Mihai Petcu: „Există previziunea sumbră că în cinci ani vom importa 80% din lapte“

Numele medicului veterinar Mihai Petcu este sinonim cu excelența în zootehnie. Agroindustriala Pantelimon este un bastion al agriculturii de altădată. Experiența de 60 de ani în zootehnie i-a permis să vadă toate transformările prin care a trecut sectorul agricol din România. Și ce se întâmplă acum spune că nu seamănă deloc cu normalitatea.

„Nu se poate ca o țară ca a noastră, cu toate condițiile, să nu aibă mâncare.“

Reporter: Dle Petcu, fac apel la experiența dvs. pentru a face o radiografie a sectorului de creștere a vacilor de lapte. Care a fost evoluția ultimilor ani?

Mihai Petcu: Involuția sectorului de creștere a vacilor a fost accelerată deoarece a scăzut numărul de animale foarte mult. Dacă între cele două războaie aveam 4,5 milioane de vaci, după Revoluție aveam milioane de vaci și acum se pare că avem un milion. Acest animal sfânt care apare în picturile rupestre ale peșterilor egiptene, care produce cel mai complet aliment este bombardat cu tot felul de idei și a ajuns să fie considerat un pericol pentru societate. În China laptele și orezul sunt denumite „aurul și argintul“ omenirii. În India vaca este animal sfânt. Dezvoltarea omenirii este legată de acest animal care transformă producția vegetală în producție animală și care asigură prin carne și prin lapte un regim hrănitor excelent.

Rep.: Știm cu certitudine ce efective de vaci de lapte mai avem la nivel național?

M.P.: Nu știm exact câte animale mai avem. Se spune că mai avem un milion. Dar asupra vacilor aplanează un viitor sumbru, stabilit de persoane care cred că nu au consumat lapte în viața lor. Nu avem nicio strategie. Nu am avut nicio strategie referitoare la pământ și ca urmare l-am vândut. Nicio altă țară nu are pământul roditor pe care îl avem noi. Avem cele mai formidabile condiții. Marele agronom Gheorghe Ionescu-Șișești a spus că pământul este ca un diamant, cu cât îl fărâmițezi mai mult, cu atât își pierde din valoare. Comisia de înscriere din 1967 a cerut țăranilor să se înscrie în CAP. Nu au vrut și au fost bătuți. A fost o crimă de a lua pământul țăranilor. Nu se poate ca țara noastră, care are toate condițiile pentru agricultură, să nu aibă mâncare. Cumpărăm de la străini pâine congelată, nu mai facem zahăr. Vă dați seama ce gândire genială era ca pe lângă fiecare fabrică de zahăr și bere să existe sisteme pentru reziduurile secundare și se creșteau taurine la îngrășat și porci. Nu exista vreun robinet pe unde să curgă valoare adăugată și să nu îl valorificăm.

„Cine să se lupte cu cei care pledează pentru gândaci?“

Rep.: Cine se face vinovat de această situație?

M.P.: Franța are legiferată legea prin care cântatul cocoșului și mirosul de balegă sunt ale țăranului francez. Noi ce să mai vorbim? În Franța pensiunea și grajdurile animalelor sunt apropiate și nu le mai miroase urât oamenilor. Noi nu ne-am organizat. Fiecare rasă trebuia să aibă asociația ei și să existe o federație sub cupola căreia să funcționeze toate. Această federație trebuia să aibă un reprezentant permanent la MADR, iar miniștrii Agriculturii ar fi trebuit să își spună de-a lungul timpului punctele de vedere. Eu i-aș înscrie pe producătorii de lapte cu produsele lor impecabile într-un concurs cu cei care promovează „gândăcimea“ și râmele și i-aș pune să mănânce împreună. Un copil până la 11 ani se poate dezvolta normal consumând numai lapte, iar acest lucru este formidabil. Cine să se lupte cu cei care pledează pentru consumul de gândaci? Cine? Dacă noi nu avem niciun fel de reprezentant...

Rep.: De aici ar trebui să pornească o strategie, de la înființarea unor asociații prinse sub cupola aceleiași federații.

M.P.: Au mai fost asociații ale căror reprezentanți aveau degetele defecte, probabil, pentru că le picau banii printre ele, în loc să reprezinte interesele fermierilor. Mai sunt tot felul de organizații de străini care au racolat fermierii noștri. În condițiile acestea, mai avem un milion de vaci și există previziunea sumbră că în cinci ani vom importa 80% din lapte. Nu mai comentez! Doar atât vreau să vă mai spun. În vremea comunistă, cu banii de pe un litru de lapte cumpăram trei litri de motorină, iar acum la banii de pe trei litri de lapte trebuie să mai pun bani și din buzunar ca să cumpăr un litru de motorină. Asta nu miroase a normalitate...

• „Gândiți-vă că lumea bună consumă lapte în jur de 300 de litri de lapte pe locuitor, iar noi sub 80 de litri. Se pare că și acum importăm 70% din produsele de lapte. Aducem lapte din care parțial se scoate apa ca să poată fi transportat mai bine, iar cum circulația este îngreunată, timpul de livrare poate fi mai mare. Mai departe trageți dvs. concluzia. România are capacitatea să producă, dar...“

• „La țară, spre exemplu, nu mai sunt animale. Am primit la finalul anului trecut un telefon care mi-a distrus moralul. Am fost sunat de un fermier care voia să își vândă animalele, iar prețul era de 5 lei kg/în viu. Avea 40 de animale și voia să le vândă către o firmă străină. Crescătorii mai mari au șanse pentru că au o tehnologie ridicată și în favoarea lor există și aberațiile făcute de partea politică. Nu se poate să ceri ca un țăran să crească doar un porc. Protejezi toate lighioanele pământului, dar nu îi dai voie țăranului să crească porci în curte. O să se depopuleze satele. Noi nu dăm doi bani pe agricultură.“

Laura ZMARANDA