Fermele familiale de ovine se împuținează de la o zi la alta pentru că problemele din acest sector și munca zi-lumină îi fac pe crescători să vândă tot samsarilor și să apuce un alt drum. Doar dragostea pentru mioare mai face ca o fermă să funcționeze în aceste vremuri, cred soții Dorel și Florica Filip din localitatea Unimăt, comuna Acâș, județul Satu-Mare.

„Povestea noastră începe încă din copilăria soțului care, rămas fără tată la vârsta de 11 ani, a fost nevoit să muncească pe la fermele din zonă. Primele 100 de animale au fost cumpărate în anul 2011 cu banii adunați după o perioadă lungă de muncă în străinătate. Noi munceam în străinătate, iar sora și cumnatul nostru se ocupau de animale. În 2016 am revenit în țară cu mari speranțe că o să reușim să ne descurcăm, dar animalele, nefiind înscrise în Registrul Genealogic, nu am reușit să facem față doar cu banii produși de mielușei. În plus, lâna nu are nicio valoare. În 2019, cu mare regret am decis să vindem toate animalele (800 de capete) și să ne reîntoarcem în străinătate. Am rezistat doar trei săptămâni pentru că nu ne-am împăcat cu ideea de nu a mai avea animale. Așa că ne-am întors și cu banii de pe cele 800 de oi am reușit să cumpărăm doar 250 oi cu origine“, ne spune Florica Filip, crescătoarea din Acăș. În prezent, familia Filip este proprietara a 700 de oi mame, iar rasa pe care o deține este Țurcană Bălă.

„Este o rasă foarte apreciată, cu exemplare mai mari decât media, foarte bune de lapte. În marea majoritate a anului, oile sunt la pășunat, în diverse locații, în funcție de anotimp. Momentan, toată familia este adunată la stână deoarece în această perioadă au loc fătările și oile necesită o supraveghere constantă în această perioadă. Hrănirea se face dimineața și seara cu cereale și fân. Rația pentru fiecare oaie este de cca 1 kg cereale și 5 kg de fân pe zi. Oile care abia au fătat le ținem în boxe special amenajate, fiecare mamă cu mielul ei pentru o perioadă de cca 3/4 zile, până se cunosc mai bine. După această perioadă încep înțărcatul mieilor și, implicit, mulsul și producția de brânză.“

Pentru că în piață concurența este acerbă, au hotărât să facă un alt produs decât telemeaua clasică. „Fiica noastră a venit cu ideea de a face o telemea semiuscată cu anumite condimente și tot ea a reușit să promoveze produsele noastre. Marca noastră de brânzeturi se numește Brânza de oaie à la Florica Filip, iar livrarea se face o dată pe săptămână. După înțărcatul oilor urmează monta, o perioadă mai relaxată (cca 3 luni)“, specifică femeia.

„Sfatul nostru pentru cei care vor să înceapă această afacere este să se înarmeze cu răbdare. Neapărat trebuie să fii o persoană tânără ca să poți răzbi într-o meserie grea precum aceasta. Oieritul îți fură tot timpul, pentru ciobani nu există nici sărbători, nici vacanțe, nimic. Oricum, părerea mea este că această meserie va dispărea deoarece nu se mai găsesc deloc oameni dispuși să muncească la stână, iar cei pe care îi găsești vin aici pentru că nu au altă alternativă.“

Beatrice Alexandra MODIGA