Închiderea lanțului de producție în fermele zootehnice asigură o oarecare independență și stabilitate, astfel că mulți dintre manageri investesc în dezvoltarea unei infrastructuri cât mai complete. Fabrica de furaje din cadrul Cooperativei Siliștea Producție Suine de la Glodeanu Buzău este un exemplu în acest sens. Adrian Balaban, managerul companiei Pork&Co, spune că România are potențial, dar lipsește strategia, așa că țara noastră exportă cereale și importă apoi carne.

Piața furajelor are multe variabile

Proiectul ei a apărut ca urmare a dezvoltării sectorului de creștere intensivă a suinelor, iar în momentul de față fabrica asigură integral necesarul de furaj pentru fermele cooperativei, dar valorifică furaje și către gospodăriile populației.

„Fabrica aceasta a fost înființată în 2013, are o capacitate de 70.000 de tone de furaje pe an și produce furaje pentru păsări și porc. Ne adresăm în special exploatațiilor comerciale, dar am dezvoltat și o linie de producere de furaje pentru gospodării. În momentul de față, jumătate din ceea ce producem merge către clienți din afara cooperativei.“

Potrivit declarațiilor reprezentaților Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, România a încheiat anul 2022 cu o producţie stabilă, dar cu o  producție mai mică la grâu, porumb și floarea-soarelui decât în 2021. În contextul crizelor pe care agricultura mondială le traversează, și piața furajelor din România are foarte multe variabile în momentul de față.

„Războiul din Ucraina a influențat foarte mult prețul materiilor prime și mă refer în special la cereale. Inflația și evoluția ratei de schimb valutar între euro și dolar au dus la creșterea prețului proteicelor pe care le adăugam în furaje, cum este șrotul de soia sau floarea-soarelui care se tranzacționează de obicei în dolari. Piața furajelor are destul de multe necunoscute în momentul de față. Nu sunt un expert, dar din punctul meu de vedere cantitățile de furaje produse au scăzut, mai ales din cauza reducerii efectivelor de porci și chiar a celor de păsări. România este unul dintre principalii producători de cereale din Europa. Exploatăm cereale în Spania, în alte țări din sud-vestul Europei, de unde apoi importăm carne. Avem potențial să transformăm proteina vegetală în proteină animală și acest lucru ar duce și la dezvoltarea sectorului de producere a furajelor combinate.“

Prețul de valorificare trebuie raportat la costul de producere a unui kg de carne

Legat de prețurile de valorificare, Adrian Balaban spune că ceea ce contează este prețul final al rețetei și impactul în acest preț al fiecărei materii prime. De aceea, pentru fabrica de furaje de la Glodeanu cantitățile de materii prime sunt variabile în funcție de oferta din piață. Spre exemplu, în anii în care grâul este mai ieftin se achiziționează cantități mai mari din această materie primă.

„Toate materiile prime pe care le achizițio­năm le însilozăm, le depozităm pentru 40 de zile și mă refer aici la grâu, porumb, orz. Le însilozăm minimum 40 de zile, spre 60 de zile. Din silozuri merg către partea de procesare, unde sunt măcinate, cântărite și amestecate. Furajul pe care îl producem noi este tratat și dezinfectat cu soluții speciale pentru furaj. Este tratat și termic. Furajele noastre sunt toate granulate, sunt ușor asimilabile de către animale, nefiind sub formă de făină produc mai puțin praf, se reduce risipa. Avem un microlaborator unde analizăm eșantioane din fiecare mașină care ne aduce materii prime. Specialiștii noștri urmăresc ca acestea să nu aibă depășiri în ceea ce privește umiditatea, încărcă­turi de micotoxine. Rațiile trebuie să fie perfect echilibrate pentru categoria de animale căreia i se adresează.

„Tot timpul am început să văd producția prin această prismă. Cât ne costă să producem un kilogram de carne? Pentru că degeaba folosim un furaj ieftin dacă, în loc să folosim 200 kg de furaj pe cap de porc la îngrășat, se folosesc 250 kg de furaj. Diferența aceasta îmi crește costurile de producție. Sau degeaba cumpăr un furaj foarte scump sau foarte bogat în alte alimente dacă animalul nu îl poate asimila corespunzător.“

Prețurile de valorificare sunt condiționate de piață, de volumele de producție și termenele de plată. Adrian Balaban spune că este important ca prețul de valorificare să fie raportat la costul de producere a unui kilogram de carne. În această ecuație achiziționarea unui furaj ieftin, dar fără valoare nutritivă, nu este avantajoasă.

„Achiziționăm materie primă de la producătorii din jurul nostru. Ne aflăm în mijlocul Bărăganului, avem exploatații foarte mari în jurul nostru și am încheiat parteneriate solide cu fermierii de aici. Marea majoritate a produselor le achiziționăm de aici; doar în cazul în care nu găsim ce avem nevoie căutăm la distanțe puțin mai mari.“

Casetă

„Pe lângă fabrica de furaje, avem și o fabrică de procesare, unde procesăm doar soia românească în șrot de soia pe care îl folosim în hrana animalelor.“

Laura ZMARANDA