reclama youtube lumeasatuluitv
update 12 Aug 2022

Avantajele și dezavantajele creșterii rasei Mangalița în microferme

„Nu știu dacă pot fi numit fermier în adevăratul sens al cuvântului, dar m-am născut și am crescut din fragedă pruncie într-o gospodărie în al cărei grajd tot timpul au fost animale, vaci, porci, oi, păsări.“ Așa își începe pledoaria Vasile Bădiliță, pădurar de profesie și crescător de porci din rasa Mangalița. Este unul dintre micii fermieri din România care caută soluții pentru a supraviețui într-o piață controlată de marii jucători din domeniu. A ales să crească o rasă cu tradiție în România, dar care, în pofida istoriei și a avantajelor pe care le implică exploatarea sa, nu se bucură de suficientă promovare. Microferma sa din Horodnicul de Sus, Suceava, este un exemplu elocvent al eforturilor pe care familiile din mediul rural le fac pentru a-și asigura venituri decente și pentru a păstra satul românesc așa cum îl știm, cu toate îndeletnicirile sale. Ca o entitate socială cu identitate proprie și economie independentă.

Cum se compensează creșterea lentă și numărul mai mic de purcei fătați

În țara noastră Mangalița este reprezentată prin trei varietăți, și anume varietatea blondă, varietatea roșie și varietatea burtă de rândunică.

„Acum șase ani am cumpărat prima scroafă Mangalița gestantă. Aceasta a fătat trei scrofițe și ulterior am mai cumpărat un vier. Așa am reușit să măresc efectivul până la 130 de exemplare, câte am astăzi. Efectivul pe care îl am variază de la o săptămână la alta pentru că o parte din porci îi comercializez, dar permanent am un nucleu de reproducție care asigură noi purcei. Eu dețin varietățile blondă și burtă de rândunică și pentru fiecare dintre ele am un nucleu de reproducție. Pentru varietatea blondă am cinci scroafe și un vier, iar pentru varietatea burtă de rândunică am 11 scroafe și un vier. Aceste nuclee de reproducție sunt dublate de alte 15 scrofițe, majoritatea gestante, și de alți doi vieri tineri.“

Porcii din rasa Mangalița sunt puțin pretențioși și nu au nevoie de anumite condiții de adăpost, nu necesită o construcție specială, hrana constă în cereale și iarbă vara, iar iarna lucernă uscată. Acestea sunt două avantaje ale creșterii rasei Mangalița. În ceea ce privește dezavantajele, unul dintre ele este faptul că porcii Mangalița au o creștere mai lentă în comparație cu rasele de porci industriale. Practic, ca să ajungă la o greutate de 130-150 kg îi trebuie cel puțin un an și două luni, poate chiar un an și jumătate. Un alt dezavantaj ar fi numărul mai mic de purcei fătați de o scroafă. În cazul microfermei din Horodnicul de Sus media purceilor fătați este 5-6, iar media purceilor înțărcați este de 4-4,5.

Aceste dezavantaje sunt compensate de faptul că producția, carnea, este de calitate, are un gust special și un aspect marmorat. Aceasta conține grăsimi nesaturate precum omega 3 și 6, iar procentul de grăsime la carcasă este mai mare decât în cazul altor rase.

Măsurile de sprijin, suficiente sau nu...

Una dintre măsurile de sprijin din partea statului este subvenția care ajunge la cca. 400 de lei pe an/scroafă reproducătoare. Primești acest ajutor cu condiția să fii membru al unei asociații de profil, scroafele să fie înscrise în Registrul Genealogic al rasei, în secțiunea principală (adică să aibă pedigree), și să menții numărul de scroafe reproducătoare pe o perioadă de minimum cinci ani din momentul realizării angajamentului. Ajutorul de minimis, o altă măsură de sprijin, se acordă tot pentru scroafele de reproducție, doar că aici sunt mai multe condiții de îndeplinit. Ca să beneficiezi de acest ajutor de minimis trebuie să comercializezi cel puțin 4 purcei/cap de scroafă/an la greutatea de minimum 8 kg/cap purcel, iar ferma trebuie să fie neapărat încadrată la forma de Tip A. Din aceste considerente, spune crescătorul, a fost nevoit să facă tranziția de la persoană fizică la întreprindere individuală. Astfel a beneficiat de ajutorul de 1.200 lei/scroafă/an.

„Dacă este suficient sau nu acest ajutor de la stat nu pot spune cu certitudine. Întotdeauna este loc de mai bine, mai ales dacă ținem cont cât de multă muncă implică această activitate, cât de multe piedici întâmpină țăranul român și câte restricții și condiții trebuie să respecte pentru prevenirea PPA. În plus, nimeni nu se gândește la investiția făcută și la costurile cu furajele. Spre exemplu, eu la finalul anului 2020 nu am reușit să vând purceii pentru că nu se încadrau la schema de plăți pentru anul 2020 și nici pentru luna ianuarie 2021. În perioada ianuarie-martie au fost identificate două focare de PPA în zonă, iar comercializarea a fost interzisă. Timp de patru luni am fost blocați din toate părțile. În condițiile acestea ne descurcăm cum putem și valorificăm la prețuri mult sub valoarea produsului. Acum 4-5 ani vindeam un purcel cu 350-400 de lei și așa destul de greu pentru că rasa nu este suficient promovată (ungurii au o adevărată industrie de promovare a produselor obținute din carne de Mangaliță, iar sprijinul de stat se ridică până la 600 de euro/scroafă). Purceii îi vindem după vârsta de 7-8 săptămâni, când deja mănâncă bine, sunt înțărcați, deparazitați.“


„În ferma mea majoritatea scroafelor și vierilor au pedigree, iar pentru purcei se poate elibera adeverință de origine în baza căreia se poate scoate certificat de origine. Prețul pentru un mascul matur mai mare de un an este de 700-800 de euro.“


Porcii de sacrificat din rasa Mangalița se vând cu 15-17 kg în viu.


(D.Z.)

Articole înrudite