci de cămăşi foarte vechi, pe care a decis să le prezinte, pentru o perioadă, la Galeriile de Artă „Ştefan Luchian“ în cadrul expoziţiei „Suprapuneri estetice – cămaşa românească“.

„Sunt cămăşi lucrate manual, cu mult drag şi credinţă, păstrate de generaţii, de femei care au dat cultura judeţului nostru, Botoşani. Printre ele se află şi o cămaşă pe care am găsit-o în ruinele unei case care s-a autodemolat, alături de o icoană şi o fotografie a proprietăresei. Eu am recondiţionat-o şi ea se află printre exponatele cele mai frumoase de aici. De asemenea, am un costum bărbătesc care datează din 1887. L-a purtat învăţătorul Ioan Gavril care era elev atunci la Şcoala Normală «Vasile Lupu»“, a afirmat Maria Chiponcă.

VASLUI. Muzeul Judeţean „Ştefan cel Mare“ Vaslui a organizat vineri, 23 iunie, expoziţia de etnografie „Ia românească – emblemă naţională“, pentru a marca Ziua Universală a Iei.

Acţiunea  a fost organizată în colaborare cu Muzeul de Etnografie Piatra-Neamţ din cadrul Complexului Muzeal Naţional Neamţ şi a adus în atenţia publicului interesat cămăşi cusute manual după modele tradiţionale vechi.

„Expoziţia a cuprins cămăşi noi, cusute de un grup de femei inimoase reunite la Şezătoarea de Piatra, după modelul cămăşilor vechi din colecţia Muzeului de Etnografie Piatra Neamţ şi după izvoade din Fondul „Elena Niţă Ibrian de la acelaşi muzeu“, a declarat directorul Muzeului Judeţean  „Ştefan cel Mare“ Vaslui, Ramona Mocanu.

Beatrice Alexandra MODIGA

Începută în sânul familiei, tradiția pisciculturii continuă de trei generații, fiecare generație continuând să contribuie la bunul mers al fermelor piscicole. Amenajările piscicole de care Sabina Atodiresei se ocupă cu întreaga familie au o suprafață de peste 800 hectare în județele Botoșani și Iași și realizează o producție de aproximativ 1.300 tone de pește. Pentru a ajunge pe masa clienților, peștele este îngrijit în iazuri între doi și cinci ani.

Tradiția pisciculturii continuă de trei generații

Atodiresei Sabina tocmai am absolvit masterul Managementul Calității și Siguranței Alimentelor, în cadrul Universității de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad“ Iași, iar acum poate să se ocupe în totalitate de cele două ferme situate în Hudești, județul Botoșani, și Podu Iloaiei, județul Iași, fiind specialist marketing în cadrul afacerii de familie.

Businessul a început inițial cu ferma din județul Botoșani, în anul 1998, continuând apoi cu extinderea afacerii când, în 2016, ferma din județul Iași a fost achiziționată. Cel mai recent, SC Pirania SRL s-a clasat pe primul loc în Botoșani, județ care deține cea mai mare suprafață piscicolă exploatată, și pe al patrulea în Topul Național din România, iar Rompescaris SRL a fost prima în clasamentul județului Iași și pe locul opt în cel național. Cele două județe produc un sfert din peștele produs în piscicultura românească.

Produse preparate din pește atestate ca produse tradiționale

Ferma crește peștele de la larve la pește de consum, personalul monitorizând constant ciclul de producție.

„Pe lângă producția de pește, din aprilie 2022 am început să aducem plus valoare peștelui nostru prin producerea produselor din pește. Această idee a venit din dorința de a atrage mai mulți oameni spre consumul de pește, pentru a arăta că mâncatul sănătos poate fi simplu și frumos și, nu în ultimul rând, pentru a arăta cum novacul este un pește care are o mulțime de valori nutritive. Am început cu zacusca din pește și ardei copt și pasta din pește, iar restul produselor actuale (zacusca de pește și ciuperci, peștele afumat, cârnații afumați din pește) au apărut în lunile următoare. Anul acesta, în luna martie, primele produse lansate au fost atestate ca produse tradiționale, fiind înregistrate în Registrul național al produselor tradiționale“, specifică tânăra.

Pasiune pentru alimentație sănătoasă și dorința de a lucra în businessuri sustenabile

Implicarea Sabinei în business s-a simțit cel mai mult în această ultimă parte, cea de producție a produselor din pește. Pe lângă implicarea activă în pregătirea și asigurarea acestora, responsabilitățile sale includ promovarea produselor și a fermei, prezența la târguri și festivaluri de specialitate, căutarea de furnizori potriviți, relaționarea cu aceștia.

„Pasiunea mea pentru acest domeniu a fost cultivată de mică, fiind crescută într-o familie ce are activități în domeniu de trei generații. Niciodată nu ne-a fost impus, mie sau fratelui meu, să continuăm afacerea, alegerea în carieră fiind mereu în mâinile noastre. Faptul că eu am fost cea dintre noi doi care a decis să continue tradiția de familie se poate atribui pasiunii mele pentru alimentație sănătoasă și dorinței de a lucra în businessuri sustenabile, locale, tradiționale. Cred că experiența unui tânăr care lucrează în acest domeniu este asemănătoare cu cea a oricărui tânăr lucrând în orice alt domeniu. Este intimidant să fii la începutul drumului în carieră, când ai impresia că nu știi nimic, că nu vei reuși nimic și sindromul impostorului te lovește. Cu toate acestea, nimic nu se compară cu sentimentul de mulțumire când realizezi că munca ta dă rezultate“, mai mărturisește Sabina Atodiresei, specialist marketing în cadrul Bunătăți de la Iaz.

Piscicultură multitrofică integrată, viitorul acvaculturii durabile

Amenajările piscicole de care se îngrijește tânăra au o suprafață de peste 800 hectare în județele Botoșani și Iași și realizează o producție de aproximativ 1.300 tone de pește.

„Pentru a ajunge pe masa clienților, peștele este îngrijit în iazurile noastre între doi și cinci ani. În acest timp crapul, de exemplu, este hrănit cu amestecuri de cereale cultivate în împrejurimile amenajărilor piscicole, precum grâu, porumb, orz, mazăre, floarea-soarelui, tărâțe de grâu și altele. Celelalte specii care sunt asociate creșterii crapului, respectiv cosaşul, novacul, sângerul, lopătarul şi altele, nu sunt furajate, ele consumând doar hrana naturală disponibilă în mediul acvatic. Acest sistem de creștere complex este din ce în ce mai promovat la nivel mondial sub denumirea de piscicultură multitrofică integrată, fiind considerat viitorul acvaculturii durabile. Calitatea apei, a furajelor și priceperea fermierilor sunt pe deplin reflectate în calitatea și gustul peștelui obținut, pe care îl prezentăm cu mândrie“, adaugă tânăra.

Producția de la Bunătăți de la Iaz este reprezentată de crap, cosaş, novac, sânger, caras, șalău, somn, știucă, lin, lopătar.

„Producțiile noastre fluctuează mult și este mult influențată de calendarul ortodox. Cele mai mari perioade de vânzare sunt zilele de dinaintea dezlegărilor la pește. Perioada postului de Crăciun este cu cea mai mare vânzare de pește și produse de pește. De asemenea, pentru produsele din pește, cele mai mari vânzări se fac la festivalurile tematice, mai ales cele din toamnă. Atât peștele, cât și produsele din pește se pot găsi în pescăriile proprii din Botoșani, în Piața Mare (incinta halei de legume) și Piața Mică, în Iași, dar și în magazinele colaboratorilor“, menționează antreprenoarea.

Printre echipamente sunt folosite electropompe, hrănitoarea automată, dispersorul de furaj, o gamă variată pentru o astfel de suprafață piscicolă, specifică aceasta.

„Avem: electropompe cu debit 20l/sec, 4 aeratoare de tip Splash, pHmetre digital, hrănitoare automate. Hrănitoarea automată are o capacitate de 60 de kilograme. Furajul este preluat din siloz pneumatic de o suflantă și distribuit la o distanță de până la 5 m. Dispersorul de furaj cu suflantă asigură o administrare continuă a furajului, aproape fără frecare (în comparație cu sistemul cu discuri centrifugale), păstrând intactă granula. Dispersorul de hrană este recomandat pentru administrarea furajului cu granulație între 2-7 mm. Capacul silozului este detașabil și se deschide ușor. Setările programa­torului sunt simplu de efectuat, se setează ora, începutul și sfârșitul perioadei zilnice de furajare, durata unei mese (în secunde), numărul de mese/zi cu ajutorul tastelor. Se introduce timpul total de furajare și numărul de hrăniri în funcție de rația zilnică calculată, iar ceasul împarte timpul de furajare în numărul de mese setate, în mod egal pe durata unei zile. Distribuie până la 100 g/min. Motor: 500W/230V.“

Acvacultura este printre cele mai ignorate ramuri ale industriei agroalimentare

Probabil cea mai mare problemă din domeniu este lipsa de recunoaștere din partea autorităților din domeniul agroalimentar. Acvacultura este printre cele mai ignorate ramuri ale industriei agroalimentare, programele de finanțare adeseori neglijând nevoile specifice domeniului sau chiar excluzând fermele piscicole din anumite programe de finanțare. O altă problemă este lipsa de promovare a produselor din pește, a beneficiilor acestora din partea autorităților. De asemenea, problema cormoranilor poate fi reamintită, România fiind singura țară din Uniunea Europeană care protejează aceste păsări. Cu toate acestea, tânăra recomandă acest domeniu tuturor celor care sunt pasionați și pregătiți pentru muncă.

„Cum acest domeniu este unul nișat, competiția nu este la același nivel cu alte industrii alimentare din punctul de vedere al numărului de participanți, dar majoritatea comercianților sunt persoane cu o experiență vastă în domeniu, cunoștințe de moment și/sau mult patos pentru ceea ce fac. Pentru a lucra în acest domeniu trebuie să ai clar atât etica muncii, cât și pasiune“, încheie Atodiresei Sabina, specialist marketing în cadrul Bunătăți de la Iaz.

Beatrice Alexandra MODIGA

Exportul mieilor este mai profitabil decât vânzarea lor pe piața internă, consideră mai mulți crescători din județul Botoșani, care au preferat să dea animalele intermediarilor în loc să le sacrifice pentru piața internă. Prețul mediu al mieilor în viu preluați pentru export a ajuns la 17-18 de lei pe kilogram.

Frații Maxim și cele 600 de oi, rasa Karakul

Vasile Maxim, un tânăr 25 de ani, creşte peste 600 de oi în ferma pe care o deține împreună cu fratele său în comuna Știubieni, județul Botoșani. Are pregătiți pentru comercializare puțin peste câteva sute de miei, pe care i-a hrănit cu porumb, lucernă şi paie de grâu. A încercat pe piața locală în perioada Paștelui, dar cererea a fost mică, așa că speranța rămâne piața arabă.

„Eu de mic copil am văzut la tatăl meu pasiunea aceasta față de animale, mi-a plăcut și de aceea o moștenesc și eu. Este o pasiune foarte frumoasă și sperăm să o putem duce mai departe. 2022 a fost un an foarte greu, secetă mare, s-au scumpit toate cu cca 50%. Pe 1 martie au început fătările în fermă noastră și încă nu s-au terminat, iar anul acesta am vândut mielul cu 18 lei/kg în viu, iar în carcasă cu 35 lei/ kg. Avem furaje proprii, dar mai și cumpărăm, când nu ne ajung. Efectivul cel mai mare pe care l-am avut de-a lungul timpului a fost de 800 de oi, iar în prezent avem 600 de oi, rasa Karakul. Sperăm pe viitor să mărim efectivul de animale. Rasa aceasta este mai plăcută, așa am prins drag de ele“, încheie Vasile Maxim, crescător de oi karakul din județul Botoșani.

„Cât ne țin mâinile să muncim, muncim!“

Un alt crescător tânăr, în vârstă de 23 de ani, care alege exportul către arabi este Velentin Chelariu, din comuna Santa Mare, județul Botoșani. Acesta spune că la fel au procedat toți crescătorii de ovine din zona Botoșaniului, pentru că le este mai avantajos decât să abatorizeze și apoi să vândă carcasa la un preţ greu de acceptat de către majoritatea clienților.

„În acest moment am un efectiv de 350 de oi, cu tineret aproximativ 400 de capete, rasa Karakul. Anul acesta fătările s-au prezentat bine, mai spre sfârșit a fost greu, când a venit ninsoarea la sfârșitul lui aprilie. Anul acesta prețul mielului a ajuns undeva la 17 lei/kg în viu. Am vândut doar în perioada Paștelui. Mai așteptăm, mai bine îi vindem pe toți odată, spre sfârșitul anului. Oricum arabii plătesc mai bine. 2023 a avut un început bun, dar pe parcurs mai vedem, anul trecut ne-am descurcat mai greu, a fost un an secetos, o iarnă dificilă în ceea ce privește nutrețul, furajele, dar ne descurcăm. E plăcerea acesta de a crește animale, dar cât ne țin mâinile să muncim, muncim!“

După perioada Paștelui există o cursă contracronometru printre crescătorii de animale în găsirea unor cumpărători cărora să le dea efective mari de miei. Cu cât trece timpul, cu atât scad șansele de a obține un preț convenabil. Totodată, crescătorii de ovine care scapă acest tren al vânzărilor pentru export, prin intermediari, se tem că spre toamnă vor fi nevoiți să vândă cârlanii la prețuri extrem de mici.

Beatrice Alexandra MODIGA

Corina este o tânără de 15 ani din județul Botoșani, care are grijă de oi alături de părinții săi, crescători cu o veche tradiție în județ. Familia Chelariu din comuna Santa Mare, sat Rânghilești, are un efectiv de 370 de oi din rasa Karakul. Tânăra a învățat de la părinții săi încă de la o vârstă fragedă cum să aibă grijă de animale, cum să fie un om de bază la stână și nu concepe să trăiască departe de mioare.

Corinei îi place viața la stână și îndrăgește animalele de la fermă. Pe viitor, chiar dacă vrea să-și continue studiile, nu vrea să se îndepărteze de fermă și de familie.

„Mă mândresc cu acest lucru, îmi place viața la stână, este frumos și îndrăgesc foarte mult animalele“, mărturisește Corina, fiica lui Chelariu Petrică Valentin, crescător de ovine din Santa Mare, județul Botoșani.

Elevă în clasa a VIII-a, Corina vrea să își continue studiile la Liceul Pedagogic. „Sunt colegi care mă și jignesc uneori, dar le spun mereu că este greu să ajungi unde am ajuns noi și este foarte mult de muncă. Mă mândresc cu acest lucru, nu mi-a fost niciodată rușine, chiar mă și laud cu meseria aceasta și o voi face în continuare. Vreau să rămân aproape de ele, să nu mă îndepărtez de acest sector“, specifică tânără.

Familia Chelaru a moștenit această îndeletnicire din străbuni, iar Corina vrea să o ducă mai departe.

„După școală, de obicei, după ce vin seara acasă, am de făcut sectorul la fermă și în weekend, dacă se poate, merg cu tata la stână. Pe viitor, voi vedea unde mă duce viața“, încheie Corina Chelariu.

Petrică Valentin Chelariu a început și el de mic copil viața la stână, iar în prezent deține un efectiv de 370 de oi din rasa Karakul. Chiar dacă acest sector este problematic, își găsește puterea să continue din pasiunea pentru mioare.

„Tata a avut oi, tot timpul am fost printre ele. Cel mai greu la fermă a fost în primul an de activitate, când am început“, adaugă crescătorul.

Deficitul de forță de muncă, mai precis de ciobani profesioniști, are un impact negativ asupra oierilor români. Meseria de cioban se potrivește numai pentru oameni pasionați de oi, viguroși, căliți, pricepuți și curajoși, adaugă botoșăneanul.

„Este foarte greu în acest sector, deoarece nu există forță de muncă. Dacă plătești oamenii și nu îți bați joc de ei, mai stau și la treabă, dar sunt și alții care vin și pleacă. După seceta de anul trecut, acum e o perioadă mai bună, chiar dacă ne-au necăjit ninsorile. Anul acesta kilogramul de miel a fost 40 lei de Paște, un preț bunicel, dar eu n-am vândut, am tăiat mai mult pentru pielicele, pentru cheaguri“, mai menționează fermierul din Santa Mare.

Rasa de ovine Karakul este foarte căutată, având un randament bun la lapte, dar adevăratele calități sunt în materie de lână. Pielicelele de Karakul sunt extrem de căutate atât la noi în țară, dar mai ales peste hotare.

„Karakul este o rasă care se adaptează foarte bine la noi în zonă, iar exemplarele sunt frumoase și ca pielicele, și ca animale. În ceea ce privește producția de lapte, ele merg în medie de la 400 grame până 700 de grame, nu este o oaie prea productivă, dar laptele este foarte gras și se obține o brânză bună din laptele de oaie din rasa Karakul“, conchide crescătorul de ovine Karakul.

Beatrice Alexandra MODIGA

La sfârșitul lunii aprilie a.c., la Stațiunea de Cercetare a Ovinelor și Caprinelor Popăuți, din Răchiți, județul Botoșani, a avut loc cea de-a XV-a ediție a Târgului Regional de Zootehnie, Utilaje și Produse Tradiționale, unul dintre cele mai importante evenimente agricole din Moldova, la care au participat numeroși expozanți, fermieri și mii de vizitatori. Evenimentul a fost organizat de Asociația Crescătorilor de Ovine și Caprine Moldoovis, Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor din Popăuți, Asociația Crescătorilor de Taurine din Botoșani, în parteneriat cu Consiliul Local din Răchiți.

„Acesta este un târg al fermierilor de elită din Regiunea Moldovei și, totodată, un prilej de întâlnire atât pentru crescătorii de animale, cât și pentru producătorii și dealerii de utilaje agricole. Vă îndemn: sprijiniți fermierii din Botoșani, sprijiniți fermierii din România, sprijiniți cercetarea! Valorile se găsesc la Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Popăuți, unde fermierii își regăsesc, practic, modelul de a putea progresa în fermele proprii. Să ne dea Dumnezeu sănătate, putere să rezistăm, dragi fermieri, și dragi consumatori, să vă îndreptați spre fermieri“, a declarat Ionică Nechifor, organizatorul evenimentului.

Cel mai mare târg agro-zoo din zonă

De 15 ani, târgul agricol de la Popăuți continuă să fie cea mai mare serbare câmpenească organizată în județul Botoșani, iar Ionică Nechifor, principalul organizator, a demonstrat asta și la ediția din acest an. Având în vedere că evenimentul este organizat în minivacanța de 1 Mai, la târg au fost prezenți mii de vizitatori, inclusiv oficialități.

De la acest eveniment nu putea lipsi președintele Academiei de Științe Agricole şi Silvice (ASAS), Valeriu Tabără. „Îmi face o plăcere deosebită să fiu prezent astăzi aici. Nu este un simplu eveniment, deoarece îmbracă o haină festivă, într-un moment care efectiv marchează realizări de excepție în această parte de țară, județul Botoșani. Stațiunea Popăuți este una dintre cele mai vechi din sistemul de cercetare agricol din România. Popăuți este un brand al Botoșaniului și al României, iar Karakul nu mai este nicăieri studiat în țară, ca formă, ca fond, ca valorificare economică. România este o mare putere agricolă prin tot ceea ce înseamnă condițiile pedoclimatice. Dacă România nu își asigură producția legată de agricultură, și în aval și în amonte, nu avem șansa dezvoltării generale a țării, nu avem șansa să dăm certitudinea viitorului“, a precizat acesta în deschiderea evenimentului.

Mândria fermierilor și exemplare de zootehnie de elită

Vedetele târgului au fost evident oile karakul de Botoșani, rasă unică în Europa, concepută prin încrucișări genetice între oi locale și karakul din Uzbekistan, chiar la Stațiunea de Cercetare de la Popăuți, la care au contribuit și cercetătorii de la Universitatea de Științele Vieții din Iași (USV Iași). Totodată, a fost organizată și o paradă a berbecilor karakul, fiind premiate cele mai frumoase exemplare.

„Colaborăm cu Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Popăuți pe toate planurile, și tehnic, și pe cercetare, iar deja se văd primele rezultate. Suntem parteneri în multe proiecte de cercetare, avem același scop, respectiv de a pune la dispoziția fermierilor material de calitate, soluții tehnologice și de a livra literaturii științifice rezultate ale cercetării“, a adăugat prof. univ. dr. Constantin Pascal, cadru didactic la Facultatea de Ingineria Resurselor Animale și Alimentare din cadrul USV Iași.

Mii de vizitatori, standuri cu bunătăți tradiționale

În cele două zile de târg nu a lipsit niciun spațiu expozițional dedicat utilajelor agricole de nouă generație și nici brânzeturile moldovenești de la stână, smântâna grasă de Botoșani și, evident, numeroasele sortimente de cașcaval de Botoșani, un produs recunoscut deja la nivel european. La târg au fost prezenți și producătorii de legume.

Târgul a fost vizitat, mai ales duminica, de mii de persoane, majoritatea din județul Botoșani. De asemenea, a fost un bun prilej și pentru producătorii tradiționali din Moldova. Pentru aceștia organizatorii au amenajat o piață ad-hoc, cu rulote expoziționale, mai ales pentru produsele perisabile, adică lactate și carne.

De altfel, târgul a fost deschis de un eveniment al Asociației Naționale Chinologice, prin care au fost prezentate rase de câini și demonstrații.

În spațiile destinate animalelor de la Stațiunea de Cercetare de la Popăuți, din comuna Răchiți, la 12 kilometri de municipiul Botoșani, a fost organizată o expoziție de animale domestice de rasă: de la oi, care sunt de altfel vedeta târgului, și până la vaci, cai și câini.

La această manifestare au fost prezenți fermieri din județul Botoșani și din județele învecinate, realizându-se un schimb de experiență și un bun prilej de a-și prezenta cele mai reușite exemplare. Târgul a fost, de asemenea, un prilej de prezentare și desfacere pentru legumicultori și pentru producătorii tradiționali.

Au fost prezenți producători și meșteri din județele Botoșani, Vâlcea, Harghita, Prahova, Bacău, Suceava și Iași.

Beatrice Alexandra MODIGA

Cine spune că doar bărbații sunt pasionați de creșterea oilor, că a fi cioban este o ocupație exclusiv masculină? Ciobănița pe care v-o prezentăm contrazice această paradigmă. Frumoasă, ieșită din tiparul vechi, tânăra Alina Voiniciuc are 20 de ani, locuiește în satul Burlești, comuna Unțeni, județul Botoșani, a terminat Colegiului Tehnic „Gheorghe Asachi“ din Botoșani, iar apoi s-a dedicat în totalitate acestei pasiuni pentru oi pe care a moștenit-o de la părinții ei, mari iubitori de animale. Păstorește o turmă de peste 500 de oi, reușind astfel să ducă mai departe tradiția familiei sale, moștenită din moși-strămoși.

Cu toate că satele românești duc lipsă de tineri agricultori și crescători, Alina mărturisește că este mândră de afacerea familiei și vrea să o dezvolte. Nu se simte obligată să facă asta și oricând ar putea alege o meserie mult mai bine văzută de opinia publică, însă îi plac foarte mult animalele și a decis să se dedice păstoritului din pasiune pentru agricultură.

„Deținem o rasă de oi Karakul de Botoșani, o rasă de carne, lapte și pielicele, și am pornit de la un efectiv de 50 de capete, iar în prezent am ajuns la un efectiv de 500 de animale. Pot spune că am crescut printre ele împreună cu bunicii. Părinți au adus această rasă de la părinții lor, deoarece pe atunci se căutau pielicele și lâna. Sunt mândră că m-am născut la țară și de părinții mei care m-au educat frumos. Anul trecut, fiind secetos, am cumpărat foarte multă hrană pentru animale, iar acum prețul la miel va fi de 35-40 lei/kg, iar cașul costă 32 lei/kg. Produsele le vindem la rulotă. Sperăm ca anul acesta să fie mai bun. Anul trecut nu a fost tocmai productiv pentru crescători deoarece nu era iarbă suficientă. A fost greu cu resursa de apă, dar când iubești ceea ce faci, nimic nu te va doborî. Vom continua cu zootehnia. Cu tot dragul merg la stână. Îmi doresc să continui ceea ce părinții au construit de-a lungul anilor. Să fii fermier nu este ușor, dar, dacă iubești din toată inima ceea ce faci, nimic nu ți se va părea greu“, specifică tânăra crescătoare din comuna Unțeni.

De ce mizează în continuare crescătorii din județul Botoșani pe rasa Karakul?

Karakul de Botoşani este rasa de oi care l-a impresionat pe Nicolae Ceaușescu, dictatorul comunist, atât de mult încât a promovat-o pentru a confecționa vestitele sale căciuli.

Karakul este vedetă și în bucătărie deoarece carnea acestor oi are o savoare deosebită. Mai mult, specialiștii în zootehnie susțin că lâna și carnea sunt marfă prețioasă de export în țările arabe, unde sunt extrem de apreciate. Tot specialiștii în zootehnie susțin că laptele oferit de oile din rasa karakul are cel mai mare conținut de proteine și grăsimi. Asta dă brânzeturilor un gust special, mai ales dacă sunt păstrate în cheag natural de miel.

Karakulul românesc sau de Botoșani este o rasă creată în perioada 1948-1988 la stațiunea Popăuți din județul Botoșani, prin încrucișarea dintre Țurcana neagră și brumărie cu berbecuți de Karakul aduși din Germania și URSS. În 1998, rasa a fost omologată și este răspândită în rândul crescătorilor de oi din Botoșani, Iași și Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

Cătălina Ionela Achițeni din Havârna, județul Botoșani, a renunțat la visul de a fi avocat pentru a se face fermier la Ferma Cătălinei. La doar 25 de ani, tânăra vrea să ducă tradiția mai departe, ferma de familie existând din anul 1972.

Cu toate că de mică a visat să fie avocat, Cătălina a ales cu bună știință să activeze într-o lume a bărbaților și să fie excepția de la regulă. Tânăra s-a gândit că cea mai bună alegere este să se ocupe de ferma de animale a familiei din comuna Havârna, județul Botoșani.

5 decenii de existență

„Ferma există încă din 1972, este o afacere de familie, iar eu am dus tradiția mai departe, făcând ceea ce îmi place. Am crescut printre animale, sunt o pasiune pentru mine și iubesc ceea ce fac. Nu m-am văzut niciodată făcând altceva, iubirea și gingășia animalele îmi umple sufletul de bucurie și, de asemenea, aceasta este și o afacere profitabilă dacă știi să le hrănești și să le crești corect. Nu este ușor să creezi planul de alimentație al unui animal, la noi a durat ceva timp până am descoperit ritmul de creștere a animalelor și cum să sporim lactația“, mărturisește tânăra botoșăneancă.

Familia Achițeni a pornit la drum cu 100 de oi și 10 vaci, iar în prezent efectivul este de 350 de oi Karakul, 100 de capre Anglo nubiene și 40 de vaci Bălțate românești. „Am ales aceste rase din mai multe motive, de exemplu Karakul pentru că este rasa care se adaptează la condițiile din țara noastră, se exploatează pentru pielicele și producția de lapte. Bălțatele românești au un temperament liniștit și reprezintă 44% din totalul de bovine din România și produce în medie, anual, 3.000 litri de lapte cu 4% grăsime, iar caprele Anglo nubiene pentru că sunt căutate deoarece au producția de lapte ridicată și pot fi exploatate până la 10 ani“, spune Cătălina.

Piață de desfacere restrânsă. Concurență mare în zonă

Tânăra botoșăneancă mai spune că nu au făcut niciodată un calcul cu privire la investiția făcută în această afacere, costul fiind oricum unul destul de mare pentru că mereu apar cheltuieli neprevăzute. În schimb, a investit foarte mult timp, răbdare și dragoste. Cât mai multă cu putință.

„Consider că, pentru a reuși în orice domeniu, mai ales în unul în care faci ce îți placi, nu poți reuși fără perseverență, pasiune și încredere în propriile forțe. Au fost multe momente când poate îmi venea să renunț, dar atunci mi-am amintit de ce am început. Marea problemă în domeniu, din punctul meu de vedere, e forța de muncă, foarte greu de găsit. În lunile de iarnă laptele îl predăm unei firme din zonă, dar în perioada caldă facem produse lactate: brânză, urdă, pe care le vindem în zonă; nu avem o piață de desfacere prea mare deoarece concurența este mare în zonă. Primăvara alegem să dăm miei spre piața arabă, unde primim de obicei cel mai bun preț.“

Agricultura și zootehnia nu vor dispărea niciodată, indiferent de vremuri

Cătălina, când a decis să se axeze pe acest domeniu, a pornit de la ideea că agricultura și zootehnia sunt domenii de activitate care nu vor dispărea niciodată, indiferent de vremuri.

„Ne-am ușurat munca investind în utilaje agricole și, având în vedere poziționarea fermei, care este în câmp, racordarea fermei la apa curentă și curent electric a fost cel mai necesar lucru care trebuia făcut de la început. Producția de pe terenurile pe care le deținem este folosită 80% pentru furajele animalelor. Furajarea o facem și la bovine și la ovine, de două ori pe zi, dimineața și după-amiaza, dimineața cu însilozate de porumb și după-amiaza cu lucernă sau fân și șrot de floarea-soarelui, precum și porția cu boabe de porumb. Furajele folosite în creșterea animalelor sunt cele voluminoase, fibroase, suculente și verzi, dar și însilozate, în special cele de porumb.“

Viața într-o fermă nu este ușoară, sunt multe lucruri care pot apărea pe parcurs și situații cărora e greu să le faci față, adaugă tânăra botoșăneancă.

„Seceta îți poate da planurile peste cap, obținând culturi din care nu-ți scoți nici măcar investiția, dar să ai și profit. Primăvara, la fătarea oilor, trebuie să fii mereu prezent în cârd deoarece oile tinere rar reușesc să dea naștere fără ajutorul extern al omului. O altă problemă ar fi cea cu pășunea, de care primăria se ocupă și e foarte greu să împaci pe toată lumea. Ca în orice domeniu, sunt plusuri și minusuri. Ideea principală e că, indiferent de situație, trebuie să fii mereu pe câmp, mereu prezent și mereu implicat, pentru că nu te poți baza pe nimeni.“

Mereu conectat cu natura…

Planurile de viitor ale tinerei din Havârna constau în primul rând în a moderniza ferma, de a spori numărul de animale și a achiziționa teren.

„Mulți tineri fug de acest domeniu deoarece nu este unul în care stai la birou și ești mereu curat. Eu, de exemplu, muncesc cot la cot cu angajații și nu mă dau înapoi de la muncă. De asemenea, merg pe tractor la activitățile agricole să-l ajut pe tata și îmi place și asta. Sunt multifuncțională! Dar din punctul meu de vedere, este un domeniu profitabil și plăcut, ești mereu conectat cu natura și aș îndruma cât mai mulți tineri să aibă curaj să cunoască domeniul și să profeseze. De aceea sunt studentă în anul 2, la fără frecvență, la Facultate de Agricultură din Iași, și până acum consider că am dobândit destule cunoștințe care să mă ajute în fermă, abia aștept să descopăr și lucrurile pe care le voi învăța și în ceilalți ani de studiu“, adaugă Cătălina.

În curând, agroturism la ferma Cătălinei!

Pe lângă planurile de viitor de dezvoltare, Cătălina și-ar dori ca mulți mai mulți oameni să cunoască cu adevărat viața la țară, ce înseamnă și cum se trăiește o zi din viața unui fermier și să dezvolte o mică parte de agroturism, în care oamenii să vină să viziteze ferma, să vadă animalele și, de ce nu, să muncească împreună cu ei pentru a simți pe propria piele cât de mult efort trebuie într-o zi pentru a satisface nevoile animalelor.

„Nu știu dacă sunt cea mai potrivită pentru a da sfaturi, dar încerc. În primul rând, să faci mereu ce-ți place și să cauți locul unde te potrivești tu ca om, calitățile pe care le deții, să te încarci cu energie pozitivă înainte de a porni la drum deoarece poate întâlnești pe parcurs oameni sau situații care te vor descuraja, să fii plin de răbdare, să vezi animalele ca pe niște „ființe“ deoarece și acestea au nevoi speciale pentru a se dezvolta și, automat, pentru a-ți produce banii și, nu în ultimul rând e nevoie de mult curaj, să muncești și să dezvolți domeniul cât de mulți poți deoarece există posibilitatea de a accesa multe fonduri europene nerambursabile, apărând mereu oportunități noi“, a încheiat Cătălina Achițeni.

Beatrice Alexandra MODIGA

Ruben și Dania Micliuc sunt doi tineri, soț și soție, din localitatea Guranda, comuna Durnești, județul Botoșani. Business-ul celor doi, plantație de aronia ecologică pe o suprafață de cca 4 ha și o fabrică de sucuri naturale, a fost înființat anul trecut în luna septembrie. Investiția inițială a fost de peste 100.000 de euro.

„De câțiva ani ne-am propus să facem ceva care să ne aducă un venit cât de cât stabil, dar abia anul trecut am avut această oportunitate. Mai multe cunoștințe de-ale noastre aveau deja începută câte o plantație de aronia. În România, astfel de plantații și piața de desfacere sunt încă la început, deci un avantaj pentru noi. De ce aronia? Pentru că am testat-o mai întâi pe propria piele și am văzut ce efecte benefice are. Așa ne-am gândit că putem ajuta și alte persoane care au probleme de sănătate și care ar putea să beneficieze de pe urma acestei plante miraculoase“, ne mărturisește Ruben Micliuc.

În lipsa posibilității de a accesa fonduri europene (pe viitor se gândesc serios să profite și de această oportunitate), investițiile au fost făcute din resurse financiare proprii. „Până în prezent, investiția pentru plantația de 4.3 hectare a costat cca 25.000 euro, în afară de echipamentul de procesare. Marea parte a echipamentelor le-am cumpărat second-hand din străinătate, aceasta fiind o tehnologie din 2016. Avem însă și echipamente noi. Capacitatea de procesare este de cca 400 litri de suc pe oră. Procesarea constă în următoarele etape: spălare, presare, filtrare, pasteurizare (82°) și îmbuteliere (pungi bag in box). Valoarea echipamentului de procesare este de cca 85.000 euro“, specifică botoșăneanul

În prezent, antreprenorul folosește soiul Nero, care este cel mai comun și cel care are cei mai mulți nutrienți. „Plantele le-am adus din Polonia, de la un distribuitor care ne-a ajutat și cu utilajul de plantat. Plantarea propriu-zisă a fost făcută mecanizat. Terenul l-am luat în arendă, dar când vom avea suficiente fonduri vom cumpăra pământ. Acesta este primul an în care am recoltat. Deocamdată avem doar circa 500 kg/ha de fructe, dar cu fiecare an ce trece o să recoltăm mai mult. Pentru fertilizare am folosit doar gunoi de grajd, în toamnă după ce am plantat. Și cu siguranță vom folosi doar produse biologice pentru că vrem ca plantația noastră să fie una ecologică, să fie cât mai sănătoasă posibil“, adaugă tânărul din Durnești.

Planurile pentru plantația de la Durnești sunt mari, de la accesare de fonduri europene, până la construirea unei afaceri mai mari prin forțe proprii. „Ne dorim să ne mărim și să modernizăm linia de procesare și transformăm acest fruct în tot felul de produse, de exemplu gemuri, prafuri capsulate, fructe confiate, siropuri etc.“

• „Cea mai mare parte din recoltă o transformăm în suc. Prețul fructelor este între 8 și 12 lei/kg, iar punga (bag in box) de 3 litri costă 80 de lei.“
• „Aronia este un arbust nepretențios, care nu necesită prea multă îngrijire.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Natural Hemp Heart din Dorohoi este singura fabrică de procesare a cânepii din Botoșani și una dintre puținele din țară. Investiția în această unitate s-a ridicat la aproape 500.000 euro și a început în august 2017, construcția fiind finalizată în iulie 2018. Începând cu anul 2019 se livrează pe piață ulei de cânepă, cânepă decorticată, făină de cânepă și fibră de cânepă, toate cele patru produse în variantele eco și convențional. Marian Tătaru, directorul fabricii, economist de profesie, cel care a condus totul aici în fabrică, dar care a venit mai ales cu idei inovatoare pe care le-a implementat cu resursele proprii, ne-a vorbit despre acest proiect.

200 de tone de cânepă procesată anual

În fabrică, o parte din cantitatea de semințe de cânepă este procesată prin presarea la rece în ulei de cânepă, iar o altă parte este transformată în semințe de cânepă decorticate și făină proteică. Fabrica a început procesarea în urmă cu 4 ani și jumătate, iar în prezent, în funcție și de comenzi, procesăm în jur de 100-200 de tone de cânepă. Anul acesta, în județul Botoșani, în zona Dorohoiului, s-au cultivat peste 100 ha de cânepă, dar suprafața diferă de la an la an. În cazul acestei culturi, utilajul pentru recoltarea cânepii este cel mai pretențios. Din 2017 și până în prezent, toată munca s-a concentrat astfel încât să atingem standardul de calitate pe care ni-l dorim în fabrică. Efectiv, să lucrăm cu toate secțiile. De atunci și până acum s-a lucrat și s-au omologat produsele, s-au obținut toate avizele și s-au făcut teste calitative în România, Elveția și Italia. Primele pe piață au fost uleiul de cânepă eco și convențional, sămânța decorticată de cânepă eco și convențională. Fabrica produce și produse derivate, mă refer la cele care rămân după extragerea uleiului, respectiv făina din șrotul de cânepă și, de asemenea, facem fibra de cânepă din materia care rămâne după decorticare. Cele patru produse principale sunt uleiul, semințele decorticate, fibra și făina“, a declarat Marian Tataru.

100% românesc, de la soiurile folosite până la capital

Oricare dintre produsele care ies pe poarta fabricii Natural Hemp Heart din Dorohoi este 100% românesc pentru că soiurile folosite sunt românești, culturile sunt pe teren românesc, iar fabrica este cu capital 100% autohton.

„Noi lucrăm cu fermieri botoșăneni care au folosit sămânță românească, soiurile Jubileu Secuieni și Zenit, omologate european, care au THC, substanța halucinogenă, de 0,018%, în condițiile în care normele admit o concentrație de 0,2%. Cânepa produsă la Botoșani este de o calitate impecabilă, soiurile de cea mai bună calitate sunt cultivate în cel mai bun sol pentru culturile de cânepă din țară. Fără urmă de modestie, obținem cele mai bune produse din punct de vedere calitativ din lume pentru că avem cea mai bună sămânță și la Botoșani avem cel mai bun sol, cu cea mai bună climă din toată țara pentru cânepă. Înainte de Revoluție România era pe locul trei ca producție de cânepă, iar Botoșaniul producea cel mai mult. Acum Botoșani a redevenit cel mai mare producător de cânepă din țară“, a mărturisit interlocutorul nostru. În fabrica de la Dorohoi gradul de automatizare este unul extrem de ridicat și personalul are contact cu sămânța de cânepă doar în momentul în care o aduce în depozite. Ulterior, tot parcursul ei este automatizat.

„Au fost cerințe speciale pentru autorizarea ISO și ECO, personalul intră în contact cu materia primă doar la aducerea în depozit, după care nu mai intră în contact cu ea. Am vrut produse de calitate premium și am făcut tot posibilul pentru a le obține“, a mai spus botoșăneanul.

Cânepa și produsele din cânepă sunt catalogate drept alimente ideale

Uleiul din semințe de cânepă are cel mai bogat conținut de proteine și de acizi grași esențiali, omega 3 și 6, în formula ideală.

„Este unul dintre cele mai bune alimente de pe planetă. Două lingurițe de ulei de cânepă echivalează cu 200 grame de somon sălbatic, dar asimilarea de către organism este mult mai bună. Produsele din cânepă pot fi consumate fără niciun fel de problemă de copii, adulți și bătrâni, doar că este recomandată moderația. Atât uleiul, cât și sămânța decorticată sunt indicate în consumul gravidelor, vă spun în calitate de bunic, iar rezultatele sunt fabuloase. Tot ce se obține din cânepă este ideal pentru om pentru că se absoarbe în cel mai curat mod de către organism. Eu spun că în mod normal nu ar trebui să lipsească din nicio familie uleiul de cânepă și produsele din cânepă. Totodată, făina de cânepă, în proporție de 8-10% folosită cu făina de grâu, transformă pâinea într-una dietetică, în Italia fiind folosită la producerea blatului pentru pizza. Semințele de cânepă se pun în paste, în iaurturi sau se pot consuma simple. Fibra de cânepă în iaurturi, combinată cu lapte, este extrem de bogată în vitamine, fiind ideală pentru un tract intestinal sănătos“, a specificat gazda noastră.

Beatrice Alexandra MODIGA

Din dragoste pentru pământ și animale, Teodor Cojocariu, un tânăr de 21 de ani din comuna Corlăteni, județul Botoșani, duce mai departe tradiția familiei, respectiv o mică fermă cu ajutorul căreia realizează produse naturale din lapte provenit de la oi și capre.

Baza furajeră proprie scade din cheltuieli

Tânărul crescător are în ferma sa 200 de oi din rasa Friza germană. Pentru o mai bună adaptare la condițiile meteorologice din țara noastră aceasta a fost încrucișată cu rasa Lacaune. Rasa Friza este în top în ceea ce privește producția de lapte, iar berbecii Lacaune vin cu avantajul unei talii mai mari. Cele 100 de capre din ferma de la Corlăteni sunt din rasa Saanen, încrucișate cu Alba de Banat.

„Am păstrat această tradiție de la bunicii mei, care erau crescători de ovine. O astfel de investiție, mai ales în momentul de față, este foarte costisitoare dacă nu ai o temelie solidă în spate. Este foarte greu să te apuci de zootehnie dacă nu ai propria bază furajeră pentru a putea scădea din cheltuieli. Noi avem teren agricol pe care cultivăm porumb, floarea-soarelui, soia și lucernă. Este o muncă dificilă, dar lipsa forței de muncă este principala problemă“, ne spune tânărul.

Pe timpul verii animalele merg la pășunat, iar la venirea iernii intră în stabulație închisă. „Pe timpul iernii le hrănim cu porumb siloz de cea mai bună calitate, fân, lucernă și urluială din porumb și grâu. Oile se mulg din februarie, de când fată mieii, și până le înțărcăm în decembrie“, adaugă tânărul botoșănean.

Rețelele de socializare, piață de desfacere

Distribuția produselor are loc, în principal, în piața din Dorohoi, dar pandemia din 2020 l-a forțat pe interlocutorul nostru să găsească o alternativă de a-și distribui produsele „Am postat mai multe anunțuri pe rețelele de socializare prin care ne-am prezentat ferma și am anunțat că livrăm produsele la domiciliu în Dorohoi și Botoșani. Lumea a fost interesată de acest lucru și am avut astfel unde să ne distribuim produsele. Ulterior ne-am gândit să creăm o pagină de Facebook pentru ca oamenii să ne găsească ușor. Așa a luat naștere «Produse Tradiționale Corlăteni», pagină pe care în viitor o vom completa cu alte preparate tradiționale. Pentru moment producem caș proaspăt de oi și capre, urdă dulce și, de asemenea, avem și brânză la sare“, încheie Teodor Cojocariu.

Beatrice Alexandra MODIGA