Totul în mișcare
Acum, cât noi poate suntem la muncă, acasă, în vacanță ori la școală, alții fac o sumedenie de alte activități. Suntem atât de mulți încât este greu să îți imaginezi cum lucrează, ce cunosc și ce pot face alți oameni, din alte țări sau chiar de pe alte continente.
Din ce cunoaștem și ce trăim, toți observăm că, deși lucrurile par a se mișca în jurul nostru, noi ca societate rămânem în urmă și decalajul dintre țara noastră și restul lumii, la care ne-am obișnuit să facem referire, tot crește.
Mă întreb câteodată: oare cum va fi România când voi fi mare? Oare va evolua, oare va stagna sau, dimpotrivă, va decădea?
Câteodată chiar mă gândesc la acest lucru serios, iar tot atât de serios mă gândesc la cum profesorii de la școală încearcă să ne facă oameni performanți și demni de o viață bună, într-o societate care evoluează, dar, după cum lesne se poate observa, o face inegal, disproporționat cumva.
Țara noastră pare că plutește odată cu noi într-un viitor incert și plin de peripeții, iar acest lucru pe termen lung ne deconectează de la speranța unei lumi mai bune. Neștiindu-ți scopul și rolul, tot timpul vei aștepta ca cineva să ți-l arate, însă nimeni străin nu ne va ajuta, ci doar noi, pe noi.
Vreau să cred că toți cei care muncesc pe bune, de la muncitori de tot felul, până la cei mai înalți demnitari din stat, nu o fac degeaba și că viitorul arată mai frumos datorită lor, cei care se zbat în prezent.
Îmi crește inima când văd că unii iau inițiativă și răzbat din această negură a neputinței, fiindcă aceștia sunt cei care dau drumul razelor de soare să atingă sufletele și mințile noastre.
Astfel, când avem oportunitatea de a vedea exemple pozitive, ne schimbăm pe noi, iar mai apoi și pe alții.
Soluția într-o societate în curs de dezvoltare, din punct de vedere moral, nu doar financiar, este darea binelui mai departe, pentru a ne îmbuna ca oameni și pentru ca, într-un final, să devenim cu toții altfel.
Totul este în mișcare, iar cel care se mișcă cel mai repede este timpul și trebuie să realizăm că, deși acesta pare nelimitat, în final nu este și că, pentru a-i aprecia adevărata valoare, trebuie să îl folosim cu mintea și mai ales cu sufletul.
Alexandru OPREA-BANU
