În contextul creșterii cererii mondiale de carne, dar și a necesității de a furniza consumatorilor produse alimentare sigure, siguranța alimentară devine o problemă majoră în întreaga lume. Dintre substanțele indezirabile prevăzute în directiva 2002/32/EC, micotoxinele reprezintă una dintre cele mai importante clase de contaminanți datorită prezenței lor în concentrații mari atât în materiile prime furajere cât și în furaje. Printre cele mai frecvent întâlnite micotoxine din furajele destinate suinelor este ochratoxina A (OTA), un metabolit toxic secundar al diverselor specii de fungi din genul Penicillium și Aspergillus. OTA are un efect marcant nefrotoxic și imunotoxic și este considerată ca fiind unul dintre agenții etiologici al nefropatiei porcine.

Expunerea la concentrații mici de ochratoxină pe termen lung poate provoca reducea performanțelor la siune și a eficienței nutriției. Aceste efecte sunt însoțite de obicei de hiperproteinemie și de creșterea concentrației ureei și creatininei serice, asociate cu modificarea funcțiilor renale.

Pentru ochratoxina A nu există o normă/regulament elaborată / elaborat de Comisia Europeană privind concentrația limită admisă în furajele destinate tineretului porcin. Limita de toleranță maxim recomandată în furaje este stabilită de Comisia Europeana prin Recomandarea CE/576 din 2006 și este de 50 ppb. Aceasta presupune că un nivel de 50 ppb în hrana administrată tineretului porcin nu produce efecte semnificative asupra performanțelor, stării generale de sănătate și răspunsul imun de apărare a animalelor, dar Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) consideră această concentrație ca fiind doar o recomandare care trebuie validată prin mai multe testări experimentale independente.

În acest scop, cercetătorii Laboratorului de Biologie din Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală Balotești, în cadrul proiectului ADER 921 finanțat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, au efectuat un experiment la purcei înțărcați care au fost repartizați în două loturi experimentale (6 animale/ lot): un lot care a primit o dietă control și un lot experimental care a primit o dietă contaminată cu 50 ppb OTA. Experimentul s-a desfășurat pe o perioadă de 30 zile, timp în care animalele au avut acces ad libitum la hrană și apă.

Rezultatele acestui studiu au arătat că expunerea repetată a animalelor, timp de 30 de zile, la o concentrație de 50 ppb OTA a modificat semnificativ performanțele de greutate și spor, a afectat concentrația unor markeri ai funcțiilor hepatice (nivel scăzut de alaninaminotransferaza-ALAT), renali (concentrație crescută de uree), minerali (nivel scăzut de fosfor și fier) și ai statusului imun (nivel scăzut de anticorpi – imunoglobulina IgA, cu rol important în imunitatea mucoasei și de citokine inflamatorii: interleukina IL-6) și antioxidant (nivel scăzut al capacității antioxidante). Aceste rezultate sugerează că este nevoie în continuare de teste de nutriție în care să se investigheze efectul unor concentrații mai mici de 50 ppb în vederea stabilirii unei norme sigure privind prezența ochratoxinei A în furaje într-o concentrație care să nu afecteze sănătatea animală.

Daniela MARIN, INCDBNA Balotești