update 3 Feb 2023

Proiect de 2 milioane de euro. Abator și crescătorie de tăurași Aubrac și Angus, un proiect în stand-by

Aurel Enache este unul dintre fermierii care s-au hotărât să demonstreze că vaca de carne are viitor în România. Acum un an a optat pentru două rase, respectiv Angus și Aubrac. Rațiunea acestei alegeri, spune fermierul, a fost simplă. A ales Aubrac din intuiție, cu speranța că va fi o încercare reușită, iar Angus, o rasă consacrată, reprezintă pentru fermier o plasă de siguranță. Până în momentul de față, rasa Aubrac s-a dovedit a fi mai productivă, cu un spor de creștere mai bun. Exemplarele din cele două rase ajung la maturitate la cca 700 de kilograme. Ferma sa se află în sudul țării, în comuna Comana, județul Giurgiu.

Plusvaloare pentru producția de cereale

Aurel Enache are 30 de ani de experiență ca agricultor. Însă, până anul trecut, s-a limitat la gestionarea unei ferme vegetale de 1.500 de hectare, dar, odată cu achiziționarea primelor exemplare de vaci de carne, s-a gândit să adauge plusvaloare cerealelor.

„Ne-am gândit că este mai rentabil așa decât să plece producția din fermă la prețuri derizorii, când putem hrăni propriile noastre animale și să câștigăm mai mult. Din păcate, am început prost, a fost un an secetos. În luna octombrie pășunea era deja uscată și a trebuit să aducem în fiecare zi un surplus de hrană (paie, siloz grosiere amestecate cu porumb) din fermă. Am avut cca 5.000 de tone de siloz acum un an și acest lucru este un avantaj și acum. Sperăm să facem bani din creșterea animalelor, dar ne chinuim.“

Dl Enache spune că planul inițial a fost acela de a mări efectivul. În momentul de față are 100 de exemplare, cu tot cu viței. Primele exemplare de Angus le-a cumpărat din Germania, iar exemplarele de Aubrac le-a adus din Franța. A plătit pentru o junincă gestantă din rasa Aubrac cca 2.200 de euro, iar pentru Angus 1.800 de euro. A cumpărat inițial 22 de exemplare Aubrac și 21 de exemplare Angus.

„Îmi este frică să mai investesc“

Aurel Anghel este conștient de faptul că, deși sectorul de creștere a bovinelor de carne este în dezvoltare, succesul unei astfel de investiții depinde mult de calitatea produsului finit și de cultura consumului de carne de vită.

„Am depus un proiect pe fonduri europene care presupune înființarea unei crescătorii de tăurași cu 200 de capete. Valoarea lui totală este de 2 milioane de euro, dar 75% din sumă este oferită de Uniunea Europeană. Aservit acestei crescătorii este și un abator. În proiect am menționat și achiziția de utilaje specifice maturării cărnii de vită. Noi ne-am gândit să vindem direct restaurantelor produsul finit. Din nefericire, cu toate provocările economice de acum, nu știu dacă voi duce la bun sfârșit acest proiect. Îmi este frică să mai investesc pentru că nu mai am bani și trebuie să mă împrumut.“

În condiții normale de existență economică, Aurel Anghel spune că nu ar avea nicio ezitare în a duce la final acest proiect, chiar dacă recuperarea investiției se va face doar pe termen lung.

Primul lot de producție, 20 de tăurași, va pleca din ferma din Giurgiu anul viitor. Exemplarele au cca 400 de kilograme, dar le va valorifica după trecerea iernii pentru că speră că astfel va obține un preț mai bun.

„Prețul de valorificare a kilogramului de carne de bovină în viu este de 8 lei. Rușinos! Nu mai este rentabil să fii fermier în România, iar cine nu crede asta să meargă în ferme. Poarta noastră este deschisă pentru oricine.“

Alternativă pentru lipsa forței de muncă

Subvenția pentru rasele de carne este de 185 de euro/cap de animal pe an, dar deocamdată nu a încasat acești bani. Crescătorii beneficiază de acest sprijin doar în anumite condiții. Animalele trebuie înscrise în Registrul Genealogic, iar crescătorul trebuie să fie înscris într-o asociație.

Inginer zootehnist la bază și fost șef de fermă la un CAP cu vaci de lapte, fermierul din Giurgiu spune că apreciază mai mult vacile de lapte, dar, având în vedere că forța de muncă în agricultură este greu de găsit, rasele de carne sunt o opțiune demnă de luat în seamă.

„În urmă cu peste 30 de ani totul era mult mai sigur, baza furajeră era stabilă și lumea muncea. Acum aproape nimeni nu mai vrea să muncească. Asta este una dintre principalele probleme ale agriculturii, forța de muncă. Singurul lucru care poate compensa acest lucru este implicarea totală a familiei pentru susținerea fermei. Adică, în loc de 12-15 ore de muncă, trebuie să muncim și mai mult. Nu ne plângem și vă spun că mi-aș dori să mai fie încă zece ca mine pentru că agricultura merită. Sunt 30 de ani de la Revoluție și, dacă vă uitați în fiecare sat, nu mai sunt animale.“


  • „Micii producători nu au nicio șansă în fața marilor producători. Vor dispărea unul câte unul.“
  • „Deși fondurile europene sunt greu de accesat, acestea reprezintă o șansă extraordinară pentru agricultorii români.“
  • „Dacă nu voi reuși să finalizez acest proiect, cu abatorul și crescătoria, probabil că voi fi nevoit să vând animalele.“

Laura ZMARANDA

Articole recente - Lumea Satului